Businessmeni din Austria sunt dispuşi să investească în Republica Moldova

Agrobiznes
-
0

Businessmeni din Austria sînt interesaţi să facă investiţi în ţările Europei de Sud-Est, inclusiv în Republica Moldova. În context, în perioada 4-6 iunie 2013, un grup de oameni de afaceri din Austria vor participa la o misiune economică în ţara noastră.

 

Acest lucru l-a anunţat astăzi consilierul comercial al Ambasadei Austriei la Bucureşti, Rudolf Lukavsky, în cadrul unei întrevederi cu vicepreşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Moldovei, Vladimir Didilica, informează MOLDPRES.

Rudolf Lukavsky a menţionat dinamica pozitivă a relaţiilor comercial-economice moldo-austriece. „În Republica Moldova există deja companii cu capital austriac, care îşi desfăşoară cu succes activitatea în domeniile asigurări, leasing, construcţii etc. Pentru a încuraja iniţierea noilor parteneriate, solicităm sprijinul CCI a Moldovei în vederea organizării misiunii economice menţionate şi a unui forum de afaceri la Chişinău”, a subliniat sursa citată.

La rîndul său, vicepreşedintele CCI, Vladimir Didilica, a accentuat bunele relaţii de colaborare pe care le are instituţia camerală din Moldova cu Camera Economică a Austriei, precum şi cu alte organizaţii austriece de susţinere a businessului. „În noiembrie 2012, în cadrul unui proiect al PNUD, CCI a organizat o vizită de studiu în Austria, la care au participat 20 de întreprinzători, inclusiv din stînga Nistrului. Tot pentru a prelua experienţa austriacă în business, deja de peste 15 ani, CCI a Moldovei, Camera Economică a Austriei şi Institutul pentru Dezvoltare Economica WIFI desfăşoară Proiectul moldo-austriac de instruire şi iniţiere a relaţiilor bilaterale de colaborare. În această perioadă, la program au participat peste 200 de antreprenori autohtoni, apreciind înalt atît cunoştinţele obţinute, cît şi rezultatele practice. CCI vă mulţumeşte pentru susţinere şi vă asigură de tot suportul său”, a remarcat Valdimir Didilica.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, volumul comerţului exterior al Republicii Moldova cu Austria, în anul 2012, a constituit 140,8 mln dolari SUA, ceea ce este cu 43,8% mai mult comparativ cu 2011. Exportul de mărfuri moldoveneşti în Austria, în anul trecut, a fost estimat la 17,9 mln dolari SUA şi s-a majorat cu 43,2% faţă de anul precedent. În aceeaşi perioadă, importul de mărfuri austriece în Republica Moldova a constituit 122,9 mln dolari SUA şi a înregistrat o creştere de 43,9% în raport cu anul 2011, notează MOLDPRES.

Proiectele în agricultură sunt în incertitudine după votarea moţiunii de cenzură

Agrobiznes
-
0

Mai multe proiecte în agricultură şi negocierile pentru obţinerea de granturi şi fonduri pentru agricultori sunt, fie amânate, fie în incertitudine, după ce Guvernului i-a fost acordat vot de neîncredere în Parlament. Informaţia a fost comunicată de către ministrul agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov, pentru Info-Prim Neo.

„Am primit un mesaj că s-a amânat pentru o lună finalizarea negocierilor la Bruxelles privind oferta europeană pentru agricultură. Trebuia să mergem pe 11 martie ca să finalizăm negocierile şi să semnăm acordurile. Avem totul pregătit. Acum însă insistăm, poate îi convingem să semnăm înţelegerea. Aceste negocieri erau necesare şi pentru comerţul liber cu UE”, a remarcat ministrul.

Vasile Bumacov a mai spus că a fost anulată şi o deplasare în Japonia. „Trebuia să semnăm programe pentru obţinerea de biomasă pentru grădiniţe, şcoli şi spitale. Deplasarea urma să aibă loc pe 25 martie, a fost stabilită o întâlnire şi cu premierul Japoniei. Acum nu mai are rost să mergem, probabil am pierdut programele, nu va mai avea loc deplasarea. Are de suferit şi situaţia social-economică din ţară, dar şi imaginea ţării”, a mai spus oficialul.

Ministrul agriculturii susţine că urmau să aibă loc şi negocieri cu Banca Mondială. „Negocieri ca să primim bani pentru cei care au semănat grâu şi porumb. Acum suntem în incertitudine şi cu acestea”, a subliniat Vasile Bumacov.

Parlamentul i-a acordat vot de neîncredere Guvernului la 5 martie. Vineri, 8 martie, prim-ministrul Vlad Filat va anunţa demisia Cabinetului de miniştri după care preşedintele ţării urmează să identifice un candidat la funcţia de şef al executivului.

Sursa: info-prim.md

Lucrările de vară în stupină

Agrobiznes
-
0
Lucrările de vară în stupină

Lucrările din luna Mai

În luna Mai vom continua lărgirea cuiburilor. Acum vom introduce şi faguri artificiali. De asemenea instalăm topitorul solar pentru a prelucra primele loturi de ceară.

