sâmbătă, 18 mai, 2024
12.2 C
Chișinău
‹ pub ›

Explorează materialele noastre pe tema:

Animale de blană

Șinșila ca animal de companie – cum o îngrijim corect

Există suficiente argumente pentru întreținerea șinșilei (chinchillei) ca animal de companie. Spre deosebire de câini sau pisici, ele nu necesită comunicare, hrană de câteva ori...

Fermă de creştere a chinchilelor – afacerea familiei Mazniuc din Soroca

De mai bine de un an, în Soroca activează o fermă de creştere a chinchilelor — laniger, un mamifer rozător a cărui blană este...

Cât de profitabilă poate fi o afacere cu șinșile

Lupta pentru a ajunge pe piață și a te impune ca un om de afaceri de succes necesită multă muncă. Ca să ai un...

Creșterea castorilor în fermă. Blana lor se vinde cu 5-6 mii de euro

Castorii sunt unele dintre cele mai „productive” rozătoare. Ei nu pot fi comparați cu nurcile sau cu șobolanii de Chinchila. Castorii au atât o...

Creșterea nutriilor: Sfaturi utile pentru antreprenori

În cazul în care ai hotărât să inițiezi o afacere legată de creșterea nutriilor și ai și un business-plan bine pus la punct, atunci...

Și-a investit banii și speranțele într-o fermă de șinșile

Un tânăr din satul Morenii Noi, raionul Ungheni, reușește să dezvolte o afacere neobișnuită, care a lăsat cu gura căscată tot satul: crește șinșile, „vânate" pentru blana lor extrem de prețioasă. 

Afacerea cu nutre a lui moș Ion din Chișinău

Ion Ananii din Chisinau este un autodidact care "a revolutionat" tehnologia de crestere a nutriilor si spre surprinderea tuturor a obtinut succes.

Afacere cu creşterea Nurcilor. Ce trebuie să ştim despre îngrijirea animăluţelor

Nurca este un animal sălbatic aparţânand familiei Mustelidae, care este crescut în captivitate, în special pentru producţia de blănuri. Primii pui de nurcă născuţi în captivitate au fost obţinuţi în 1936, în Statele Unite. În libertate, se întţlnesc două subspecii de nurcă: - nurca americană (Mustela vison) sau vizonul; - nurca europeană (Mustela lutreola).

Afacere de succes: un student şi-a făcut acasă o adevărată crescătorie de nutrii

Sergiu Cristea este student la Facultatea de Medicină Veterinară a Universităţii Agrare din Chişinău. Pentru că marea lui pasiune sunt animalele, de mai bine de trei ani el şi-a făcut acasă o adevărată crescătorie de nutrii.

Timp de trei ani şi jumătate de când se ocupă de creşterea nutriilor, Sergiu Cristea a reuşit să creeze o fermă în care locuiesc circa 50 de animale. A început de la o singură familie de nutrii, constituită din 6 femele şi un mascul.

Avantajul afacerii cu nutrii constă în faptul că aceste mamifere rozătoare nu sunt pretenţioase la mâncare şi rod orice: de la grăunţoase, până la furaje.

Pe lângă faptul că sunt rezistente la boli şi consumă puţin, nutriile sunt utile pentru blana lor preţioasă, dar si carnea delicioasă.

Dacă la început mama băiatului privea aceste animale cu scepticism, acum le-a îndrăgit şi este foarte încântată de ele.

Pentru Sergiu, îndeletnicirea s-a transformat într-o mică afacere. Acum le vinde imediat după ce le înmulţeşte.

Nutriile adulte de reproducţie, masculii şi femelele, inclusiv cele cu pui de alăptare, sunt „cazate" individual. Iar puii, după înţărcare, sunt separaţi în grup.

Sursa: jurnaltv.md

Sfaturi utile: creşterea nutriilor şi obţinerea profitului

Crescătoria propriu-zisă

Crescătoria de nutrii se va construi pe un teren permeabil, uşor înclinat, dar ferit de curenţi şi de zgomote neobişnuite ori ciudate. Este bine ca această crescătorie să o amplasaţi aproape de o sursă de apă.

Suprafaţa de teren se împrejmuieşte cu un gard din plasă de sârmă, înalt de 1,52 m. Adăpostirea se face, de obicei, în cuşti suspendate, la minimum 35-45 cm deasupra solului, sau în compartimente situate la sol. Cuştile suspendate pot fi de diferite mărimi, dimensiunile variind între 100-200 cm lungime, 65-90 cm lăţime şi o înălţime de 40-45 cm. În mod normal, cuştile se confecţionează din plasă de sârmă, groasă, zincată, cu ochiurile de 25/25 cm.

