Legea cu privire la principiile subvenționării în agricultură și dezvoltare rurală, o prioritate a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, a fost aprobată în a doua și ultima lectură a Parlamentului vineri, 16 decembrie 2016 cu votul a 81 de deputați. De menționat că Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare în comun cu Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură și deputați din Parlament au lucrat asupra prevederilor acestei Legi timp de peste 2 ani.
Legea va asigura continuitatea proceselor de susținere financiară din partea statului, direcționând aceste mijloace reieșind din prevederile documentelor de politici, care confirmă importanța pe care o atribuie sectorului agroalimentar, precum și mediului rural, respectiv, dezvoltării acestora pe termen lung.
Odată cu implementarea legii, politica statului în domeniul susținerii producătorilor agricoli din Fondul de subvenționare a producătorilor agricoli va fi bazată pe principii clar definite, bazate pe calcule, pe analize economice, cu mecanisme de evaluare a impactului și nu în ultimul rând cu previziuni clare pe termen cel puțin mediu.
Astfel, începând cu 2017 sistemul de subvenționare va fi reglementat în baza Legii. Totodată, este de menționat faptul că prin prisma Legii va fi posibilă perfecționarea sistemului de subvenționare a producătorilor agricoli din RM, ajustarea acestuia la bunele practici europene, mai cu seamă:
Planificarea și stabilirea măsurilor de sprijin pasibile de subvenționare conform Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, asigurând astfel, o continuitate a măsurilor de sprijin;
Fixarea principiului de formare a Fondului de subvenționare;
Implementarea unui sistem nou de monitorizare a rezonabilității costurilor investiților, în vederea neadmiterii majorării artificiale a valorii investițiilor;
Facilități pentru tinerii fermieri şi măsuri de stimulare a producătorilor autohtoni de utilaje şi echipament;
Acordarea subvenției pentru investiția efectuată și aplicarea treptată, începând cu 2020, a plăților directe la hectar de teren prelucrat;
Înviorarea climatului de afaceri în zonele geografice defavorizate;
Susținerea tinerilor producători agricoli/femeilor, prin majorarea cuantumului subvențiilor, posibilitatea acordării subvențiilor în avans.
Menționăm că prezenta Lege vine să substituie Regulamentul cu privire la modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli care până la moment era aprobat de către Guvern anual prin Hotărâre de Guvern. Astfel prevederile stabilite în Regulament nu vor mai suferi an de an schimbări care să pericliteze desfășurarea procesului de subvenționare.
Purcari a devenit cea mai premiată vinărie din Europa Centrală și de Est la Decanter World Wine Awards în 2015 și 2016. Cu această ocazie, echipa de la Purcari a lansat spotul „We are the champions”. Spotul a fost realizat de regizorul Viorel Mardare și producătorul Sergiu Prodan, împreună cu sătenii din Purcari pe post de soliști.
„Am tot respectul pentru întreaga noastră echipă din birourile de la Chișinău și București, dar adevărații eroi, adevărații campioni ai Purcari sunt țăranii care lucrează via, muncitorii din vinărie, acei oameni care ies la lucru – de-i frig, de plouă, de bate vântul, vorba scriitorului. Le mulțumesc și mă închin în fața lor. Acest spot este despre și pentru ei”, comentează Victor Bostan, CEO Vinăria Purcari.
În ultimul an, Purcari a obținut peste 60 de medalii în cadrul celor mai prestigioase concursuri din lumea vinului: Decanter World Wine Awards, Challenge International du Vin, International Wine & Spirit Competition, Concours Mondial de Bruxelles, Decanter Asia Wine Award și altele. Tot în acest an, Purcari a avut onoarea să obțină două dintre cele mai înalte distincții posibile la două cele mai prestigioase concursuri internaționale: Grand Prix la Challenge International du Vin și Medalia de Platină (95 de puncte), la Decanter Asia pentru Purcari Ice Wine.
Aceste victorii, au propulsat Vinăria Purcari printre cele mai respectate vinării din lume. Astfel, Purcari a ajuns a fi plasat în incinta Cite du Vin, un proiect inedit din Bordeaux, care este un adevărat muzeu al realizărilor vinicole. Negru de Purcari poate fi admirat atât pe rafturile muzeului, care se întinde pe o suprafață de 13.000 mp, cât și în meniul restaurantului Latitude 20, fiind selectat de către Andreas Larsson, desemnat cel mai bun somelier al lumii în anul 2007.
Câștigătorii de la Decanter London
Despre Vinăria Purcari
Vinăria Purcari, fondată în 1827, este cea mai veche vinărie din Moldova care face parte din Bostavan Wineries Group, liderul pieței vinicole din Moldova. Prima medalie de aur a fost obţinută în 1878, la Expoziţia Mondială din Paris, atunci când oenologii francezi au fost profund impresionaţi de aroma bogată şi culoarea intensă a vinului Negru de Purcari, care a întrecut chiar şi vinurile de Bordeaux.
