Topinamburul (Helianthus tuberosus) numit și măr-de-pământ sau nap-porcesc, este o rudă apropiată a florii-soarelui, făcând parte din același gen, Helianthus. Este o plantă cultivată pentru tuberculii săi, asemănători cartofilor, dar care sunt mai săraci în calorii și mai bogați în nutrienți.
Cum arată topinamburul
Topinamburul spre deosebire de ruda sa „floarea-soarelui” este o plantă perenă, adică crește în același loc mai mulți ani, datorită tulpinilor sale subterane. Planta are un sistem radicular puternic pe care se formează tuberculi albi, galbeni sau cu nuanță violetă în funcție de varietate.
Tulpina este dreaptă, viguroasă cu înălțimea de 3-4 m, iar în partea superioară se ramifică. Frunzele sunt de un verde intens, mari și acoperite cu perișori denși. Înflorește în perioada august-octombrie și formează pe o plantă 10-15 flori galben-aurii cu diametrul de 10-12 cm.
Pentru ce se cultivă topinamburul
- Alimentație. Tuberculii de topinambur se utilizează în alimenație în diferite forme: fierți, înăbușiți, prăjiți, marinați, uscați, cât și în stare proaspătă. Aceștia conţin din belşug un polimer al fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, zinc, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C.
- Hrană pentru animale. Partea ierboasă a topinamburului se folosește la producerea silozurilor și nutrețurilor combinate pentru vaci și păsări. Sporind cantitatea de lapte la primele, iar la păsări mărind perioada de ouare.
- Pentru albini. Apicultorii pot folosi această plantă pentru a extinde perioada de recoltare a mierii.
- În calitate de plantă energetică. Topinamburul fiind o plantă foarte viguroasă, produce o cantitate semnificativă de biomasă, care poate fi utilizată pentru producerea combustibilului solid. Un exemplu de așa afacere puteți vedea aici.
- Ca plantă decorativă. Florile galben-strălucitoare sunt plăcute ochiului, iar tulpinile sale puternice pot servi drept gard viu.
Citește aici și despre Varza de Bruxelles – cerințe, producere răsad și cultivare.
Cerințe și particularități de cultivare a topinamburului
Topinamburul nu este o cultură pretențioasă și poate fi cultivată cu ușurință în sistem ecologic.
Poate valorifica majoritatea tipurilor de sol, chiar şi pe cele sărace, însă mai puţin pe cele cu exces de umiditate. Tolerează seceta și rezistă la îngheţurile din timpul iernii.
Totuși, e important să ținem cont de vigoarea plantei și să-i oferim suficient spațiu și iluminare.
Cultura topinamburului poate fi înființată toamna târziu (octombrie-noiembrie) sau primăvara devreme (martie), prin plantarea tuberculilor întregi la adâncimea de 10-15 cm. Nu se recomandă tăierea lor, deoarce aceștia putrezesc și se usucă.
Schema optimă de plantare este de 35-40 cm între plante și 70-80 cm între rânduri.
Lucrările de întreținere sunt minime. La începutul perioadei de vegetație se distrug manual buruienile, iar vara în cazuri extreme de secetă îndelungată se irigă.
Spre sfârșitul toamnei tulpinile aeriene ale plantelor de topinambur se scurtează la 30-50 cm pentru a înlesni recoltarea. Tuberculii se extrag din sol manual cu ajutorul hârlețului sau sapei.
Aceștia se lasă la uscat pentru câteva zile, după care pot fi puși la păstrare în beci sau frigider. Perioada de depozitare este destul de mică, 1-2 luni. De aceea pot fi lăsați în sol şi să se recoltează pe măsura consumului.
Recolta de tuberculi la 1 m2 este de 2-4 kg.
Trebuie de ținut cont că prin producţiile mari de tuberculi şi tulpini, este o plantă care epuizează solul. Astfel, după 4 – 5 ani, cantitatea și calitatea tuberculilor scade. Iar plantația trebuie transferată într-un loc nou.
Află și despre Creșterea castraveților: 6 greșeli ce duc la o recoltă mică.
Acest material este realizat în cadrul proiectului „InfOrganic Moldova 2020-2022”, implementat de A. O. „Educație pentru Dezvoltare” (AED), cu suportul financiar al Fundației ”Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED). AED mulțumește Agrobiznes pentru produsul elaborat.
