Deseori, în timpul recoltării cartofilor pot fi găsiți tuberculi veștejiți, încrețiți și moi. Cauzele formării unor astfel de cartofi pot fi atât condițiile meteorologice, cât și bolile fungice.

Indiferent de motivul acestui fenomen, nu este recomandat să punem la păstrare astfel de cartofi.

De ce cartofii se veștejesc în sol?

Precum am menționat, cauzele veștejirii pot fi multiple, apărând aceleași procese ca și în timpul depozitării pe termen lung într-un loc cald. Cartofii pierd umiditatea, ceea ce duce la deshidratare.

Uneori, tuberculii se ofilesc din cauza soiului ales greșit. Alte cauze ce pot provoca veștejirea tuberculilor sunt:

Condițiile meteorologice

În cazul condițiilor meteorologice nefavorabile, se ofilește partea aeriană a plantei, iar acest lucru afectează negativ tuberculii. Printre principalele condiții ale vremii ce pot duce la veștejirea cartofilor se numără:

Vremea uscată. În perioadele aride, este important să realizăm udările la timp, mai ales în perioadele critice pentru apă.

Cartoful are un sistem destul de fragil de reglare a consumului de apă. Astfel, în cazul lipsei apei și în perioade scurte de timp, planta nu mai foloseşte eficient apa oferită.

Dacă până la răsărire și începutul tuberizării cartoful poate utiliza apa din tuberculi, ulterior deficitul de apă afectează creșterea și dezvoltarea acestuia.

Seceta din perioada de creştere a tufei şi tuberculilor, fiind una dintre perioadele critice pentru apă, afectează negativ dezvoltarea cartofilor.

Apoi, în perioada de creştere şi maturare a cartofilor, seceta poate provoca exportul substanţelor acumulate deja în tuberculi. Astfel, putem observa tuberculi veștejiți.

Important! Udarea necorespunzătoare este unul dintre motivele veștezirii cartofilor.

Citiți mai multe despre Irigarea cartofului prin picurare – sfaturi utile.

Ploi abundente. Excesul de apă este la fel dăunător plantelor. Umiditatea ridicată a solului duce la ofilirea prematură a tuberculilor. Apa stagnată nu permite oxigenului să ajungă la rădăcini, iar planta începe să se ofilească sau să putrezească.

Pentru tuberizare, prezenţa oxigenului în sol este foarte importantă, iar excesul de apă în acest moment este un factor ce limitează producția. După formarea tuberculilor, excesul de apă afectează creşterea tuberculilor sau duce la putrezirea lor.

Schimbări bruște de temperatură. În ultima parte a perioadei de maturare a tuberculilor, temperaturile scăzute sunt dăunătoare, mai ales dacă se asociază cu umiditate excesivă. Tuberculii formează coajă subţire, rugoasă, au aspect comercial neplăcut, gustul se înrăutăţeşte, nu este posibilă păstrarea de lungă durată.

Boli ce provoacă ofilirea tuberculilor sau plantei de cartof

Cele mai frecvente boli ce pot duc la ofilirea tuberculilor sau plantei de cartof sunt:

Râia argintie (Helminthosporium solani)

Râia argintie atacă doar tuberculii, afectând negativ aspectul comercial, prin deshidratarea rapidă a cartofilor atacaţi.

Tuberculii nu putrezesc, ci devin ușori și moi. În funcție de gradul de deteriorare, cartofii se pot ofili după recoltare și depozitarea recoltei pentru iarnă. În timp, zonele afectate capătă o nuanță argintie.

Principala cale de transmitere a Helminthosporium solani de la un an la altul sunt tuberculii de sămânţă infestaţi.

Temperaturile ridicate din timpul vegetației și umiditatea ridicată în timpul păstrării sporesc dezvoltarea bolii. Dacă întârziem recoltarea, creşte frecvenţa tuberculilor atacaţi.

