Fertilizarea plantațiilor de cireș trebuie să asigure echilibrul necesar de nutriție atât pentru realizarea proceselor normale în organele pomilor, cât și pentru a nu afecta recolta planificată.
Cantitățile de îngrășăminte administrate atât pe frunze, cât și la rădăcină, trebuie selectate în funcție de tipul și vârsta plantației, caracteristicile solului, condițiile vremii, recolta planificată, dar și obligatoriu în funcție de analiza foliară și a solului.
Fertilizarea foliară completează fertilizarea radiculară, acoperind necesitățile plantei pe parcursul sezonului de vegetație.
Înainte de a discuta mai multe despre fertilizarea foliară la cireș, aș dori să amintesc că eficiența îngrășămintelor aplicate atât radicular, cât și foliar poate să scadă din mai multe motive:
- Planta a fost atacată de boli sau dăunători.
- Fertilizarea este neechilibrată sau realizată neuniform.
- Temperatura, umiditatea și lumina – absorbția îngrășămintelor este stagnată la temperaturi ridicate și umiditate redusă. Seceta este unul din factorii importanți ce afectează asimilarea substanțelor nutritive de către plante.
- Utilizarea concentrației incorecte a soluției de lucru – duce la modificarea caracteristicilor îngrășămintelor foliare.
- Starea solului – un sol prea compact cu o umiditate prea mare influențează negativ absorbția îngrășămintelor de către plante.
- Starea culturii – chiar dacă îngrășămintele foliare sunt aplicate deseori pentru suplinirea carenței de nutriție, o plantă afectată de aceasta are o capacitate mai mică de asimilare.
- Vârsta plantei și soiul – îngrășămintele foliare sunt absorbite mai ușor de frunzele tinere ale plantelor. Soiuri diferite au comportamente diferite în absorbția nutrienților.
Testarea solului și analiza foliară – de ce este importantă înainte de a administra îngrășămintele în livezi
În livezi testarea solului este recomandat a fi realizată în primul rând înainte de plantarea livezii (cu doi ani înainte pentru a suplini eficient carențele pe parcursul acestora). Până la intrarea livezii pe rod se recomandă realizarea analizei solului o dată la doi ani (pomii consumă cantități importante de elemente nutritive), iar la intrarea livezii pe rod o dată la 3 ani pentru a elabora un sistem optim de administrare a îngrășămintelor bazat pe o analiză exactă a substanțelor nutritive și a pH-ului solului.
De obicei, se recomandă prelevarea probelor de sol și realizarea analizei solului toamna, după recoltare, pentru a vă putea planifica planul de fertilizare și necesarul de îngrășăminte eficient pentru anul următor și administra o parte din cele necesară din toamnă.
Analiza foliară este realizată pentru a determina conținutul în elemente minerale al frunzelor. În funcție de aceasta, fertilizarea fie se echilibrează, adăugând îngrășămintele necesare, fie dozele se reduc.
Datele de analiză foliară trebuie efectuate anual, probele de frunze sunt recoltate în mod asemănător şi din aceiaşi pomi.
Probele de frunze se recoltează după încetarea creşterii intensive a lăstarilor şi formarea mugurilor terminali (la sâmburoase, inclusiv cireș, coincide cu prima jumătate a lunii iulie) de pe pomii sănătoşi, de pe lăstarii bine luminaţi, situaţi la 1,5-1,8 m de la sol.
Se va recolta câte o frunză de la mijlocul fiecărui lăstar. La cireș, similar altor specii pomicole, o probă pentru analiza foliară este constituită din cel puţin 50 de frunze.
Conținuturile normale de elemente minerale în frunze la specia cireș este redată în următorul tabel (date adaptate de către reprezentanții Institutului de Cercetare și Devoltare pentru Pomicultură din România, Societatea Națională a Pomicultorilor din România în baza Pennsylvania Tree Fruit Production Guide 2000):
La analizarea datelor obținute în urma analizei foliare trebuie să luăm în calcul raportul în care se află un element față de altul. Astfel, pentru cireș, raportul dintre azot și potasiu trebuie să fie de 1,5, între potasiu și magneziu pentru majoritatea speciilor 5-6.
Citiți și despre Plantarea cireșului – sfaturi la înființarea unei livezi.
Fertilizarea foliară și radiculară la cireș pe rod
La calcularea dozelor de îngrășăminte, pe lângă aspectele menționate anterior, trebuie luat în calcul și consumul mediu de elemente nutritive de către pomi pentru a forma o tonă de recoltă.
În acest sens, cireșul consumă pentru a forma o tonă de fructe 5,5 kg N; 1 kg P2O5; 5,5 K2O:
Dozele lunare sau pe anumite fenofaze ale sezonului de vegetație, pentru o mai bună asimilare, se divizează în aplicări săptămânale sau la două săptămâni.
În continuare, este prezentată o schemă de fertilizare la cireș pentru o plantație pe rod cu 700-1000 de pomi la hectar, sol cu textură lutoasă, conținut redus de calciu, pH 6-7,5, iar recolta planificată de 20 t/ha.
Schemă de fertilizare în plantațiile de cireș pe rod
Plan de fertirigare orientativ la cireș (1.250 pomi/ha)
Tratamentele foliare cu calciu au rol de sporire a fermităţii fructelor şi o manipulare fără pierderi. Se recomandă ca acestea să se facă îndată după căderea petalelor, ori la o diferenţă de câteva zile. Următoarele două tratamente se repetă la un interval de două săptămâni.
Suplimentar, ureea se mai aplică după recoltarea fructelor la speciile pomicole, pentru restabilirea rezervelor de azot din pom şi stimularea diferenţierii mugurilor floriferi. Se recomandă de efectuat 2 stropiri la interval de 10-15 zile în concentraţie de 1,5-2,0%.
Important! La realizarea fertirigării livezii ar fi bine să luați în calcul următoarele sfaturi (după autorii ghidului Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice):
- norma de udare trebuie să asigure umectarea stratului unde se află cea mai mare pondere de rădăcini;
- concentraţia soluţiei ajunse pe sol nu trebuie să depăşească 0,5%;
- soluţia de lucru trebuie să aibă pH-ul cuprins între 5,5-7,0%;
- coraportul dintre elementele din soluţia de lucru trebuie să corespundă cerinţelor de care au nevoie pomii;
- calitatea apei să corespundă normelor pentru fertirigare, deoarece precipitatul poate să înfunde sistemul;
- pe solurile cu textura mai densă, îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se administrează în doza de P30-40 K30-40 în fenofaza de creştere a lăstarilor şi fructelor. Pentru aceasta se udă până la saturaţie, se administrează doza respectivă de fertilizant şi apoi iarăşi se udă.
V-ar putea fi util și articolul Fertilizarea foliară și analiza foliară la măr – sfaturi.
Comentarii