Eficientizare energetică pentru sporirea competitivităţii legumelor moldoveneşti

Agrobiznes
-
0
Eficientizare energetică pentru sporirea competitivităţii legumelor moldoveneşti

În condiţiile, când majoritatea agricultorilor moldoveni se plâng de competitivitatea redusă a produselor noastre agricole şi dificultatea de a comercializa marfa, societatea Agromaxer din Străşeni, accesând un credit prin intermediul proiectului MOSEFF de la BERD investeşte în eficientizarea consumului de energie în sere, asigură astfel reducerea costurilor şi sporeşte competitivitatea, scrie publicația ECOnomist.

Deşi Republica Moldova are unul din cele mai fertile soluri din Europa, din cauza dificultăţii de a investi în agricultură, produsele agricole moldoveneşti au pierdut în ultimii ani tot mai mult teren în faţa celor de import. Cauza este managementul defectuos al întreprinderilor agricole şi lipsa unor finanţări avantajoase pentru fermieri. Acum câţiva ani nu prea întâlneai roşii sau castraveţi autohtoni pe pieţele agroalimentare din oraşele moldoveneşti decât în perioada de coacerea naturală a acestora, adică în iulie-septembrie. Situaţia s-a redresat atunci când Ministerul Agriculturii a înţeles eficienţa sporită a cultivării produselor cu valoare adăugată înaltă, iniţiind subvenţionarea acestora.

Legumele, în special cele crescute în sere, oferă, cu certitudine o valoare adăugată înaltă. Însă, pentru a avea produse competitive, întreprinderile specializate în acest domeniu, trebuie să asigure un proces de producere neîntrerupt. Aici, însă, agricultorii moldoveni sunt defavorizaţi de condiţiilor climaterice deoarece în unele ţări de origine a legumelor importate pe piaţa moldovenească, cum ar fi Turcia, acestea pot fi cultivate anul întreg fără prea mari cheltuieli, graţie climei calde. Evident, pentru a asigura preţuri competitive la aceste produse, chiar pe piaţa internă, legumicultorii moldoveni au nevoie de surse de energie ieftină, or cele tradiţionale, de import, cum ar fi gazul costă destul de scump.

Soluţia a venit prin intermediul proiectelor de eficientizare energetică iniţiate de guvernul de la Chişinău şi finanţate de programul MOSEFF al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Acestea oferă finanţări în condiţii destul de avantajoase pentru investiţiile în utilaje şi renovări care să asigure o eficientizare a consumului de energie, o bună parte din banii oferiţi fiind chiar nerambursabili.

De această oportunitate s-a folosit şi compania Agromaxer SRL din Străşeni, care a decis să construiască pe o suprafaţă de patru hectare un complex de sere în satul Oniţcani, raionul Criuleni, procesele din sere fiind asigurate de energia termică produsă în cazane pe bază de biomasă.

Unul din partenerii acestei afaceri, Vitalie Căpăţână, este un exemplu de întoarcere a emigranţilor moldoveni se peste hotare şi iniţierea afacerilor în economia moldovenească. Acesta, după vre-o cinci ani de lucru în Italia, a primit o propunere de la directorul Agromaxer SRL, Iurie Balan de a investi în complexul de sere. Aflând de oportunităţile de finanţare apărute, cei doi parteneri au cumpărat patru hectare de pământ în satul Oniţcani, în apropierea râului Nistru şi au demarat afacerea. „Am investit circa 22 mil. lei, cea mai mare parte din ei fiind credite şi granturi iar o parte din investiţii a fost subvenţionată de Ministerul Agriculturii. În iarna lui 2011 o seră a început să funcţioneze şi în primăvara lui 2012 am obţinut prima recoltă.”, ne relatează Vitalie Căpăţână.

Tot în 2012 a fost construită cea de-a doua seră şi a fost obţinută prima recoltă, fiind utilizat cazanul pe bază de biomasă, cumpărat cu finanţarea MOSEFF. „În anul curent v-om începe mult mai devreme. Vom planta castraveţi într-o seră şi sperăm la sfârşitul lui martie să avem castraveţi pe piaţă. Iar în altă seră, unde instalăm cel de-al doilea cazan, la sfârşitul lui aprilie, la începutul lui mai vom avea roşii coapte.”, ne relatează antreprenorul despre planurile pe termen scurt. „Scopul nostru este să avem recoltă tot anul, inclusiv şi iarna, când vom cultiva salate. Pentru asta trebuie ca sistemul de încălzire să funcţioneze la maxim, însă avem nevoie de peleţi mai calitativi, deoarece cei existenţi în prezent sunt insuficient de condensaţi şi nu degajă suficientă căldură.”, a menţionat el una din deficienţele cu care se confruntă.

Dacă cei doi antreprenori vor reuşi să facă afacerea să lucreze fără întreruperi, în 5-7 ani speră să recupereze investiţia. „Din iarna viitoare cred că vom putea deja să activăm fără întreruperi”, este optimist Vitalie Căpăţână.

Cât priveşte piaţa de desfacere, aici afacerea din Oniţcani are spaţii de extindere chiar în interiorul ţării. „Am exportat doar o mică parte din recolta obţinută anul trecut, cea mai mare parte din ea fiind comercializată pe piaţa internă. Vindem mai mult prin intermediul pieţelor agroalimentare dar urmează să încheiem contracte şi cu reţelele de supermarketuri care asigură comenzi mai stabile.” , ne-a relatat el, oferind un argument solid în vederea durabilităţii afacerii iniţiate.

În total, pentru cele două minicentrale termice, care sunt dotate cu cazane de fabricaţie italiană, Agromaxer a achitat circa 600 mii de euro, 15% din sumă constituind componenta de grant. Compania se aşteaptă să obţină anual recolta de 1300 de tone de legume. Toate serviciile de asigurare cu apă, canalizare, energie (inclusiv termică), sunt autonome, 95% din toate procesele sunt automatizate. Valoarea totală de proiect a investiţiei constituie 32 mil. lei. Folosirea resurselor regenerabile de energie permite economisirea din contul reducerii cheltuielilor pentru combustibil circa două mil. lei. Când va începe să funcţioneze la capacitate maximă, afacerea va asigura 52 locuri de muncă, o cifră de loc neglijabilă pentru o localitate de talie medie, precum satul Oniţcani.

Ferma de struți a Cleopatrei Dumitrescu

Agrobiznes
-
0
Ferma de struți a Cleopatrei Dumitrescu

Cleopatra Dumitrescu din Republica Moldova are o fermă de struţi. A descoperit afacerea în 1996, când se afla în SUA, şi s-a hotărât imediat să facă şi în Moldova ceva asemănător, bazându-se într-o oarecare măsură şi pe experienţa obţinută în urma creşterii păsărilor.