Citiți mai multe despre Cum se păstrează cartofii: sfaturi pentru depozite și pivnițe.

Putregaiul brun al cartofului sau ofilirea bacteriană a cartofului (Ralstonia solanacearum)

Pentru prima dată, bacteria a fost depistată oficial în România în urma analizelor realizate în anii 2010-2011, fiind declarat organism de carantină. În 2011, în Moldova a fost elaborat planul de contingență pentru controlul patogenului, acesta fiind abrogat prin HG590 din 14.08.23.

Printre simptomele distinctive ale ofilirii bacteriene a cartofului se numără:

Frunzele se ofilesc în timpul zilei, revenind la normal în timpul nopții și în final se usucă, iar pe tuberculi simptomele pot fi sau nu pot fi vizibile, în funcție de evoluția bolii.

Simptomele pe tuberculi pot fi confundate cu cele produse de bacteria Clavibacter michiganensis spp. sepedonicus (Putregaiul inelar al cartofului).

La secționarea tuberculilor infectati se poate observa un inel vascular de culoare maronie-negricioasă, iar în câteva minute dupa secționare apare un exudat cremos pe inelul vascular.

Sursele de infecție includ insectele, apa de ploaie sau uneltele murdare, infectate. Odată ce bacteriile ajung la tuberculi, sunt afectate vasele conducătoare. Cartofii nu mai primesc umiditate, ceea ce duce la ofilire.

Nu există tratamente chimice eficiente pentru combaterea putregaiului brun al cartofului. Motiv din care, este importantă utilizarea tuberculilor sănătoși la plantare și dezinfectarea corespunzătoare a spațiilor, mașinilor și echipamentelor pentru a evita răspândirea.

Verticilioza sau uscarea timpurie a cartofului (Verticillium dahliae)

Cultura se infectează în timpul înfloririi, boala afectează partea inferioară a tulpinii.

Vasele conducătoare ale culturii se blochează, frunzele și tulpinile se acoperă cu pete întunecate. Umiditatea nu mai ajunge spre frunze, acestea se ofilesc.

La tuberculi, inelul vascular devine maro. Această decolorare maro începe la capătul tulpinii tuberculului și, de obicei, nu se extinde mai mult de jumătatea tuberculului.

Cultura se usucă devreme, cu 3-4 săptămâni înainte de a ajunge la maturitate. În consecință, tuberculii nu se măresc și apar pierderi serioase de randament.

Dăunători

Unele organisme produc daune pe tulpinile și rădăcinile plantei, ceea ce duce la afectarea sistemului conducător și procesului de fotosinteză. Ca urmare, vrejurile se usucă, tuberculii se opresc din creștere și se ofilesc.

Printre dăunătorii cartofilor, care pot provoca veștezirea, sunt:

Nematozii atacă tuberculii și tulpinile plantei și se consideră unii dintre cei mai periculoși dăunători ai cartofului. Este dificil de detectat – dimensiunea lor nu depășește 1,5 mm, dar sunt capabili să distrugă culturile.

Specia ce produce daune cel mai des este Nematodul tulpinilor și tuberculilor de cartof (Ditylenchus destructor). Simptome specifice ale atacului nematozilor nu sunt, observându-se însă plante îngălbenite, ofilite sau uscate.

Lipsa de microelemente și solul nepotrivit

Un sol potrivit este foarte important pentru obținerea recoltelor bune de cartofi. Când solul se usucă, apar crăpături, ceea ce duce la o pierdere și mai mare de umiditate. Solul prea umed nu permite aerului să treacă, drept urmare, planta se confruntă cu lipsă de oxigen, se ofilește și se usucă.

Din solul nisipos, precipitațiile elimină rapid azotul. Din cauza lipsei de microelemente (potasiu, azot, bor, mangan, magneziu și calciu), tuberculii se pot ofili, iar frunzele se pot îngălbeni.

Citiți mai multe despre Fertilizarea cartofului – când și ce îngrășăminte introducem.

