Aproape jumătate din suprafețele cultivate din lume sunt ocupate de trei culturi anuale: grâu, porumb și orez.
Acestea necesită prelucrarea intensă a solului, fapt ce mărește emisia gazelor cu efect de seră în atmosferă și duce la pierderea fertilității solului.
Deteriorarea condițiilor solului, care rezultă în urma cultivării culturilor anuale reduce randamentele și crește dependența fermierilor de produsele agrochimice.
Prin urmare, atenția oamenilor de știință se îndreaptă spre culturile perene, care sunt mult mai puternice. Acestea îmbunătățesc structura solului și îl protejează de eroziune.
Se pot adapta la schimbările climatice și ar putea asigura securitatea alimentară pe termen lung.
Savanții americani de la Land Institute, din Salina, Kansas, propun drept soluție grâul multianual (Thinopyrum intermedium). Este o plantă sălbatică, înrudită atât cu grâul actual cât și cu pirul, care a început să fie „domesticită” sub numele comercial Kernza.
Marele ei avantaj este perenitatea, deci nu necesită arături de toamnă și semănări anuale.
Nu este o cultură modificată genetic, ci rezultatul lucrărilor de selecție începute din anul 2003, sub conducerea cercetătorului Lee DeHaan de la institutul sus numit.
Această activitate este susținută de Programul agricol pentru sisteme agricole durabile (SAS-CAP) și finanțată de Institutul Național de Alimentație și Agricultură al Departamentului Agriculturii din SUA.
Acest tip de grâu este bogat în antioxidanți și conține mai puțin gluten, deci este mai greu de copt pâinea albă. Pe cănd pâinea „neagră” din făină integrală este destul de gustoasă.
Cerealele Kernza sunt deja ultilizate în produse de patiserie, la producerea berii sau chiar în calitate de cereale integrale.
Avantajele grâului peren
După cum s-a menționat mai sus, pe lângă valoarea nutritivă, grâul peren oferă un șir de beneficii ecosistemului.
Fiind o plantă perenă, cerealele pot fi recoltate câțiva ani la rând, evitând ciclul de prelucrare anuală, care duce la pierderea carbonului, eroziunea și degradarea solului.
În același timp, planta tolerează bine seceta și extrage nutrienți de la o adâncime la care alte culturi nu au acces.
Rădăcinile puternice ale plantei pătrund până la 5 metri adâncime, comparativ cu grâul anual, care ajunge la doar 1 m.
Dezavantajele grâului peren
La moment, marele dezavantaj este mărimea mică a boabelor și productivitatea scăzută comparativ cu grâul obișnuit.
Totuși, cercetătorii de la Institute of Land, SUA, implicați în proiectul Kernza, au înregistrat progrese în creșterea randamentului noii culturi perene.
Astfel, în urma a cinci runde de selecție, randamentul și greutatea semințelor au crescut cu 145% comparativ cu cifrele de la începerea testării.
Datele grafice ale cercetătorului Lee DeHaan arată o creștere constantă de la generație la generație și speră ca randamentele să crească cu încă 100% în următorii 10 ani.
Grâul Kernza are doar 15 ani, pe când grâul tradițional se cultivă de mii de ani, iar oamenii de știință deja au făcut o muncă enormă pentru a îmbunătăți acest soi în așa o perioadă scurtă.
Prin urmare, această cultură perenă ar putea să devină un catalizator pentru schimbarea și regândirea ecosistemelor agricole, reducând semnificativ nevoia de resurse costisitoare și minimizând costurile de exploatare.