‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
miercuri, 17 aprilie, 2024
20 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticolePloșnița verde a tomatelor – metode de control

Ploșnița verde a tomatelor – metode de control

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Ploșnița verde a tomatelor – Nezara viridula este unul dintre dăunătorii ce îngrijorează tot mai mult legumicultorii. Cauzele acestor îngrijorări sunt evidente: numărul ploșnițelor s-a majorat esențial în ultimii ani, iar pagubele produse sunt tot mai mari.

Asia, Africa, Australia, America de Sud, America de Nord, zonele mai calde din Europa, iar acum și în cele cu climat temperat au devenit toate case bune pentru ploșnița verde a tomatelor.

Pe lângă faptul că ploșnița verde s-a adaptat destul de rapid la condiții variate ale mediului, mai e și nepretențioasă la hrană – atacând peste 180 de specii de plante, în special tomate, ardei, urmate de vinete, dovlecei, castraveți, dar și alte specii cum ar fi porumbul și soia.

De mai bine de trei ani, această specie se face tot mai simțită în câmpurile legumicultorilor din țară, iar numărul redus de metode de combatere disponibile favorizează dezvoltarea acesteia.

Datorită culorii verzi a adulților, aceștia sunt destul de ușor de recunoscut. În plus, mirosul neplăcut pe care îl emană nu ne lasă fără atenție.

Important! Iernile blânde sunt favorabile pentru dezvoltarea ploșniței verzi a tomatelor. Respectiv, nu ne putem aștepta la temperarea atacului acestui dăunător.

‹ adv ›

Metode de control a ploșniței verzi a tomatelor

Chiar dacă este un dăunător periculos, ce pe lângă faptul că afectează grav calitatea fructelor, mai poate transmite mai multe boli (bacterii, ciuperci), metode de combatere disponibile la nivel local sunt foarte puține.

Restectarea asolamentului și strângerea și distrugerea obligatorie a tuturor resturilor vegetale după fiecare cultură de legume este utilă în menținerea sub control a ploșniței verzi a tomatelor.

Important! Până și metodele chimice de control au eficiență redusă dacă dăunătorul nu este combătut în loturile vecine și nu e aplicată o protecție integrată la nivel regional, se va răspândi rapid.

‹ adv ›

Dacă e să le luăm la rând, atunci, ar fi bine să cunoaștem faptul că ploșnița verde a tomatelor are prădători naturali, cei mai cunoscuți fiind Vespula germanica – viespea europeană și Sturnus vulgaris – graurul.

Totodată, în țările unde este dezvoltat controlul biologic al dăunătorilor se utilizează insecte ce parazitoide: Trissolcus basalis – ce parazitează ouăle ploșniței verzi a tomatelor în câmp (acestea devenind negre în urma parazitării), Aridelus rufotestaceus – ce consumă nimfele și Trichopoda giacomellii – atacă nimfele și adulții.

Trissolcus se hrănește cu polen și nectar, iar ouăle ploșniței sunt doar un mijloc de reproducere. Viespile oferă o protecție extinsă cu o durată de viață lungă de 60 de zile. Viespile Trissolcus sunt utilizate în mod normal la o rată de 100 de viespi/ha.

Totodată, în diferite variante de control a ploșniței verzi a tomatelor, plantarea în apropierea câmpurilor a speciei Lobularia maritima (Albița, bărbișoara) atrage prădătorii naturali ai ploșniței.

Totodată, la moment se testează eficiența diferitor feromoni pentru captarea insectelor adulte.

Efect negativ asupra ploșniței verzi au preparatele pe bază de ciupercile Beauveria bassiana, Bacillus thuringiensis kurstakiMetarhizium și Paecilomyces spp (potrivit cabi.org).

Producătorii sunt sfătuiți să planteze culturi capcane, cum ar fi mazărea furajeră sau fasolea preferate de ploșnița verde.

Scopul plantelor-capcană este de a atrage ploșnițele pentru a depune ouă pe ele mai devreme decât pe cultura principală, apoi acestea sunt distruse direct sau plantele tratate cu insecticide.

Pentru protejarea mecanică a plantelor este recomandată utilizarea plasei de protecție anti-insecte cu dimensiunile de 0,9 mm (plasă de protecție anti-insecte Filbio, Biocontrol Net 0.9, Rantai S) – plasa cu orificii de astfel de dimensiuni asigură protecția eficientă a mai multor specii de legume de trips, afidele frunzelor, ploșnițe, musculița albe, țânțarul galicol al vârfului verzei.

Mulți legumicultori orientați spre metode naturale de protecție utilizează făină minerală fină amestecată cu apă și substanță adezivă pentru a proteja legumele de ploșnițe.

Produse omologate contra ploșniței verzi a tomatelor nu sunt, însă specialiștii recomandă realizarea tratamentelor cu produse eficiente în combaterea altor dăunători la cultura de tomate ce sunt eficiente și contra ploșnițelor.

Anterior, pentru combatere se utilizau insecticide pe bază de lambda-cihalotrin, deltametrin și alte substanțe active.

Bibliografie:

‹ adv ›

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›