De mai bine de 20 ani în raionul Criuleni activează unica companie specializată în producerea și procesarea tutunului, care anual cultivă circa 300 ha de tutun și produce peste 8-9 milioane de fire de răsad pentru piața internă și externă – Agos Green.
Deși compania investește sume enorme în construcția serelor moderne adaptate conform standardelor europene, cumpără utilaje și tehnică de ultimă generație, achită salarii competitive și oferă posibilitatea unui număr destul de mare de oameni de a-și câștiga existența acasă, aceasta nu are nici un suport financiar din partea statului. Statul puțin se implică, iar politica de subvenționare existentă nu prevede niciun ajutor financiar pentru fermierii care cultivă tutun.
Sevastian Ivan, administratorul companiei Agos Green, povestește că, tot ceea ce a reușit să construiască, până la moment, se datorează entuziasmului și speranței că instituțiile responsabile vor realiza importanța și necesitatea acestui segment de producere și vor revizui mai multe acte legislative care pun piedici în dezvoltarea sectorului.
Conform datelor statistice europene, tutunul contribuie la creșterea economiei naționale și aduce venituri substanțiale țărilor producătoare și exportatoare, dar acest lucru este posibil doar în cazul unui sprijin legislativ și financiar din partea statului.
Chiar dacă, pe parcursul anilor, au fost câteva încercări de revitalizare a sectorului, acestea s-au finalizat cu insucces. Antreprenorul a menționat despre necesitatea elaborării unor mecanisme fiscale favorabile activității agricole și susținerii financiare a ramurii prin intermediul subvențiilor din partea statului.
În primul rând, agricultorii duc lipsa de forță de muncă. În cadrul companiei activează zilnic peste 100 de persoane, care vin din diferite raioane ale țării, însă, numărul acestora se completează cu lucrători sezonieri, pe care, cu fiecare an, este tot mai complicat de găsit.
Din aceste motiv, este necesar de investit sume exorbitante pentru modernizarea utilajelor, iar împreună cu alte cheltuieli, agricultorii nu mai pot obține rezultate profitabile.
În timpul vizitei, muncitorii erau antrenați la diverse etape de producere a răsadului în 30 de sere, pornind de la semănatul seminței de tutun, udarea, terotarea, plivitul și pregătirea răsadului pentru plantare.
În secția cu tehnică, mai mulți muncitori pregăteau utilajele necesare pentru plantarea răsadului în câmp. Acum este perioada cu cele mai multe provocări pentru agricultori deoarece toate lucrările trebuie realizate la timp, urmărind continuu prognozele meteorologice. Orice zi pierdută poate influența roada finală.
„Utilajele și echipamentele pe care le folosim pentru producerea răsadului și a tutunului sunt de producție italiană, care au fost procurate exclusiv cu mijloacele financiare proprii. Creștem trei soiuri de tutun Virginia, Barley și Moldovenesc, iar semințele pentru unele soiuri sunt importate din Brazilia, trec toate testările necesare și corespund cerințelor internaționale de calitate. Tot răsadul pe care îl creștem îl plantăm în câmpurile pe care le gestionăm. În viitor, ne propunem să asigurăm producătorii, care vor dori să cultive tutun, cu răsad de cea mai înaltă calitate. Avem interes din partea agenților economici, deja urmează să vedem cum vom putea conlucra cu ei”, ne-a povestit Sevastian Ivan.
La moment, compania gestionează, în total, 30 de sere pentru producerea răsadului de tutun, fiecare dintre ele fiind adaptată atât pentru creșterea răsadului, cât și pentru pregătirea pentru condițiile climaterice naturale, aici se dezvoltă sistemul radicular și se mărește rezistența.
În perspectivă, întreprinderea intenționează să mai construiască câteva sere moderne, dar și să extindă suprafețele cultivate cu tutun.
Administratorul susține că dispun de teren pentru extindere, dar cu părere de rău, în ultimii ani, fermierii au decis să cultive mai mult cereale, decât tutunul, care este o cultură ce permite să obții valoare adăugată.
„O economie puternică se bazează pe export și pe atragerea valutei în țară. Fiecare persoană decide pentru sine dacă este sau nu fumător, dar, cu regret, prin intermediul politicilor pe care le elaborează statul, nu face altceva decât să distrugă această posibilitate de a desfășura un business cu profit, deoarece se importă materia primă din țări precum Italia, Brazilia. În urma analizei anilor precedenți de muncă și colaborării cu statele europene pentru exportul tutunului, am dedus că cererea este, an de an, în creștere – datorită factorilor de producere internă, ce fac față tuturor cerințelor asortimentului și calității solicitate de statele europene. Uniunea Europeană este cointeresată în tutunul nostru, iar calitatea produsului și asortimentul pe care îl propunem este mereu în cerere.
