Porumbul din statul Iowa, SUA, a devenit o marcă, la fel ca vinul francez sau slănina ucraineană. Recolta din această regiune reprezintă 19% din recolta brută de porumb din SUA, iar unii consideră că Iowa este un centru mondial de producere a porumbului. Pentru toți cei interesați de tehnologiile de cultivare a porumbului în acest stat, în continuare sunt câteva recomandări cu privire la unele aspecte ale cultivării urmărite cu atenție de fermierii americani.
Culturile de acoperire
Este deja cunoscut că cea mai bună metodă de a preveni procesul de degradare a solului în urma eroziunii, pierderea stratului fertil, a nutrienților și a materiei organice este utilizarea culturilor de acoperire.
Culturile de acoperire sunt cultivate între rândurile principale cu scopul de a crește randamentul, de a reduce costurile pentru îngrășăminte, dar și pentru suprimarea buruienilor și reducerea compactării solului.
Avantajele utilizării unei astfel de metode sunt: îmbunătățirea calității solului, reducerea eroziunii, retenția nutrienților, controlul compactării solului, creșterea conținutului de azot și materie organică în sol, suprimarea buruienilor.
Semănarea culturilor de acoperire se efectuează în toamnă, imediat după recoltare, iar recoltarea – în primăvară, prin cultivarea solului, cosit, aplicând erbicide și chiar pășunat.
Culturile de acoperire previn pierderea azotului datorită absorbției acestuia de către plante și a fosforului datorită eroziunii reduse.
Astfel de culturi de acoperire, cum ar fi secara de toamnă, sunt cultivate pentru a reține nutrienți pentru următoarea recoltă în câmp. Culturile de acoperire reprezintă o parte foarte importantă a strategiei de reducere a costurilor pentru îngrășăminte, deoarece acestea dau un efect semnificativ și imediat în această direcție. Culturile de acoperire sunt suficient de plastice și respectiv necesită investiții relativ mici pentru cultivare.
Studiile au arătat că culturile de acoperire, cum ar fi secara de toamnă, reduc pierderile de azot cu 31%, iar fosforul cu 29%. Pe termen lung, mulți agricultori au observat schimbări pozitive în ceea ce privește calitatea solului, precum îmbunătățirea filtrării apei, îmbunătățirea capacității de reținere a apei și îmbunătățirea rezistenței la schimbările bruște ale condițiilor meteorologice.
Agricultura conservativă – „No till”
„No-till” este o tehnologie nouă de prelucrare a solului care reduce în mod semnificativ mișcarea acestuia, și care, la rândul său, reduce eroziunea, permite acumularea de materie organică și reduce spălarea fosforului. Solurile și rămășițele de plante rămân neschimbate între recoltare și însămânțare.
„Strip-till” este o tehnologie ce presupune prelucrarea solului într-o bandă îngustă, în care se va realiza însămânțarea în anul viitor. Prelucrarea solului după această tehnologie necesită costuri mult mai mici decât tehnologia de prelucrare tradițională.
Această metodă de prelucrare a solului combină avantajele prelucrării tradiționale (cu plugul), ce permite formarea optimală a unei densități/structura stratului de sol, și tehnologia conservativă – păstrând umiditatea în sol, contribuind la economisirea resurselor.
Avantajele sistemului „No-till” includ îmbunătățirea stării solului (creșterea filtrării apei etc.), reducerea consumului de combustibil, reducerea costurilor echipamentelor și creșterea rentabilității.
„Strip-till” este destul de flexibil: poate fi folosit și la prelucrarea de bază a solului de primăvară, înainte de semănat. Unica condiție fiind – echiparea mașinilor agricole cu sisteme de navigare, pentru ca semănatul să fie efectuat exact în brazdele trasate.
Dezavantajele sistemului includ reducerea temporară a randamentului producerii, un timp destul de îndelungat (câțiva ani) este perioada de tranziție, pe parcursul căreia agricultorul dezvoltă o nouă tehnologie, totodată are loc îmbunătățirea simptomatică a solului. Un alt dezavantaj îl reprezintă și încetinirea creșterii culturii în stadiul incipient al vegetației și răspândirea bolilor plantelor în faza de răsad din cauza solului rece și umed.
Când utilizăm tehnologia „Strip-till” rezidurile vegetale sunt îndepărtate pe o lățimea a benzilor de circa 15 cm, în care se realizează pregătirea patului germinativ, astfel încât ea să se încălzească și să se usuce pentru plantarea culturilor pe rânduri. Rezidurile de plante sunt mutate cu ușurință între rânduri.
După prelucrarea de toamnă a benzilor, pe suprafața solului sunt lăsate resturile de plante pentru a preveni eroziunea. Benzile pot fi pregătite și în primăvară, dar agricultorii o fac de obicei toamna, pentru a dispune de mai mult timp primăvara. Această tehnologie este folosită în principal în zone mai reci și uscate, dar în general este utilizată în diverse condiții.
Avantajele tehnologiei „Strip-till” constau în aranjarea optimă a îngrășămintelor pentru absorbția ulterioară a acestora de către plante, îmbunătățirea condițiilor pentru contactul semințelor cu solul în timpul plantării, reducerea incidenței în stadiul de răsad și creșterea mai rapidă în faza timpurie a sezonului de creștere, în comparație cu tehnologia „No-till”.
Avantajele „Strip-till”, în comparație cu tehnologia tradițională, sunt reducerea costurilor și a timpului, creșterea conținutului organic din sol, îmbunătățirea caracteristicilor fizice ale solului, ceea ce contribuie la majorarea timpului pentru lucrările în câmp.
Dezavantajele includ costul suplimentar pentru echipamente, resurse pentru prelucrarea benzilor, existența pericolului de uscare a solului în benzi, pierderea de azot și eroziunea în benzile tratate.
Rotația extinsă a culturilor
Rotația extinsă a culturilor contribuie la ameliorarea condițiilor solului și la reducerea riscului de apariție a bolilor și dăunatorilor. Acoperirea solului cu plante vegetale o perioadă mai îndelungată contribuie la îmbunătățirea stării solului.
Beneficiile rotației corecte a culturilor duc la îmbunătățirea controlului asupra buruienilor, randamente sporite, marje de profit reduse, costuri reduse pentru îngrășăminte și erbicide.
Dezavantajele sunt creșterea costurilor pentru forța de muncă și necesitatea unui echipament suplimentar.
Controlul debitului apei
Aceasta presupune gestionarea fluxului de apă din câmp în cursul anului, poate reduce pierderile de îngrășăminte azotate și poate crește randamentul timp de câțiva ani. Reduce pierderile de îngrășăminte pe bază de azot cu o treime. Aceasta constă în detenția apei pe teren în timpul sezonului și asigurarea fluxului liber de apă din teren în afara sezonului. Eficient pentru o suprafață netedă (cu o pantă de cel mult 1%) a terenurilor. Pe versanții mari, costurile de capital pentru dispozitivul de drenare cresc.
Comentarii