Pomicultură

Timpul „capitalismului sălbatic", când investiţiile făcute într-un anumit domeniu puteau fi recuperate timp de un an sau chiar mai repede, au rămas de domeniul trecutului. Astăzi realitatea este alta: perioada de recuperare a investiţiilor este mult mai mare, în schimb, în cazul în care afacerea este administrată corect, profitul este stabil.

De exemplu, investiţiile de mii de euro în plantarea unui hectar de livadă intensivă se recuperează abia după o perioadă de cinci ani când profitul anual poate depăşi suma investită. Este cazul Alionei Vornices din satul Cotiujeni, raionul Briceni, care, cu opt ani în urmă, a înfiinţat o livadă europeană de meri, ce-i asigură un venit stabil la ea acasă.

Datorită condiţiilor climaterice prielnice, zona de nord a Moldovei este perfectă pentru sădirea şi dezvoltarea livezilor. Pornind de la aceasta, Aliona Vornices a decis că anume acesta este domeniul care ar putea să-i ofere satisfacţie sufletească, dar şi un venit sigur. Astfel, în anul 2006, ajutată de către soţ, a înfiinţat o livadă de mere intensivă pe o suprafaţă de 45 ha, sădită după tehnologii noi, cu irigare prin picurare, dotată cu plase antigrindină şi protecţie împotriva dăunătorilor.

Aliona Vornices: Investiţiile au fost destul de mari, însă dorinţa de a dezvolta agricultura şi bucuria de a munci în ţară au fost pe măsură. Am beneficiat şi de subvenţii din partea statului în valoare de 10 mii lei la hectar. Evident, că iniţial ne-am confruntat cu diverse dificultăţi, mai ales că nu prea cunoşteam tainele întreţinerii unei livezi de mere. Dar nu ne-am pierdut cu firea şi am continuat să muncim cu toată familia pentru a avea o afacere prosperă, care să ne aducă nu doar satisfacţie, dar şi profit.

Deşi la prima vedere pare o afacere destul de simplă, care nu implică prea mult efort, în realitate lucrurile sunt mult mai complicate, spune Aliona. „Creşterea unei livezi de mere după standarde înalte de calitate necesită o analiză minuţioasă a multor elemente, neînsemnate la prima vedere, precum ar fi amplasarea livezii, temperaturile de pe parcursul anului, curenţii de aer, precum şi compoziţia chimică a solului joacă un rol decisiv în dezvoltarea fructelor", spune antreprenoarea, firma căreia - SRL Agrodenidan - are în prezent în proprietate peste 100 ha de livezi de mere.

Majoritatea soiurilor de măr sunt importate din Polonia, iar puieţii sunt comandaţi cu doi ani înainte de a fi sădiţi. Printre soiurile de măr deţinute se numără Florina, Fuji-kiku, Discoverz, Golden Delicious, Mutsu, Gloster, Szampion, Simerenco şi Idared.

În anul 2008, Aliona Vornices a construit un frigorifer cu capacitatea de 1200 tone, dotat cu linie de sortare şi ambalare, lucru care permite comercializarea fructelor nu doar în Moldova, dar şi pe pieţele din Rusia.

Anual, compania exportă peste 2000 tone de mere, restul fiind comercializate pe piaţa internă. Aliona Vornices îşi propune să sporească volumul de export, de aceea speră ca Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare să conlucreze cât mai eficient cu autorităţile ruse, astfel încât să poată livra fructe fără probleme pe piaţa acestei ţări.

Aliona Vornices spune că unei femei de afaceri în sectorul agricol îi vine mult mai dificil decât unui bărbat. Totuşi perseverenţa şi munca, este convinsă eroina noastră, sunt cele două calităţi de care trebuie să dea dovadă un antreprenor pentru a reuşi să dezvolte o afacere prosperă în agricultură. Femeia spune că nu se va opri aici, ci, împreună cu cei peste 30 de angajaţi şi cu susţinerea soţului, va continua să-şi extindă afacerea, ba chiar să construiască şi o fabrică de producere a sucului de mere.

Exemplul Alionei Vornices demonstrează o dată în plus că prin muncă şi voinţă, agricultura din Moldova poate deveni competitivă.

Sursa: profit.md

„Cel mai bun business în R. Moldova este sau cu nucul, sau cu poama", spun specialiștii din domeniul culturilor nucifere.