Prevenirea veștezirii tuberculilor și plantelor de cartof

Pentru a obține o recoltă, se recomandă întreprinderea măsurilor preventive, printre care se numără:

• Utilizarea obligatorie a tuberculilor sănătoși pentru plantarea cartofului, a soiurilor de cartof tolerante;
• Respectarea unei tehnologii agricole adecvate

Respectarea recomandărilor agrotehnice îmbunătățesc calitatea culturii. Pentru aceasta e necesar:

• Solul să fie bine drenat și afânat.
• Se recomandă respectarea regulilor de rotație a culturilor. Citiți mai multe despre Ce plantăm după cartofi, ce culturi trebuie evitate. Este mai bine să nu plantați tomate, vinete și ardei lângă parcelele de cartofi.
• Respectați termenul optim de plantare a cartofilor. Citiți mai multe Sfaturi și recomandări la plantarea cartofului.
• Calitatea recoltei depinde și de densitatea plantelor. Nu se plantează mai mult de 5-7 plante pe 1 m².
• Este important să distrugeți buruienile în timp util, deoarece ele pot răspândi boli, elimină umiditatea și nutrienții și umbresc plantele.
• Realizați tratamente preventive pentru a îmbunătăți condițiile de creștere ale culturii.
• Sortați tuberculii cu simptome de boli și nu-i utilizați pentru păstrare.

Varza este una dintre cele mai populare culturi. Însă, pentru a obține o recoltă bună și de calitate, nu este recomandat să cultivăm varză pe aceeași parcelă timp de 2 ani la rând. Varza poate fi replantată în același loc după o pauză de 3-4 ani.

Motiv din care, este important să planificăm noile culturi ce urmează a fi cultivate după varză. Iar pentru a avea maxime beneficii, acestea trebuie alese corect. Mai multe despre aceasta, relatăm în continuare.

Caracteristicile solului după plantarea verzei

Varza crește foarte bine în sol structurat, fertil, reavăn, afânat. Majoritatea soiurilor preferă să crească în sol cu ​​o reacție neutră (6,2-7,8); unele soiuri pot crește în sol ușor acid, însă, aici este important să știm că solul acid favorizează dezvoltarea bolii Hernia rădăcinilor de varză (Plasmodiophora brassicae).

Varza preia o cantitate mare de elemente minerale și organice din sol. Absoarbe, în special, cantități importante de azot. De exemplu, consumul de substanțe active în kg pentru o tonă de produs este de 3-3,8 kg N; 1-1,5 kg P2O5; 4,5-7 kg K2O; 5-5,8 kg CaO şi 0,26-0,3 kg MgO.

Prin urmare, înainte de a planta această cultură, solul trebuie fertilizat. După ce răsadurile au fost plantate, acestea sunt fertilizate în mod regulat cu o varietate de îngrășăminte. În condiții de suprafețe mici, compostul și mranița sunt cele mai potrivite pentru aceste scopuri. În general, îngrășămintele organice se consideră a fi cele mai potrivite pentru varză.

Cu toate acestea, indiferent cât de bine este fertilizat solul în timpul cultivării, după recoltare rămâne sărac. Sistemul radicular al verzei este puternic dezvoltat și pătrunde până la o adâncime de cel puțin 40 cm. Ramificațiile laterale ale rădăcinilor sunt capabile să pătrundă în sol la o adâncime și mai mare.

Astfel, majoritatea legumelor semănate într-o astfel de parcelă vor avea nevoie de suplinirea stocurilor de nutrienți organici și minerali. În plus, varza are o gamă mare de boli și dăunători, la care poate fi susceptibilă.

Prin urmare, atunci, când se decide ce poate fi plantat după varză, ar trebui să se acorde preferință culturilor, care nu sunt susceptibile la boli și dăunători care sunt periculoși pentru varză.

Citiți mai multe despre Cultivarea verzei – cerințe și sfaturi pentru recolte bune.