De-a lungul anilor, colecția de vinuri Purcari a câștigat peste 200 de medalii la cele mai prestigioase concursuri internaționale ca Decanter, Concours Mondial de Bruxelles, Challenge International du Vin, a obținut legendara apreciere la curtea regală din Marea Britanie și deține Titlul de Furnizor Oficial al Casei Regale a României.
Acționarii grupului sunt fondul american de investiții Horizon Capital, International Finance Corporation (Banca Mondială) și fondatorul grupului, vinificatorul Victor Bostan.
Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD în Republica Moldova invită companiile interesate să prezinte oferte la concursul privind selectarea furnizorilor pentru 3 unități de tehnică şi echipament agricol la dotarea 2 Școli de câmp pentru fermieri din cadrul Programului Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă.
În baza unui concurs naţional, din rândul companiilor ce comercializează tehnică şi echipament agricol utilizat în tehnologia conservativă de prelucrare a solului, în baza ofertelor prezentate spre concurs, vor fi selectate una sau mai multe companii de furnizare a tehnicii şi echipamentului agricol.
Detaliile privind scopul, descrierea activităților, criteriile de eligibilitate, precum și condițiile de participare le găsiți pe pagina web: www.ifad.md/achizitii.
Întrebările cu privire la Termenii de Referinţă pot fi transmise la adresa de email: [email protected].
Datorită calității înalte a solului și a condițiilor meteo prielnice, Republica Moldova are posibilitatea să crească diverse culturi agricole de o calitate înaltă. Experții întotdeauna au subliniat savoarea și calitatea fructelor, legumelor sau pomușoarelor locale. În ultimii ani s-a observat o tendință de plantare în masă a arbuștilor fructiferi și căpșunului în țara noastră. Dumitru Dodica, Coordonator de proiect, la Proiectul „Îmbunătățirea productivității și accesul la Piață a producătorilor de pomușoare’’ ne-a deschis secretul de ce pepinierele de arbuști sunt afaceri profitabile în țara noastră. Tot în interviul ce urmează aflați și de care factori trebuie să țină cont un viitor producător de pomușoare.
Agrobiznes: De ce afacerea cu pepinierele de arbuști fructiferi și căpșun este considerată o afacere profitabilă?
D. Dodica: Din cauză că rentabilitatea de producere a materialului săditor bacifer la hectar este între 100-200% și este mult mai rentabil decât a produce fructe de pomușoare. La unele culturi aceste se ridică până la 300%. Un factor important aș menționa investițiile inițiale mari de organizare a pepinierei și cunoștințe înalte pe care trebuie să le posede acel producător care dorește să producă materialul săditor oricare ar fi el. Profitul net se apropie de cel al culturilor pomicole. Dacă până acum se vorbea, numai de culturile pomicole care erau afaceri profitabile, acum putem vorbi și de culturile bacifere, din cauza că producerea materialului săditor bacifer este rentabilă și are viitor de a fi dezvoltat.
În foto: Dumitru Dodica, intervievat de reporterul Agrobiznes.
Agrobiznes: Care sunt investițiile și veniturile pentru a lansa o afacere în acest domeniu?
D. Dodica: Investițiile variază în dependență de cultură și numărul sectoarelor tehnologice din care este compusă o pepinieră. Dacă vorbim de pepinieră de căpșun atunci cheltuielile variază între 500 000 lei – 600 000 lei per hectar, costul total depinde de costul materialului săditor preventiv plantat în plantație – mamă, care poate fi de elită sau superelită, inclusiv alte costuri operaționale și organizatorice (costul terenurilor, forța umană etc). Dacă vorbim de arbuștii fructiferi atunci costurile de investiție și producere sunt mai mari, deoarece costurile variază între 700 000 – 1 000 000 lei per hectar. Costurile totale de organizare a pepinierei, depinde de numărul solelor, schema de plantare în pepinieră, forța umană utilizată și numărul sectoarelor de producere. Investițiile sunt mult mai mari la organizarea pepinierei, decât la înființarea plantației, dar și profitul brut este mult mai mare decât afacere cu pomușoare, care poate varia între 300 000 lei și 400 000 lei per hectar, dacă se respectă tehnologia de producere a materialului săditor. Profitul net poate varia în dependență de costul de vânzare a materialului săditor, perioada de recuperare a investițiilor. O pepinieră de căpșun se menține doi ani, iar apoi se defrișează, o pepinieră de arbuști fructiferi se menține 6-7 ani, după care se defrișează.
Agrobiznes: Care sunt tendințele producătorilor locali în ceea ce ține de producerea materialului săditor?