Şi-a deschis la început o mică fermă cu 7 struţi adulţi şi cu 12 pui de struţ achiziţionaţi din ţările Europei de Vest, de la diferite ferme, pentru evitarea consangvinizării.

De asemenea, achiziţionase pentru demararea afacerii vreo 18 ouă pentru incubat, un incubator şi o maternitate pentru pui. Ferma a fost amenajată în spaţiile care aparţineau cândva colhozului. Astfel, problema amenajării fermei a fost rezolvată destul de rapid datorită faptului că existau deja clădirile şi nu a trebuit decât să fie construite gardurile despărţitoare şi adăposturile. „A fost relativ simplu, deoarece struţul nu este pretenţios atâta timp cât îi oferi un acoperiş deasupra capului, lumină şi lucernă”, ne-a relatat Cleopatra Dumitrescu.

Iniţiatorul acestei afaceri ne-a mai spus că investiţia iniţială a fost destul de mare. „Gândiţi-vă că în acea perioadă, prin anul 1997, preţurile erau cu totul altele decât cele de acum. Astfel, un pui de struţ îl poţi achiziţiona astăzi cu 50 euro, iar un adult de trei ani, bun reproducător – cu 1.000 de euro sau chiar mai mult, iar atunci sumele erau de cel puţin de trei ori mai mari. În plus, nici nu existau foarte multe informaţii despre cum să creşti struţi şi să desfăşori o asemenea afacere. Noi am fost oarecum norocoşi, pentru că aveam internet încă din 1996 şi multe lucruri am putut să le citim pe site-uri americane sau australiene. Vedeam ce fac crescătorii din afară, încercam să înţelegem de ce fac aşa anumite lucruri şi încercam să le aplicăm şi noi. Am învăţat să iniţiem şi să obţinem venituri din această afacere după ce făceam ceea ce vedeam la alţii. Ne-a bucurat foarte mult faptul că afacerea a mers bine încă de la început”, a spus Cleopatra Dumitrescu.

Originalitatea este un factor important în obţinerea veniturilor din această afacere. „Struţi în Moldova? Asta era ceva cu totul nou, interesul era foarte mare, mai ales din partea altor potenţiali crescători. În plus, noi, aici în ţară, chiar avem condiţii excelente pentru astfel de ferme. Au venit crescători din străinătate să ne spună că la noi pământul este mult mai bun, că forţa de muncă se găseşte uşor şi ne întrebau de ce nu punem osul la treabă pentru ca să ne extindem”, a afirmat deţinătorul fermei de struţi.

Spaţiu, hrană, productivitate pentru o afacere de succes

Cleopatra Dumitrescu ne-a comunicat că activitatea la fermă nu e grea deloc, trebuie doar sa respecţi câteva condiţii de bază: să îi dai struţului suprafaţă mare de teren, să aibă apă şi multă lucernă, care este, de fapt, hrana lui de bază, iar adăpostul să fie corespunzător. „Dacă e frig, adăpostul trebuie încălzit, mai ales pentru pui. Noi chiar am avut o problemă în urmă cu câţiva ani, când într-o noapte am rămas fără curent electric şi nu ne montasem încă generator automat de rezervă. Atunci ne-au murit mulţi pui”, a menţionat businessmanul.

Cleopatra Dumitrescu creşte acum la fermă 24 de struţi adulţi, reproducători, fiecare deţine o suprafaţa de ţarc exterior de 700-800 metri pătraţi, mult peste normele europene, care prevăd un minim de 250 metri pătraţi pentru o pasăre. E bine să iei în calcul această suprafaţă încă de la începutul afacerii, deoarece struţului îi place să stea la soare, să aibă lumină şi căldură.

Poţi să demarezi activitatea chiar şi numai cu un mascul şi o femelă. Femela începe să se ouă la vârsta de 1 an, însă primele ouă nu sunt bune pentru incubat, abia după ce struţii împlinesc trei ani fac ouă care se pot incuba. De aceea se recomandă ca primele ouă să le vinzi, ca să îţi acoperi din cheltuieli. Astfel, pentru întreţinerea fermei, majoritatea cheltuielilor vor fi orientate spre achiziţionarea hrănii. Jumătate din hrana struţului e lucerna, dar lui îi mai trebuie pentru alimentaţie şi grâu, porumb, orz, ovăz, amestec de cereale şi, dacă trebuie să le cumperi, atunci câştigul se va diminua. E important, aşadar, să poţi să pregăteşti furajele şi să creşti materia primă pentru acestea în gospodăria proprie, pentru ca să nu fii nevoit să le cumperi.

Referitor la productivitate trebuie să ştiţi că o femelă produce între 40 şi 90 de ouă pe an, iar dacă e un an bun poate ajunge chiar şi la 120 de ouă dintre care 80 la sută scot pui. Femela poate să se ouă peste o zi, dar poate să se ouă şi două săptămâni, apoi să ia o săptămână pauză sau se ouă o lună în continuu. Cât timp este cald afară, începând cu primăvara şi până toamna târziu, ea se ouă. Trebuie însă s-o obişnuieşti cu teritoriul ei şi s-o determini să se ouă acolo unde vrei tu, cum ar fi, de exemplu, într-un spaţiu cu nisip, care imită mediul ei natural. Dacă nu se ouă acolo unde trebuie, pur şi simplu îi muţi ouăle, ea vine după ele şi se deprinde acolo. „N-am ştiut treaba asta de la început, struţii au spart ouăle şi am avut pierderi”, a menţionat Cleopatra Dumitrescu.

Deţinătorul fermei de struţi ne-a spus şi despre perioada când sunt obţinute primele venituri din vânzarea ouălor. „Primele 10 ouă de la fiecare femelă le vindem imediat, pentru că pică în perioada Paştelui şi sunt clienţi care vor să vopsească şi să picteze ouă de struţ. E şi asta o piaţă: realizarea ouălor pentru coajă”, a afirmat Cleopatra Dumitrescu.

De ce merită să creşteţi struţi?