Însă, întrucât plantațiile viticole necesită mai multe investiții, fermierii moldoveni au ajuns la concluzia că afacerile cu nuci sunt, într-adevăr, profitabile, iar dacă mai exportă, câștigă mult mai bine decât dacă și-ar vinde produsele pe piața internă. Astfel, în condițiile în care dezvoltarea unei asemenea afaceri cere investiții minime comparativ cu vița de vie, iar cererea de nuci pe plan mondial, de la an la an, este tot mai mare, anul trecut plantațiile de nuci din țară s-au triplat, iar nucile autohtone au ocupat cu succes piața europeană.

Până în 2020, suprafaţa plantaţiilor de nuci trebuia să atingă cel puţin 14 mii de hectare, iar recolta nucilor necurăţate să constituie 60 mii de tone, ceea ce ar fi asigurat o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă de până la 15 mii tone, potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere. Însă, în realitate, lucrurile stau altfel, iar țara noastră are deja plantate cele 14 mii de hectare de livadă de nuci, iar roada, spun specialiștii, se arată bogată. „Într-adevăr, au crescut cu mult teritoriile cu nuci. În respectivul program este stipulată plantarea a câte o mie de hectare pe an, dar am depășit deja această prevedere", a spus Constantin Gajim, directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

Ideea extinderii suprafeţelor de livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, dar și îmbunătăţirea calităţii nucilor a fost generată de o cerere tot mai sporită de nuci pe piaţa europeană și, mai mult, deficitul acestora pe piaţa europeană din ultimii ani, care depăşeşte 100 mii tone de nuci în coajă. Pentru comparație, conform datelor din Cadastrul Funciar, suprafaţa plantaţiilor de nuci la 1 ianuarie 2011 constituia circa 11 mii de hectare.

"În 10-15 ani ne vom răscumpăra investițiile"

Compania „A.M.G. Kernel" deține cea mai mare plantaţie de nuci din R. Moldova, dar şi din Europa, unde în total sunt 7000 de hectare, dintre care 750 de hectare sunt plantate cu nuci. Pentru aceasta au fost investite circa șase mln. euro, sumă în care a fost inclusă procurarea terenurilor și plantarea livezilor, formarea infrastructurii, tehnica și toate cele necesare pentru un ciclu închis. „Mai mult, vrem ca în viitorul apropiat să ne extindem până la 1500 ha de pământ", a spus Victor Guțu, directorul executiv al „A.M.G. Kernel".

Constantin Gajim susține că, spre deosebire de investițiile care trebuie realizate la pornirea unei afaceri cu viță de vie, la plantațiile de nuci, investițiile sunt mult mai mici și necesare doar în primul an. „Investiția maximă este de până la două mii de euro la hectar, fără costul terenului, și doar dacă importăm puieți de elită din Franța", a remarcat Constantin Gajim.

La rândul său, Victor Guțu a menționat că, potrivit planului de afaceri, în 10-15 ani, compania trebuie să-și răscumpere investițiile. „Din acest an, livezile încep să dea roade și, mai exact, circa 120 de hectare au intrat în rod", a spus Victor Guțu.

Totuși, pentru a obține rezultate bune, angajații companiei remarcă că în această sferă este necesar să depui efort și să aplici corect tehnologiile, dar și să lucrezi în pas cu știința. „Colaborăm cu Institutul din Franța, din Budapesta și avem specialiști care ne consultă și ne ajută să implementăm ceea ce este accesibil pentru noi", opinează Victor Guțu.

Totuşi, cea mai mare problemă cu care se confruntă investitorii în plantațiile nucifere este birocraţia, dar și faptul că, la momentul actual, nu lucrează bine legea ce ține de consolidarea terenurilor. „Anume din acest considerent este foarte greu să faci o plantație sau o livadă industrială. Totodată, tehnica ce ține de îngrijirea livezilor, de procesarea nucilor nu este încă indicată în lista de subvenționare", a spus în concluzie directorul executiv al „A.M.G Kernel".

De altfel, pentru 2013, subvenționarea producătorilor agricoli pentru înfiinţarea plantaţiilor de nuc altoit, migdal şi alun s-a majorat de la 10 la 15 mii de lei per hectar, în funcţie de sistemul de cultură, tipul de portaltoi şi densitatea pomilor la un hectar.

