Ion Cojocaru din satul Răscăieți, raionul Ștefan Vodă, și-a început activitatea în domeniul legumicol în anul 2007. Inițial, producea castraveți în câmp deschis, apoi și-a extins spectrul de culturi și cultiva ceapă, morcovi, cartofi, sfeclă roșie.
În timp însă, datorită faptului că au reușit să mecanizeze mai multe lucrări și să creeze un ciclu închis de producere, de la lucrarea solului până la livrarea produsului la raft, se axează pe creșterea a două culturi – ceapă și morcovi.
Mecanizarea proceselor a fost motivată de necesitatea de a economisi resursele financiare, dar și din cauza prețurilor destul de mici la produsele legumicole. Inclusiv, un motiv în plus a fost și lipsa forței de muncă.
„Pentru anul curent, planificăm să creștem rădăcinoase pe aproximativ 70 de ha. Principala piața de desfacere este piața locală și anume rețelele de supermarketuri, cu care avem o colaborare pe parcursul mai multor ani, iar datorită extinderii suprafețelor, încercăm să cucerim și piața din România, dar și din alte țări UE. În urma experienței pe care o avem cu exportul pe piețele nominalizate, a trebuit să respectăm condiții foarte rigide și, pe alocuri, dificile.
Piața europeană nu iartă un produs mai puțin calitativ, respectiv cerințele solicitate trebuie respectate cu strictețe. Mă refer aici la ambalajul care trebuie să corespundă standardelor fixe. Tot aici, trebuie să dispui de certificate de origine, certificate a managementului calității”, a povestit Ion Cojocaru.
Chiar dacă legumicultorul susține că avem foarte mult de muncă, totuși, nu este imposibil de ajuns cu produsele noastre pe piața UE, este nevoie de efort și străduință.
La moment, lucrează cu un distribuitor, colaborarea directă cu supermarketurile nu este posibilă, din motiv că nu dispune de cantități de legume suficiente.
„Cea mai mare problemă pentru sectorul legumicol este supraproducerea, statul nu controlează suprafețele plantate cu aceeași cultură. Totodată, legumicultorii se confruntă cu insuficiența de resurse financiare (bani), pentru că legumicultura este un sector care necesită foarte multe investiții”.
Ion Cojocaru a specificat că implementarea tehnologiilor moderne a pornit de la irigare, instalând un sistem automatizat. Ulterior, au fost primii producători care au procurat o combină pentru recoltarea morcovilor într-un rând.
„Anul trecut, am fost primii producători care am achiziționat o combină de recoltat morcovi pe două rânduri. La fel e și în cazul cepei, dispunem de mașini pentru încărcare, cosit, săpat – avem linii tehnologice pentru primirea și depozitarea mărfii în containere, linie de sortare,ambalare și etichetare. Practic, avem acoperit tot ciclul tehnologic pentru ceapă și morcovi”.
Cu toate acestea, Ion Cojocaru are și 33 de persoane angajate permanent. Iar pentru viitor, își propune, în primul rând, să-și extindă suprafețele cultivate cu ceapă și morcov.
„Ne dorim la maxim să digitalizăm gospodăria noastră, pentru că noi credem că acesta este viitorul, inclusiv să retehnologizăm anumite procese. Planificăm să lucrăm cu utilaj modern, cu o eficiență maximă și cheltuieli minime, pentru a putea fi competitivi atât pe piața locală, cât și pe piețele externe”.
În plus, legumicultorul a mărturisit că își dorește să înființeze un hub agricol pentru a putea mult mai ușor să realizeze colaborări și export.
Cu părere de rău, menționează Ion Cojocaru, pe piața locală avem dificultăți din cauza culturii de vânzare-cumpărare, care nu este un element critic, dar apare, mai degrabă, din lipsa de informații despre ceea ce se întâmplă pe piețele externe sau traderi mari de legume cum ar fi Olanda, Belgia, Polonia.
„Eu cred că cea mai mare greșeală, pe care o fac producătorii de la noi, este faptul că ei produc, ei vând, tot ei scriu proiecte, fac colaborări. Trebuie să preluăm experiența țărilor dezvoltate cum ar fi Olanda, Polonia acolo unde fermierul se ocupă cu creșterea produsului, iar ceea ce ține de comercializare se ocupă o persoană/companie specializată. La noi, fiind o piață mai mică, de obicei un producător mai mare este și trader, dar fermierii mici nu au șanse să-și vândă marfa în rețele direct, fără ajutorul intermediarilor”.
Legumicultorul a mai adăugat că, datorită faptului că dispune de certificările necesare, ISSO 22000, în cazul exportului, suportă doar costuri legate de procedurile vamale.
Acesta nu se oprește aici și își propune, pentru viitorul apropiată, să obțină și certificatul Global GAP, dar și alte certificate legate de siguranța alimentelor, managementul calității, ceea ce la fel ar crea mai multe facilități pentru identificarea noile piețe de desfacere.
Huburile agricole și colaborarea dintre fermieri micro, mici, mijlocii și mari este viitorul.
Amintim că, la data de 15 martie curent, a fost constituită Asociația legumicultorilor din Moldova, care își propune, printre altele, să promoveze interesele producătorilor de legume din țara noastră, iar Ion Cojocaru este membrul acestei Asociații.
Comentarii