Principalele avantaje ale creşterii struţilor sunt două: produc mult mai mulţi pui decât alte animale şi hrana lor e foarte ieftină. Un struţ consumă maximum 2,5 kg de hrană pe zi, jumătate fiind lucernă. Dacă nu ai lucernă, le dai iarbă. Apar anumite probleme în privinţa alimentaţiei struţilor în anii în care e secetă, dar poţi să ai şi noroc: când iarna e blândă îi hrăneşti cu lucernă verde până la Revelion. În principiu, până la vârsta de 1 an, un struţ costă 60-65 euro, poate şi mai mult. La vârsta de 1 an, când are 90-100 kg, poţi să îl vinzi la abator cu 2,5 euro pentru un kilogram şi, astfel, poţi să obţii un câştig de peste 100 de euro de la fiecare pasăre.

„Este o afacere profitabilă şi mie îmi place. Nu e complicat, nu e dificil, nu necesită multă muncă. Să creşti 5 struţi sau 30 de struţi înseamnă cam acelaşi lucru, deoarece volumul de muncă e acelaşi. Nu strâng paie şi mult bălegar ca la vite. Trebuie să ai tot timpul apă şi verdeaţă, să ai grijă să strângi ouăle. În rest, nu prea faci nimic. Cei interesaţi de această activitate nu au de ce să se sperie: important este să iubească struţii şi să le asigure condiţiile de care am vorbit, să nu ezite să ceară sprijinul oamenilor de afaceri cu experienţă care au ferme mari. Ei vă pot oferi ajutor consistent, chiar şi în privinţa pieţei de desfacere a producţiei”, susţine Cleopatra Dumitrescu.

Cât costă un ou de struţ? Un ou pentru incubat costă între 180 şi 700 de lei, în funcţie de numărul de bucăţi achiziţionate. Un ou pentru consum costă între 160 şi 400 de lei. Ouăle pot fi incubate la fermele deja existente, la un preţ de aproximativ 10 euro, care include costuri, cum ar fi curentul electric consumat de incubator sau dezinfectantul. Probabil, vă întrebaţi cât de repede creşte un struţ. La naştere, un pui are 25 cm înălţime şi o greutate de aproximativ 1 kilogram. Creşte cu 25-30 cm pe lună, astfel că la vârsta de 5 luni, se uită deja de sus la crescător. La maturitate atinge o înălţime de 2,5 m şi o greutate de peste 150 kg. Trăieşte peste 50 de ani. Puii se scot primăvara şi vara, ouăle care sunt scoase în afara acestui interval sunt folosite pentru consum. Nu se scot pui toamna.

Câţi bani se pot obţine în urma creşterii unui struţ? În momentul sacrificării, la vârsta de 10-14 luni, de la un struţ se obţin 35 kg de carne macră fragedă şi săracă în grăsime, peste 1 metru pătrat de piele şi aproximativ 1,5 kg de pene. Dacă nu sunt sacrificaţi, struţii se păstrează pentru reproducţie: masculul atinge maturitatea sexuală la 30 de luni, femela – la 20 de luni.

Pentru ca să evitaţi cheltuielile inutile şi să aveţi pierderi trebuie să ştiţi cum să depistaţi imediat când struţul se îmbolnăveşte. Un struţ sănătos trebuie să vină spre crescător când acesta se apropie de ţarc. Dacă e bolnav, nu-şi mai manifestă interesul faţă de om, e mai abătut, nu mai e atât de ţanţoş. Gâtul e mai îndoit, spatele mai curbat, aripile sunt lăsate.

Astfel, dacă doriţi să investiţi în agricultură trebuie să încercaţi şi alte metode decât cele tradiţionale pentru a obţine profit. Ferma de struţi este o oportunitate excelentă în acest sens.

Livezile de nuci – o afacere profitabilă chiar aici acasă

Agrobiznes
-
1
Livezile de nuci – o afacere profitabilă chiar aici acasă

Livezile de nuc sunt o afacere profitabilă chiar şi pe timp de criză. Datorită cererii mari de pe piaţa externă, o tonă de miez este vândută cu aproximativ cinci mii de euro. Ministerul Agriculturii oferă subvenţii de 10 mii de lei pentru plantarea unui hectar de livadă, relatează PublikaTV.

Tudor Slănină a plantat, în 2001, prima sa livadă de nuc. El este cel mai mare exportator din Moldova al acestui produs, cu un volum de livrări de 1.800 de tone de miez, în anul 2011.

„În primul rând, nucul nu dă recoltă la 10 ani, dar noi deja din 2008 încoace am început a recolta, e al patrulea an când recoltăm. În mediu pe hectar putem atinge deja o tonă. Orice cultură poate da profit, dar trebuie bine îngrijită. Sperăm să nu avem rezultate mai proaste faţă de anul trecut”, a spus producătorul.

Tudor Slanina//FOTO: europalibera.org
Tudor Slanina//FOTO: europalibera.org

Directorul Asociaţiei Producătorilor de Culturi Nucifere, Constantin Gajîm, spune că afacerea cu miez de nucă este foarte avantajoasă pentru ţara noastră.

„Cea mai mare afacere pentru Moldova în prezent este nucul. Dacă gospodarul este bun, în al cincilea an nucul se răscumpără. Nucul este livada viitorului pentru acei leneşi”, a menţionat Constantin Gajîm.

Reprezentanţii Ministerului Agriculturii spun că, anual, în ţara noastră se plantează în jur de o mie de hectare de livezi de nuc.

„Solicitările produselor de nuc, adică a miezului de nucă, sunt foarte mari. Şi preţurile de comercializare sunt foarte atractive. Se subvenţionează în mărime de 10 mii de lei la un hectar, ceea ce constituie practic acoperirea cheltuielilor pentru procurarea materialului săditor”, a comunicat Mihai Suvac, şef de direcţie Ministerul Agriculturii.

În Republica Moldova sunt, în prezent, mai mult de 12 mii de hectare de livezi de nuc, iar producţia anuală de miez se ridică la 12 mii de tone. 80 la sută din producţie este exportată în 40 de ţări.

Plantaţiile de nuci în Moldova: realizări și provocări

Agrobiznes
-
0
Plantaţiile de nuci în Moldova: realizări și provocări

Plantaţiile de nuci au fost înfiinţate în Moldova în anii 1990, până atunci creşterea nucilor era practicată doar în gospodării ţărăneşti şi de-a lungul fâşiilor de protecţie. Potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere, până în anul 2020 suprafaţa plantaţiilor de nuci va atinge cel puţin 14 mii ha, iar recolta nucilor necurăţate va constitui 60 mii de tone, în prezent ea fiind de 25-35 mii tone.