Importăm nuci franceze, exportăm nuci moldovenești

Întrucât nucile moldovenești au devenit competitive pe piața europeană, ulterior metodelor și tehnologiilor noi de altoire a soiurilor moldovenești, anul trecut, spre exemplu, s-au exportat 12 mii de tone de miez de nucă. În acest context, specialiștii au menționat un alt fenomen, și anume, deși nucile din R. Moldova sunt solicitate în Europa, pentru că au calități gustative mult mai bune și o compoziție chimică mult mai bogată, francezii aduc nuci în coajă din Franța, le strică la noi și le importă înapoi ca nucă moldovenească. Motivul? „E foarte simplu. Deoarece forța de muncă în țara noastră e mai ieftină", a spus Constantin Gajim. Mai mult, francezii știu că și R. Moldova are plantați pomi de origine franceză. „Moldova produce nouă mii tone de miez, dar exportă 12 mii de tone. Franța produce 27 mii de tone, dar consumă 29 mii de tone. E o cerere mare pe piața din Europa", a relatat Gajim.

De altfel, în ultimul deceniu, R. Moldova și-a majorat exportul de nuci în termeni monetari de 2,8 ori - până la 70 mln. dolari. Potrivit Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al R. Moldova, de exemplu, dacă în 2002 exporturile moldovenești de nuci în coajă și miez de nucă au constituit în termeni monetari circa 25 mln. dolari, în 2011 acestea s-au cifrat deja la circa 72 mln. dolari.

În 2012, Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, remarca faptul că nucile ocupă doar patru la sută din totalul exporturilor cu produse horticole, însă, financiar, acumulează 44 la sută din aceste exporturi. Totodată, potrivit Centrului de Comerţ Internaţional de la Geneva, Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de nuci în Europa, după Statele Unite ale Americii, Mexic şi China. „Nucile sunt cultivate pe șase mii de hectare, o suprafaţă ce s-a extins constant. Producerea totală de nuci constituie anual 15-18 mii tone", se arată într-un studiu de piață privind fructele și legumele proaspete în R. Moldova din decembrie 2011, în cadrul proiectului Competitivitatea agricolă și dezvoltarea întreprinderilor (ACED). Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS), în 2011, volumul total al recoltei de nuci în Moldova a constituit 14 mii tone, recolta fiind de circa 3 mii de tone la hectar.

Fluctuații de prețuri la miezul de nucă pe piața internă

În luna ianuarie curent au scăzut prețurile la nuci cu 1,2 la sută comparativ cu luna decembrie a anului trecut, potrivit BNS. Totuși, prețurile la miezul de nucă variază între 100 și 160 de lei per kilogram în piețele din Chișinău. „Prețul de colectare a miezului variază între 60-100 de lei, în funcție de categorie, iar ca să fie împăcat și cumpărătorul, și producătorul, ar fi normal ca prețul unui kilogram de nucă să fie în jur de 50 lei", a spus directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

În orice caz, potrivit lui Gajim, prețul la miezul de nucă pe piața internă este dictat de Occident. „Dacă se încheie un contract cu șapte euro per kilogram și apoi se scade 20-40 la sută, la noi nu poate fi mai ieftin sau mai scump. În Europa, prețul miezului de nucă variază între 8,5-12 euro, în funcție de categorie. Spre exemplu, nuca de franchette, care are 200 de ani pe piața europeană, este cea mai scumpă, iar la noi sunt în jur de 1500-1800 de hectare de asemenea soiuri de nuci".

Specialiștii din domeniul culturilor nucifere țin să precizeze, de asemenea, că țara noastră este „norocoasă", deoarece condiţii pentru cultivarea nucilor există doar pe șapte la sută din suprafaţa Pământului, iar R. Moldova face parte din aceste șapte la sută.

Pentru perioada 2006-2020, Programul Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere preconizează înfiinţarea a circa zece mii hectare livezi de migdal. Realizarea planului de plantări va asigura obţinerea în anul 2020 a 9600 tone de migdale, urmând ca în anul 2025 să fie produse circa 16 mii tone.

Nucul crește în California, în unele țări europene, India, China, însă condițiile climaterice și solul Moldovei sunt cele mai potrivite pentru nuc. Oficial, în Moldova au fost recunoscute cinci soiuri de nuci, iar 20 se consideră de perspectivă.

Articol scris de Victoria Puiu

Sursa: timpul.md

Aprecierile deosebite pe care le are prunul, se datorează productivității mari a pomilor, calității înalte a fructelor, perioadei extinse de valorifi care a acestora, numeroaselor soiuri valoroase, cu coacerea de la foarte timpurie - la foarte târzie și diversității gustului.