În plus, companiile transnaționale au utilizat resursele locale și au perturbat piața prin monopolizarea sectorului de producere a tutunului și țigărilor. Companiile transnaționale inițiază producerea și procurarea frunzelor de tutun în țările care le permit să beneficieze de forță de muncă ieftine și sistem impozitar scutit, exportând marfa moldovenească calitativă în țările europene, în timp ce producătorii locali achitată toate impozitele, taxele, accizele, TVA, și sunt limitați în posibilitatea distribuției mărfii pe piața europeană.”
În cadrul companiei se folosesc două tipuri de uscare a tutunului: naturală sau solară, care este folosită în cazul soiurilor moldovenești și uscarea cu aparate electrice, ce utilizează curentul electric și gazele.
„În anul trecut, din cauza prețurilor care au fost stabilite pentru gaz, dar și energie electrică cheltuielile au fost extrem de mari. Pe parcursul perioadei de vară am înregistrat cheltuieli de peste 12 milioane de lei, și acestea continuu să fie în creștere, indiferent de sezon”.
În anul 2022 au fost supuse uscării, cu aparate electrice, peste 400 de tone de frunze de tutun, în cele peste 55 de blocuri de uscare conectate la gaz.
Una dintre probleme majore este prețul excesiv pentru servicii lunare de apă, gaz și căldură, în special luând în considerare că durata sezonul de semănare în caserole începe în perioada rece a anului – ianuarie și februarie.
Deși costul de menținerea a serilor este destul de mare, acesta nici nu se compară cu cheltuielile pe care le suportă producătorii de tutun pentru procesul de uscare de sezon a masei verde.
Cheltuielile excesive suportate pe servicii în sezonul rece 2022-2023 au un impact negativ asupra tuturor producătorilor, iar sumele achitate ajung la cifre record, dacă e să comparăm cu ultimii ani.
„În ceea ce ține de soiul moldovenesc pe care îl cultivăm, pot să vă spun că l-am reanimat, începând cu anii 2009-2010, și acum îl cultivăm cu succes, deși nu este înregistrat în Catalogul soiurilor de plante, este foarte solicitat astfel că, circa 60% din ceea ce producem este anume acest soi. Chiar dacă Institutul Selecția nu-l mai deține, el se păstrează ca fond genetic”.
În anul curent, compania a investit în construcția a patru blocuri de sere moderne, adaptate conform tehnologiilor europene.
„Serele dispun de două straturi de peliculă a câte 200 de microni fiecare, astfel că, toată umiditatea care se formează nu cade peste răsaduri și nu le afectează. Este o construcție absolut nouă, pe care noi am adaptat-o. În plus, se utilizează un preparat special importat din UE ce se folosește pentru crearea protecției, care nu permite pătrunderea razelor solare în interior. Sunt tehnologii care necesită investiții, dar care sunt în final justificate”.
Sevastian Ivan a explicat că tehnica pentru plantarea în câmp, la fel, a fost importată din Italia și a fost ajustată conform cerințelor înaintate de companie.
Aceste utilaje permit o economie destul de mare la apa pe care o utilizează la plantare. Dacă anterior se foloseau circa 70 de tone de apă, acum folosesc doar 4,5-5 tone de apă.
„Combina de recoltat, la fel, a fost construită conform propriilor necesități, este o mașină foarte complicată pe care am cumpărat-o acum doi ani. Doar asamblarea a durat 1,5 ani. Recent, am mai procurat și conectat cazane noi pentru camerele de uscare și fermentare. Acestea sunt automatizate și permit reglarea temperaturii și a umidității, pentru ajustarea procesului tehnologic corect. Avem o mare problemă cu operatorii pentru gestionarea acestui utilaj, de multe ori suntem nevoiți să ne implicăm personal. În această secție, lucrează 10 persoane, dar am mai avea nevoie de câteva. Regularea temperaturii și umidității este o muncă non-stop, 24 ore, pentru că o simplă greșeală poate afecta calitatea unui volum semnificativ de tutun.”
În cadrul companiei au loc cele mai importante procese din producerea tutunului și anume creșterea răsadului, a tutunului și prim-procesarea.
După recoltare, frunzele de tutun sunt depuse în camerele de uscare și fermentare. Fermentare are loc pe parcursul a 15 zile. Atunci când are loc fermentarea, se îmbunătățesc calitățile gustative și se uniformizează umiditatea frunzelor, ceea ce permite ca acestea să se păstreze o perioadă mai îndelungată de timp.
Produsul final, frunzele de tutun, sunt exportate în Germania, cu care compania colaborează de mai bine de 7-8 ani.
„Pe piața externă cererea este în creștere, dar capacitățile pe care le avem noi sunt limitate, reieșind din circumstanțele create. Începând cu luna iulie și până în noiembrie – este perioada în care se consumă cea mai mare parte de energie electrică și gaze, deși și în celelalte luni se muncește destul de mult. Creșterea volumurilor agricole și a exporturilor, care nemijlocit duc la creșterea resurselor financiare rămase în țară și ale investițiilor financiare, este un avantaj atât pentru stat, cât și pentru producători – lucru care nu poate fi realizat fără echipamente moderne și reabilitarea serelor și echipamentelor.