D. Dodica: Trebuie să luăm în considerare factorii climatici din ultimii ani, unde temperatura ajunge la + 35 + 40 de grade Celsius în atmosferă, iar la sol ajungea chiar și până la + 65 Celsius. Anul acesta unii producători practic au stopat să planteze pe suprafețe mari coacăza neagră, ceea ce a adus la reducerea vânzărilor butașilor de coacăză neagră la principalele trei pepiniere din Moldova: cea din Briceni, Telenești și Căușeni. Mai mult ca atât, producătorii de pomușoare, se orientează spre culturile ca zmeură, căpșun, aronia, cătină albă, corn și măceș. Pentru producători aș recomanda ca în primul rând să aleagă materialul săditor calitativ, de calitatea întâi, care să corespundă Standardului STAS-moldovenesc, fără semne de boli dăunători sau daune mecanice.
În foto: Producători de pomușoare din Moldova, într-o vizită de studiu în Polonia, organizată de Proiectul AMIB în octombrie 2016.
Agrobiznes: Antreprenorii noștri produc materialul săditor pentru piață locală sau se exportă și pentru cea externă?
D. Dodica: Majoritate din materialul produs este realizată pe piața națională. Dar avem și istorii de succes, cum ar fi cea din Grimăncăuți, Briceni sau Cojușna, Strășeni unde materialul produs se vinde și în Federația Rusă. Câțiva producători din regiunea Grimăncăuți s-au mutat în Rusia, au lansat acolo o afacere în producerea materialului săditor și importă adițional și din Moldova. Astfel, având legături cu producătorii locali, puieții crescuți în țara noastră, sunt prezenți și pe piața rusească.
Agrobiznes: Ce sfat puteți oferi celor care vor dori să se avânte într-o astfel de afacere?
D. Dodica: Vreau să le atrag atenția producătorilor de arbuști fructiferi și căpșun vizavi de suprafața înființată cu material săditor. Dacă vor să crească ceva anume, trebuie să studieze atât piața internă, cât și cea externă, făcând un scurt studiu de fezabilitate a sectorului, adresându-se la organele competente de resort. Pepinieriștii trebuie să ia în considerație, costul de vânzare care diferă an de an, dar care este mai stabil la cultura căpșunului. În prezent, sau redus vânzările de butași de coacăză neagră cu aproximativ 60-80%. Sperăm că vânzările de coacăză se vor mări în următorii ani, luând în considerație costul încă înalt de fructe de coacăză pe piața locală. În prezent, vânzările materialul săditor din Europa (Polonia, Ucraina) se reduc din cauza că producătorii de fructe de coacăze nu mai plantează așa de mult, în comparație cu anii precedenți și trendul este în continuă scădere. Conform statisticelor oficiale, în țări ca Ucraina, România, Polonia se plantează cultura afinului, căpșunului, caprifoiului, scorușului negru, zmeurei.
În foto: Dumitru Dodica, în cadrul vizitei de studiu în Polonia.
Agrobiznes: Statul are programe de susținere sau producătorii sunt pe contul lor?
D. Dodica: Statul acordă subvenții de stat în fiecare an, atât pentru crearea unei plantații, cât și la înființarea a unei pepiniere. Se subvenționează, de regulă, materialul săditor, sistemul de irigare prin picurare sau diferite construcții și anexe. Însă, aceste subvenții sunt la un nivel mic, între 10-15 la sută din valoarea totală de investiții. Sunt și alte programe de cofinanțare în Republica Moldova, de care producătorii pot beneficia respectând unele condiții de finanțare. Prin Proiectul nostru am încercat să cofinanțăm anul acesta patru pepiniere. Sumele nu sunt mari, dar într-o oarecare măsură este un suport pentru pepinieriști. Dintre acestea pot enumera pepiniera de cătină albă, de corn, de căpșuni și de coacăză neagră. Scopul principal al cofinanțării este de a stimula fermierii să producă material săditor calitativ, respectând standardele de producere a materialului săditor. Pepinierele respective au început să aducă portaltoaie (de corn și cătină albă) de peste hotare, iar în Moldova se face doar altoirea materialului săditor și apoi se vinde pe piața națională. Celelalte două pepiniere au fost cofinanțate cu scopul utilizării tehnologiilor noi în producerea materialului săditor de căpșun și coacăză neagră. Materialul adus este unul mai bun decât acela produs pe loc și care corespunde standardului de calitate. Avem foarte mult de lucrat în direcția producerii unui material săditor calitativ, de a stimula producătorii și a promova acestea pepiniere, astfel ca rezultatele obținute, să fie aceleași ca la pepinierele europene.
