Tripșii, transmițători ai virusurilor la plante

Tripșii sunt insecte mici din ordinul Thysanoptera care pot servi drept vectori pentru transmiterea anumitor virusuri la plante (tospovirusuri), ce pot provoca pagube semnificative culturilor.

Tripșii (numiți vectori de transmitere) transmit virusurile prin hrănirea pe țesutul vegetal infectat și apoi transferând virusul la plantele sănătoase în timpul hrănirii ulterioare.

Virusurile sunt transmise de trips într-un mod persistent propagativ, ceea ce înseamnă că virusul se replică și se înmulțește în interiorul insectei înainte de a fi transmis unei noi plante gazdă.

Calea de diseminare a TSWV la tripsul californian  Frankliniella occidentalis a fost obiectul unor cercetări semnificative, iar calea generală a virusului în vector începe cu hrănirea plantei gazdă și absorbția particulelor de virus.

Virusul călătorește prin canalul alimentar și primul țesut infectat este regiunea anterioară a intestinului mijlociu. Virusul pătrunde în aceste celule, se replică și apoi trebuie să treacă prin lamina bazală. Tospovirusurile se replică și în glandele salivare principale ale vectorilor (tripșilor).

Ouăle de trips sunt ovipuse în țesutul plantei și în câteva zile apar larvele din primul stadiu. Preluarea virusului are loc în fazele larvare după care virusul persistă în vector și este transmis trans-stadial la adult.

Insectele în faza pupă nu se hrănesc. Adulții apar și se pot răspândi pe scară largă. Doar tripsul adulți (masculi și femele) care au dobândit virusul în fazele lor larvare pot transmite virusuri.

Larvele de prima vârstă sunt cele mai eficiente în dobândirea virusului și, pe măsură ce se dezvoltă, eficiența preluării scade. Stadiile prepupal și pupal nu se hrănesc cu plante, astfel încât acestea nu dobândesc sau transmit virusul.

Tripșii adulți sunt principalii transmițători ai virusului, deoarece sunt singurele etape de viață cu aripi funcționale și sunt mai mobili.

Eficiența transmiterii virusului este corelată cu titrul virusului la insectele individuale, iar cantitatea de virus dobândită de larve este, de asemenea, un factor determinant al titrului virusului și al transmiterii la adulți. 

Dependența unică de stadiu a preluării virusului oferă o oportunitate pentru perturbarea transmiterii virusului.

Cel mai important virus care afectează multe culturi este virusul petelor de bronz la tomate (TSWV) – răspândit exclusiv prin intermediul tripșilor adulți. 

Acesta are un spectru larg de gazde și poate infecta peste 1000 de specii de plante, inclusiv multe legume și plante ornamentale importante.

Există mai multe specii de tripși cunoscute pentru faptul că transmit virusuri, unele dintre cele mai cunoscute specii la noi fiind tripsul californian (Frankliniella occidentalis) și tripsul tutunului (Thrips tabaci).

Managementul virusurilor implică o serie de măsuri, inclusiv utilizarea insecticidelor pentru a controla populațiile de trips, utilizarea soiurilor de plante rezistente la virus și implementarea de practici culturale pentru a reduce populațiile de trips și răspândirea virusului.

Ca să protejăm plantele de virusuri, mai întâi va trebui să controlăm populația tripșilor. Cercetările arată că virusurile modifică performanța și comportamentul vectorului trips.

Managementul tripșilor

Atunci când vorbim de controlul tripșilor, ar trebui de specificat faptul că trișpii sunt dăunători greu de controlat. Pentru eficiență bună, este recomandată protecția integrată care combină utilizarea de bune practici culturale, inamicii naturali și cele mai selective sau mai puțin toxice insecticide care sunt eficiente în această situație.

Principalele măsuri recomandate pentru evitarea răspândirii tripșilor sunt:

• Respectarea asolamentului.
• Instalarea capcanelor lipicioase.
• Utilizarea foliei de mulcire pentru evitarea transformării celor două stadii ale tripsului din sol.
• Utilizarea plaselor anti-insecte.
• Tăierea și arderea vârfurilor de plante puternic infestate cu tripși.
• Evitarea aplicării excesive de îngrășăminte cu azot, care pot promova populații mai mari de trips.
• Utilizarea insectelor benefice.
• Aplicarea insecticidelor.

Prezența tripșilor poate fi depistată cu ajutorul capcanelor galbene sau albastre cu lipici prinse în apropierea plantelor. Totodată, adulții și larvele de trips pot fi monitorizați prin scuturarea lăstarilor sau agitarea ușoară a frunzelor sau florilor pe o foaie de hârtie de culoare deschisă.

Pentrua depista tripșii care se hrănesc în muguri sau vârfuri de lăstari nedeschiși suficient încă, tăiați câteva părți ale plantelor ce ar putea fi infestate de trips, plasați-le într-un borcan cu alcool 70% (etanol) și agitați viguros pentru a desprinde tripșii. Strecurați soluția printr-o hârtie de filtru, astfel încât tripșii să poată fi observați mai ușor.

V-ar putea plăcea și articolul Ploșnița verde a tomatelor – metode de control.

Tripșii au mai mulți prădători naturali. Pentru a încuraja dezvoltarea acestora, evitați prăfuirea plantelor, pesticidele puternic toxice și semănați fâșii de plante benefice pentru atragerea prădătorilor.

Amblyseius swirskii, Neoseiulus cucumeris, Orius Laevigatus și alte specii pot fi utilizate în acest sens. Acestea pot fi achiziționate din magazinele de profil sau distribuitori oficiali.

Exemple din comerț de prădători naturali ai tripșilor și altor dăunători ce pot fi utilizați în spații protejate:

Important! Plantele cultivate la umbră sunt mai susceptibile la atacul tripșilor.

Mulciul sau plasa care reflectă lumina (argintie sau gri) interferează cu capacitatea anumitor insecte zburătoare de a localiza plantele. 

Dacă plantele sunt inițial lipsite de dăunători și sunt relativ mici în comparație cu suprafața acoperită cu material reflectorizant, mulciul reflectorizant poate întârzia sau reduce măsura în care plantele tinere sunt infestate de afide, tripși și musculița albă.

Pe măsură ce plantele cresc, mulciul reflectorizant devine din ce în ce mai puțin eficient și sunt necesare alte metode de gestionare.

Tripsul obține rezistență la insecticide foarte rapid. Utilizați produse ce conțin substanțe active diferite, respectați doza indicată de producător și termenul de așteptare. Pentru detalii, consultați Codexul fitosanitar.

V-ar putea plăcea și articolul Îngălbenirea aurie a viței de vie – cum controlăm fitoplasma.

Bibliografie:

1. Thrips transmission of tospoviruses.
2. How to Manage Pests in Gardens and Landscapes.