În plus, statele europene apreciază calitatea tutunului exportat de compania noastră, dar necesitățile investiționale pentru creșterea volumelor sunt atât de mari, că compania nu poate face față cererii internaționale fără sprijin financiar adițional”.
„Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este lipsa forței de muncă, din cauza emigrării masive a populației. Recoltarea, fiind un factor important în procesul de producere a tutunului, este grav afectată de lipsa brațelor de muncă. Anume din acest considerent, în plin sezon, pornim combina ca să nu întârziem cu recoltarea, dar și să substituim numărul de persoane pe care nu le avem. Chiar dacă Agos Green antrenează în câmpul muncii atât muncitori sezonieri, cât și muncitori permanenți (care lucrează în perioada sezonului rece) menținerea unui număr necesar de angajați este un lucru practic imposibil. Sezonul rece este caracterizat prin cheltuieli și investiții mari necesare pentru pregătire unui nou sezon agricol, ceea ce înseamnă că veniturile scăzute trebuie să acopere și munca angajaților permanenți. Perioada de vară este una și mai dificilă, întrucât muncitorii sezonieri nu sunt de încredere din cauza concurenței sezoniere în sectorul agricol. În aceste cazuri, realizarea lucrărilor pot fi stopate și producătorii suportă consecințele, în mod special când fiecare zi, în timpul sezonului, poate fi influențată și de schimbările meteo”.
Inclusiv, administratorul subliniază despre modificările operate în Legislația muncii, care îngreunează angajarea personalului suplimentar.
„Pentru a instrui o persoană în toate procesele de muncă este nevoie de cel puțin o lună de zile, însă, din diverse motive, aceasta pleacă și este nevoie de timp adițional pentru a instrui o persoană nouă de la zero. Fluxul continuu afectează activitatea, astfel că suntem gata să conlucrăm și cu Biroul de Migrație pentru a identifica soluții în ceea ce ține de angajarea personalului din alte țări. În acest context, am început lucrările pentru construcția unui cămin cu camere de odihnă, cantină și camere de baie pentru muncitorii care vor veni de peste hotarele țării”.
Sevastian Ivan a mai amintit că, pentru reanimarea sectorului de producere a tutunului este nevoie de mai multe investiții pornind de la producerea de răsad, construcția serelor, modernizarea utilajelor și tehnicii pentru creșterea tutunului în câmp, cum ar fi cultivatoare, combine, stropitori, construcția căsuțelor pentru uscarea tutunului la soare, construcția blocurilor de uscare pe bază de foc, etc.
„În ceea ce ține de piața de desfacere, putem spune avem multe căi de acces spre exportul european, luând în considerare experiența țărilor cum ar fi Italia, România, Polonia. Dar aici desigur că, trebuie să intervină statul prin elaborarea politicilor de susținerea a producătorilor autohtoni, așa cum este în cazul Poloniei, unde statul impune companiile transnaționale să cumpere o anumită cantitate de tutun de la companiile autohtone. Inclusiv, nu putem să nu amintim și despre politicile de subvenționare a producătorilor de tutun. Necesitatea implicării Asociației de profil, care ar veni cu propuneri de susținere pentru producători este extrem de importantă.
Participăm la multe expoziții, inclusiv internaționale și cunoaștem foarte bine care este situația pe piețele externe. Sunt foarte multe acțiuni ce trebuie întreprinse în mod urgent, dacă se dorește cu adevărat salvarea acestui sector. Noi suntem gata să oferim tot suportul, să ne implicăm și să ajutăm cum putem, lucru pe care îl facem activ în prezent, pentru că știm sigur că valorificarea întregului potențial al acestei culturi poate genera profituri înalte”.
Un impediment major în dezvoltarea sectorul îl constituie și majorarea accizelor la produsele din tutun, care, după cum specifică reprezentanții companiei Agos Green, nu fac altceva decât să încurajeze importul materiei prime și să distrugă și ultimele hectare cu tutun autohton.
Amintim aici că, tutunul este cultura ce a fost cultivată pe suprafețe extinse în toate raioanele țării până în anii `90.
În ultimii 30 de ani, sectorul de producere a tutunului este într-un continuu declin. Investițiile majore și lipsa profiturilor influențează alte companii agricole să investească în cereale și alte culturi.
Conform datelor prezentate de MAIA, încă de la începutul anilor 1990, suprafețele productive de tutun din Moldova au început să scadă semnificativ, iar în prezent ocupă circa 300 de hectare.
În anii 80 ai secolului XX, Moldova era cel mai mare producător de tutun brut din Europa de est și cel mai mare furnizor al acestui produs din URSS. La mijlocul anilor 70 și 80 ai secolului trecut, în producția de tutun erau implicate 55-65 de mii de persoane în cadrul a 450-530 de gospodării.
„Acest lucru trebuie ameliorat, pentru că tutunul este o cultură care mereu va fi solicitată pe piața mondială, iar producătorii locali sunt acei care pot contribui nemijlocit la creșterea indicilor economici pentru Republica Moldova”, a mai adăugat Sevastian Ivan.
Comentarii