Un sol bogat, cu un strat fertil adânc, pe care cresc culturi puternice și sănătoase, care găzduiește o rețea complexă microbiană și poate absorbi centimetri de precipitații bruște fără erodare, pe care se reduce cantitatea de buruieni în fiecare an, dar și necesarul de pesticide este visul oricărui fermier.
De cele mai multe ori, anume bazându-se pe aceste promisiuni mulți optează pentru tranziția către No-till, aceasta însă pentru mulți fermieri se dovedește a fi destul de „provocătoare”, astfel încât să fie abandonată ideea.
De ce se întâmplă acest lucru, care sunt tendințele la nivel local și cu ce provocări încă „luptă” fermierii din lume și locali care se orientează către No-till, discutăm în acest articol.
În ultimii ani, interesul fermierilor față de sistemul No-till este tot mai mare, mulți analizând posibilitățile tranziției, iar No-till devine testat la nivel global nu doar de fermierii convenționali, ci și de cei ecologici.
Totuși, din start ar trebui să menționăm că acei fermieri certificați eco care cultivă suprafețe mari, se confruntă cu probleme pentru care încă nu au găsit o soluție, pentru că tehnicile care funcționează bine la scară mică oferă provocări atunci când se implementează pe suprafețe mai mari.
De ce No-till a devenit popular?
Lucrarea solului este o practică larg răspândită prin care se face perturbarea, răsturnarea solului în scopul pregătirii acestuia pentru cultivare.
De-a lungul deceniilor, acțiunea negativă a arăturii și tehnologiilor deficiente a fost confirmată – lucrarea solului distruge agregatele structurale, se reduce capacitatea de reținere a apei și a aerului, necesare atât pentru rădăcinile plantelor, cât și pentru microorganismele din sol.
De asemenea, afectează activitatea ciupercilor benefice din sol.
V-ar putea plăcea și articolul despre Degradarea biologică a solului. Cum ne ajută „un sol viu” și cum să-l protejăm.
Presiunea tehnicii cu care se lucrează compactează solul de dedesubt, creând „talpa plugului” care reduce pătrunderea rădăcinilor în straturile mai adânci de sol.
În plus, la suprafața solului, în urma lucrărilor de distrugere a buruienilor și încorporare a resturilor se formează crusta aspră și neuniformă, ce necesită a fi înlăturată prin lucrări suplimentare.
Convențional sau ecologic – ce încercări se fac în No-till?
Suprafețele gestionate în sistemele No-till sau Strip-till și Mini-till cu aplicarea pesticidelor sunt în creștere de mai bine de un deceniu, potrivit Departamentului Agriculturii din SUA (USDA).
În aceste sisteme, erbicidele sunt folosite nu doar pentru distrugerea buruienilor, ci și pentru distrugerea culturilor de acoperire.
Totodată, în unele cazuri, cantitatea de fungicide și insecticide în primii ani de tranziție la sistemele fără lucrare crește, deoarece resturile vegetale nu sunt introduse în sol, iar stadiile hibernante a dăunătorilor nu sunt scoase la suprafață.
Pe de altă parte, prin cultivarea culturilor de acoperire potrivite și diversificarea cât mai mare a asolamentelor, acest lucru poate fi evitat.
Însă, atunci când vorbim de erbicide, mulți fermieri sunt nevoiți să mărească cantitățile aplicate, astfel că de cele mai multe ori este pusă la îndoială eficiența sistemelor conservative de întreținere a solurilor.
Abordarea ecologică a No-till este radical diferită, însă la moment nu poate fi aplicată cu succes pe suprafețe mari. Pentru fermierii care cresc culturi pe câțiva acri sau mai puțin, aceasta implică, de obicei, adăugarea unor cantități semnificative de compost în paturile permanente de creștere, care completează nutrienții și îngroapă semințele de buruieni pentru a reduce sau a preveni germinarea lor sau utilizează mulci.
În acest sens, mulți fermieri utilizează amestecuri de turbă și compost aplicate pe sol în grosime de câțiva cm.
În SUA, fermele mai mari care cresc organic fără lucrarea solului folosesc adesea un sistem dezvoltat de Institutul Rodale. Cultura de acoperire se distruge chiar înainte de semănat folosind tăvălugi ce distrug culturile pentru a lăsa un pat gros de mulci.
Cultura este apoi însămânțată cu semănători adaptate pentru a pătrunde prin mulci și a ajunge în sol.
Citiți mai multe despre Culturi de acoperire sau covoare vegetale – amestecuri utile.
Acest sistem funcționează bine pentru culturile cu semințe mari, cum ar fi porumbul și fasolea, care pot crește prin mulci, dar este o provocare pentru culturile cu semințe mai mici, cum ar fi, de exemplu, morcovii.
