Mai multe asociații de profil din țară au înaintat un demers autorităților în care solicită adoptarea măsurilor de urgență pentru diminuarea consecințelor secetei din anul agricol 2020 și dezvoltarea potențialului național de producere a semințelor.
În acest context, Pintilie Pîrvan, Doctor în științe agricole, conferențiar universitar, susține că este necesar de implementat mai multe măsuri pentru a evita autolichidarea instituțiilor științifice și, ca efect, stagnarea dezvoltării mai multor sectoare agricole.
„Seceta excesivă și înghețurile timpurii, au demonstrat încă o dată că și sistemul de producere a materialului semincer este putred. Și aș mai adăuga că aceeași situație este și în privința producerii materialului săditor, și, nu în ultimul rând, a materialului de prăsilă. Au perfectă dreptate colegii din asociațiile de profil când afirmă că, în condițiile tendinței globale de aridizare a teritoriilor și manifestării mai frecvente a cataclismelor, probabilitatea unor condiții similare anului curent crește considerabil. În aceste condiții trebuie să întreprindem măsuri adecvate urgent”, susține Pintilie Pîrvan.
Propunerile înaintate de asociații constituie, în esență, probleme caracteristice ultimilor 15-20 de ani. Totodată, încă din toamnă expertul a atenționat despre faptul că culturile de toamnă ar putea fi compromise, dar și despre alte probleme din sector cu care ne confruntăm la moment.
„Statul se face că plătește savanților, iar savanții se fac, la rândul lor, că cercetează. Am avertizat în numărate rânduri în cadrul mai multor interviuri încă din luna noiembrie despre faptul că vor fi afectate culturile de toamnă, iar recent am scris despre compromiterea a circa 50% din suprafețele însămânțate cu culturi de toamna și deficitul de grâu alimentar și material semincer”.
Dacă lipsa de grâu alimentar ar putea fi compensată parțial din fondul de rezervă al Republicii Moldova, atunci problema asigurării cu material semincer va afecta negativ necesarul de semințe pentru însămânțarea culturilor cerealiere în toamna anului 2020.
„Aș spune că și cantitățile de grâu achiziționate anual în rezerva de stat nici pe departe nu soluționează problema. Scopul de bază a rezervei de stat este cu totul altul – menținerea, mai mult sau mai puțin, a prețului pâinii pe piață. Propunerea asociațiilor este corectă și actuală. Această rezervă de material semincer este strict necesară. Mai mult ca atât, rezerva de stat ar putea fi asigurată de Instituțiile științifice producătoare de material semincer de categorie biologică înaltă, care ar putea fi înnoită în termeni stabiliți”.
Rolul statului în acest caz este de a susține și motiva instituțiile științifice producătoare de material semincer de calitate biologică înaltă la soiurile preponderent de origine autohtonă incluse în lista soiurilor recomandate pentru cultivare în Republica Moldova, adaptate condițiilor, atât pentru agricultura convențională, cât și pentru agricultura ecologică.
„Acest sistem de producere, practic, există pe hârtie, însă instituțiile științifice, repet, nu sunt motivate, fiindcă producătorii agricoli solicită mai mult material semincer de import. E cazul să fim sinceri și să recunoaștem că pe piață se comercializează încă mult material semincer autohton contrafăcut. Cum, de cine și în ce scop, este altă întrebare. Este și altă cauză despre care se vorbește mai puțin: oare numai calitatea semințelor de import îi ademenește pe unii producători agricoli? Din păcate, instituțiile științifice nu pot concura cu companii străine care au un buget de câteva ori mai mare comparativ cu bugetul de stat al Republicii Moldova”.
Potrivit lui Pintilie Pîrvan, este imperios să revenim la propunerea ca producătorii agricoli care procură material semincer autohton calitativ să fie subvenționați.
„Cum instituțiile științifice răspund de calitate și de preț, în felul acesta, credem, vor dispărea semințele contrafăcute. Comercializarea semințelor să fie organizată în baza de royaltiy. Este necesară oferirea unui program special de creditare a fermierilor pentru procurarea materialului semincer de calitate biologică înaltă pentru însămânțarea ogorului de toamnă pentru gospodăriile care au suferit de secetă conform informației acumulate din teren. Dacă va funcționa subvenționarea materialului semincer, sistemul royalty și creditarea preferențială, atunci vor fi soluționate parțial multe din problemele existente în sectorul semincer”.
Totodată, este necesară procurarea de către stat a materialului semincer de calitate biologică înaltă de la instituțiile producătoare din Moldova (material care se afla la păstrare la aceste instituții și se reînnoiește la timp) și distribuirea lui conform cerințelor sistemului de producere a semințelor restabilit și monitorizat de către organele statale, ținându-se cont de faptul că asigurarea cu semințe ține de asigurarea parțială a securității alimentare a statului.
