Olanda: o țară mică care a devenit un gigant agricol datorită tehnologiilor ultramoderne

Olanda este o țară mică și dens populată. Densitatea populației este de 496 de persoane pe kilometrul pătrat. În trecut această țară nu dispunea de resurse pentru dezvoltarea agriculturii pe dimensiuni mari, dar la moment se situează pe locul doi printre cei mai mari furnizorii de alimente din lume.

Cum a reușit?

La hotarul Olandei cu Belgia se întinde un câmp de cartofi pe care lucrează un fermier pe nume Jacob van den Born. El lucrează la o combină uriașă, ce are un panou de control asemănător unuia dintr-o navă spațială.

Jacob este preocupat să urmărească doi roboți – un tractor autonom (fără șofer) ce face lucrări în câmp și o dronă ce se învârte în aer. Ambele dispozitive colectează informații privind compoziția solului, a apei și a îngrășămintelor, analizează fiecare plantă în parte. Pe un câmp obișnuit, se pot recolta aproximativ 9 tone de cartofi de pe jumătate de hectar, în timp ce pe cel îngrijit de Jacob recolta depășește 20 de tone.

Volumul producției a crescut atât de mult datorită noii politici agricole a țării – „Recoltează de două ori mai mult cu jumătate din resursele disponibile”. Aceasta a fost adoptată cu mai mult de două decenii în urmă. Începând cu anul 2000, Jacob, dar și alți fermieri au redus consumul de apă pentru irigare cu 90%. Totodată, au renunțat aproape complet la utilizarea pesticidelor în sere, iar începând cu anul 2009, fermele olandeze de creștere a păsărilor și animalelor au redus utilizarea antibioticelor cu 60%.

Sera revoluționară

Dacă să privești Olanda de la înălțimea zborului de pasăre atunci aceasta arată ca și toate celelate țări producătore de alimente: orașele, dar și terenurile agricole seamănă cu piesele dintr-un mozaic, majoritatea dintre ele sunt foarte mici, dacă e să le comparăm cu standardele agro-industriale. În principalele regiuni agricole din Olanda, toate câmpurile, serele și fabricile de creștere a porcinelor sunt situate în apropierea uzinelor, dar și a orașelor moderne cu zgârie-nori. Mai mult de jumătate din suprafața țării este utilizată pentru agricultură și horticultură.

Totodată, în câmpuri se pot vedea structuri neobișnuite care seamănă cu oglinzi gigantice. Ziua acestea strălucesc la soare, iar pe timp de noapte emit o strălucire interioară ciudată. Așa arată complexele de sere olandeze, multe dintre care au o suprafață ce depășesc 70 de hectare.

Datorită lor, țara, care este situată nu atât de departe de Cercul Arctic, a devenit lider mondial în producerea roșiilor. Olanda este, de asemenea, considerată cel mai bun furnizor de cartofi și ceapă și al doilea mare producător de legume din lume. În plus, mai mult de o treime din semințele de legume vândute pe piață provin din această țară.

Aceste realizări în domeniul agricol au fost posibile datorită Universității din Wageningen, care este considerată cea mai bună instituție de cercetare agroindustrială din lume. Universitatea reprezintă un element cheie al Valley Food, în care se dezvoltă start-up-urile agricole, tehnologice dar și exploatațiile experimentale.

Viitorul agriculturii olandeze se realizează nu prin intermediul marilor corporații, ci în mii de ferme familiale. Una dintre ele aparține familiei Dyuzhvestizhn și reprezintă un imens complex de sere, în care roșiile cultivate sunt suspendate ca vița de vie, iar rădăcinile nu cresc în sol ci sunt întinse în straturi speciale cu o compoziție din cretă și bazalit. În aceste sere se cultivă circa 15 soiuri de roșii.

Astfel, în anul 2015, un juriu internațional format din experți agroindustriali au apreciat ferma de sere a familie Djuzhvestiznov ca fiind cea mai inovativă fermă de cultivare a roșiilor din lume.

Ferma a fost construită acum 70 de ani. În anul 2004, familia a decis să o renoveze și a fost trecută pe deplin la autosuficiență din punct de vedere al resurselor. Complexul de sere își produce, de sine stătător, toată energia și îngrășămintele necesare, ba chiar și unele cutii pentru ambalarea produselor. Pe tot parcursul anului, în sere se menține o temperatură optimă, iar căldura este extrasă din apele geotermale care curg pe sub aproape jumătate din suprafața Olandei.

