Afinul este un arbust fructifer apreciat pentru fructele sale – afine. Soiurile cultivate au o durată de viață destul de lungă, de cca 30-50 ani, însă pentru a obține o recoltă de calitate planta are nevoie de asigurarea condițiilor de cultivare și de tăieri regulate.
Particularități de cultivare a afinului
Planta de afin crește sub formă de tufă înaltă de 1-3 m, formată din mai multe tipuri tulpini de grosimi aproximativ egale, pe care sunt inserate ramuri anuale fragile și ramuri multianuale cu lemnul tare.
Culoarea ramurilor diferă în funcție de soi.
Sistemul radicular se dezvoltă superficial și poate ajunge la 40 cm adâncime, de aceea arbuștii au nevoie de un substrat bine drenat și bogat în humus.
Factorul limitativ în cultura afinului îl reprezintă solul, deoarece afinul crește și se dezvoltă pe soluri acide, cu pH-ul cuprins între 4,2 și 5,5.
Rădăcinile fine, amplasate la suprafață, fac arbustul să fie sensibil la secetă, dar și la excesul de umiditate din sol.
Afinul este o specie relativ rezistentă la temperaturi scăzute, în funcție de soi. În timpul repausului vegetativ rezistă la temperaturi de -20℃, însă înghețurile târzii pot distruge mugurii floriferi.
De aceea, orice tip de tăieri la afin se recomandă să se realizeze primăvara devreme, când se pot observa ramurile afectate de ger (dacă au avut de suferit).
În funcție de zona climaterică, acest lucru se face în martie – început de aprilie, înainte ca mugurii să se deschidă.
Plantele de afin trebuie să aibă o formă verticală și să fie deschise în mijloc. Scopul principal al tăierii este de a obține plante sănătoase și productive, formate din tulpini drepte cu creșteri laterale puternice în partea superioară.
Pentru aceasta la afin se realizează câteva tipuri de tăieri. Care sunt ele, când și cum se realizează, explicăm în continuare.
Citește și Tăierile la zmeur și mur. Când și cum se fac
Tăieri de formare la afin
În primul an după plantare, cele 2-4 ramuri cu care a venit arbustul din pepinieră se scurtează la 3-4 muguri.
În primăvara anului doi, se scurtează toate creșterile viguroase, cu poziție verticală, amplasate reușit în tufă, îndepărtându-se de la 1/3 până la 1/2 din lungimea lor, fapt ce va asigura o bună ramificare.
Tulpinile noi care completează favorabil scheletul se păstrează, scurtându-se în vederea ramificării. Cele mai slabe și cu poziție laterală se îndepărtează.
În anii următori, pentru o bună iluminare și aerisire a tufei, dar și pentru dispunerea etajată a producției de fructe, scurtarea se aplică selectiv la jumătate din creșterile viguroase.
Tăieri de fructificare la afin
Începând cu anul trei se realizează tăierile de fructificare, acestea au menirea să asigure un echilibru între creștere și fructificare, dar și să asigure o calitate înaltă a fructelor.În primăvara celui de-al treilea an, se efectuează o tăiere de intensitate medie pentru a stimula creșterea puternică.
Plantele intrate în rod se taie astfel încât să aibă mugurii de rod uniform distanțați și bine poziționați.
Lăstarii lungi se scurtează la 4-6 muguri.Se îndepărtează sistematic ramurile slabe, bolnave și se lasă ramurile sănătoase care vor da o creștere și o producție bună.
Este necesar să se taie ramurile cu creștere orizontală, amplasate aproape de sol, păstrându-se doar creșterile verticale.Dacă mijlocul tufei este îndesit, atunci în interiorul ei trebuie tăiate ramurile slabe și foarte bătrâne.
Vârsta maximă a tulpinilor care se păstrează în tufă este de 4-6 ani, după care se taie la nivelul solului, fără a lăsa cioturi.
Se îndepărtează majoritatea ramurilor mici și subțiri, lăsând ramuri și lăstari scheletici puternici. Numărul tulpinilor de un an ce trebuie să rămână în arbust este de cel puțin cinci.
Dintre tulpinile noi, anuale, trebuie să se păstreze 5 dintre cele mai puternice. Afinul formează fructe pe lăstarii din anul precedent. Gradul de tăiere depinde, de asemenea, de intensitatea creșterii lăstarilor.
În partea superioară a tufelor, acolo unde situația impune, se execută rărirea și scurtarea ramurilor de schelet în lemn de 2-4 ani, în special deasupra creșterilor anuale, viguroase, care apar deseori în zona de mijloc a plantelor.
Dacă tăierile de fructificare sunt completate cu regenerarea parțială a ramurilor de schelet, producțiile se mențin la nivel constant iar fructele sunt de calitate înaltă.
Tăierile de regenerare la afin
În faza de îmbătrânire, uscarea tulpinilor și ramurilor prevalează, iar planta intră în declin productiv.
Atunci este cazul de intervenit cu tăieri de regenerare, care constau în îndepărtarea tuturor tulpinilor prin tăierea lor în zona mugurilor dorminzi de la bază.
Concomitent se recomandă aplicarea fertilizanților organici, pentru a susține creșterile noi.
După tăierea regenerativă, în primul an, cresc mai multe tulpini viguroase, de 0,6-1,2 m. Dintre acestea se selectează 10-16 amplasate rațional, astfel încât arbustul să posede o formă verticală și să fie deschis în zona de mijloc.
Pentru a menține echilibrul tufei, o parte din tulpinile selectate se scurtează la 1/3 iar cealaltă parte la 1/2 din lungimea lor.
În anul trei după această tăiere radicală plantele de afin reîncep să fructifice normal.
Ar putea să te intereseze și Tehnologia de cultivare a afinului.
