Cauzele care duc la salinizarea solurilor sunt multiple, formarea acestor soluri poate fi datorată unor factori naturali, care, de cele mai multe ori, nu pot fi evitați, dar şi urmare a factorului antropogen.
Ce ține de intervenția omului (factorul antropogen) irigaţia neraţională sau cu ape bogate în substanţe minerale, aşa numita mineralizare critică a apelor freatice (în funcţie de zona naturală este cuprinsă între 1,6 g/l până la 3 g/l), fertilizarea excesivă cu îngrăşăminte minerale, irigaţii fără drenaj, luarea în cultură urmată de o agrotehnică necorespunzătoare favorizează sărăturarea secundară.
Salinizarea solului (pop. soluri sărate) face impermeabile straturile de adâncime ale solului, acestea devin imposibile pentru cultivare.
Salinitatea din sol duce la ofilirea plantelor, deoarece crește presiunea osmotică, dar și din cauza că sărurile au efecte toxice.
Acumularea sărurilor solubile în orizontul de la suprafaţa solului la noi în ţară este cauzată de condiţiile hidrogeologice, de pânza de apă freatică la mică adâncime corelate cu un drenaj defectuos. Aceste soluri acumulează cantităţi mari de săruri solubile ce afectează direct creşterea plantelor.
Comportarea plantelor la salinitate
Sărurile solubile influenţează însuşirile fizico-chimice şi biologice ale solurilor. În special, se reduce accesibilitatea apei pentru plante, aceasta nu poate fi folosită, apare seceta fiziologică.
Un conținut prea mare de săruri nu doar stagnează dezvoltarea, ci și poate duce la moartea plantelor. Solurile prea sărate (sărăturate) se folosesc pentru păşuni, fâneţe sau ca teren arabil pentru plantele rezistente la conţinuturi ridicate de săruri.
Aproape toate plantele de cultură nu suportă sărurile din sol (sunt numite glicofite). Plante ce rezistă (tolerante) la un conținut ridicat de sare în sol: sfecla pentru zahăr, rapița, bumbacul. Plantele ce nu suportă conținutul înalt de săruri: cartof, măr, trifoi.
Situația pe țară
La noi în țară avem terenuri salinizate sau alcalinizate în mod natural condiționate de sursele naturale de săruri, terenuri afectate și potențial afectate de săruri.
Situația mereu se agravează prin utilizarea redusă a substanțelor organice în sol, aplicarea uneori necondiționată și în doze depășite a unor surse de chimizare a agriculturii, irigarea cu apă ce depășește concentrația de săruri de un gram la litru. La acestea se mai suprapune aridizarea, deșertificarea, mult dependente de Schimbările Climatice Globale.
Metode de combatere a salinizării și alcalinizării
Lucrări de prevenire și combatere a salinizării și alcalinizării
Sunt recomandate măsurile:
- asigurarea unui asolament de culturi cu plante amelioratoare pentru refacerea stării fizice, cumulativ cu toate celelalte măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului;
- menținerea conținutului de substanță organică prin încorporarea reziduurilor de plante, inclusiv cultivarea sideratelor și introducerea în doze apreciate a îngrășămintelor organice și minerale;
- executarea afânărilor adânci pe terenurile cu soluri arabile soloneţizate;
- introducerea de plante tolerante la salinizare și soloneţizare pentru refacerea pajiștilor din luncile râurilor mici, realizarea pășunatului pe aceste teritorii.
Măsuri de prevenire a excesului de umiditate, salinizării și soloneţizării secundare
Se execută în terenurile unde se aplică irigarea și sectoarele cu risc de inundație:
- se realizează analiza solului, iar irigarea se face cu norme și debite de udare strict stabilite, în funcție de caracteristicile solului pentru a evita infiltrația apei în adâncime sau stagnarea la suprafața solului;
- excluderea ori reducerea irigării prin optimizarea regimului de umiditate a solului și diminuarea evaporării fizice prin mulcirea suprafeței solului și prin amplasarea culturilor în funcție de resursele disponibile de apă în sol;
- evitarea irigării pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate și salinizare;
- evitarea compactării de suprafață a solului, ce poate duce la stagnarea apei la suprafață (mai multe detalii despre compactare – pe acest link).
Bibliografie:
- Madjar R., Davidescu V. Agrochimie. Ed.Didacticã şi Pedagogicã Bucureşti.2009, 228 p.
- Revenco E., Țiței V. Înierbarea terenurilor agricole ca metodă de conservare a apei și protejare a solului. ACSA, 2020.
- Ursu A., Overcenco A, Marcov I. Starea actuală a solurilor aluviale în luncile râurilor din sud-vestul câmpiei de sud a Moldovei. Octombrie 2012. Mediul ambiant.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.