Plantaţiile de nuci cresc cantitativ şi cantitativ

În Prezent pe teritoriul Moldovei sunt plantate 12 mii ha de culturi nucifere, inclusiv cu material săditor de import (Franţa) – 3mii ha. În 2012 intră pe rod în jur de o mie de ha soiuri franceze. Anual se plantează mai mult de 1000 ha culturi nucifere. Astfel, graficul Programului de Dezvoltare a Culturilor Nucifere până în 2020 se respectă ba chiar poate fi îndeplinit înainte de termen.

Constantin Gajim , Directorul Executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din Republica Moldova, afirmă că există mari progrese în producerea materialului săditor altoit propriu (se importă foarte puţin, în 2006 – 2009 se importau 20-30 mii de pomi altoiţi, din 2010 mai puţin de o mie). În ultimii ani s-a îmbunătăţit proiectarea în teren, se folosesc tehnologii de perspectivă la plantare, îngrijirea şi exploatarea livezilor plantate, au fost mecanizate unele procese de plantare şi nu în ultimul rând, s-a îmbunătăţit atenţiea din partea statului.

R Moldova se incandrează în acele 7% din suprafaţă care au condiţii prielnice pentru cultivarea nucilor.

Exportul nucilor e în creştere

Pe piaţa europeană există o cerere la produsele nucifere care creşte în fiecare an şi nu este satisfăcută pe deplin.

În ultimii ani producţia anuală de nuci pe ţară a constituit 22 – 33 mii tone din care se exportă aproximativ 80%: în UE (Franţa – 40.6%, Grecia – 17.9%, Germania – 9%, Austria – 7%), precum şi în Turcia, Elveţia, Siria, Irak ş.a.. Din cauza neomogenităţii, producţia este comercializată numai prelucrată în miez.

Pe de altă parte, anual, Republica Moldova importă în medie 4,3 mii tone de nuci în coajă. Cele mai multe nuci în coaja au fost importate în 2010 din Franța – 3,4 mii tone.

Nucul grecesc şi-a primit denumirea din cauza că în timpurile străvechi era adus în Rusia din Grecia. Denumirea de Walnut provine de la Welsch vechea denumirea Galiei, fiindcă provine de pe teritoriul actual al Ftanţei şi Italiei.

Cea mai mare plantaţie de nuci din Europa în luptă cu birocraţia

Nicolae Ciornîi patronul AMG – KERNEL, care deţine cea mai mare plantaţie de nuci din Republica Moldova dar şi din Europa, susţine că a achiziţionat 10 mii de hectare de pământ arabil în Moldova şi a investit circa 25 milioane de euro în crearea celei mai mari livezi de nuci din Europa.

„Am început să sădim cea mai mare livadă de nuci din Europa. Am făcut pepinieră şi creştem puieţi. Prima livadă a dat roadă anul trecut. Timp de 15 ani o să am profit, o să-mi răscumpăr toate cheltuielile. Venitul este obţinut acum este în special din comercializarea puieţilor în Ucraina, Georgia, Rusia, România, Turcia şi Ungaria, care i-a permis să recupereze aproape toate cheltuielile. ” declară omul de afaceri.

Victor Guţu director executiv la AMG – Kernel precizează că în prezent sunt plantate 700 ha de nuci iar în total se preconizează plantarea a 3000 ha de livezi de nuci. Totodată în pepiniere se cultivă anual 300 mii pueţi de nuci, 200 mii pueţi de măr şi 200 mii de migdal.

„În această sferă este necesar să depui foarte mult efort să aplici corect tehnologiile şi doar astfel poţi să obţii rezultate bune, totuşi cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este burocraţia. „ afirmă directoul executiv AMG – Kernel SRL

Plantarea unui hectar cu nuci necesită 24-25 mii de lei( fără preţul terenului). În această sumă intră preţul a 100 de puieţi (în mediu $10-12 bucata), lucrările legate de plantare şi îngrijire a arborilor în decurs de 5 ani. În conformitate cu legislaţia în vigoare, statul compensează 10 mii de lei pentru fiecare hectar. Fructele încep să apară în al cincelea an, iar în cel de-al şaptelea an intră pe rod. Practica demonstrează, că în acest an roada atinge minimum o tonă per hectar, iar în cel de-al zecelea an roada se dublează. Miezul de nucă curăţat constituie 40% din greutatea fructului. Reieşind din preţurile curente de export, cheltuielile pot fi recuperate peste 5-6 ani.

Nucile franceze în Moldova

În Moldova există firme ce aduc nuci necojite din Franţa, care sunt prelucrate iar mai apoi se (re)exportă doar miezul de nucă. Moldova produce 10 mii tone de miez de nucă dar exportă 12 mii tone, Franţa produce 27 mii tone dar foloseşte 29 mii tone.

Bargues Agro Industrie este o întreprindere internaţională care se ocupă de procesarea nucilor şi exportul/reexportul lor în Franţa. În Moldova o filială a acestei întreprinderi a apărut cu 16 ani în urmă. În prezent la întreprindere lucrează aproximativ 100 de persoane, totuşi potenţialul de angajare este mult mai mare. Motivul este destul de straniu, întreprinderea are o activitate foarte transparentă şi achită toate taxele şi impozitele faţă de stat. Pe când angajaţii, cel mai des, refuză să achite impozitele şi poliţa medicală în favoarea unui serviciu la negru unde aceste taxe nu se achită. Administraţia întreprinderii chiar face campanii de informare, dar oamenii preferă să nu achite impozitele la stat.

Este curios faptul că la campania electorală precedentă din Franţa, Partidul Socialiştilor a promis că va lupta cu „faptul că nucile sunt exportate din Franţa pentru a fi ambalate în Moldova „. Totuşi aceste declaraţii s-au dovedit a fi declaraţii populiste pentru a atrage nişte voturi în plus şi pentru a crea impresia că există o luptă pentru reducerea şomajul din Franţa.

Instabilitatea preţului la miez de nucă şi nucile necojite

Mulţi dintre producători sunt nemulţumiţi de preţurile volatile la miezul de nucă precum şi la nucile necojite. Cauza este neomogenitatea soiurilor care sunt propuse spre vânzare şi faptul că nucile sunt colectate de pe marginea drumului.

Constantin Gajim ne spune că atunci când vor rodi livezile de nuci altoiţi de soi preţul va fi stabil, acum se colectează înainte de a se maturiza biologic şi sunt mii de forme cu diferite fructe şi nu avem o producţie omogenă conform standardelor europene ceea ce crează o diferenţă la preţ.