Cauza penală de învinuire a fostului secretar general al Consiliului Suprem de Securitate (CSS) a fost trimisă instanţei de judecată. Procuratura Anticorupţie a finalizat urmărirea penală pe acest caz, reţinînd în acţiunile inculpatului coparticiparea la comiterea traficului de influenţă, pentru care norma penală prevede o pedeapsă de pînă la 6 ani închisoare.
Amintim că, acum trei săptămîni, 12 persoane, printre care actuali funcţionari, antreprenori, jurişti şi avocaţi, au fost reţinuţi, iar ulterior arestaţi, în acest dosar. Aceştia sunt învinuiţi că în cursul acestui an ar fi constituit o schemă prin care au comis tentativa de înstrăinare a peste 30 de hectare de teren care a aparţinut, cu drept de proprietate, Colegiului Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din com.Stăuceni. Potrivit datelor urmăririi penale, învinuiţii ar fi luat în arendă, pe un termen de 30 de ani, terenul, iar ulterior, schimbîndu-i destinaţia din extravilan în intravilan, au încercat să parceleze lotul şi să-l comercializeze unor terţe persoane. Pentru a obţine decizii favorabile în scopul realizării intenţiilor lor, aceştia ar fi mituit diferiţi funcţionari cu diverse sume de bani.
Potrivit materialelor cauzei penale, fostul secretar general al CSS a pretins şi primit bani în sumă de 13000 euro, susţinînd că are influenţă asupra unor judecători şi poate să-i determine să pronunţe o hotărîre favorabilă grupului de persoane ce doreau înstrăinarea a peste 30 de hectare de teren care a aparţinut, cu drept de proprietate, Colegiului Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din com. Stăuceni.
Fiind audiat de procurori, fostul secretar general al CSS şi-a recunoscut vina, încheind cu procurorii acord de recunoaştere a vinovăţiei.
Urmărirea penală în privinţa complicilor acestuia continuă, urmînd ca în scurt timp şi ei să fie deferiţi justiţiei.
Directorul Colegiului de Vinificaţie şi Viticultură din Chişinău a fost reţinut, aseară, de procurori şi ofiţerii anticorupţie în dosarul tentativei de înstrăinare a peste 30 de ha de teren din comuna Stăuceni care aparţinea instituţiei. Potrivit declaraţiilor martorilor şi probelor acumulate, funcţionarul ar fi primit de la unul dintre complici 660 000 de lei pentru a aviza pozitiv proiectul de parcelare a terenului cu suprafaţa de 38.09 ha în 32 de sectoare. Deja împărţit în zone mai mici, terenul urma să fie vândut.
Câteva săptămâni în urmă, 12 persoane, între care actuali funcţionari, antreprenori, jurişti şi avocaţi, au fost reţinuţi, iar ulterior arestaţi, în acest dosar. Aceştia sunt învinuiţi că ar fi constituit o schemă prin care au comis tentativa de înstrăinare a peste 30 de hectare de teren care a aparţinut, cu drept de proprietate, Colegiului de Vinificaţie şi Viticultură din Chişinău. Potrivit datelor urmăririi penale, învinuiţii ar fi luat în arendă, pe un termen de 30 de ani, terenul, iar ulterior, schimbându-i destinaţia din extravilan în intravilan, au încercat să parceleze lotul şi să-l comercializeze unor terţe persoane. Pentru a obţine decizii favorabile în scopul realizării intenţiilor lor, aceştia ar fi mituit diferiţi funcţionari cu diverse sume de bani.
Procurorii au pornit mai multe cauze penale pe faptele menţionate, acţiunile învinuiţilor căzând sub incidenţa infracţiunilor de escrocherie, corupere pasivă, activă, trafic de influenţă, precum şi de fals în acte publice. Pedeapsa maximă pentru asemenea infracţiuni este de până la 10 ani.
Cauza este gestionată de Procuratura Anticorupţie.
În ultimii ani din rezerva de stat s-au scos mii de tone de grâne, zahăr sau păcură, care după ce a ajuns la companii de stat sau private nu a mai fost întors.
Zilele trecute jurnaliști de la Mold-Street au fost sesizaţi de angajaţi ai Combinatului de Produse Cerealiere din Chişinău, precum că din rezerva de stat păstrată în elevatoarele întreprinderii ar fi dispărut circa 500 de tone de grâu. În plus ar exista probleme şi privind calitatea grâului.
Unde-i grâul?
Victor Purice, şeful elevatorului 1 de la acest combinat (aflat acum în litigiu) a refuzat să dea careva informaţii.
„De unde aveţi aşa informaţii. E o informaţie confidenţială. Nu vă pot spune nimic. Adresaţi-vă la rezerva de stat”, a declarat Purice.
În scurt timp însă acesta şi-a dat demisia.