„Practic, după dispariția Institutului de legumicultură din Tiraspol, 99% din semințele de legume în Republica Moldova sunt de import. Dacă nu vom întreprinde măsurile necesare, parțial descrise în propunerile de mai sus, se vor autolichida toate instituțiile științifice și vom avea aceeași situație în toată sfera de producere a semințelor. Despre acest lucru a avertizat în repetate rânduri, accentuând și la moment, Doctorul habilitat în legumicultura, Vasile Botnari”.
Drept dovadă servesc indicii dezvoltării legumiculturii, înregistrați în perioada anilor 1982-1992, ani în care anual recolta globală de legume depășea nivelul de 1.300 mii tone. Inclusiv circa 700 mii tone erau procesate și peste 250 mii tone exportate în stare proaspătă.
„Potrivit recomandărilor științifice, pentru o alimentație sănătoasă sunt necesare anual 90-110 kg de cartof și 140-150 kg de legume/om. Pentru satisfacerea acestor cerințe și asigurarea securității alimentare este necesară producerea a circa 450-500 mii tone de cartof și 550-600 mii tone de legume. Suprafața de cultivare a legumelor și bostănoaselor în ultimii 10-15 ani constituie 40-45 mii ha, iar pentru cultivarea cartofului – 23-25 mii ha. Așadar, mă întreb și-i întreb pe cei responsabili din ramura respectivă – asta ne dorim noi? Ori este cazul să întreprindem în mod urgent măsurile de rigoare?”, a conchis Pintilie Pîrvan.
Pe parcursul anilor, recolta globală s-a redus considerabil (de circa 3 ori), provocând diverse dificultăți pe piața internă și cea externă, industria de conserve fiind asigurată cu materie primă la nivel de doar 15-20% din potențialul de procesare, ceea ce a condus la dispariția multor fabrici.
Buna ziua,
Am citit atent acest articol. Totalmente sunt de acord cu semnalul alarmant invocat de autor la capitolul producerea materialului semincer si saditor este unul eminet.
Totusi caile de rezolvare a problemei invocate , la parerea mea sunt un pic deplasate de la realitatea existenta.
1. Stiinta – Misiunea Statului este de a sustine dezvoltarea sectorului cu ”reguli de joc” clare si favorabile pentru producatori si nici de cum sa procure seminte de la oamenii de stiinta. ( ori in comparatie de peste hotare noi procuram nu din Germania, Olanda, Ausria etc., ci de la companiile care activeaza in aceste tari.)
2. Suportul sectorului de producere a semintelor nu trebuie sa fie unul declarativ ( ma refer la suportul statului), ca in realitate sa se procedeze diametral opus si directionat nu spre dezvoltare ci spre distrugere. Aici ma refer la cunoscuta Lege permisiva de a importa orice material saditor si semincer fara de nici o testare. Cu toate ca rezultatul negativ, chiar devastator al adoptarii acestui cadru legal il observam ne facem „dusi cu pluta”.
3. Afirmatia ca savantii primesc salarii mici si nu produc practic nimic este si ea cel putin stranie si de ne-inteles. Daca nu produci nimic de ce trebuie cineva sa te plateasca, sau mai simplu CINE? este acel CINEVA ? ce trebuie sa castige bani din alta parte si sa plateasca LIPSA de rezultat !
4. Pentru a avea dezvoltare sectoriala, este necesar dezvoltarea PROCESARII, iar aici suntem in intuneric total. Nici nu dorim dezvoltarea procesarii, nici nu intelegem dezvoltarea procesarii, și nici nu ne intereseaza efectul economic al procearii.
5. In rest sunt de acord ca intr-o tara agrara, nu poate fi vorba de agricultura făra sectorul de producere a materialului saditor si semincer, desigur si materialul reproductiv in zootehnie. Numai ca interesul buzunarului și lipsa de competență cu regret depaseste bunul simț: Cineva din colegii mei, un Mare agricultor a spus: ”…Natura nu poate fi mințită, noi ne putem minți unul pe altul, pe noi insine, dar natura nu poate fi mințita…„
PS Cu toate ca vedem rezultatul pierderilor enorme în agricultură, le documentam, ne pozam lănga lanuri afectate, livezi distruse de virusi, boli și îngheturi, etc.,cream numeroase comisii și facem numeroase declaratii ca vom compensa tot și toate, fara a avea de unde compensa, in contuniare vrem sa credem ca suntem mai destepți ca natura.