Sunt cunoscute multe posibilități de valorifi care a fructelor: consum în stare proaspătă, deshidratare, prelucrare ca gem, dulceață, magiun, compot, rachiu etc., Cultivarea prunelor este o afacere profitabilă care are următoarele avantaje:

• Plantațiile de prun produc recolte de cca. 15-30 t/ha și pot fi exploatate 20-25 de ani
• Cererea crescândă pe piața locală și export (pe piața Rusiei și a Belorusiei) pentru prune în stare proaspătă și uscate
• Investiția se recuperează în mai mult de 2 ani de rod deplin (7 ani de la plantare)
• Prezența în țară a companiilor care exportă prune în stare proaspătă și uscate, companiilor producătoare de sucuri, gemuri, compoturi etc.

Investiția necesară

Plantația de prune este o investiție capitală pe termen lung, care poate fi exploatată 20-25 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înființării plantației și îngrijirea acesteia în primii 3-4 ani după plantare. Alegerea soiului de prun este determinată de mai mulți factori: cerințele pieței, condițiile climaterice, metoda de cultivare, sistemul de irigare, structura solului, reacție slab acidă sau neutră, apele freatice, etc. Înființarea unui hectar de prune și îngrijirea acestuia până la intrarea în rod (primii 5 ani) necesită cca. 86.9 mii lei pentru 1 ha de livadă.

Piața de comercializare

Prețul angro de comercializare a prunelor a fost mare pentru producători în sezonul agricol 2011, oferta de prune în anul 2011 fiind mult mai mică, comparativ cu anul 2010, cererea a fost mare și în anul 2012. Acești doi factori au condus la prețuri mari de achiziție și comercializare a prunelor. În anul 2012, prețul angro la prune a fost de două ori mai mare, decât în anul 2010 și a constituit 4 - 6 lei/kg (în anul 2010 prețul a fost de 2-2.5 lei/ kg). Fermierii care produc prune au menționat, că au obținut cu 30-40 la sută mai puțin în comparație cu anul 2011.

Totodată, fermierii ce au depozitat prunele în frigidere pentru perioada de 40 zile, au comercializat prune la 9,5-10 lei / kg, care este un preț bun în cazul dezvoltării lanțului valoric și comercializarea fructelor în sezonul când piața nu este saturată.

Principalii cumpărători de prune sunt: comercianții de fructe, care realizează prunele la piețele din Chișinău și alte centre raionale; exportatorii de fructe proaspete; fabricile de sucuri; depozite angro și magazine; producătorii de fructe uscate. Cele mai bune prețuri pot fi obținute în cazul comercializării prunelor în stare proaspătă și uscate însă cu condiția că fructele sunt conforme cu condițiile organoleptice și sunt calibrate după mărime și culoare.

Desfășurarea afacerii

Soiuri de prune. În Moldova sunt cunoscute următoarele soiuri de prune: Ruth Gerstetter, Persicovaia, Ranniaia Hramova, Chișinevscaia ranniaia, Cabardinscaia ranniaia, Vengherca iubileinaia, Tuleu gras Vengherca crupnaia sladcaia, Sopernița, Vinete de italia, Stanley, Senteabrskaia, Vinete de moldova, Prezident, Pozdniaia Hramova etc. Important este ca materialul săditor să fie procurat de la pepinierele licențiate pentru ca antreprenorul să fi e eligibil la accesarea subvențiilor.

Înființarea plantațiilor. Plantațiile de prun se înființează pe pantele interioare cu expoziție nordică, nord – vestică și vestică. Odată cu desfundatul la adâncimea de 30-40 cm, în sol se încorporează 40 – 60 tone de îngrășăminte organice, 200-350 kg de îngrășăminte minerale complexe la 1 ha. Distanțele optimale de plantare a pomilor sunt de 6x4, 6x3 m (420-556 copaci la hectar). Pe aceeași parcelă se plantează 3-4 soiuri de prun, astfel alese ca să se polenizeze reciproc și, eventual, să aibă aceeași epocă de înflorire și coacere. Se plantează 4-6 rânduri de fiecare soi.

Întreținerea solului în livadă. Cel mai potrivit sistem de întreținere a solului este înierbarea între rânduri, deoarece permite efectuarea la timp a operațiilor de protecție contra bolilor și dăunătorilor (după ploi, etc.) și iarba cosită servește ca îngrășăminte organice. Pe parcursul vegetației, între pomi, pe rând, se efectuează afânarea.