Nicolae Hâncu, directorul Agenției Rezerve Materiale, după ce spus iniţial că totul este în regulă, ulterior a rugat să se revină cu această întrebare.
„Chiar astăzi acolo se află un grup de specialişti care verifică starea grâului şi cantitatea păstrată”, a precizat peste câteva ore șeful de la Rezervele statului.
Ulterior acesta revenit şi a declarat că a aflat că într-adevăr în luna mai 2016, un agent economic a primit circa 500 de tone de grâne, cu condiţia returnării acestuia din recolta nouă, „pentru împrospătare”.
„Grâul a fost returnat, doar că a fost dus în alt loc spre păstrare”, a adăugat Nicolae Hâncu, directorul Agenției Rezerve Materiale.
Amintim că în luna februarie 2016 s-a scris despre faptul că din Rezerva de stat a dispărut o cantitate de aproape 1.900 de tone zahăr în valoare de circa 20 milioane de lei, păstrată la depozitul Fabricii de Zahăr din Dondușeni, ce aparține firmei Magt-Vest.
Pe acest caz a fost sesizată Procuratura Anticorupție și Centrul Național Anticorupție, dar zahărul aşa-şi nu a fost returnat.
Întreprinderea Rezervcom, subordonată Agenției Rezerve Materiale a dat în judecată compania Magt-Vest pentru că a încălcat condiţiile contractuale şi nu a returnat zahărul. Toate instanţele, inclusiv Curtea Supremă de Justiţie au dat câştig de cauză Rezervcom obligând Magt-Vest să achite 19,8 milioane lei cu titlu de datorie, 2,97 milioane lei penalitate şi 50.000 de lei taxa de stat.
Magt-Vest însă nu are bani nici pentru plata taxei de stat, „pentru că se află în insolvabilitate” potrivit reprezentanţilor companiei. Aşa că Rezervcom va avea de aşteptat mult timp pentru a returna zahărul sau banii.
Dispariţia unei averi de 200 de milioane lei, secret de stat
Magt-Vest nu este singurul „beneficiar” de acest fel pe seama rezervei de stat.
Potrivit unui raport al Agenției Rezerve Materiale, făcut la începutul acestui an, mai multe întreprinderi private sau cu capital de stat nu au returnat circa 33.000 de tone de grâu, peste 3.000 tone de porumb, circa 3.000 tone de zahăr, aproape 6.000 de tone de păcură, etc. Aceste bunuri au fost date încă 5-10 ani în urmă.
Valoarea bunurilor nerestituite este estimată la circa 180-200 de milioane lei, iar datornicii în mare parte sunt în faliment.
Autorităţile nu vor să dezvăluie care e situaţia reală, invocând că această informaţie este secret de stat.
O idee utopică și anume crearea unei bănci exclusiv pentru necesitățile agricultorilor, pare să fi găsit susținere la actualul ministru al Agriculturii din Republica Moldova, Eduard Grama, scrie Mold-Street.
Idea a fost lansată inițial în perioada sovietică de către președinții de kolhozuri, care permanent se plângeau de starea proastă a lucrurilor în agricultură, și deoarece inițiativa veche vine de data aceasta chiar de la ministrul Agriculturii, subiectul merită o desfășurare pe larg.
Astfel, în cadrul unui interviu pentru presă ministrul Eduard Grama a argumentat necesitatea creării unei ”bănci de dezvoltare pentru agricultură”, afirmând următoarele: „Moldova acum are nevoie de o bancă de dezvoltare în domeniul agriculturii. Despre aceasta se vorbește deja de câțiva ani, dar până acum nu s-a făcut nimic. Toate țările din UE și din lume, care sunt pe cale de dezvoltare economică, au bănci de dezvoltare. Acestea își asumă anumite riscuri și investesc în proiecte riscante astfel stimulând dezvoltarea economică a țării. Agricultura, ca formă, este un proiect riscant”.
De ce președinți de kolhoz își doreau o bancă proprie
Adevărul este că astfel de idei au mai fost în trecut, dar erau relativ repede puse pe linie moartă. Dorința agricultorilor de a avea o bancă aparte pentru sector ba mocnea ca jăratecul în sobele țăranilor, ba se stingea, însă niciodată nu a luat foc. Raționamentele economice întotdeauna au avut o pondere absolută.
Argumentul forte pentru înființarea unei astfel de instituții este cel mai reușit descris – deși într-o manieră anecdotică – într-o carte din seria „Personalitatea țării”, dedicată lui Leonid Talmaci (primul guvernator al BNM). Autorul reface o discuție din 1992 a acestuia cu un președinte de kolhoz, care l-a informat că la adunarea anuală a întreprinderii agricole locale s-a decis crearea unei bănci proprii, deoarece ”cea din Orhei nu oferea credite”. Fiind întrebat de către șeful BNM de ce nu le mai sunt acordate credite, președintele kolhozului a spus că solicitanții nu le pot restitui pe cele vechi care continuă să genereze noi datorii. ”De aceea [agricultorii] au nevoie de o bancă proprie”, a precizat interlocutorul. Iar în privința capitalului pentru deschiderea băncii soluția kolhoznicului era la fel de simplă – capitalul trebuie să-l ofere Banca Naţională (!).
