Valeriu Muravschi este de părere că agricultura noastră necesită acum investiții majore pentru ca să devină competitivă pe piața externă.
„Eu am calculat că trebuie să investim în agricultura Moldovei măcar 100 de milioane de euro pe an ca în 10 ani să schimbăm situația. Clar că nu o să ajungem ca în Polonia, dar cel puţin să creăm o bază pentru a ieși pe piaţa europeană. Trebuie de făcut tot posibilul de menţinut şi piaţa din CSI, din Rusia în primul rând. Dar în Rusia factorul politic predomină asupra business-ului,” a declarat Muravschi într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.
Fostul premier al R. Moldova s-a făcut agricultor. Deține în localitatea Sirota o livadă de meri de tip superintensiv.
„Profesia mea nu e legată de agricultură, dar, până la urmă, sentimentul acesta care a intrat din copilărie a rămas şi, iată, m-am întors în satul meu. Aici, la Sirota şi la Şoldăneşti avem business de familie în agricultură. Drept că administra treburile în societatea Dac-Fruct ginerele meu, Petru Stratan, care, nu ştiu dacă din păcate, să zic, acum două luni a plecat în SUA cu familia, cu nepoţii. Mi-a rămas mie, la bătrânețe, toată plantaţia cu toate problemele. Am început printre primii în Moldova, această plantație, pe care o vedeți, de măr, 21 de hectare. E o plantație superintensivă, cu sistem de irigare, cu staţii meteorologice. Am fost printre primii în Moldova, iar în Sirota am fost chiar primii şi deocamdată am rămas unicii care folosesc aşa tehnologii. Sigur că e costisitor. În schimb, dacă respecţi tehnologia, dacă ai infrastructura de păstrare, de sortare, de ambalare poţi să ieşi pe piețele europene. Asta încercăm noi. Până acum era piaţa rusească, cerinţele de calitate nu erau atât de dure. De când au introdus embargoul sigur că ne-a pus serios pe gânduri şi încercăm să rezolvăm problema asta.”
Deși familia Muravschi a investit ca să aibă o livadă modernă, deocamdată nu pot exporta pe piața europeană pentru că nu au linie de sortare.
„La noi problema cheie este că deşi capacităţi de păstrare avem, drept că e frigider vechi, dar îl modernizăm, însă nu avem tot setul de echipamente pentru sortare şi ambalare. Dacă aceste operațiuni le faci manual, atunci inevitabil în ambalaj nimerește un măr care nu poate să fie acceptat pe piaţa europeană. E mare riscul să duci un tir cu 20 de tone chiar la Bucureşti şi poate să ţi-l întoarcă. Trebuie neapărat să fie automatizat, nu manual. Spuneam că anul acesta încă nu suntem pregătiţi să exportăm în UE. Una din modalităţi ar fi să ne asociem cu cineva care are deja infrastructură şi capacităţi necesare. De exemplu, o linie de sortare costă în jur de 150-200 de mii de euro. Pentru noi sunt bani foarte mari. În al doilea rând, băncile nu vor să crediteze agricultura că sunt riscuri. Urmare a ce s-a întâmplat în sistemul bancar – s-a depreciat moneda, a crescut costul creditelor. Acum creditul în lei trebuie să-l iei cu 20-25%. Nu rezişti. Şi aşa nu suntem competitivi din cauza lipsei de infrastructură şi subvenţiile sunt mizere. De exemplu, concurenții noştri principali, Polonia, de mult au un sistem de subvenţionare, infrastructura de ambalare, sortare, desigur că ne bat. Problema în agricultură la noi este cooperarea între producătorii agricoli. În doi ani cred că o să începem să exportăm în UE. În acest an poate o să încercăm să ne cooperăm cu cineva care au deja capacități: frigidere, linii de sortare, ambalare. Mărul cel mai bun pe care o să-l recoltăm să-l ducem la ei ca să ne presteze servicii ca să-l exportăm pe piaţa europeană. Observ că în ultimii ani sunt mai multe proiecte, investiţii granturi, credite din exterior şi multă lume a început să schimbe situaţia în agricultură, dar asta este insuficient.”
Comentarii