Porcine

Porcii din rasa Mangalița au apărut pentru prima dată în secolul 19 în zonele joase din Câmpia Panonică* (explicația la final). Datorită performanțelor sale de a adăuga rapid în greutate și calităților deosebite ale carnei și grăsimii, de la mijlocul secolului al 19-lea și până în 1950 această rasă a fost deosebit de populară în Ungaria. Produsele din carnea de porc Mangalița se bucurau de o largă cerere pe piața europeană, astfel încât în acele timpuri această rasă de porci a căpătat pe bună dreptate un renume mondial.

În țările din estul Europei (Rusia, Ucraina, etc) există o tradiție bogată în rândul fermierilor privind creșterea porcilor. Sunt numeroase afaceri specializate în acest domeniu și specialiștii încearcă mereu să obțină noi rase și cu un randament mai ridicat. Probabil așa se explică apariția porcilor din rasa Mangal. Aceștia au rezultat din încrucișarea mistreților sălbatici cu porcii din rasa Mangalița, o rasă extrem de apreciată pentru carnea lor. Rasa Mangal este considerată elita tuturor porcilor și asta pentru că dă niște randamente uluitoare.  

Creșterea porcilor din rasa Mangalița poate deveni o afacere extrem de profitabilă pentru fermierii care nu se tem să riște bani și energie în acest domeniu. Este adevărat, aceste animale se deosebesc de porcii obișnuiți (scroafele fată mai puțini purcei și aceștia cresc mai greu) însă avantajele sunt mai mari - carnea lor este extrem de căutată și apreciată, mai ales când vine vorba de preț.

De ce sa tăiem colţii purceilor după fătare?

Purceii muşcă sfârcurile scroafei şi se luptă între ei pentru a dobândi şi păstra sfârcul pe durata suptului. Durerea cauzată de muşcătura purcelului deranjează scroafa, determinând-o să se ridice în mod repetat şi în felul acesta purceii nu mai au acces la sfârcuri pentru a se hrăni.

Rănile provocate pe ugerul scroafei sunt în acelaşi timp o „poartă" de pătrundere a germenilor patogeni ce determină apariţia infecţiilor la nivelul acestei regiuni. În timpul luptelor ce se desfăşoară între purcei pentru dobândirea şi păstrarea unui loc la supt, aceştia se pot răni destul de grav unii pe alţii. Simpla tăiere a colţilor purceilor cât mai repede după fătare previne apariţia acestor probleme.

Când tăiem colţii purceilor?

Colţii purceilor trebuie tăiaţi cât mai curând după fătarea acestora. Colţii pot fi tăiaţi încă din primele 15 minute după fătare. Pentru aceasta însă purceii trebuie separaţi de scroafă, aceasta făcându-se însă pentru o perioada de timp cât mai scurtă.

În vederea acestei operaţiuni de tăiere a colţilor veţi avea nevoie de un cleşte special destinat. De asemenea, este nevoie de încă o persoană care să vă ajute să separaţi purceii de scroafă. Pe toată durata desfăşurării acestei operaţiuni, purceii vor fi ţinuţi într-un coş sau ladă cu aşternut.

Cum se taie colţii purceilor?

• Dacă scroafa nu este contenţionată, atunci separaţi purceii de scroafă şi aşezaţi-i în altă boxă. Nu uitaţi că scroafa, la auzul guiţatului purceilor, poate deveni agresivă.

• Cu ajutorul unui panou de contenţie, restrângeţi spaţiul de mişcare al purceilor, înghesuindu-i într-un colţ al boxei sau aşezaţi-i într-un coş sau ladă cu aşternut.
• Apucaţi purcelul de cap şi presând cu degetele în dreptul comisurilor, obligaţi purcelul să deschidă gura.

• Tăiaţi cu cleştele fiecare colţ, asigurându-vă că limba nu este atinsă în timpul operaţiunii. Capul purcelului va fi ţinut uşor înclinat, în aşa fel încât fragmentele de colţi secţionate să cadă pe jos. Asiguraţi-vă că acestea nu rămân în gura purcelului, pentru că ar putea cauza rănirea mucoasei bucale sau chiar perforarea intestinelor.

• Colţii vor fi tăiaţi cât mai de la bază, în aşa fel încât să nu rămână porţiuni care ar putea în continuare să rănească ugerul scroafei. Faceţi asta însă cu grijă, să nu răniţi gingia.

• Dezinfectaţi cleştele înainte de a trece la tăierea colţilor unui alt purcel. Pe toată durata operaţiunii, purceii vor fi ţinuţi la căldură. La încheierea operaţiunii, pe întreg cuibul de purcei, aşezaţi imediat purceii înapoi lângă scroafă.

Sursa: revista-ferma.ro

Porcul de Mangaliţa, cândva o rasă foarte răspândită în zona Transilvaniei, pare să fie apreciat, din nou, de către fermierii români.