Ultima inițiativă pe larg discutată despre crearea unei bănci a fermierilor datează cu anul 2012, adică 20 de ani după prima discuție la acest subiect. Atunci ideea creării unei ”Bănci Țărănești” a re-apărut în sânul Federației Fermierilor din Moldova drept răspuns la condițiile continue de acces limitat a membrilor săi la credite bancare. Conceptul presupunea crearea unei organizații de microfinanțare (OMF), în baza rețelei teritoriale a Federației. Forma de OMF a fost selectată datorită faptului că acest tip de structură este mult mai flexibil comparativ cu o instituție financiară de tip bancă, sub aspectul creditării întreprinderilor mici și mijlocii în agricultură. Atunci cei din Federație au avut câteva runde de negocieri cu grupul financiar austriac Erste în vederea susținerii proiectului, însă în cele din urmă Erste a suspendat negocierile. Austriecii nu au acceptat proiectul, dar nici nu au refuzat în mod expres la parteneriat – discuțiile, ca și proiectul în sine, au rămas în suspans.
Legendă la imagine: ”Mulsul” de bani publici este un sport național în Republica Moldova – vaca din fața Ministerului Agriculturii ar putea fi mascota acestui tip de sport.
De ce anume Bancă de Dezvoltare?
În viziunea expusă de actualul ministru al Agriculturii o Bancă de Dezvoltare ar fi cea mai bună formă pentru finanțarea sectorului, iar pe marginea acestui subiect deja se poartă discuții atât cu Ministerul Finanțelor, cât și cu Banca Națională.
„E greu să ai în permanență gajuri, să fii credibil și, de aceea, Băncile de Dezvoltare sunt cele mai benefice pe domeniul agriculturii. Noi am venit cu inițiativa asta, ducem negocieri, discutăm și cu Ministerul Finanțelor și cu Banca Națională. Poate vom ajunge să avem și o Bancă de Dezvoltare,” a menționat funcționarul.
În general, în practica internațională activitatea Băncilor de Dezvoltare ajută statul să atingă soluționarea unor macro-obiective, inclusiv:
Susținerea domeniilor prioritare și strategice ale statului;
Sprijinirea dezvoltării economice durabile;
Reducerea disparităților sociale.
De regulă, beneficiarii eligibili pentru produsele financiar-bancare specifice activității de bancă de dezvoltare manifestă un interes redus pentru ele și se confruntă cu dificultăți în accesarea resurselor bancare, deși reprezintă categorii de clienți cu profil de risc mai ridicat, dar cu potențial mare de a crea valoare adăugată și locuri de muncă (companii nou-înființate, ÎMM-uri, ONG-uri, asociații de dezvoltare intracomunitară, grupuri de acțiune locala etc.).
De asemenea, unele bănci de dezvoltare tind să finanțeze proiecte de infrastructură din sectorul public. Reieșind din profilul activităților descrise mai sus, băncile de dezvoltare nu se concentrează pe un singur sector, ci pe categorii de beneficiari care reprezintă sectoare variate. În acest sens, apare primul semn de întrebare referitor la fezabilitatea ideii venită de la Ministerul Agriculturii – este posibilă și are sens crearea unei bănci de dezvoltare exclusiv pentru agricultură în RM?
Și mai multe semne de întrebare la inițiativa respectivă apar atunci când analizăm sursele de finanțare a unei Bănci de Dezvoltare, iar acestea pot fi următoarele:
Fonduri din bugetul public;
Resurse provenite din programul de privatizare;
Împrumuturi de pe piața internă care se contabilizează în dreptul datoriei publice etc.
Cu alte cuvinte, Banca de Dezvoltare nu are drept scop primar obținerea de profit și nici nu atrage depozite de la populație, iar resursele acesteia provin fie din fonduri publice, fie din mijloace pe care statul le garantează. Reieșind din sursele de finanțare, există o serie de exemple și constatări, care fac praf inițiativa privind înființarea unei bănci de dezvoltare în Republica Moldova:
Prăbușirea Băncii de Economii (BEM) – în anul 2013 când autoritățile au cedat pachetul de control majoritar de la BEM în mâini private, oficialitățile au insistat repetativ că statul nu este cel mai bun manager, și ulterior s-a dovedit că Guvernul într-adevăr a gestionat banca în cel mai prost mod posibil. O parte importantă din miliardul furat și ulterior trecut în datorie publică reprezintă credite neperformante acumulate de-a lungul anilor la BEM, când administrator era Guvernul, iar în acest sens percepţia colectivă ar putea fi extrem de negativă pentru crearea unei noi bănci cu prezența statului.