Vom menţine în stare activă toate familiile, prin formarea de roi artificiali. Vom uni familiile slabe pentru a forma entităţi puternice în vederea valorificării culesului la salcâm. Vom întări familiile temporare cu puiet căpăcit. De asemenea vom continua să introducem faguri artificiali la clădit.

La stupii verticali cu magazine a sosit momentul adăugarii magazinelor de strânsură iar la stupii orizontali se introduc faguri goi pentru asigurarea depozitării mierii. La stupii multietajaţi se procedează la inversarea şi adăugarea de corpuri.

În luna Mai vom extrage primele cantităţi de miere. Se valorifică culesul la salcâm. În această lună a sosit şi vremea primelor deplasări la masivele melifere.

În această perioadă se vor face primele rezerve de faguri cu miere de calitate. Tot acum vom executa primele schimbări de matci.

Lucrările din luna Iunie

În această lună ne vom ocupa de extragerea mierii, vom topi ceara obţinută şi ne vom pregăti deplasările la culesurile de vară.

În Iunie vom forma un număr mare de roiuri şi vom forma nuclee cu matci de rezervă împerecheate sau neînperecheate. Vom aplica o înmulţire dirijată a familiilor de albine şi lucrările necesare prevenirii frigurilor roitului.

Acum vom alege ramele pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei şi vom extrage mierea de la culesurile de vară. Această perioadă este una propice ca să creştem artificial matci şi să formăm nuclee de împerechere a matcilor.

Lucrările din luna Iulie

În luna Iulie continuăm creşterea artificială a matcilor, organizăm împerecherea şi introducerea lor în familii. De asemenea recoltăm mierea de la culesurile târzii.

Acum egalizăm ca putere familiile din stupină şi întărim roii artificiali formaţi în iunie. Pentru a ne mări rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb. Tot în această perioadă valorificăm culesurile târzii, în urma cărora putem obţine cantităţi importante de miere.

Vom continua măsurile de prevenire a roitului, de menţinere în stare activă şi vom executa lucrări de intensificare a creşterii noilor generaţii de puiet. Va trebui să preântâmpinăm furtişagul care acum devine extrem de periculos.

Lucrările din luna August

În luna August vom stimula ouatul matcii pentru ca familiile să intre puternice în iarnă. Această operaţiune se face prin deblocarea cuibului, stimularea cu miere, sirop de zahăr sau faguri cu puţină miere care îi descăpăcim după diafragmă. De asemenea vom folosi culesurile târzii acolo unde este posibil.

În această periodă vom strâmtora cuibul la numărul de rame ocupate, vom micşora corespunzător urdinişul, vom înlocui mătcile necorespunzătoare şi vom extrage mierea de prisos.

Acum vom scoate fagurii cu defecte şi cei care nu corespund calitativ (celulele de trântori etc.). De asemenea vom controla calitatea mierii pe care o lăsăm ca hrană pentru iarnă, şi vom face hrăniri de completare acolo unde este nevoie (mai ales la stupii verticali cu magazine). Tot în această lună se va echilibra puterea familiilor, unind familiile între ele.

Sursa: Gazetaagricultura.ro

Întreţinerea stupului în lunile februarie şi martie

Agrobiznes
-
0
Întreţinerea stupului în lunile februarie şi martie

Se asigură liniştea familiilor de albine. Păsările, animalele pot provoca prin zgomotele pe care le fac, o nelinişte a familiilor, determinându-le să consume hrana suplimentară. De asemenea şoarecii pot intra în stup şi pot crea discomfort. Se va supraveghea zborurile de curăţire când avem o vreme favorabilă. Zborurile de curăţire au un rol benefic.

În cazul ninsorilor se va îndepărta zăpada de pe stupi. Zăpada poate îngheţa şi crea o crustă, înrăutăţind ventilaţia.

La sfârşitul lui ianuarie începutul lui februarie se va repara, curăţii şi dezinfecta stupii de rezervă, ramele şi utilajele.

În zilele favorabile se înlătură impachetajul superior al stupilor, eventual şi capacele. Se va completa rezervele de hrană la familiile aflate în dificultate. Completarea se va face numai cu faguri de la rezervă, turte de miere şi zahăr pudra sau serbet. Se aplică aceste turte, 1-2 kg, în folie perforată. Turtele se aplică deasupra ramelor şi în contact direct cu ele.

Se va curăţa urdinişul stupilor şi se va supraveghea familiile făcând controale auditive. În zonele mai calde ale ţării, matca începe să depună primele ouă la sfârşitul lunii februarie. Tot în acestă perioadă se va recolta şi condiţioa primele cantităţi de polen de la alun şi arin. Dacă este nevoie se pune în funcţiune adăpătorul.

La începutul lunii martie în zonele reci au loc zborurile de curăţire. Stuparii vor alimenta adăpătorul cu apă călduţă şi puţin sărată(5g/l). Se va executa controlul sumar al familiilor de albine şi se vor îndrepta stările anormale. În zilele favorabile se va face revizia de primăvară, care este foarte importantă. Cu această ocazie se vor strâmtora cuiburile, se vor împacheta suplimentar stupii; se usucă împachetajul existent şi se va micşora urdinişul după puterea fiecărei familii.

