Acidoza ruminală la vaci – cauze, tratament și prevenire

Acidoza ruminală este o boală metabolică, care afectează vacile, dar și alte rumegătoare, ducând la scăderea producției, slăbirea animalelor și chiar moartea acestora.

Afecțiunea are la bază scăderea pH-ului ruminal sub valorile de 5,8, stare care se va menține până la două zile consecutiv.

Acidifierea conținutului ruminal are loc din cauza acumulării de acizi și histamină, ca urmare a fermentației nutrețurilor bogate în glucide, de regulă, în rații cu exces de concentrate și deficit de fibroase.

Mai frecvent, boala este înregistrată la animalele la îngrășat.

Vedeți și alte boli ale sistemului digestiv la vaci.

Citiți în acest articol:

• Cauzele acidozei ruminale;
• Simptomele acidozei ruminale;
• Diagnosticul acidozei rumegătoarelor;
• Tratamentul acidozei la vaci;
• Măsuri de prevenire a acidozei.

Cauzele acidozei ruminale

• Consumul exagerat de concentrate și deficitar de fibroase;
• Schimbarea bruscă a rației, în special cu reducerea grosierelor și creșterea concentratelor;
• Excesul furajelor bogate în glucide (sfeclă de zahăr, melasă, mere, porumb lapte-ceară ș.a.);
• Omogenizarea insuficientă a rației;
• Fibra fizică tocată prea lung sau prea scurt;
• Furajarea preponderent cu fibroase, cu deficit de amidon, în perioada de repaus mamar, ceea ce duce la modificări majore a activității microbiene din rumen;
• Utilizarea volumului mare de concentrate cu conținut crescut de amidon rapid degradabil (grâu, orz, ovăz) sau măcinarea prea fină a lor.

Boala are o evoluție mai gravă atunci când înainte de furajare se consumă mai multă apă sau pe vreme de ploaie.

Aflați și cum tratăm negii de pe uger la vaci (papilomatoza glandei mamare).

Simptomele acidozei ruminale

Se deosebesc trei forme evolutive a bolii:

Forma acută a acidozei ruminale

Aceasta se dezvoltă la creșterea rapidă și accentuată a volumului de concentrate din rație. Evoluția este rapidă, iar nivelul de pH scade dramatic – sub 4,8. Simptomele sunt bine pronunțate:

• Animalul manifestă rapid o depresie profundă, mers clătinat sau poziție imobilă;
• Temperatura corporală este în normă sau scăzută;
• Pareză sau hipo/atonie ruminală;
• Diaree puternică și de lungă durată;
• Deshidratarea organismului, inclusiv ca urmare a diareei;
• Distrugerea microflorei și pericolul de intoxicație internă;
• Pot apărea gemete, scrâșnete din dinți;
• Inapetență, urmată de anorexie;
• La palpația rumenului – consistența este moale, păstoasă;

Forma acută este mai ușor de diagnosticat și poate fi tratată mai rapid. Pe de altă parte, rata mortalității este destul de mare, dacă nu se reușește intervenția rapidă și pH-ul atinge valorile letale de 4 – 4,5.

Forma subacută a acidozei ruminale

Această formă a acidozei este cea mai periculoasă, deoarece simptomele sunt slab evidențiate și boala poate evolua o perioadă mai lungă, fără a fi observată. PH-ul este mai jos de 5,8.

• Scăderea consumului de furaje și, respectiv, a producției de lapte;
• Scăderea greutății corporale;
• La fel ca în forma acută se înregistrează diaree și afectarea motilității ruminale;
• Pot apărea episoade recurente de balonare;
• Temperatura corporală rămâne în limitele fiziologice;
• Crește senzația de sete;
• Animalul devine letargic;
• Pot apărea tulburări respiratorii și de ritm cardiac (tahipnee, tahicardie).

