Prevenirea brucelozei la animalele de fermă

Bruceloza este o boală contagioasă gravă, zoonoză, specifică atât oamenilor cât și animalelor.

În condiție de fermă nu se aplică tratamente, animalul bolnav se sacrifică la fel ca și întreg efectivul de animale, ceea ce provoacă impact economic semnificativ.

Bruceloza este cauzată de bacteriile din familia Brucella, care cuprind 8 specii, cele mai importante fiind:

• –Brucella abortus – specific bovinelor;
• -Brucella melitensis – specific caprinelor și ovinelor;
• – Brucella suis – specific suinelor.

Fiecare tip de Brucella afectează anumite specii de animale. Dar sunt transmisibile reciproc și de la o specie la alta.

Boala este extrem de contagioasă și pentru oameni, răspândirea având cea mai mare frecvență în urma consumului laptelui neprelucrat, dar și în urma contactului direct al lucrătorilor cu animalul sau produsul infectat la fermă (de regulă în timpul fătării) sau la abatoare.

Transmiterea de la om la om nu este posibilă. Tratamentul la oameni este anevoios, pe bază de antibiotice și pe o perioadă destul de îndelungată.

Transmiterea

Bruceloza are o frecvență înaltă de răspândire în timpul parturiției (fătării) și a avortării. Asta deoarece bacteriile se localizează predominant în conținutul uterului gestant.

Bacteriile pot supraviețui în mediul extern timp de câteva luni, în special în condiții umede și reci, prezentând pericol de infectare prin ingerare pentru alte animale.

De asemenea, bacteriile colonizează ugerul și contaminează laptele. Acestea pot fi eliminate împreună cu mulsul pe o perioadă de la câteva zile până la întreaga lactație sau chiar și la lactațiile următoare la capre.

Pericol de infectare prezintă și sperma masculilor bolnavi, precum și sângele, urina și fecalele.

Modul de transmitere poate fi cel mai divers: de la contact direct, prin lapte sau în timpul împerecherii, mamă – făt ș.a. la interacționarea cu mediul extern infectat, până și la transmiterea de către insectele hematofage.

Simptome

La bovine:

• Simptomul de bază este avortul, de regulă în lunile 6 și 7 ale gestației;
• Lichidele fetale sunt de obicei tulburi și gălbuie;
• Retenții placentare, urmate de endometrie și incapacitate de fecundație temporară;
• Scăderea volumului de lapte și modificarea compoziției acestuia;
• La masculi se pot observa epididimite, cu mărirea în volum a testiculului însoțite de febră.
• Atât la femele, cât și la masculi se pot observa artrite la nivelul articulațiilor membrelor.

Citiți aici și despre o altă afecțiune a vacilor după fătare – Ologirea post-partum.

La ovine și caprine:

• Avortul, care are loc de obicei în lunile 3 și 4 de gestație;
• Retenția placentară cu sterilitate temporară la aproximativ 10% din animalele infectate;
• Mamitele (inflamarea ugerului la animalele în lactație) sunt des întâlnite;
• Noduli în glanda mamară;
• Lapte cu cheaguri de sânge;
• La masculi: epididimite și reducerea fertilității.

La suine:

• Fătările au loc la termen, dar numărul de purceluși viabili este redus;
• Mai rar: retenții placentare și mamite;
• Infecții uterine cu sterilitate temporară;
• Inflamarea nodulilor limfatici;
• Artite ale membrelor, uneori paralizia acestora;
• La masculi: inflamarea testiculelor.

Diagnosticul

Depistarea simptomelor enumerate, mai ales a avorturilor poate indica prezența brucelozei. Dar pentru confirmarea acesteia se fac probe pentru investigații de laborator prin metode bacteriologice, serologice și alergice.

Prognozele și tratamentul

Prognozele sunt nefavorabile atât pentru animalul infectat cât și pentru întreaga fermă. Animalele nu se supun tratamentului, fiind sacrificart, în anumite cazuri la abator, iar în altele direct la fermă, cu nimicirea cadavrelor.

Prevenirea brucelozei

• Măsurile generale prevăd evitarea oricărui contact cu animalele bolnave;
•  monitorizarea circulației animalelor;
• supravegherea medicală la manifestarea oricărui simptom specific,
• amenajarea spațiilor speciale pentru animalele gestante;
• menținerea igienei încăperilor, cu măsuri de dezinfecție în special după parturiție (fătare);
• achiziționarea animalelor de la ferme de încredere;
• efectuarea controlului serologic al animalelor noi procurate și menținerea acestora în carantină timp de 60 de zile cu control repetat;
• În zonele cu epidemiologie sporită se efectuează imunizările animalelor de fermă.

Distribuirea geografică

Cea mai mare incidență se observă în Orientul Mijlociu, regiunea mediteraneană, Africa subsahariană, China, India, Peru și Mexic. În prezent, țările din centrul și sud-vestul Asiei înregistrează cea mai mare creștere a numărului de cazuri.

Se consideră că unele țări din Europa de Vest și de Nord, Canada, Japonia, Australia și Noua Zeelandă sunt libere de bruceloză.

Datele statistice ale cazurilor stabilite se monitorizează la nivel mondial. Asta pentru că bruceloza la bovine (B. abortus) la ovine și caprine (B. melitensis) și la porcine (B. suis) sunt boli enumerate în Codul de sănătate a animalelor terestre ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) și trebuie raportate OIE ( Codul sănătății animalelor terestre).

Ca urmare, una dintre cele mai sigure măsuri de prevenire a răspândirii acestui agent patogen este importarea animalelor din țările libere de bruceloză, precum și stabilirea traseului de transportare a acestora prin regiunile lipsite de infecție.

Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor dispune de o hartă interactivă, unde sunt marcate toate cazurile depistate și după care ne putem ghida în determinarea zonelor libere de bruceloză. Aici puteți accesa pagina lor oficială: https://wahis.oie.int/#/dashboards/country-or-disease-dashboard

Bibliografie selectivă: Vasiu C.; Starciuc N. Boli infecțioase ale animalelor agricole. Bacterioze, Chișinău 2012.