În Slovenia există o interconexiune foarte puternică între oameni și albine. Ca și în Moldova, în orice sat există cineva care face miere pentru sine sau pentru a vinde.
În Slovenia, însă, această cultură este atât de dezvoltată și unul din fiecare 200 de oameni este apicultor. Azi, Slovenia este mândră să fie țara cu cei mai mulți apicultori pe cap de locuitor din lume.
Cu o populație de 2 milioane de locuitori, Slovenia are peste 200.000 de colonii de albine și peste 15.000 de apicultori, dintre care 3%, cu peste 4.500 de stupi care își desfășoară activitatea în capitala, Ljubljana.
Apicultura este puternic înrădăcinată în Slovenia, iar în perioada modernă apicultura își face simțită prezența în mediile urbane.
Albina Carnioliana – unica subspecie acceptată prin lege
Albina Carnioliana (Apis Mellifera Carnica) este o subspecie nativă din regiunea Carnolia și prin lege producătorii în Slovenia au dreptul să țină și reproducă numai această subspecie de albină.
Este una dintre cele mai cunoscute rase de albine de miere din lume – denumită Kranjska sivka sau Albina Carniolană, Carnica Biene și Krainer Biene.
Se distinge prin adaptarea la climă, lipsa de înclinație spre roi, un ciclu reproductiv bun, blândețe și sârguință și, mai ales, prin producția mare de miere.
În plus de aceasta, albinele sunt protejate prin lege și când vine vorba despra tratamentele pentru Varroa. Obligatoriu de două ori pe an, iarna și după colectarea mierii, se fac lucrări de deparazitare.
Din vizitele la apicultori, am învățat că există 4 tipuri de produse naturale recomandate și care protejează albinele, dar reduc rezistența acestor paraziți precum ar fi: acidul formic, acidul oxalic și acidul lactic, precum și timolul.
Apicultorii Sloveni și impactul lor în lume
Slovenia este patria mai multor apicultori și experți renumiți, începând cu Anton Janša, care a fost pionierul apiculturii moderne și unul dintre cei mai mari experți în albine.
El a fost primul profesor de apicultură de la curtea împărătesei habsburgice Maria Tereza. În secolul al XVIII-lea, a revizuit metodele de apicultură pe baza descoperirilor sale și a pus bazele apiculturii moderne.
Janša a scris două cărți în urmă cu peste 200 de ani, care sunt relevante și astăzi.
Slovenii au introdus Ziua Mondială a Albinelor
Slovenii au introdus Ziua Mondială a Albinelor la 20 mai, care este dedicată lui Anton Janša. Adunarea Generală a ONU a aprobat inițiativa Sloveniei în Decembrie 2017.
Dr. Filip Terc a fost pionierul apiculturii moderne și a creat o nouă formă de terapie medicală folosind produse din miere – apiterapia.
El a folosit diverse produse apicole și venin de albine pentru a descoperi noi tratamente pentru pacienții săi și a fost numit „Părintele apiterapiei”, iar 30 martie este Ziua Mondială a Apiterapiei.
Mai recent, Dr Peter Kozmus este considerat ca unul dintre cei mai influenți oameni în domeniul apiculturii la nivel global și contribuie intens la promovarea albinelor din Carniolana în întreaga lume. El este liderul proiectului care a proclamat 20 Mai Ziua Mondiala a Albinei.
Dr. Peter Kozmus este zoolog, scriitor, diplomat și susținător la nivel mondial al acțiunii politice pentru protejarea albinelor, a insectelor și a diversității insectelor.
Este o figură de prim rang în cadrul asociației mondiale a albinelor, Apimondia, precum și printre entomologii europeni axați pe genetica albinelor.
În 2017, Dr. Kozmus a fost ales în funcția de vicepreședinte al Apimondia.
Este autorul unei cărți despre albine și o adevărată enciclopedie despre viața lor: No Bees, no Life.
Am avut privilegiul și norocul să-l întâlnesc și să discutăm vreo oră despre albini și lucrările lui.
Oamenii sunt foarte primitori și le place să împărtășească cunoștințele cu vizitatorii.
Apicultura în Slovenia, un mod de viață
Apicultura în Slovenia este o activitate care a fost inclusă în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO în 2022.
Slovenii au demonstrat bogăția moștenirii apicole pe parcursul istoriei sale îndelungate și abilitățile, cunoștințele și practicile extinse transmise din generație în generație.
Casele de albine sunt o altă caracteristică specială a Sloveniei, deoarece, pe lângă faptul că găzduiește albinele, casa servește ca element artistic sau decorativ al livezilor, înfrumusețând împrejurimile.