Forma cronică (permanentă) a acidozei ruminale

• Comportament indiferent, fără răspuns la stimuli;
• Refuzul complet al hranei;
• Anemia mucoaselor aparente;
• Diaree;
• Scăderea producției de lapte atât în volum, cât și în procentul de grăsimi;
• Ongloanele devin calde, pot apărea laminite.

Aflați și despre pododermatita bovinelor sau cum tratăm șhiopătatul la vaci.

Diagnosticul acidozei rumegătoarelor

Se face în baza semnelor clinice. Se va urmări:

• Scăderea nejustificată a grăsimii din lapte, de la 0,4 până la 1 punct procentual față de medie;
• Reducerea generală a scorului fecalelor, pe grupuri sau ferma în întregime;
• Creșterea rapidă a numărului de laminite;
• Reducerea rumegării la vaci;
• Oscilații mari în consumul de furaje;
• Urme de cereale și fibră nedigerată în fecale;

Atenție! Ca urmare a dezechilibrului microflorei, nu se mai formează vitamina B1 (tiamina), care are rol major în activitatea cerebrală și cea a nervilor periferici. În consecință, poate apărea necroza cortico-cerebrală și semne de tulburări nervoase. Rezultate bune dă terapia curativă asociată cu Vitamina B1.

Tratamentul acidozei la vaci

Terapia vizează în mod principal corectarea rației. Rezultatele tratamentului depind mult de evoluția bolii și de extinderea acesteia în efectiv. Tratamentul este mai mult general, cu scop de a înlătura factorii cauzali, apoi se iau și măsuri individuale.

• Se înlătură concentratele din rație și se adaugă în shimb fân sau paie pentru stimularea rumegării și a salivației;
• Adăugarea în furaje a substanțelor tampon pentru pH-ul ruminal, în special oxidul de magneziu (150-200 g);
• Se administrează bicarbonatul de sodiu, ca preparat alcalinizant. Se face perfuzie cu soluție corespunzătoare (5-7 litri), se amestecă cu furajele sau se introduce pe cale bucală (400 g divizate câte 50g/1 l apă, în mai multe reprize, la 1-1,5 ore);
• Introducerea în furaje a drojdiilor vii, pentru refacerea populației microbiene și a pH-ului;
• Restabilirea echilibrului hidrosalin în cazuri mai grave, prin perfuzii cu soluții saline și electroliți;
• Medicul veterinar poate administra antibiotice prin sonda buco-esofagiană, urmate de reînsămânțarea rumenului cu microflora (5-10 l de lichid ruminal) de la o vacă sănătoasă;
• Împotriva laminitelor și endotoxiemiei se vor administra antihistaminice;
• Pentru prevenirea hipocalcemiei și hipomagnezemiei se administrează soluții de Ca și Mg;
• Vitamina B1 pentru profilaxia necrozei cortico-cerebrale.

Vedeți și VIDEO – curățarea copitelor la vaci. Sfaturi de urmat.

Măsuri de prevenire a acidozei la vaci

Profilaxia bolii este prioritar de ordin general: asigurarea unei rații echilibrate, fără schimbări bruște, evitarea condițiilor de stres ș.a. Specialiștii în nutriție recomandă suplimente furajere, cu rol de prevenire a dezechilibrelor metabolice.

Acidul Buf este unul din ele – un preparat mai nou, utilizat la nivel internațional în prevenirea acidozei ruminale. Se consideră natural, creat pe bază de alge marine calcificate. Este un carbonat solubil unic, cu o structură polimorfă, care include 74 de elemente necesare activității organismului, inclusiv Ca și Mg cu o absorbție ruminală maximă.

Dozele recomandate:

• Vaci lactante: 80 g/zi;
• Vaci înțărcate: 50 g/zi;
• În scop preventiv, la schimbarea rației, cu 3 zile înainte – 110 g/zi, după care se revine la doza inițială;
• În perioadele cu stres termic – 120 g/zi.

Bibliografie selectivă: Bârză H., May I., Ghergariu S. Patologie şi clinică medicală veterinară.

Materiale suplimentare oferite de Constantin SECUIU, Expert internațional în nutriția animalelor.