În această perioadă a anului, fiecare gospodar urgent îşi definitivează planul de cultură, mai exact stabileşte ce va semăna.
Planul de cultură se face în funcţie de nevoile din propria gospodărie, de contractele deja încheiate sau în curs de încheiere, sau de condiţiile concrete din gospodăria fiecăruia.
Pe lângă toate acestea, ar trebui să analizaţi şi tendinţele climatice, respectiv frecvenţa anilor secetoşi, dacă aveţi sau nu terenul arat din toamnă, potenţialul de fertilitate, dacă s-a aplicat gunoi de grajd şi în ce perioadă, care sunt plantele premergătoare noii culturi etc.
Vă sugerăm să fiţi atenţi la regulile de bază a asolamentului. Orice neglijenţă în luarea deciziilor poate avea efecte negative.
În prezent, majoritatea oamenilor de ştiinţă şi majoritatea agricultorilor sunt de acord că rotaţia culturilor reprezintă o pârghie importantă în sporirea fertilităţii solului şi a producţiei agricole, care nu poate fi înlocuită prin alte mijloace.
Afirmăm că asolamentul este cea mai ieftină investiţie care poate fi realizată prin:
- Cultivarea plantelor agricole, atât pe suprafeţe mici cât şi pe suprafeţe mari, nu poate fi rentabilă în lipsa unui asolament întocmit cât mai judicios.
- Menţinerea calităţii solului poate fi realizată prin conservarea şi îmbunătăţirea fertilităţii lui.
- Fertilitatea solului este una din problemele cheie pentru orice sistem de agricultură, inclusiv şi pentru agricultura durabilă. Ea este determinată preponderent de influenţa a trei factori: rotaţia culturilor, sistemul de lucrare şi fertilizare în asolament.
- Soluţionarea cu succes a problemei restabilirii şi menţinerii fertilităţii solului poate fi realizată doar prin îmbinarea raţională a sistemelor de fertilizare şi lucrare a solului în cadrul asolamentului.
Asolamentul, este împărţirea terenului exploataţiei agricole, în sole sau parcele pe cât posibil egale între ele, numărul acestora fiind egal cu numărul anilor de rotaţie.
Culturile trebuie repartizate în timp şi spaţiu ţinând cont de sistemul de lucrări, de fertilitatea solului şi de starea de umiditate a lui.
El are drept scop păstrarea umidităţii, sporirea fertilităţii solului, reducerea atacului de boli, dăunători şi buruiene, obţinerea unor producţii ridicate şi a unei eficienţe economice sporite, cu cheltuieli şi consumuri mai reduse.
Mai multe detalii despre locul porumbului în asolament și al florii-soarelui.
Sub aspect organizatoric, asolamentele duc la:
- permit folosirea raţională a forţei de muncă şi îngrăşămintelor;
- sporuri de producţie prin folosirea maximă a diferitelor categorii de terenuri omogene ecologic, cu acelaşi relief, sol şi microclimat;
- folosirea cu maximum de productivitate a tractoarelor şi maşinilor agricole;
- prevenirea şi combaterea eroziunii solului, înmlăştinirii şi sărăturării în sisteme de irigaţii;
- comasarea parcelelor izolate în masive compacte de teren, scurtând drumurile şi reducând timpul cu deplasările în gol ale agregatelor (tractoare şi maşini agricole) şi a mijloacelor de transport, reducând consumul de motorină şi evitând uzura timpurie a maşinilor;
- stabilitatea solei, întrucât se asigură cunoaşterea „istoriei” fiecărei sole, cu fenomenele ce se petrec în sol după fiecare cultură în rotaţie de la un an la altul.
Reguli de bază a asolamentului în cultura mare
Alegând o structură optimă a culturilor cu:
- 25% cereale păioase;
- 25% porumb;
- 25% leguminoase şi culturi tehnice (soia, mazăre, fasole, floarea-soarelui);
- 25% culturi furajere (lucerna, leguminoase anuale);
fertilitatea solului va creşte şi se va reduce necesarul de îngrăşăminte minerale şi pesticide, vor scădea costurile de producţie şi va spori calitatea produselor.
Culturile leguminoase îmbogăţesc solul în azot, favorizând creşterea producţie la culturile următoare. După soia, mazăre şi fasole rămân în sol 150 kg de azot organic, după lucernă 220 kg de azot organic la hectar.
Pe terenurile irigate neraţional, asolamentele raţionale, cu leguminoase perene, refac solul înmlăştinit şi tasat şi-i restabilesc însuşirile fizice, chimice şi biologice.
Prin introducerea asolamentelor raţionale, cu leguminoase perene şi anuale, creşte producţia cu 35-45% fără nicio cheltuială în plus.
Iată care sunt cele mai importante lucruri de avut în vedere, înainte de a ieşi în câmp, la semănat:
- terenurile arate în iarnă şi în aceste zile să fie semănate cu culturi mai puţin pretenţioase şi care se pot semăna cu bune rezultate în martie, cum sunt: ovăz, triticale (soiul de primăvară), mazăre, borceag;
- floarea soarelui nu se poate cultiva după plante atacate de putregai alb, cum sunt soia, fasolea şi rapiţa, după tutun (atacate de lupoaie) şi nici după cartof, şi nu poate reveni pe acelaşi teren decât după 5-6 ani;
- soia nu se cultivă după floarea soarelui şi rapiţă, din motivul anunţat mai sus, dar nici după alte leguminoase;
- porumbul erbicidat cu erbicide triazinice nu poate fi folosit ca premergătoare pentru soia, fasole, floarea soarelui, sfeclă;
- porumbul nu se cultivă după sorg, iarbă de Sudan şi nici după el însuşi, în parcelele în care s-a semnalat atac de Diabrotica.
- sfecla pentru zahăr nu se cultivă după crucifere, ovăz, floarea soarelui şi nici după ea însuşi, decât după 4-5 ani.
Să alegem corect premergătoarele pentru culturile de toamnă
Foarte bune premergătoare pentru rapiţă ar fi mazărea, borceagul şi alte leguminoase, dar acestea sunt repartizate grâului şi orzului de toamnă.
De aceea, pentru rapiţă vom folosi ca premergătoare cereale de toamnă. Nu trebuie de cultivat rapiţa după fasole, soia, floarea-soarelui, având ca boală comună sclerotinia.
Pentru cerealele de toamnă foarte bune premergătoare sunt ierburile perene.
Acestea sunt doar câteva din gândurile care mă frământă acum, la începutul Anului Nou agricol, când toate pot avea un nou început. Sper ca măcar acum, în anul acesta, să scăpăm de inerţie, ignoranţă, indiferenţa şi de greşeli şi,de ce nu, să ne aducem aminte de… regulile de bază a asolamentului – reguli de aur, care nu cer investiţii pentru ale respecta. Fie ca acest crez să se înfiripe şi-acum în mintea fiecăruia dintre noi şi să i se dea curs. Un curs care să dezvolte agricultura durabilă pe adevăratele sale temelii.
Bibliografie:
- Andreev A. și alții. Măsuri agroecologice în Republica Moldova: realizări, probleme, reguli și sfaturi. Chișinău: Biotica, 2011.
- Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea I. și a II, Chişinău, 2021.
Acest material este realizat în cadrul proiectului ”InfOrganic Moldova 2020-2022”, implementat de A. O. „Educație pentru Dezvoltare” (AED), cu suportul financiar al Fundației ”Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED). AED mulțumește Agrobiznes pentru produsul elaborat.