Cum a reuşit un oraş german să devină 100% independent energetic

Agrobiznes
-
0
Cum a reuşit un oraş german să devină 100% independent energetic

Imaginează-ţi un oraş care nu se mai bazează pe combustibili fosili sau energie nucleară, un loc unde rezidenţii au băgat mâna în propriul buzunar pentru a-şi construi propria reţea energetică, bucurându-se de beneficiile unor preţuri mai mici la electricitate şi gaz de pe urma investiţiei lor. Vorbim despre Feldheim, un oraş din Germania care este 100% independent din punct de vedere energetic, relatează Treehugger.com, citat de financiarul.ro.

Infrastructura pentru încărcarea autovehiculelor electrice este una din particularităţile acestui orăşel, situat la 90 de kilometri de Berlin. Însă, ceea ce îţi captează prima dată atenţia, pe măsură ce te apropii de oraş, este terenul întins acoperit de turbine eoliene, aflat la înălţime, în apropierea orăşelului de doar 150 de locuitori.

Această imagine întâmpină mii de vizitatori în fiecare an, oamenii îndreptându-şi atenţia spre Feldheim ca spre un model în ceea ce priveşte implementarea energiei regenerabile în infrastructura oraşului, acesta obţinând o independenţă energetică totală.

Şeful pompierilor din oraş, Thomas Gluck, a spus că, de la catastrofa de la Fukushima, oraşul a fost invadat de delegaţi japonezi care au venit să înveţe de la localnici.

Un câmp de 47 de turbine eoliene, care susţin oraşul din punct de vedere energetic, se află aşezat într-un mediul liniştit şi pastoral. Întrebat dacă zgomotul turbinelor eoliene îi deranjează pe rezidenţi, Gluck a recunoscut că „poţi auzi morile eoliene atunci când vântul bate dinspre ferma eoliană, dar sunetul constant şi încet poate fi ignorat cu uşurinţă”.

De asemenea, o serie de panouri solare aşezate la marginea oraşului alimentează reţeaua electrică. Rezidenţii oraşului au contribuit cu 3000 de euro fiecare pentru a-şi construi propria reţea de electricitate în 2010, ceea ce le-a oferit un control complet asupra preţurilor la energie. Acestea sunt cu 30% mai mici decât costurile medii în Germania şi sunt stabilite la întâlnirile comunităţii.

Rezidenţii trebuie să preconizeze cu atenţie consumul propriu, pentru a putea echilibra balanţa, iar penalizările se aplică pentru supra- sau sub-estimări.

Producţia independentă de electricitate ajută la funcţionarea infrastructurii de încărcare a vehiculelor electrice, localnicii având o staţie de alimentare de tipul „bagă în priză şi plăteşte” amplasată în centrul oraşului.

Rezidenţii din Feldheim îşi încălzesc casele la un preţ mai mic cu 10% decât un german obişnuit. Unităţile de biogaz produc necesarul de gaz al oraşului, folosind ca materie primă deşeurile agricole rezultate de la nivel local. Unităţile au fost construire în 2008, la un cost de 1,7 milioane de euro, jumătate din bani provenind de la UE, ca şi finanţare pentru proiecte de energie regenerabilă, iar biogazul ajunge în fiecare clădire din oraş.

Compania Energiequelle lucrează cu oraşul Feldheim, furnizând un know-how tehnic şi financiar pentru a putea organiza aici proiecte energetice importante. Compania energetică a creat în oraş 30 de locuri de muncă. Gluck explică faptul că „după ce preţul grâului s-a prăbuşit, proiectele energetice au fost vitale pentru ca mica noastră comunitate agricolă să supravieţuiască.”

Însă, modelul ar putea să nu funcţioneze peste tot. Disponibilitatea deşeurilor agricole, terenurile întinse, dar şi motivaţia cetăţenilor reprezintă factori cheie ai succesului în acest caz.

Să sperăm că vizitele în acest oraş vor continua, pe măsură ce povestea oraşului Feldheim se răspândeşte în jurul globului, vorbind despre o schimbare radicală în ceea ce priveşte sustenabilitatea şi independenţa locală energetică.

Sfaturi utile despre alimentaţia corectă a porcilor

Agrobiznes
-
0
Sfaturi utile despre alimentaţia corectă a porcilor

Alimentaţia vierilor de reproducţie

În ceea ce priveste alimentaţia la această categorie trebuie avut în vedere să se menţină un echilibru între condiţia de reproducător şi producţia caracteristică, reprezentată de cantitatea şi calitatea materialului seminal.

La vierii tineri cerinţele sunt atât pentru definitivarea creşterii cât şi pentru producţia spermatică iar la vierii adulţi trebuie să se asigure un material seminal de bună calitate, evitandu-se variaţiile de greutate ale masei corporale şi în special îngrăşarea peste măsură.

Dacă se utilizează nutreţuri combinate, ţinând cont de regimul de folosire la monta şi greutate corporală, se recomandă un consum zilnic de 2,5-3,5 kg nutreţ combinat. Astfel pentru un vier cu masa corporală de 180-220 kg şi în perioada intensă de utilizare, raţia trebuie să asigure: 5,4 U.N.; circa 720 g proteină digestibilă; 8000-9400 kcal. Desigur că aceste cifre sunt orientative, calitatea furajul fiind influenţată de calitatea componentelor sale. Administrarea ovăzului în hrana vierilor îmbunătaţeşte valoarea biologică prin raporturile între aminoacizii esenţiali, creşterea nivelului fosforului şi vitamina E.

Se recomandă ca reţeta pentru această categorie să conţina pâna la 50 % un amestec de ovăz şi orz, 2-3 % făinuri animale, restul fiind completat cu sroturi (în special de leguminoase), porumb, tărâţe, făină de lucernă. Raţia poate fi completata cu ouă proaspete sau melanj de ouă, morcovi (în perioada de iarnă) sau lucernă palita (în perioada de vară). Dintre vitamine un rol important îl au vitamina A şi E iar dintre microelemente, seleniu.

Este extrem de important ca la vieri să se acorde o atenţie deosebită furajării, deoarece alimentaţia neraţională sau insuficienţa poate provoca tulburări de comportament sexual şi modificări ale calităţii spermei, ce se traduc prin indici de fertilitate reduşi, care perturbă grav fluxul tehnologic şi determină pagube economice însemnate.

Alimentaţia scroafelor de reproducţie

Aceasta reprezintă o problemă complexă deoarece într-o perioada de timp relativ scură scroafa trece prin diferite stadii fiziologice în care metabolismul său este modificat profund.

Ţinând cont de aceste considerente pentru scroafele lactante se recomandă o furajare „ad-libitum” (la discreţie), care depăşeşte uneori 6-7 kg de nutreţ combinat pe zi (până la 20000 kcal energie metabolizabilă pe zi). Tot la discreţie trebuie asigurat şi consumul zilnic de apă, necesar metabolismului crescut precum şi în procesul de producere a laptelui.