Aceste case apicole slovene sunt adevărate „opere de artă” arhitecturale și reprezintă o parte unică a patrimoniului cultural arhitectural sloven, „o enciclopedie străveche a înţelepciunii populare” picturile reprezentând diverse evenimente istorice, legende, motive religioase și umoristice, precum și evenimente din viața de zi cu zi a țăranilor în felul lor pe panourile stupilor.
Peste 600 de motive au fost folosite în aceste picturi, dintre care o bună jumătate conțineau mesaje religioase.
Aceste adăposturi apicole sunt folosite și în scopuri terapeutice, iar apiterapia își arată din ce în ce mai mult beneficiile în cazul bolilor legate de stres și ale celor respiratorii, prin inhalarea aerosolilor din stupi.
Din discuțiile cu apicultorii, unii char investesc mult efort și mulți bani pentru a desena acesști stupi și inițial se credea că albinele au nevoie de aceste desene pentru orientare.
Însă, experții ne spun că acesta este doar un motiv și că desenele sunt reprezentative și culturale mai mult decât practice pentru albine.
Căsuțe de albine, tipuri de stupine
Conducând prin estul țării, am observat peste tot niște căsuțe mici frumoase, gen Hobbit – în zona parcul național Kojianski, unde peisajul este superb și cu o biodiversitate abundentă.
Am avut ocazia să vizitez câțiva apicultori din această regiune, și într-adevăr căsuțele lor sunt foarte colorate și pictate frumos, iar înăuntru au spațiu, curat aranjat, dedicat pentru gestionarea albinelor, observarea lor mai facilă, cu fagurii pe orizontală, fiecare stup aranjat unul peste altul.
În vizită la prima apicultoare, am intrat în casă și am văzut stupina AŽ, care își ia numele dupa Anton Žnideršič – un apicultor din Ilirska Bistrica.
El a proiectat acest gen de stupi care permite albinei Carnioliene o mai bună dezvoltare în mediul sloven, asigură un randament mai mare de miere și ceară și facilitează apicultorilor munca în stupină și transportul albinelor la furajare.
Acestea reprezintă 90 % din toți stupii.
La cea de-a doua vizită am observat un alt tip de stup, care e tradițional din secolul al XIV-lea.
Kranjič este un stup de albine jos, din lemn, cu fagure fix. După spusele apicultoarei, astfel de stupi de albine sunt mai convenabil pentru albine care oferă mai mult spațiu pentru dezvoltarea lor, aeriserea și înmulțirea.
Această apicultoare are peste 300 de stupi și se ocupă în principal cu reproducerea reginei.
Mierea și produsele apicole slovene
Datorită diversității biotice (padurile ocupă 60% din teritoriul țării) și a climei, Slovenia produce multă miere monoflorală, iar una dintre cele mai apreciate sunt cele provenite din rezervațiile biosferei – păduri protejate unde albinele găsesc o gamă largă de flori și arbori, precum salcâmul, teiul, castanul, bradul, iar acestea sunt cele mai recunoscute mierea.
În afară de miere, slovenii sunt foarte creativi și produc și ei polen, lăptișor de matcă, jeleu regal și băuturi din miere.
O specialitate cu care se mândresc este hidromelul spumant, folosind metoda șampaniei.
Mierea slovenă are, de asemenea, o indicație geografică protejată, iar mai recent tot mai mulți apicultori au trecut la apicultura ecologică și la certificări organice.
Sustenabilitatea și conservarea albinelor
Apicultura din Slovenia este o industrie agricolă importantă, nu numai datorită produselor apicole, ci și pentru că albinele sunt indispensabile ca polenizatoare ale plantelor cultivate, în special ale pomilor și ale diferitor culturi pentru hrana oamenilor și a animalelor.
În ultimele decenii, albinele s-au confruntat cu factori externi noi care le afectează negative, precum folosirea pesticidelor, practice neadaptate ale solului, defrișări, schimbarea climei, etc.
În consecință, acest lucru necesită mai multă grijă pentru existența lor, deoarece factorii nocivi reduc rezistența albinelor, ceea ce le face mai vunerabile la boli, dăunători și altele.
Tocmai această nouă situație necesită noi cunoștințe din partea apicultorului, un nou mod de apicultură care impune apicultorului o monitorizare constantă a sănătății albinelor, precum și un tratament preventiv obligatoriu.
Un bun apicultor trebuie să cunoască evoluția, nevoile și direcțiile de dezvoltare a coloniilor de albine.
El nu trebuie să le distrugă ordinea de viață, ci să le faciliteze dezvoltarea în direcția pe care o dorește cu fiecare sarcină.