Fiecare cuşcă trebuie să fie prevăzută cu 12 uşiţe de vizitare la unul dintre capete, cu un bazin de scăldat din tablă galvanizată, situat pe lăţimea cuştii. Bazinul trebuie să aibă o lungime de 45-50 la sută din lungimea cuştii şi o adâncime de 20-25 cm. La capătul celălalt al cuştii, se ataşează cuibarul, confecţionat, la rândul lui, din scândură rezistentă, protejată în interior contra roaderii, cu plasă de sârmă. Una dintre dimensiunile orizontale ale cuibarului este egală cu lăţimea cuştii, cealaltă, de circa 50-70 cm, iar înălţimea, de 40-60 cm. Comunicarea cu fiecare cuşcă se face printr-o deschidere pătrată, cu latura de 20-25 cm, iar accesul în cuibar se va face prin rabatarea capacului. Adulţii de reproducţie, inclusiv femelele cu pui în alăptare, vor fi cazaţi individual, iar tineretul înţărcat, provenit din aceeaşi fătare, se va caza în grup.

Reproducţia

În cazul nutriilor, reproducţia se întâlneşte în tot cursul anului. Femelele sunt apte de reproducţie la vârsta de 5-6 luni, iar masculii, la 7-8 luni, atunci când greutatea corporală este de 3,5-4,5 kg. Căldurile durează 36 de ore, acestea repetându-se la intervale de 24-30 de zile. Gestaţia durează, în medie, 132 de zile, cu limite între 127 şi 137 de zile. La o fătare se produc 4-6 pui. După fătare, după 13 zile, apar primele călduri, dar nu se recomandă ca femela să fie dată la montă decât la următorul ciclu de călduri. Durata de exploatare a unei femele de reproducţie este de 68 ani, dar, în condiţii de captivitate, prolificitatea începe să scadă accentuat după doar 34 ani. Raportul poligamic este variabil de la un mascul la o femelă, în cazul creşterii în perechi, până la un mascul la 10-15 femele.

Pentru crescătorii începători, se recomandă raportul de 1 la 5. Împerecherea se face individual (monta la mana) sau în grup (monta în harem). Împerecherea individuală se practică în cazul femelelor adulte, iar cea în harem, în cazul tineretului care intră pentru prima dată la reproducţie. La împerecherea individuală, femela se introduce în cuşca masculului şapte zile la rând, începând cu a 24-a zi de la fătare. Când este în călduri, femela acceptă masculul. Dacă monta nu se realizează în acest interval, încercările se repetă în perioada de 48-54 de zile de la fătare.

Monta în harem

Cât priveşte monta în harem, aceasta se practică prin introducerea unui mascul într-un grup de femele tinere care au atins maturitatea sexuală şi care nu trebuie să depăşească raportul de maximum un mascul la 15 femele. Este foarte important ca animalele care se împerechează să nu fie înrudite. Fătările se produc de obicei în timpul nopţii ori dimineaţa devreme. Puii se vor înţărca la vârsta de 45 de zile, când se transferă, grupaţi pe sexe, în cuşti colective. În grupurile astfel formate, nu se mai introduc alte animale, cu excepţia masculilor în haremurile de femele. De la o femelă se pot obţine, în condiţii normale de creştere, două fătări pe an şi un număr de minimum opt pui crescuţi până la vârsta de reproducţie şi greutatea de sacrificare pentru blană.

Alimentaţia

Alimentaţia nutriei este de tip vegetarian. Nutria consumă în special concentrate, respectiv cereale, masă verde (vara), sfeclă furajeră (iarna), fân, făinurile animale, suplimentele proteice, iar pentru aşternut se vor utiliza paie. Este recomandabil ca hrana să se administreze în amestec umectat de sfeclă şi fân, masa verde tocată şi concentrate mărunţite.

Producţia de blănuri

Cum era de aşteptat, cea mai bună blană provine de la tineret. Sacrificarea nutriilor pentru blană se face la vârsta de 8-9 luni. Pentru o calitate corespunzătoare a blănurilor, sacrificările din sezonul cald sunt precedate de o perioadă de pregătire în care animalele sunt ferite de lumina solară directă şi se măreşte frecvenţa îmbăierilor cu apă proaspătă. Sacrificarea se face ţinând nutria de coadă şi lovind-o în creştet cu un baston de lemn, apoi atârnând-o cu capul în jos pentru sângerare.

Jupuirea se execută în burduf, cu multă atenţie şi fineţe, pentru a preântâmpina tăieturile. Blănurile se vor curăţa cu rumeguş, prima dată pe partea cu piele, apoi pe blană. După degresare, blănurile se îmbracă pe sânuri extensibile, ca şi cele utilizate pentru piei de vânat, pentru uscare. Operaţiunea de uscare se face în camere încălzite la temperatura de 25-30° C, având grijă ca blanurile să nu fie mai aproape de 2 metri de sursa de căldură. În prima fază a uscării, blana stă pe san, cu pielea spre exterior, iar după 12-24 de ore, se întoarce cu blana înafară, până la uscarea completă.

O dată cu blana, de la o nutrie adultă se obţin 2,53 kg de carne în carcasă, iar de la un tineret de 8-9 luni, 1,62 kg. Carnea de nutrie este un aliment valoros, care după culoare se aseamană cu cea de bovine, iar după aromă şi gust, cu cea a vânatului cu pene. Aceasta poate fi utilizată în orice fel de preparate. Carnea de nutrie este considerată o adevarată delicatesă, ea fiind valorificată la preţuri foarte mari.

 Sursa: adapatori.ro

 

‹ pub ›

Recente