Legendă la imagine: Rodul muncii guvernului este cel mai expresiv la Banca de Economii a Moldovei.
Lipsa banilor pentru asemenea proiecte – deschiderea unei Bănci de Dezvoltare pentru agricultură ar implica alocarea unor resurse bugetare sute de milioane de lei cel puțin, și reieșind din starea actuală austeră a finanțelor publice este greu de crezut că un astfel proiect și-ar găsi loc printre articolele de cheltuieli din bugetul public.
Respingerea legii privind creditul agricol și poziția tranșantă a Guvernului – poate cel mai puternic argument care demolează inițiativa de creare a unei instituții bancare special pentru agricultori este lipsa de entuziasm la Guvern, care chiar în anul curent a dat aviz negativ autorilor inițiativei lansate în vara anului 2015 un grup de deputați condus de președintele Parlamentului Andrian Candu. Grupul a propus un proiect pentru Legea cu privire la creditul agricol, care prevedea, în linii mari, următoarele:
Creditul agricol se alocă de către bănci în colaborare cu Fondul de Stat de Garantare a Creditelor. Garanţia financiară se acordă de ODIMM.
Creditele sunt alocate de către bănci la o rată flotantă calculată din rata de bază, stabilită de BNM, diminuată cu 5 puncte procentuale.
Termenul de acordare a creditului este de cel puţin 3 ani.
Creditul agricol se acordă beneficiarilor pentru activităţile curente de producţie agricolă.
Băncile comerciale dispun de facilităţi fiscale prin diminuarea impozitului pe venit datorat bugetului, egal cu mărimea venitului ratat ca rezultat al acordării creditelor preferenţiale în sectorul agricol, potrivit autorilor proiectului.
Însă în luna martie 2016, după o evaluare a impactului acestei inițiative legislative, Guvernul a adoptat o Hotărâre prin care comunică despre inoportunitatea promovării proiectului dat, menționând printre altele că „statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire” și, astfel, nu există motive sau loc pentru favoruri agricultorilor.
Guvernul a constatat că „proiectul de lege cu privire la creditul agricol, contrar Legii cu privire la Instituţiile Financiare, Codului Civil şi altor acte normative în vigoare, stabileşte norme privind creditarea preferenţială a întreprinderilor din sectorul agricol, fără a ţine cont de regulile fundamentate de stabilire a ratelor de recreditare şi fără a identifica resursele ieftine necesare băncilor pentru creditarea sectorului agricol”.
În aceeași hotărâre se constată că la etapa actuală cadrul legal conţine suficiente reglementări aferente activităţii de creditare, care se atribuie inclusiv domeniului agricol, iar instituţiile bancare, nebancare, necomerciale existente la momentul actual oferă o gamă variată de produse, servicii, programe şi proiecte prin intermediul cărora întreprinzătorii din sectorul agrar pot beneficia de resurse financiare pentru activităţi operaţionale sau investiţii.
Constrângerile în creditarea sectorului
În același timp, Strategia Naţionala de Dezvoltare Agricolă şi Rurală pentru anii 2014-2020, adoptată în anul 2014, identifică principalele deficienţe sistemice în creditarea sectorului agricol, iată câteva dintre ele:
Perioada scurtă de creditare, lipsa împrumuturilor pe termen lung (creditele de investiţii sunt de obicei pentru o durată de 3 ani, cu unele excepţii pentru 5 ani, și astfel este problematică finanţarea plantaţiilor multianuale sau a instalaţiilor post-recoltare cum ar fi depozitele frigorifice),
Ratele înalte ale dobânzilor (15%-20% pe an),
Politicile colaterale deficiente (exces de cerinţe de garantare, subevaluarea gajurilor de către bănci), combinate cu instrumentele slab dezvoltate de piaţă pentru facilitarea accesului la credite (fonduri de garanţii pentru împrumuturi, subvenţii la dobândă).
Totuși trebuie de menționat că problemele în creditarea agriculturii nu pot fi tratate doar unilateral din perspectiva sectorului bancar. Or, fermierilor le este dificil să se conformeze cerințelor aferente gajului și a demonstrării viabilității financiare inclusiv din cauza faptului că agricultura are cea mai înaltă pondere a sectorului informal din economie și respectiv datele oficiale prezentate de multe ori sunt mai proaste comparativ cu situația de facto.
