Fig. 1. Irigare prin picurare.
- Publicitate -
Bayer

Mărul se consideră o specie pomicolă cu cerinţe mari faţă de umiditatea solului, care trebuie să reprezinte 70-75% din capacitatea de câmp, şi faţă de umiditatea relativă a aerului (Gh. Cimpoieş 2012).

Această cultură se dezvoltă bine în zonele unde cad anual 700 mm de precipitaţii, repartizate uniform pe perioada de vegetaţie, însă în Republica Moldova cantitatea lor variază între 350 mm și 500 mm anual, în funcţie de zona pomicolă (V. Balan et al. 2001; V. Babuc 2012, Gh.Cimpoieş 2012).

Insuficienţa apei în sol reduce creşterea lăstarilor, afectează dezvoltarea frunzelor, mărimea şi calitatea merelor, scurtează durata de viaţă a rădăcinilor active sau frânează creşterea acestora toamna.

Ca rezultat, vigoarea de creștere a pomilor scade esențial, regularitatea producţiei şi volumele recoltelor nu mai sunt stabile, pomii îmbătrânesc prematur, iar durata lor de viaţă este mult mai mică. Soiurile de măr au o rezistenţă diferită faţă de secetă, astfel soiurile de vară, de toamnă, precum şi unele soiuri de iarnă – Idared, Golden Delicious, (Gh. Cimpoieş 2012, N. Ghena et. al 2003) – au o rezistenţă mai mare la nivelul scăzut de umiditate din sol şi din aer. În condiţiile Republicii Moldova este necesar de suplinit zeficitul hidric prin irigare.

În pomicultura mondială se folosesc câteva tipuri de irigare – prin brazde, prin aspersiune, subterană, prin picurare, etc. Una dintre cele mai răspândite metode de irigare în livezile superintensive de măr este cea prin picurare. Aceasta constă în umectarea locală a zonei de sol, în care sunt extinse majoritatea rădăcinilor active ale pomilor, prin administrarea lentă a apei în zona dată, în raport cu cerinţele fiziologice ale pomilor.

Această metodă permite economisirea de apă şi combustibil, peste 50% faţă de celelalte metode, economisirea energiei la pompare, a forţei de muncă la deservire, permite practicarea pe orice tip de relief şi, concomitent, prin această instalaţie se poate de administrat îngrăşăminte minerale (fertigare). În sol se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea sistemului radicular, nu se umectează frunzele şi aerul din plantaţie, se pretează la programarea regimului optim de irigare cu ajutorul computerului. Din dezavantaje putem menţiona investiţiile capitale mari pentru instalarea sistemelor care este de 1800-2000 euro/ha. Totodată pentru determinarea momentului şi cantităţii optime de apă la irigare este necesar de utilizat și aparatele pentru măsurarea umidităţii în sol cum este tensiometru (Fig. 2).

Fig. 2. Tensiometru.

În funcție de model, la tensiometru se anexează instrucţiunea conform căreia se va petrece măsurarea umidităţii solului. Un sistem de irigare prin picurare din plantaţiile pomicole intensive şi superintensive este construit din câteva părţi componente, ca exemplu mai jos este o schemă generală de principiu (Fig. 3.), unde sunt arătate principalele noduri constructive.

Fig. 3. Construcţia şi părţile componente ale
sistemului de irigare prin picurare

Sistemele de irigare prin picurare folosesc ca element principal de udare tubul de picurare. Avantajele tubului de picurare constau în durata de exploatare (mai lungă) şi uşurinţa de montare şi instalare. O asigurare mai favorabilă cu apă se poate de obţinut la instalarea unei sau a două picurători pentru fiecare pom, amplasaţi la o distanţă nu mai mare de 0,8 m de la trunchi, în funcție de sistemul de cultură.

Cea mai avantajoasă configuraţie a conturului de umectare a solului se poate obţine de la picurătoarele cu debit de apă de 6-8 l/oră. În acest caz, diametrul conturului de umectare a solului la adâncimea de 0,4 m (stratul cu densitatea superioară a rădăcinilor active) atinge 1,6 – 2,0 m. Volumul de apă distribuit la un pom, în funcţie de condiţiile hidrotermice şi distanţele de plantare, constituie 30-50 litri. Intervalele dintre udări, în funcţie de intensitatea consumului apei de către pomi, pot fi între 1 şi 6 zile. În fiecare caz, termenele concrete ale udării se stabilesc, când umiditatea solului este mai mare de 75-80% din capacitatea de câmp. Determinarea se efectuează zilnic cu ajutorul tensiometrelor.

Sistemele de irigare prin picurare s-au dezvoltat şi se dezvoltă tot mai accelerat datorită costului în scădere şi numeroaselor avantajele. În momentul de faţă, indiferent că vorbim de suprafețe de producere foarte mici sau foarte mari, irigarea prin picurare este un strict necesar.

Autor: Sergiu Popa, Dr., consultant național în producerea fructelor.

© Buletin inovaţional pentru producătorii de fructe, legume și furnizorilor de servicii agricole din Republica Moldova editat de către Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED).

- Publicitate -
Timac Agro East

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here