Aici, însă, distrusă prea devreme, cultura de acoperire va încolți din nou; prea târziu, nu va avea timp pentru a se usca. Vremea caldă și uscată în timpul tăvălugirii este ideală, în timp ce vremea rece și umedă poate împiedica distrugerea completă a culturii de acoperire.
Fermele ecologice mai mari au tendința să caute soluții performante, adică să opteze pentru echipamente noi, mai performante, dar eficiența acestora este încă necunoscută, astfel încât fermieri le iau ca pe o mare provocare, de altfel, și foarte costisitoare.
Provocările sistemului No-till
Cercetările arată o perioadă obișnuită de trei până la cinci ani în care un fermier convențional care trece la No-till înregistrează o scădere semnificativă a recoltelor, probabil cauzată de schimbările microbiomului pe măsură ce solul trece de la dominanța bacteriană la cea fungică.
Studiile arată că utilizarea culturilor de acoperire poate contribui la atenuarea scăderii randamentului în timpul tranziției la cultivarea fără lucrare a solului, dar trebuie efectuate cercetări suplimentare.
Între timp, reducerile costisitoare ale randamentului pot fi suficiente pentru a speria fermierii mai mari de la experimentare.
De asemenea, solul în sine poate deveni dificil de lucrat în timpul tranziției inițiale către No-till. Fermierii pot observa o creștere semnificativă a compactării solului, deoarece solul afânat de-a lungul anilor, cu conținut scăzut de materie organică, nu mai primește lucrarea anuală.
Evident, acest lucru diferă în funcție de fermă și tipul de sol, dar experiențele realizate inclusiv la noi în zonă arată că „este nevoie de aproximativ cinci ani pentru ca procesele biologice să poată asigura o bună structură a solului”.
În plus, sistemul No-till necesită mai mult studiu și muncă. Aplicat în legumicultură, spre exemplu, fermierii orientându-se spre evitarea utilizării erbicidelor lasă o parte din terenuri pentru producerea mulciului pe care apoi îl transferă pe solul unde cultivă legume pentru a-l proteja de buruieni.
Ce obținem într-un final implementând No-till
Pentru fermierii care sunt capabili să depășească provocările tranziției, adoptarea practicilor conservative poate genera beneficii semnificative pe termen lung.
De exemplu, după ce fermierii trec de scăderile inițiale de recolte, în timp, mulți înregistrează creșteri ale randamentului – și profitului.
Un studiu realizat pe parcursul a 30 de ani de la Universitatea de Stat din Michigan, a constatat că durata de implementare are un impact uriaș asupra profitabilității în sistemele conservative.
O treime dintre fermele din studiu au înregistrat scăderi inițiale ale profitului în timpul tranziției la No-till, dar după 13 ani toate fermele au obținut o rentabilitate mai mare decât au avut-o cu managementul convențional.
Coautorul studiului, Nick Haddad, a menționat într-un comunicat de presă:
„În fiecare an, timp de mai bine de 30 de ani, randamentul în sistemele fără lucrare a crescut anual față de randamentul pe terenurile arate. M-aș fi așteptat la un punct în care randamentele și beneficiile economice au atins apogeul, dar au continuat să crească. A fost uluitor”.
Mai mult, după 10 ani de implementare a sistemului No-till majoritatea fermierilor reușesc să reducă cantitățile de pesticide utilizate.
Lăsând la o parte profiturile, un beneficiu uriaș, evident de la sine, al agriculturii fără lucrare este îmbunătățirea calității generale și a rezistenței solului.
Solul sănătos, cultivat nu numai că reține mai multă apă decât solul arat, ci și rezistă la eroziunea vântului și a apei cu până la 80% mai bine.
Totodată, inclusiv experiențele locale arată că solurile ce nu sunt lucrate, dar pe care sunt implementate corect principiile agriculturii conservative, au o rezistență mult mai mare la secetă.
Beneficiile potențiale sunt clare, dar provocările către o tranziție completă rămân descurajante pentru mulți fermieri, în special pentru fermierii de producție la scară mare, care au mai puține exemple pozitive din care să învețe.
În special, fermierii ecologici, care nu folosesc erbicide, pot găsi o provocare peste puterile lor de a trece către No-till.
Specialiștii anticipează că mai mulți fermieri la scară mare, cu experiențe pozitive de cultivare fără lucrarea solului, vor ajuta colegii curioși să le imite exemplele.
Majoritatea fermierilor care au rezistat provocărilor și au rămas să implementeze No-till menționează că după mai bine de un deceniu de calitate a solului îmbunătățită semnificativ, profituri crescute și cantități mai mici de îngrășăminte, se simt mai încrezători ca niciodată în practicile lor.
Articol realizat în baza analizei „Can No-Till Farming Go Big?” realizată de către Richard Robinson și Caroline Noble.
V-ar putea plăcea și articolul No-till: 3 condiții ca solul să înceapă să lucreze pentru tine.
Comentarii