Aratul câmpurilor a ajuns a fi un obicei fără de care majoritatea fermierilor de la noi nu-și imaginează încheierea sezonului agricol. Nu în zadar aceștia au ajuns a spune „Toamna se numără tractoarele în câmp”.
Totuși, necesitatea acestei lucrări a fost și este continuu discutată în întreaga lume. Pe de-o parte, în condiții de secetă, realizarea arăturii duce la pierderea umidității și așa mici din sol. Totodată, cu timpul, lucrarea afectează structura solului, contribuie la dezvoltarea eroziunii, compactării, dar și duce la formarea tălpii plugului.
Potrivit unui studiu realizat în UE și publicat în 2009, în care au fost analizate influența dintre lucrările solului și procesele pe care le generează, lucrarea solului amestecă oxigenul în sol şi îi creşte temperatura medie, contribuind astfel la intensificarea descompunerii materiei organice.
Însă, pierderea conţinutului de carbon organic din sol generată de lucrări, poate limita capacitatea solului de a asigura substanţele nutritive pentru producţia durabilă de plante. Acest lucru duce la producţii mai scăzute şi poate afecta securitatea alimentară, mai ales în condițiile actuale de secetă ale Republicii Moldova. O cantitate mai redusă de carbon organic înseamnă mai puţină hrană pentru organismele vii din sol, diminuându-se astfel biodiversitatea solului.
Per general, fermierii din SUA sunt orientați spre aplicarea sistemului No-till, iar cei din UE spre realizarea lucrărilor minime ale solului. Pe când producătorii autohtoni se află încă în faza incipientă la acest capitol.
De ce fermierii ară solul?
Agrobiznes a realizat un sondaj în prima jumătate a anului 2020, în care au fost intervievați 50 de fermieri din diferite regiuni ale țării. Aceștia au fost întrebați de ce au optat pentru un anumit sistem de lucrare a solului și care ar fi motivele ce i-au determinat.
Arătura – un obicei
Mai mulți fermieri (29) susțin că la producerea culturilor precum floarea soarelui sau sfecla pentru zahăr o recoltă mai mare este obținută dacă este realizat aratul. Acest lucru îl explică prin faptul că aceste culturi necesită un sol mai afânat. Totodată, aceștia susțin că arătura este o metodă eficientă în controlul buruienilor.
Fermierii ce practică No-till de mai mulți ani susțin, că problema dată dispare treptat odată cu creșterea cantității de microorganisme din sol, iar buruienile sunt gestionate prin erbicidări.
Totodată, fermierii ce aplică Mini-till susțin că sunt mulțumiți de recoltele obținute la floarea soarelui fără arătură. De aceeași părere sunt fermierii ce aplică Mini-till în sistemul eco de producere.
Per general, majoritatea fermierilor (32) au menționat că așa culturi precum rapița, grâul sau orzul oferă rezultate mult mai bune în condițiile în care nu este realizată arătura.
Totodată, 39 de fermieri din cei intervievați recunosc că au realizat/încă mai realizează arătura din obicei, iar 34 susțin că utilajele destinate agriculturii conservative sunt destul de costisitoare, din acest motiv au ezitat o perioadă mai lungă de timp sau ezită să facă această investiție.
Totodată, fermierii care au câmpurile amplasate în zone mai puțin afectate de secetă sau au instalat sistemul de irigare susțin că sunt mulțumiți de rezultatele obținute în cazul efectuării arăturii.
Mini-till
O bună parte din fermierii intervievați ce nu realizează arătura ne-au spus că sunt abia în al doilea sau al treilea an de când testează metoda, astfel, aceștia nu sunt siguri cât de eficientă este, însă, la moment, rezultatele obținute sunt bune.
Totuși, seceta și, per general, schimbările climaterice, sunt fenomene tot mai resimțite, iar oamenii de știință din întreaga lume vorbesc tot mai mult despre necesitatea evitării lucrării solului.
Majoritatea fermierilor care au trecut la sistemul Mini-till susțin că este o opțiune bună în condițiile în care nu este realizată lucrarea profundă a solului, acesta este mai puțin perturbat și sunt menținute eficient sub control buruienile pe parcursul vegetației, dar și pregătit patul germinativ pentru semănat.
Sistemul Mini-till s-a recomandat în sistemul de agricultură ecologică, iar fermierii autohtoni certificați îl aplică cu succes pe câmpuri. Sistemul presupune reducerea lucrărilor solului prin excluderea arăturii, dar realizarea unei cultivați mai adânci o dată la câțiva ani.
De obicei, cultivația este realizată pentru culturi precum porumbul sau floarea soarelui, la adâncimea de circa 22-25 cm. În rest, sunt realizate lucrări pentru pregătirea patului germinativ și menținerea sub control a buruienilor.
Dintre efectele de durată, potrivit fermierilor ce aplică Mini-till, se numără:
- În 5-7 ani, fertilitatea solului crește esențial.
- Păstrarea reziduurilor de culturi face posibilă acumularea de materie organică și humus.
- Se păstrează mai multă umiditate în sol, comparativ cu aratul, randamentul depinde mai puțin de cantitatea de precipitații. În zonele irigate, volumul de irigare este redus de 2-3 ori.
- Caracteristicile de filtrare a solului se îmbunătățesc și se apropie treptat de cele observate pe solurile nelucrate.
- Solul nu se compactează atât de mult.
- Există posibilitatea de a realiza mai multe lucrări concomitent, datorită utilajelor moderne.
Rezultate mai bune la culturi pe câmpurile nearate în 2019
Anul trecut, mai mulți fermieri din diferite zone ne-au anunțat că pe câmpurile unde nu au reușit să realizeze arătura și au semănat grâu, cultura a avut o rezistență mai bună la secetă în prima jumătate a anului, în condițiile în care rezervele de umiditate din sol au fost păstrate.
Totuși, seceta și-a lăsat amprenta și a afectat esențial productivitatea aproape pe toate câmpurile, iar pentru a minimiza efectele acesteia, experții internaționali recomandă aplicarea agriculturii conservative pe suprafețe mari, astfel reducând emisiile de carbon în atmosferă.
Ce ar putea înlocui arătura?
Dacă arătura generează pierderi de umiditate, însă, pe de altă parte, asigură afânarea solului, fermierii ce nu o practică, soluționează această problemă prin:
- respectarea asolamentului (alternarea culturilor cu sistem radicular ce pătrunde profund în sol cu cele cu sistem radicular amplasat la suprafața solului);
- semănarea culturilor de acoperire;
- păstrarea resturilor vegetale de la culturile precedente;
- stimularea dezvoltării microorganismelor din sol și alte metode.
Toate aceste măsuri asigură dezvoltarea organismelor din sol, descompunerea eficientă a resturilor și, într-un final, o bună structură a solului. Însă, este important de menționat faptul că toate acestea sunt posibile după mai mulți ani de implementare a sistemului No-till și bunelor practici de protecție a solului, inclusiv cele aplicate în agricultura eco.
Mai multe informații despre sistemul No-till găsiți pe acest link.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.