Pentru irigare se utilizează numai apă de ploaie. Astfel că, pentru a iriga un câmp deschis este nevoie de aproximativ 60 de litri de apă, în timp ce la aceste sere cantitatea este redusă până la 15 litri. În fiecare an, roșiile sunt cultivate din semințe noi, iar partea verde a plantei este prelucrată și din ea apoi se fac cutii pentru recoltă.

Pentru combaterea dăunătorilor, proprietarii folosesc doar mijloace naturale – o întreagă armată de acarieni (Phytoseiulus persimilis), care nu mănâncă roșii, dar distrug insectele dăunătoare.

Metode similare sunt folosite și de către marile companii olandeze. Cu jumătate de secol în urmă, un agricultor local, numit Jan Coppert, cultiva castraveți și folosea substanțe chimice pentru combaterea dăunătorilor. După ce a descoperit că are o alergie la aceste preparate, Coppert a început să studieze dușmanii naturali ai păianjenilor și a altor insecte.

La moment, compania Koppert Biological Systems este lider mondial în domeniul controlului dăunătorilor prin metode biologice. Această companie are 1330 de angajați în 26 de birouri din întreaga lume. Pentru a combate dăunătorii, compania oferă pachete întregi de larve, care mai târziu cresc în afide violente. De asemenea, se pot cumpăra sticle de acarieni ruinari care ucid acarieni de plante și alte remedii naturale, nu mai puțin ciudate.

Semința, care poate salva de la foame

Olanda este renumită pentru semințele pe care le produce. În anul 2016, țara a vândut semințe în sumă totală de aproximativ 1,7 miliarde de dolari. În același timp, ea nu furnizează pe piață semințe de produse modificate genetic.

Agricultorii din Olanda produc chiar și semințe de legume care sunt capabile să se apere împotriva principalelor insecte dăunătoare. O semință de roșii care costă 0,50 $ de la sera Rijk Zwaan este capabilă să dea o recoltă de 68 de kilograme.

Cercetătorii olandezi încearcă să ofere produse nu numai țării lor, ci și țărilor în curs de dezvoltare.

„Desigur, în aceste țări este imposibil să se introducă imediat aceeași tehnologie de înală calitate. Dar încercăm să oferim soluții optime, care pot influența în mod semnificativ situația”, a comentat Helin Bos, managerul de proiecte internaționale Rijk Zwaan.

Potrivit ei, chiar și serele relativ mai ieftine din plastic vor crește volumul de cereale de trei ori, în comparație cu produsele care vor fi cultivate pe câmp deschis, acolo unde culturile sunt mult mai supuse la secetă și atacurile dăunătorilor.

Din anul 2008, Rijk Zwaan a susținut programul agricol din Tanzania pe un câmp experimental situat lângă muntele Kilimanjaro. Semințele cultivate pe acest câmp sunt expediate în Olanda pentru a fi verificate la viteza de germinare, rezistența la boli și dăunători și la puritate. Compania desfășoară, de asemenea, proiecte comune în Kenya, Peru și Guatemala.

Mulți cercetători olandezi sunt îngrijorați de problema foamei, așa cum au simțit-o deja în patria lor. În ultimul an al celui de-al doilea război mondial, în Olanda ocupată au murit, din cauza foametei, între 10 și 20 de mii de oameni. După zeci de ani, Rudy Rabbinj, profesor onorific la Universitatea din Wageningen, a schimbat curriculumul școlii, transformând-o într-o „instituție a păcii, nu doar a olandezilor”. La moment, această universitate desfășoară un număr mare de studii dedicate soluționării problemelor în țările în curs de dezvoltare.

La 6000 km de orașul Wageningen, în Great Rift Valley activează o echipă de angajați ai firmei olandeze agroindustriale SoilCares. Aceștia utilizează un dispozitiv mic care analizează compoziția solului, materia organică, dar și alte elemente. Datele obținute sunt expediate în Olanda. După doar 10 minute, se prezintă un raport detaliat asupra utilizării îngrășămintelor și a substanțelor nutritive. Costul unei astfel de analize este de numai câțiva dolari, în schimb se oferă o asistență de neprețuit fermierilor care nu au utilizat niciodată astfel de inovații. Doar cinci procente din toate fermele din lume au acces la laboratoarele de analiză a solului – iar cercetătorii olandezi intenționează să repare această problemă.