În momentul înţărcării se recomandă dieta absolută (inclusiv hidrica), minim 24 de ore, pentru a stopa producţia de lapte şi a preveni apariţia mamitelor.

La scroafele în aşteptare trebuie să se facă o hrănire stimulativă, atât în ceea ce priveşte refacerea organismelor epuizate în perioada de lactaţie cât şi pentru dezvoltarea foliculilor ovarieni. Astfel, îcepând cu ziua a 3-a dupa înţărcare scroafele trebuie să primească cca. 3-3,5 kg de nutreţ combinat din reţeta 0–5, cu un nivel de 14,5 % proteină brută. În primele 30 de zile de la monta se recomandă menţinerea aceleiaşi raţii deoarece aceasta corespunde cu perioada de organogeneza şi dezvoltare embrionară, după care ţinând cont de componenta de asimilaţie a metabolismului scroafei gestante, se recomandă reducerea raţiei (2 kg nutreţ combinat) pentru următoarele două luni, asigurând circa 6600 kcal energie metabolizabilă zilnic. În ultima perioadă de gestaţie (ultimele trei săptămâni) când fetuşii au o creştere mai rapidă în greutate, este necesar să se suplimenteze din nou raţia la nivelul normal.

Furajarea necorespunzatoare în perioada de gestaţie se traduce prin obţinerea unor loturi de fatare mai mici, purcei subponderali sau neviabili.

Alimentaţia purceilor sugari

În prima parte a vieţii, purcelul valorifică foarte bine hrana şi are un ritm de creştere accelerat, sporindu-şi masa corporală de la naştere de circa 5 ori până la vârsta de o lună şi de 10–12 ori până la vârsta de două luni.

Particularitatea principală a hrănirii purceilor este aceea că furajele se administrează în prima parte a vieţii numai ca un supliment faţă de laptele matern. În prima săptămână de viaţă purcelul trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru. Prin administrarea colostrului, pe lângă substanţele nutritive absolut indispensabile şi uşor accesibile, se face şi un transfer de gammaglobuline purtătoare de anticorpi, prin care se realizează o adevarată „vaccinare” a purcelului.

Vârsta la care se face înţărcarea purceilor este de foarte mare importanţă pentru orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta înţărcării purceilor s-a redus foarte mult. În unitaţile moderne de tip industrial, înţărcarea purceilor se face la vârsta de 3-4 săptămâni (acolo unde se asigură nutreţul combinat prestarter) sau la 5-6 săptămâni.

Echipamentul enzimatic digestiv fiind adaptat în special la hrănirea cu lapte, toate nutreţurile combinate şi înlocuitorii de lapte destinaţi purceilor în prima perioadă de viaţă se bazează pe lapte praf, completat în măsură mai mare sau mai mică cu alte furaje.

Purcelul este sensibil la gustul, mirosul şi culoarea furajelor. În general, purcelul consumă din furajele obişnuite mai puţin decât poate valorifica. Pentru a pune în concordanţă cantitatea de hrană ingerată cu posibilităţile de valorificare, trebuie ca prin încorporarea unor aditivi furajeri să se stimuleze ingerarea de hrană. Nu trebuie să se exagereze însă în această privinţă, adică prin creşterea palatabilităţii să se forţeze purcelul să ingere cantităţi prea mari de hrană pe care nu la poate digera normal, ceea ce ar conduce la unele tulburări gastrice. Trebuie avut în vedere, în acelaşi timp, că purcelul este foarte sensibil la stres, la frig şi umiditate, precum şi la afecţiuni gastro – intestinale.

Alimentaţia tineretului

Purceii înţărcaţi formează o grupă aparte, a tineretului de 2–4 luni. Printr-o bună organizare a înţărcării, prin asigurarea unor condiţii optime de microclimat şi cazare, precum şi asigurarea unei nutriţii corespunzatoare cu un furaj de foarte bună calitate, pot fi diminuate consecinţele nedorite ale crizei de înţărcare. Hrănirea tineretului înţărcat de la 2–4 luni trebuie să urmărească realizarea unor sporuri mari prin dezvoltarea musculaturii şi osăturii, indiferent dacă animalele sunt crescute pentru prăsilă sau pentru îngrăşare. Întrucât în această perioadă creşterea scheletului este intensă se va acorda o atenţie deosebită asigurării necesarului de vitamine şi săruri minerale, pentru a preveni rahitismul care apare frecvent, în special la rasele performante cu viteză foarte mare de creştere.

Pentru hrănirea purceilor, în primele 5 zile de la trecerea în creşa se foloseşte aceiaşi reţetă de furaj combinat ca în maternitate (reţeta 0–1), administrat la început în exclusivitate (1-2 zile), apoi înlocuindu-se câte 25 % în fiecare zi cu furaj pentru tineret (reţeta 0–2).

În practică tineretul porcin se furajează la discreţie, ţinându-se însă cont de consumul zilnic, astfel încât să nu staţioneze furajul în hrănitori mai mult de două zile, pentru a nu se altera.

În ceea ce priveşte furajarea purceilor după înţărcare, trebuie supravegheat consumul zilnic, deoarece există pericolul apariţiei unei toxicemii denumită „boala edemelor” tocmai la purceii foarte bine dezvoltaţi şi care ingeră o cantitate mare de furaje fără însă a avea tractul digestiv şi echipamentul enzimatic complet pregătit. Ca urmare a nedigerării complete şi a neutilizării totale a substanţelor nutritive apar reacţii de tip alergic cu edeme, care în funcţie de localizare se traduc prin simptome respiratorii, nervoase, etc., putând merge până la moarte. Prevenirea acestei afecţiuni se poate face prin obişnuirea cât mai timpurie a purcelului sugar cu cantităţi mici de furaj combinat şi supravegherea alimentaţiei purceilor după înţărcare.

Alimentaţia porcilor la îngrăşat

Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşătorie este mai puţin pretenţioasă decât în celelalte sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor de furajare în vederea realizării unui maximum de spor în greutate, cu un consum minim de furaje.

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului îngrăşării cât şi calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la îngrăşat trebuie să aibă un grad înalt de digestibilitate, să conţină cel mult 6-7 % celuloză, necesarul de unităţi nutritive, de proteină digestibilă şi de aminoacizi indispensabili. Pentru a asigura consumul raţiei în totalitate, furajele se vor asocia în aşa fel încât să prezinte un gust placut.

Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic şi urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea începe când purceii au 25-40 kg greutate vie şi ţine până ajung la 100-110 kg.

Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să asigure 15,7 % P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în continuare 13,7 % P.B. pănă la 100 kg.

Pentru porcul de carne cerinţele sunt să asigure o carcasă cu peste 56 % ţesut muscular şi un strat de grăsime sub 15 mm precum şi calităţi gustative deosebite ale cărnii.

Cum pot obţine fermierii moldoveni finanţare prin proiectul nipon 2 KR?

Agrobiznes
-
0

Succesul unei afaceri în agricultură constă în tehnologizare şi modernizare, însă veniturile mici şi puterea financiară scăzută ale agricultorilor fac din aceştia o ţintă mai puţin atractivă pentru instituţiile de creditare.

Deși la ora actuală, sectorul agricol din țară cunoaște un nivel extrem de scăzut de tehnologizare, din 2000 încoace agricultorii moldoveni au putut achiziționa tehnică agricolă în sistem de leasing prin intermediul Proiectului Creșterii Producției Alimentare din contul Programului Japonez 2KR, notează portalul eco.md.

Scopul proiectului este de a facilita accesul producătorilor agricoli autohtoni cu mijloace financiare limitate la tehnică agricolă performantă. Beneficiarii tehnicii agricole rambursează costul utilajului agricol în trei rate, în decurs de doi, maxim patru ani. Deoarece granturile acordate de guvernul nipon sunt nerambursabile, mijloacele financiare obținute din valorificarea tehnicii agricole beneficiarilor sunt depozitate în Fondul Partener 2KR, destinat pentru dezvoltarea agriculturii naționale.

Pe lângă faptul că beneficiarilor proiectului 2KR le este pusă la dispoziție achitarea în rate a tehnicii agricole la dobânda zero, acestora le sunt de asemenea prestate servicii de mentenanță, consultanță și instruire. Astfel, colaboratorii Unității de Implementare a Proiectului de Asistență pentru Fermierii Neprivilegiați 2KR consultă subiecții eligibili privitor la tehnica cea mai potrivită pentru a fi procurată în dependență de pământul sau de culturile pe care le prelucrează și le cultivă producătorul agricol autohton.

Cine poate beneficia de finanţare

Publicul țintă sau beneficiarii direcți ai Proiectului 2KR pot fi producătorii agricoli înregistrați ca persoană juridică, indiferent de forma organizatorică de activitate sau de tipul de activitate pe care îl practică. Potențialii beneficiari ai creditelor 2KR sunt puși în situația de a îndeplini o serie de condiții pentru a deveni eligibili. Condiţiile de eligibilitate sunt agreabile și nediscriminatorii, totuși fermierii, speriați de birocrație renunță uneori să aplice la acest proiect.

Condițiile de eligibilitate a beneficiarilor 2KR

Astfel, producătorul agricol care dorește să procure tehnică agricolă în sistem de leasing va adresa Unității de Implementare a Proiectului de asistență pentru fermierii neprivilegiați 2KR o cerere privind intenția de a procura tehnică agricolă, unde va indica numărul de unități și denumirea tehnicii care urmează a fi achitată în rate. De asemenea, producătorul agricol va prezenta copiile statului și contractului de constituire a agentului economic, certificatele de înregistrare și de atribuire a codului fiscal, toate autentificate notarial. Potențialul beneficiar va prezenta extrasul din Registrul de Stat al Întreprinderilor și Organizațiilor, eliberat de Camera Înregistrării de Stat, la data depunerii dosarului, iar conducerea va fi nevoită să confirme printr-o hotărâre luarea deciziei de procurare a bunurilor.

Pe lângă aceste acte, subiecții eligibili vor prezenta rapoartele financiare pe anul precedent și pe perioada anului în derulare, întocmite de Direcția teritorială pentru statistică. Potențialii beneficiari vor obține de la Inspectoratul fiscal teritorial fișa contului personal, cu semnătura și ștampila inspectorului, iar conducătorul va semna listele datoriilor debitoare și creditoare, întocmite la data depunerii cererii.

Pentru asigurarea riscului de neplată, producătorii agricoli vor elabora lista bunurilor propuse spre gajare, cu indicarea costului de bilanț al acestora. În plus, aceștia vor fi nevoiți să elaboreze și un business-plan pe toată perioada de răscumpărare a tehnicii. Prioritate li se va acorda beneficiarilor tehnicii care nu au restanțe și care și-au îndeplinit toate angajamentele contractuale asumate anterior, dar care doresc în continuare să își mărească potențialul tehnologic. Pretendenții care sunt dispuși să achite cea mai mare parte a primei rate din costul de răscumpărare a utilajului agricol vor avea de asemenea prioritate.

Beneficiarii sunt obligați, în termen de cinci zile de la data semnării procesului-verbal cu Unitatea, să achite prima rată, în valoare de 50% din costul tehnicii. În cazul în care această condiție nu se îndeplinește, dreptul de acordare a tehnici trece la următorul pretendent. Beneficiarii care vor încălca prevederile contractului riscă să le fie retrasă tehnica procurată și propusă noilor pretendenți. Cererea, însoțită de actele menționate mai sus vor fi prezentate la adresa str. Calea Basarabiei, 18, mun. Chișinău, MD 2023. Pentru mai multe detalii puteți suna la numărul de telefon (22) 27-84-63.

Impunerea TVA-ului frânează implementarea proiectului 2KR

Deși în cadrul ceremoniei de transmitere a celei de-a noua tranșe de tehnică agricolă, care este și ultima până la momentul dat, oficialii japonezi au intenționat să continue implementarea proiectului agricol în RM pentru intensificarea industriei alimentare 2KR, totuși la ora actuală încă nu au fost inițiate negocieri privind acordarea unei noi tranșe de tehnică agricolă pentru anul în curs.

Directorul de Unitate, Valeriu Bulgari, fost ministru al Agriculturii, ne-a declarat că Unitatea este în proces de reorganizare, în condițiile în care nu mai sunt scutiți de taxa pe valoare adăugată la achiziția și importul echipamentului, ceea ce implică costuri suplimentare din partea beneficiarilor. În același context, Bulgari este de părerea că lucrurile ar putea să se miște în sens pozitiv și noi negocieri ar putea fi demarate într-o lună.

