Bradsotul este numit și gastromicoza sau edemul malign al stomacului. Este o boală infecțioasă, cu intoxicație produsă la pătrunderea în organism a bacteriei Clostridium septicum. Boala poate apărea sporadic, dar are tendința de răspândire, cu pierderi economice semnificative.
Recent, câțiva crescători au raportat cazuri de Bradsot la oi, astfel că în continuare vom explica care sunt principalele particularități ale bolii.
Tradusă din limba norvegiană ca boala bruscă, aceasta are o evoluție rapidă, cu simptome generale și mortalitate înaltă. Principalele leziuni sunt inflamația hemoragică a peretelui stomacului glandular, a cecumului și colonului.
Se înregistrează și degenerarea organelor parenchimatoase (ficat, rinichi).
Gastromicoza afectează în principal tineretul de la 6 la 12 luni, în stare bună de întreținere, dar se înregistrează cazuri și printre animalele adulte. Îmbolnăvirea este asociată frecvent cu consumul de furaje reci, înghețate, puternic lignificate.
Citiți în continuare:
- Istoria și răspândirea Bradsotului;
- Cauzele Gastromicozei;
- Epizootologia Bradsotului;
- Simptomele Gastromicozei la oi și capre;
- Morfopatologia bradsotului;
- Tratamentul Bradsotului;
- Profilaxia Gastromicozei.
Istoria și răspândirea Bradsotului
Primele îmbolnăviri au fost descrise în țările Europei de Nord, la începutul secolului XIX. Mai apoi boala a fost înregistrată în alte țări europene, Regatul Unit, Australia și America de Nord. Bradsotul se întâlnește în cele mai diverse zone climaterice.
Primele descrieri oficiale au fost făcute de către Krabbe în 1875. Următorul studiu detaliat a fost efectuat în 1888 de către doctorul Ivar Nilsson.
Cauzele Gastromicozei
Boala este provocată de o bacterie, numită Clostridium septicum. Aceasta este un bacil, necapsulat, mobil, sporulat, Gram pozitiv și anaerob. Sporii acestei bacterii sunt foarte rezistenți în mediu, supraviețuind în sol ani de zile.
Receptivitatea organismului animal depinde de starea de sănătate a tractului digestiv. Ca factor predispozant intervine consumul furajelor reci, înghețate, prea aspre, formarea lanobezoarelor (ghemuri de lână) în tractul digestiv la miei – toate având efect mecanic, lezant asupra mucoasei digestive.
În consecință, se formează o poartă de intrare pentru bacterie, care ulterior se înmulțește și eliberează doze mari de toxine, care provoacă abomazita sau toxiemia fatală.
Epizootologia Bradsotului
Boala poate fi întâlnită la oi și capre de toate vârstele, dar mai receptive sunt cele tinere, în special de la 6 la 12 luni. Pot fi afectate grupuri de animale tinere sau, din contra, doar adulte.
Infecția se consideră legată de sezonul rece și perioada de tranziție: apare la sfârșit de toamnă, iarna și început de primăvară. Au fost înregistrate și cazuri pe timp de vară, dar numai în anii secetoși.
Ca factori predispozanți ai Bradsotului, pe lângă calitatea furajelor, menționată mai sus, pot servi:
- Schimbarea bruscă a rației și a proprietăților nutritive ale acesteia;
- Consumul excesiv de iarbă fragedă, suculentă;
- Carențe de proteine, vitamine și minerale;
- Infestările cu paraziți;
- Expunerea animalului la temperaturi extreme: supraîncălzire sau suprarăcire.
Sursa de infecție sunt animalele bolnave, cadavrele acestora, animalele sănătoase purtătoare de bacil, apa, solul și furajele contaminate cu sporii acestei clostridioze.
Pericol prezintă pășunile din apropierea iazurilor și a râurilor, dar și terenurile agricole cu sistem de irigare. Focarele de boală se înregistrează mai frecvent după pășunatul în zonele mlăștinoase sau inundabile, pe timp ploios sau cu rouă. Apare riscul și la adăparea animalelor din surse de apă poluate.
Bacteria pătrunde în organism pe cale digestivă și progresează în mucoasa și submucoasa tractului digestiv în caz de leziuni specifice, menționate mai sus.