Administrarea îngrășămintelor. În livezile pe rod, pe solurile cu o fertilitate slabă este necesar să se aplice 40-60 t gunoi de grajd o dată la 3-5 ani. În cazurile când nu dispunem de îngrășăminte organice se administrează îngrășăminte minerale complexe 300-400 kg/ha. Se recomandă aplicarea îngrășămintelor chimice numai pe rânduri de pomi, pe banda de 1,5-2 m.

Recoltarea prunelor. Perioada optimă de recoltare a prunelor pentru consum în stare proaspătă este determinată de calitățile organoleptice ale fructelor, de rezistența la transportare și păstrare temporară, de culoarea caracteristică soiului respectiv, de mărimea fructelor, de densitatea pulpei, de raportul dintre conținutul substanțelor solubile și acizi organici. Prunele destinate prelucrării se culeg în faza de coacere deplină, când pielița din jurul pedunculului începe să se zbârcească ușor. La acest moment concentrația de zahăr este maximă, iar produsele obținute ar putea poseda calități deosebit de prețioase.

Recoltarea prunelor se face numai pe timp uscat și răcoros după ce s-a evaporat roua. Dacă pentru consum proaspăt prunele trebuiesc expediate la distanțe mari, atunci acestea pot fi recoltate cu cel mult 2-3 zile înainte de termenul optim, pentru a rezista mai bine la transport și între timp să-și mai îmbunătățească cât e posibil calitățile. Prunele pentru export și consum în stare proaspătă se culeg cu mâna în coșuri speciale căptușite în interior cu pânză, sub care se pune talaș mărunțit. Fructele culese se așează cu grijă în lădiță, iar pentru a preveni vătămarea prunelor, capacitatea coșurilor sau a găleților de recoltare nu trebuie să depășească 5-6 kg.

Analiza veniturilor și cheltuielilor. La respectarea strictă a tehnologiei de producție, plantațiile de prun asigură recolte de 10-25 tone de fructe la hectar, după intrarea lor în plină producție (anul 7-8 după plantare). Pentru calculul veniturilor s-a folosit recolta medie la hectar de 15 tone. Această recoltă este caracteristică începând cu anul 2-3 de rod, atunci când pomii întră în perioada de plină producție.

Recuperarea investițiilor. Termenul de recuperare a investițiilor la înființarea plantației de prun este un indicator important pentru fermieri la implementarea investiției date. Mărimea investiției necesare pentru plantarea unui hectar de prun constituie suma de 94,879 lei.

Reieșind din suma investițiilor și nivelului anual planificat al profitului, termenul de recuperare a investițiilor la plantarea livezii de prun va constitui mai puțin de 2.22 an de rod (sau peste cca. 7 ani după plantare), ceea ce prezintă un interes pentru diversificarea activităților și veniturilor în spațiul rural.

Andrei ZBANCĂ, Dr., specialist agrobusiness

Sursa: agroinform.md

Tatiana Căpățână este o femeie de afaceri din satul Cotiujeni, raionul Briceni. Acum 7 ani a inițiat o afacere cu mere și n-a dat greș. După mari străduințe a reușit să acceseze un credit oferit de Fondul pentru Provocările Mileniului (FPM). Cu banii obținuți antreprenoarea a construit un frigider cu o capacitate de 400 tone, în care a fost depozitată deja recolta de mere din anul curent.

Dintre formele de coroană cunoscute în prezent în practica pomicolă, avantaje economice mai mari, prezintă palmeta cu braţe înclinate.

În perioada de repaus a pomilor fructiferi, ca urmare a unor scăderi de temperatură sub limita de rezistență a speciilor, apar efecte negative, concretizate în pierderi de muguri de rod, care în mod cert diminuează producția de fructe.

Italia este unul din marii producători de fructe ai Europei.

Ocupă locul 1 la producţia de:
pere cu 900 mii tone;
cireşe cu 116 mii tone;
caise cu 200 mii tone;
nectarine cu 1700 mii tone.

Ocupă locul 2 la producţia de:
mere cu 2 255 mii tone;
căpşun cu 173 mii tone.

De asemenea ocupă locul 4 la producţia de prune cu 171 mii tone.

Institute regionale de cercetare pomicolă

Producţia pomicolă a Italiei se bazează pe ferme private de producţie pomicolă, pe cooperative de valorificare şi pe institutele de cercetare regionale.