Corneliu Golban, responsabil de monitorizare și comunicare cu clienții din cadrul proiectului, a declarat că 2KR îi inspiră pe producătorii agricoli autohtoni să investească mai mult și să își dezvolte afacerile. Acesta spune că dacă la început, fermierii ținteau spre popularele în perioada sovietică modele de tractoare „Belarus”, acum aceștia își permit să procure tehnică agricolă performantă provenită din Germania, Franța, Finlanda, etc. În cazul în care anul agricol se dovedește a fi unul secetos, se recurge uneori la prelungirea termenului de răscumpărare a tehnicii agricole de către beneficiari.

2KR – cel mai mare distribuitor de tehnică agricolă

Pe parcursul celor 12 ani de activitate, guvernul Japoniei a acordat granturi privind proiectul de asistență tehnică pentru creșterea producției agricole în valoare de peste 26,54 mil. dolari americani, ultima tranșă, în valoare de 1,6 mil. dolari, fiind acordată în aprilie 2012. Proiectul 2KR a devenit unul dintre cei mai mari distribuitori de tehnică agricolă din Moldova, în această perioadă fiind semnate peste 3000 de contracte.

Timp de 12 ani în jur de 3 mii de agricultori moldoveni au cumpărat unităţi agricole în condiţiile proiectului, astfel încât în medie fiecare sat din Moldova a primit câte 4 unităţi de tehnică agricolă. Prin urmare, au fost procurate peste șase mii de echipamente agricole moderne, au fost create 18 mii noi locuri de muncă și se cultivă cu acest echipament peste 400 mii ha de suprafeţe agricole.

O familie de albine din cinci va pieri de foame până la noua recoltă de miere

Agrobiznes
-
0
O familie de albine din cinci va pieri de foame până la noua recoltă de miere

Între 20% şi 30% din familiile de albine vor pieri până la noua recoltă de miere. Acestea sunt estimările preliminare ale apicultorilor moldoveni.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor, Ştefan Condratiuc, a declarat pentru Info-Prim Neo că seceta de anul trecut a împiedicat culegerea mierii şi albinele, pur şi simplu, mor de foame.

„Situaţia reală o vom cunoaşte spre sfârşitul lunii martie, când temperatura va fi de circa 15 grade Celsius, dar deja atestăm un grad de pierderi”, a spus Ştefan Condratiuc.

Potrivit specialiştilor, o familie de albine are nevoie de 8 kg de miere pentru a ierna. Vara trecută mierea de salcâm a fost compromisă, la fel şi cea de tei. Seceta a influenţat şi culesul de la floarea soarelui.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor a spus că un fagure cu albini, de circa 350 de grame, costă între 70 şi 100 de lei, iar un stup conţine 10 faguri. Respectiv, apicultorii care vor avea pierderi, pentru a-şi umple un singur stup vor trebui să plătească între 700 şi 1000 de lei.

Potrivit site-urilor cu anunţuri de vânzare/cumpărare, mierea se vinde începând cu 35 de lei kilogramul angro.

Potrivit datelor Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor, în Moldova sunt circa 5 mii de apicultori.

Berkshire – rasa ideală de porci pentru creştere în sistem gospodăresc

Agrobiznes
-
0
Berkshire – rasa ideală de porci pentru creştere în sistem gospodăresc

Porcii din rasa Berkshire sunt o alegere excelentă pentru agricultorii americani care doresc să crească animale cu un gust apreciat de către consumatori.

Potrivit revistei ferma.ro, cu ceva vreme în urmă existau foarte multe ferme mici care creşteau porci Berkshire şi obţineau un profit bun de pe urma lor.

În ultimul timp, sistemul de creştere a porcilor, a fost mutat în marile ferme cu peste 1000 de porci, crescuţi sub acelaşi acoperiş.

Micii fermieri care au rezistat concurenţei constată că profiturile lor cresc din nou datorită calităţii deosebite a cărnii de porc Berkshire şi văd că tot mai mulţi consumatori direcţi (restaurante în special) sunt interesaţi în afară de gustul cărnii şi de sistemul de creştere a lor.

Şi asta pentrucă se urmăreşte tot mai mult rasele de nişă care sunt crescute în condiţii în care este respectată bunăstarea animalelor şi în care este protejat mediul înconjurător.

Citește aici și despre Boala Aujeszky sau Pseudorabia porcilor – semne și prevenire.

Porcii din rasa Berkshire trăiesc în aer liber şi sunt adaptaţi perfect pentru creşterea pe păşune. Carnea lor este mai închisă la culoare, mai suculentă şi mai aromată decât ceea ce găsim pe rafturile magazinelor alimentare.

Berkshire sunt porci care aparţin uneia dintre cele mai vechi rase identificate. Aceşti porci negrii, cu puncte albe (zona picioarelor, bot şi coadă), au fost aduşi cu peste 350 de ani în Statele Unite ale Americii iar în 1875, crescătorii de porci au format asociaţia american Berkshire (ABA), făcând astfel primul grup de crescători din lume care aveau şi un registru de certificare a rasei.

Porcii din această rasă sunt de două varietăţi, una pentru untura (care aveau o piaţă puternică până în anii 1960), şi alta pentru carne, care a prosperat până în anii 1980 când marile corporaţii americane au preluat controlul asupra pieţei.

Porcii Duroc, Hampshire şi Yorkshire au început să domine piaţa şi pentrucă aceştia, erau crescuţi în sistem intensiv şi astfel într-un interval de timp mult mai scurt.

Mai nou, renumiţi bucătari din Statele Unite ale Americii, fac o bună reclamă acestei rase, prin reţele gastronomice bazate pe carne de porc, şi mai ales că în urma testelor şi analizelor, a 19 rase, s-a constatat că este rasa care dă cea mai gustoasă carne de porc.

Cu toate că a trecut prin dificultăţi în ultimii 40 de ani, micii fermieri ţin registrul de reproducţie în continuare pentru a păstra intactă trăsăturile rasei Berkshire. Mai nou carnea de porc din această rasă este căutată la export, îndeosebi în Japonia.

Porcii din rasa Berkshire se pretează în special la un sistem ecologic de creştere.

Citește și despre Porcii Bazna. Carne delicioasă, rezistenți și nepretențioși.

Fermierii, prin asociaţie, primesc doar porci certificaţi. Unii se ocupă cu creşterea porcilor până la înţărcare (producătorii certificaţi Berkshire) iar alţii care deţin furaje proprii şi spaţii pentru păşunat se ocupă cu îngrăşarea acestora de la înţărcare până la livrare.

Cumpărarea porcilor înţărcaţi şi vânzarea directă a celor îngrăşaţi se face, în special, prin anunţuri postate pe internet.

1...1.9401.9411.942...1.944Pagina 1.941 din 1.944