Bradsotul afectează mai des animalele cu o stare mai bună de îngrășare, mai puțin mobile. La întreținerea în stabulație mai des se îmbolnăvește tineretul, în timp ce la pășunat sunt afectate oile sau caprele adulte.
Vedeți și Scrapia sau Boala Oii Nebune. Cum o recunoaștem și o prevenim.
Simptomele Gastromicozei la oi și capre
Boala evoluează supraacut sau acut. În caz de evoluție acută, fulgerătoare, moartea survine brusc, fără simptome preliminare. Oaia aparent sănătoasă seara, este găsită fără suflare dimineața sau se prăbușește brusc și moare în drum spre pășune.
În forma supraacută a bolii, temperatura corporală rămâne normală sau crește nesemnificativ. Pot apărea convulsii, spumă în cavitatea bucală, timpanism, conjunctivită.
Forma acută a bolii evoluează cu următoarele simptome:
- Temperatura corporală ridicată, până la 42 grade C;
- Abatere, refuzul hranei;
- Puls accelerat, respirație îngreunată;
- Eliminări sangvinolente sau spumoase din orificiile nazale, bucal;
- Timpanism, colici, uneori diaree sangvinolentă;
- Edeme în regiunea submaxilară, scrâșnituri din dinți;
- Animalele se mișcă greu;
- Prezintă tulburări nervoase: agitație, mișcări în cerc, poziție anormală a capului;
- Animalele cad la pământ și pedalează membrele, pot apărea convulsii.
Starea de excitație este urmată de o slăbiciune generală, oile stau cu membrele întinse și capul pe spate. Slăbiciunea este însoțită de o dispnee severă. Animalul moare timp de 5-12 ore. Sunt cazuri de evoluție mai lentă, cu moartea peste 3-5 zile.
Vedeți și alte boli frecvent înâlnite la oi, simptome și tratament.
Morfopatologie
Cadavrul se descompune foarte rapid, prezintă timpanism pronunțat. Din orificiile naturale se elimină lichide sangvinolente. Mucoasele aparente au aspect cianotic. Lâna se desprinde ușor de pe piele.
La deschiderea cadavrului se constată leziunea caracteristică: la nivelul cheagului mucoasa este hiperemiată, edemațiată, de culoare roșie-negricioasă, cu zone de necroză sau ulcere. Uneori se observă și bule de gaz în peretele gastric. Ficatul și rinichii sunt distrofice. În cavități și pe seroase există hemoragii.
Tratamentul Bradsotului
Boala are un prognostic grav, care depinde întâi de toate de forma și evoluția acesteia.
La depistarea primelor simptome, se anunță îndată medicul veterinar. Oaia sau capra bolnavă se izolează imediat de turmă, i se creează condiții cât mai favorabile, se asigură hrană calitativă și apă proaspătă, curată.
În caz de evoluție supraacută, fulgerătoare, nu se reușește nicio intervenție terapeutică, animalul sfârșește letal.
Dacă evoluția este mai lentă, se intervine cu seroterapie (ser antigangrenos polivalent, 40-50 ml), asociată cu antibiotice (tertaciclină în doze mari), agenți antitoxici, sedative și medicamente pentru susținerea circulației.
Citiți și despre deficitul de iod la capre dau de ce se nasc iezi slabi sau morți.
Profilaxia Gastromicozei
Se urmăresc măsuri generale, de combatere a factorilor de risc și favorizanți sus enumerați.
Măsurile speciale cuprind imunizarea animalelor, prin administrarea vaccinului. Acesta este creat pe bază de anaculturi de Clostridium septicum. În scop profilactic vaccinul se administrează toamna și primăvara, cu rapel la 20-30 de zile. În caz de vaccinare de necesitate, rapelul se face la 12-14 zile.
Imunitatea se instalează peste două săptămâni și durează 6 luni.
În caz de apariție a bolii, animalele afectate se izolează și se tratează, cele sănătoase se vor serumiza și după 14 zile vaccina.
Se înlătură obligatoriu furajele necorespunzătoare, se schimbă pășunea și se distrug toate cadavrele.
Bibliografie selectivă: Constantin Vasiu, Nicolae Starciuc. Boli infecțioase ale animalelor agricole. Bacterioze.
Comentarii