Instituţiile regionale de cercetare pomicole, oferă pomicultorilor italieni cele mai noi tehnologii de producere şi cultivare a diverselor specii pomicole.

De exemplu, societatea Vitroplant (Cesena - Forli), înfiinţată în 1980, este axată pe producerea materialului săditor pomicol şi ameliorarea unor specii de măslin sau kiwi.

Materialul săditor se produce in vitro pornind de la merismete pentru portaltoi de piersic, prun, cireş, cais, măslin, păr, kiwi şi măr, precum şi a soiurilor de păr prin autorădăcinare. Materialul săditor produs astfel este liber de viroze.

Costul pomilor livraţi

Costul unei plantule înrădăcinate in vitro este de 0,25 euro.
Costul unei plante aclimatizate în seră este în jur de 0,75 euro.
Costul unui unui pom produs în pepinieră variază între 2 si 13 euro în funcţie de specie şi anul de livrare.
Pomii de măr sunt altoiţi pe portaltoi M9, M26 SI M27. Ei se livrează în anul II cu 10 - 15 lăstari anticipaţi, pentru a fructifica încă din anul 2.

Controlul calităţii pomilor

Calitatea bună a pomilor este determinată de tehnologia aplicată, de irigare şi fertirigarea prin picurare, precum şi de tratamentele fitosanitare efectuate corect şi la timp.

Serviciile fitosanitare zonale supraveghează prin controale de sezon, pepinierile pomicole şi conditionează eliberarea actelor de autenticitate, starea de sănătate, inclusiv etichetele cu datele complete pentru fiecare pom care urmează să fie valorificat.

Fermele pomicole private

Fermele private contractează pomi pentru înfiinţarea de noi plantaţii. Mărimea fermelor este cuprinsă între 5 şi 15 ha, pe care se cultivă mai multe specii. De regulă plantaţiile se exploatează 12 ani. Din anul 3 se obţine între 30 – 40 tone de fructe anual. După 12 ani plantaţiile se defrişează şi se înlocuiesc cu soiuri noi, în funcţie de cererea pe piaţă.

Preţul de livrare din fermă este în jur de 0,50 euro/kg şi acoperă costurile cu producţia. Dacă livrează la preţ mai mic de 40 euro/kg, pomicultorii italieni sunt în pierdere.

Sortimentul soiurilor de fructe

La Măr sortimentul cel mai întâlnit în livezi este alcătuit din soiurile: PINK LADY; ROYAL GALA; STARKRIMSON; GRANNY SMITH; GOLDEN LASA; DELORINA.

La Păr cele mai cultivate soiuri sunt: ABATE FETEL; CONFERENCE; B. BOSC; WILIAMS.

La Piersic şi nectarine cele mai cultivate soiuri sunt: SPRINGEREST; SPRINGBELLE; SPRING LADY; REDHAVEN; PADANA; FLAMINIA; ROME STAR; MARIA EMILIA; MARIA LAURA; AURELIA; SILVER KING; SILVER STAR.

Cooperativele de valorificare a fructelor

Producţia obţinută în ferme este preluată de cooperativa de valorificare, dotată corespunzator cu depozite frigorifice cu atmosfera controlată, după care se stochează.

Apoi regulat fructele sunt livrate în diverse moduri de prezentare (lădiţe, coşuleţe, plase) în supermaketuri sau în unităţi de desfacere cu amănuntul.

Fructele scoase din depozite sunt riguros sortate, ambalate şi etichetate, după care sunt livrate la unităţile menţionate mai sus.

Sursa: gazetagricultura.ro

Livezile de nuc sunt o afacere profitabilă chiar şi pe timp de criză. Datorită cererii mari de pe piaţa externă, o tonă de miez este vândută cu aproximativ cinci mii de euro. Ministerul Agriculturii oferă subvenţii de 10 mii de lei pentru plantarea unui hectar de livadă.

Plantaţiile de nuci au fost înfiinţate în Moldova în anii 1990, până atunci creşterea nucilor era practicată doar în gospodării ţărăneşti şi de-a lungul fâşiilor de protecţie. Potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere, până în anul 2020 suprafaţa plantaţiilor de nuci va atinge cel puţin 14 mii ha, iar recolta nucilor necurăţate va constitui 60 mii de tone, în prezent ea fiind de 25-35 mii tone.