În Strategia Naţională de Dezvoltare Agricolă şi Rurală autoritățile își propun printre altele și facilitarea accesului la pieţele de capital pentru fermieri. Ele constată că programele actuale de sprijinire a investiţiilor oferă instrumente importante pentru îmbunătăţirea accesului fermierilor la capital, iar eforturile pentru îmbunătăţirea accesului fermierilor la credite ar trebui să fie îndreptate spre:
Crearea unui cadru de funcţionare pentru tranzacţiile de mărfuri garantate (fonduri de garantare, certificate de depozit);
Transformarea pieţei funciare locale într-un activ mai atractiv pentru bănci;
Reducerea riscurilor agricole prin atenuarea efectelor şi asigurarea riscurilor în agricultură.
Creditarea agriculturii – sub 8% din total
La finele lunii octombrie 2016, portofoliul de credite bancare pentru agricultori constituia 2 837 milioane lei sau 7,9% din totalul creditelor acordate de băncile comerciale. De la începutul anului soldul creditelor pentru agricultură a scăzut cu 5,3%, această reducere fiind în trend cu evoluția per ansamblu a creditării, care a consemnat un minus de 5,9%. Topul băncilor comerciale după volumul finanțărilor acordate agriculturii este condus de MAIB cu 895 milioane lei sau 31,5% din total, urmată de Moldinconbank și ProCreditBank cu cote de piață de 22,2, respectiv, 16,8%.
Legendă la imagine: Volumul creditelor în agricultură.
Totodată, la momentul actual sectorul agricol este în mare parte dependent de finanțările bancare. La finele anului 2015, împrumuturile acordate de organizațiile de microfinanțare în agricultură și industria alimentară au constituit 345 milioane lei, de aproape 9 ori mai puțin comparativ cu creditele bancare destinate agriculturii.
La etapa actuală, agricultura moldovenească continuă să piardă concurența cu țările din regiune și are nevoie de o modernizare profundă, odată cu măsuri de civilizare a pieţei interne, reducerea muncii informale și creşterea calităţii produselor. Deoarece agricultorii nu dispun de resursele necesare pentru investiții, iar autoritățile nu sunt capabile deocamdată să facă ordine pe piața financiară, întreaga poveste cu crearea unei Bănci de Dezvoltare a Agriculturii este o aruncare de praf în ochii fermierilor. Realist vorbind, aceștia vor rămâne încă mult timp la cheremul băncilor și fără ajutor efectiv din partea autorităților.
Inițiativa ministrului Agriculturii, având în vedere circumstanțele menționate mai sus, este una utopică și populistă – lipsită de argumentare economică și infezabilă.
În perioada 5-9 decembrie 2016, Rețeaua Europeană a Întreprinderilor (EEN) a CCI din Moldova a organizat o vizită de studiu în Danemarca pentru beneficiarii IFAD – tineri antreprenori din domeniul agriculturii. Vizita a fost finanțată de programul IFAD V (Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă), se anunță într-un comunicat.
Conform agendei, 8 tineri agricultori din Moldova au avut întrevederi cu reprezentanții Ministerului Agriculturii, Mediului și Industriei Alimentare, cu reprezentanții Organizației Naționale a Agriculturii din Danemarca și cu antreprenori danezi. De asemenea, au participat la un seminar privind agricultura, horticultura, producerea alimentelor și sistemul de educație din Danemarca.
În cadrul acestei vizite tinerii au însușit cele mai moderne și avansate practici de gestionare a afacerilor în domeniul agricol, în special cele ce țin de creșterea plantelor aromatice și florilor în sere, creșterea roșiilor și castraveților (metode convenționale și bio), creșterea porcilor pentru carne și celor de prăsilă, creșterea vitelor pentru lapte, creșterea animalelor pentru blănuri etc.
„Cheia succesului în agricultura daneză este asigurată de conlucrarea permanentă a instituțiilor publice, a instituțiile de învățământ profesional cu sectorul privat, în vederea pregătirii specialiștilor corespunzători sectorului agro-industrial. Robotica pentru sectorul agricol, este un domeniu separat în lista priorităților în Danemarca. Majoritatea întreprinderilor având roboți în postură de muncitori”, a declarat Georgeta Mincu, reprezentantul EEN a CCI a R. Moldova.
Tineri moldoveni au avut posibilitatea să viziteze și Colegiul Agricol Kold din Odense, care invită studenții din Republica Moldova la studii în Danemarca și oferă programe în domeniul agricol, atât teorie, cât și practică.
Agricultorii care au vizitat Danemarca sunt convinși că își vor schimba abordarea, managementul și tehnologiile și vor aplica în continuare cunoștințele și practicile însușite în această vizită.
CCI încurajează agenții economici să întreprindă vizite de studii în Danemarca, să-și perfecționeze calificările în domeniul agricol și să studieze practicile agricole daneze.