Ce putem planta după varză?

Există mai multe culturi care pot fi plantate în parcela în care a crescut anterior varza:

1. Puteți planta castraveți anul viitor. Aceștia cresc bine în solurile în care au fost plantate anterior varza albă sau conopida, precum și mazărea, fasolea. Citiți mai multe despre Cultivarea castraveților – sfaturi la semănat și întreținere.
2. Sfecla roșie se poate planta după soiurile de varză timpurii. Dar, trebuie luat în considerare faptul, că sfecla nu trebuie plantată într-un singur loc mai mult de 3-4 ani. Totodată, acest interval este recomandat și pentru alte rădăcinoase (morcov, țelină pentru rădăcină). Sfecla crește bine și după majoritatea leguminoaselor (mazăre, fasole), tomate, castraveții și alți membri ai familiei curcubitacee. Vezi mai multe despre Sfecla roșie – sfaturi utile la cultivare.
3. Ceapa crește bine în parcelele în care anterior s-au aplicat îngrășăminte organice. Deoarece parcelele de varză sunt de obicei fertilizate cu generozitate cu materie organică, pe ele crește bine ulterior ceapa. În plus, ceapa crește bine după tomate, vinete, dovlecei și dovleac, castraveți. Vezi și Plantarea cepei – sfaturi la cultura prin arpagic și semănat.
4. Puteți planta usturoi după varză. Pentru a evita infectarea solului cu nematodul tulpinii, nu se recomandă plantarea acestuia într-un singur loc mai mulți ani la rând. Pentru ca usturoiul să crească bine și să formeze căpățâni mari, este bine să-l plantați în locul culturilor ce se recoltează timpuriu – cartofi, varză, castraveți.
5. Morcovii cresc bine după multe legume, inclusiv varză. Nu este recomandat să plantați morcovi după roșii, mazăre și salată verde. Trebuie remarcat faptul, că cultivarea în vecinătate a verzei și morcovului în vecinătate nu este cea mai bună idee.
6. În locul în care au crescut soiurile timpurii de varză, anul viitor puteți obține o recoltă bună de vinete. Ierburile perene, ceapa și castraveții la fel sunt potrivite pentru vinete.
7. Țelina crește bine în parcele în care anterior s-a cultivat varza.
8. Cartofii pot fi cultivați după soiurile timpurii de varză albă și conopidă.

Ce culturi nu trebuie plantate după varză

Nu toate culturile sunt potrivite pentru terenul pe care a fost cultivată varza. Precum am menționat, acest lucru se datorează faptului, că legumele preiau anumite substanțe nutritive și microelemente din sol și astfel pot epuiza solul foarte rapid.

Chiar dacă uneori este recomandată cultivarea tomatelor după varză, varza nu este bună premergătoare pentru tomate şi spanac, deoarece lasă terenul sărac şi cu unele toxine. În plus, dacă varza crește mult timp într-un singur loc, toxinele se pot acumula în sol în cantități excesive și vor suprima creșterea și dezvoltarea culturii.

În plus, nu se recomandă plantarea următoarelor culturi în locul unde a fost cultivată varza:

1. Ridichi, napi.
2. Fasole și alte leguminoase.
3. Pătrunjel.

Putem planta varză într-un singur loc? Nu este recomandat să plantăm această cultură în același loc timp de câțiva ani la rând. Acest lucru duce la epuizarea severă a solului și crește semnificativ riscul de infectare cu dăunători și boli nu numai ale verzei în sine, ci și ale culturilor din vecinătate.

Cele mai bună dintre culturi după care să plantați varză sunt:

1. Solanaceae: tomate, vinete, ardei.
2. Curcubitacee: castraveți, dovlecei.
3. Leguminoase: mazăre verde.

Pentru a evita unii dăunători importanți în cultura verzei, puteți planta lângă aceasta crăițe, care vor respinge dăunătorii cu mirosul lor puternic și înțepător.