Tetania de iarnă apare din cauza unei nutriții incorecte în perioada rece a anului, astfel poate fi numită cu succes „tetania de nutriție” a tineretului taurin supus îngrășării. Factorii alimentari sunt reprezentați de consumul de foi și capete de sfeclă, de turte bogate în albumine, porumb în exces asociat cu tărâțe de grâu, tărâțe de grâu asociat cu făină de ciocălăi, șrot de măceșe, tăiței de sfeclă, melasă și uree, etc.
Tetania de nutriție se întâlnește în fermele de viței în care hrănirea se face în exclusivitate cu nutrețuri concentrate administrate la discreție, amestecul fiind format din porumb 50%, orz 10%, granule de lucernă cu uree 10%, făină de ciocălăi 20%.
Tetania de nutriție apare în condițiile unei boli carențiale (în special în cazul unor deficiențe de minerale – Mg, Ca, Na) după mai mult timp de folosire a unui regim alimentar sărac în elemente minerale și în vitamine, după ce sunt epuizate rezervele organismului și semnele sale dispar în urma suplimentării rației cu elemente deficitare.
Necesarul în elemente minerale este mai mare la animalele cu un ritm de creștere sporit, deoarece au nevoie de cantități mai mari pentru creșterea oaselor precum și pentru înglobarea în țesuturile moi și în special în masa musculară. Magneziul este, după potasiu, al doilea element intracelular și deci este nevoie de cantități sporite proporțional cu ritmul de creștere.
Frecvența bolii este mai mare în lunile de iarnă și începutul primăverii când coincide cu apariția fenomenelor de hipo sau avitaminoze. S-a demonstrat că tetania la vițeii supuși la îngrășat, ajunși la vârsta de 6-12 luni, apare primăvara ca o consecință, pe de o parte, a epuizării vitaminei D din furaje și, pe de altă parte, a lipsei de iradiere a animalelor, care nu pot să beneficieze de acțiunea fotochimică a soarelui.
Administrarea vitaminei D fără alte intervenții cu săruri de Mg a făcut ca tetania de primăvară a vițeilor să fie oprită imediat, chiar a doua zi de tratament. Accesele tetanice indiferent de etiologie, sunt consecința unor dezechilibre umorale în care un rol important îl joacă hipo-magneziemia, hipocalcemia, hiperkaliemia, modificări ale echilibrului acido-bazic, care compromit mecanismele de excitabilitate neuromusculară.
Acești factori de origini diverse pot să creeze condițiile apariției crizei de tetanie sau să favorizeze starea de tetanie. La aceste animale, intervenția emoțiilor, încercările de contenție, cântăririle, lumina bruscă, diverse zgomote pot declanșa crizele de tetanie.
Simptome
Semnele clinice constau în stare de neliniște, mugete, hipersensibilitate, contracții musculare, opistotonus, tetanie și accese epileptiforme. Animalele prezintă exoftalmie, ochii lăcrimează exagerat, botul uscat, hipersalivație, cordul puternic și tahicardie. Unele animale nu prezintă decât ușoare tulburări nervoase, neliniște, hipersensibilitate, altele prezintă tulburări mai grave, opistotonus, căderea animalului laterat cu toate membrele întinse.
Accesele se repeta la câteva ore sau zile, la intervenția factorilor excitanți, putându-se solda uneori cu moartea prin asfixie din cauza localizării contracțiilor la mușchii laringului provocând spasmul glotei. Se înregistrează hipocalcemie, hipomagneziemie, hiperkaliemie, modificări ale echilibrului acidobazic.
Tratament
Simptomatic, se vor combate accesele de tetanie prin administrarea de săruri de Ca și Mg. Se pot administra sub formă de injecții soluții de Ca+Mg în cantitate de 50 ml/100 kg greutate vie, respectiv 5 g clorură de calciu și 1,25 g clorură de magneziu/100 kg viu. Dozele trebuie repetate mai multe zile la rând, altfel crizele apar din nou.
După tratamentul injectabil este obligatoriu administrarea pe cale orală a suplimentelor de Ca și Mg care, absorbite treptat, să se acumuleze în oase și reface homeostazia Mg și Ca. Trebuie administrat pe cale parenterală și vitamina D implicată în mod sigur în etiopatogenia bolii.
Profilaxia
Pentru a evita apariția bolii este important să fie asigurată o rație optimă pentru animale. Se recomandă evitarea hrănirii animalelor numai pe bază de concentrate, asigurându-se o proporție corespunzătoare de fân de leguminoase în rație. În perioada critică se vor administra suplimente de oxid de magneziu, săruri de calciu și vitamina D. Se recomandă schimbarea treptată a rației alimentare.
Comentarii