În continuare se va executa controlul general şi în amănunt la toate familiile şi se va lărgi cuiburile unde este nevoie cu mare prudenţă. Tot în luna martie se vor executa tratamente pentru a combate cele două boli grave (varroza şi nosemoza). Tratamentele se fac cu respectarea strictă a recomandării producătorului. Executarea acestor tratamente este foarte importantă.

Nosemoza se tratează cu medicamentul Protofil. Medicamentul se administrează întregii stupine, în cantitate de 20 ml la litru de sirop, câte 250-500 ml la interval de 3-5 zile, sau se adaugă la completarea rezervelor de hrană. Protofilul se administrează şi stupinelor unde au existat în timpul anului bacterioze sau ascosferoza.

Pentru a combate varrooza, se tratează toate familiile de albine, indiferent dacă au sau nu varrooza, intrucât infectarea este permanentă. Sunt autorizate a se utiliza medicamentele Varachet, Mavrirol şi Apistan. Parazitoza fiind necruţătoare, tratamentul este obligatoriu şi se face conform instrucţiunilor de administrare ce însoţesc medicamentele.

Sursa: gazetaagricultura.ro

Procesul de înmulţire şi hrănire a albinelor

Agrobiznes
-
1
Procesul de înmulţire şi hrănire a albinelor

Se poate spune despre albine că au o viaţă scurtă, trăind în sezonul activ 35-40 zile, iar în cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare: ou, larvă, nimfă.

Albina lucrătoare. În prima zi după depunere, oul stă vertical, a doua zi se înclină puţin pentru ca a treia zi să fie complet culcat pe fundul celulei.

Către sfârşitul celei de a treia zi, albinele doici depun în celulă lăptişor de matcă, produs de glandele lor salivare. Învelişul oului se moaie şi din el iese larvă. Aceasta are forma unui viermişor de culoare sidefie. În primele trei zile larva este hranită de albinele doici cu lăptişor de matcă. La aceasta, spre sfârşitul celei de-a treia zi, albinele adaugă miere şi pastură pentru ca începând cu a patra zi larvele să fie hrănite numai cu amestec de pastură, miere şi apă. În primele zile larvele stau încolăcite pe fundul celulei.

În ziua a şasea către sfârşit larva se întinde în lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeşte hrana şi albinele astupă celula cu un căpăcel poros de ceară, amestecată cu polen. În interiorul celulei larva ţese o gogoaşă şi în ziua a 14-a de la depunerea oului se formează nimfa. În ziua a 21-a iese albina lucrătoare.

Citește și despre Boli, dăunători la albine – semne ce indică probleme în stup.

Matca: Se dezvoltă din acelaşi ou ca şi albina lucrătoare. Diferenţa este ca depunerea oului de către matcă se face în celule speciale numite botci şi în modul de hrănire. Când albinele se pregătesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, în care matca depune ouă. Când familia rămâne orfană dintr-un anumit motiv, albinele clădesc în mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucrătoare ce conţin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hrănite până la căpăcirea botcilor numai cu lăptişor de matcă.

Trântorii: Provin din ouă nefecundate. Dacă la matcă şi lucrătoare diferă numai modul de hrănire şi anvelopa (celula), la trântor diferă şi oul. Pentru un trântor se consumă o cantitate de hrană de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare (24 de zile).

Activitatea albinelor. După ieşirea din celulă, viaţa albinei lucrătoare se împarte în două etape. În primele 20 de zile albina lucrătoare execută tot felul de lucrări în stup, iar în ultimile 15 zile ale vieţii devine albina culegătoare.

O schemă arată astfel: în primele 1-2 zile albinele curăţă celulele şi încălzesc puietul. Între a 3-a şi a 13 zi, albinele hrănesc puietul. În primele zile, ele hrănesc larvele mai în vârstă cu amestec de miere şi polen şi apoi pe măsură ce se dezvoltă glandele producătoare de lăptişor, şi anume între a 6-a şi a 12-a zi, ele hrănesc larvele mai tinere în vârstă de cel mult 3 zile. Tot în acest timp, albinele mai execută şi următoarele lucrări : primesc nectarul, depozitează nectarul, presează polenul şi curăţă stupul.

Albinele în vârstă de 12-18 zile clădesc fagurii. În tot acest timp ele fac şi scurte zboruri de orientare. Între a 18 şi a 21-a zi de viaţă, albinele păzesc intrarea în stup, aerisesc stupul.

După această perioadă albinele devin albine culegătoare, cu menţiunea că la apariţia unui cules abundent pot participa şi albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceară. Fiecare fagure prezintă pe ambele feţe mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule: de albină lucrătoare cu diametrul de 5,4 mm şi adâncimea de 10-12 mm; celule de trântor cu diametrul de 6,5 mm şi adâncimea de 11-12 mm; celule de matcă (botci) care au forma unei ghinde, adânci de 20-25 mm şi diametrul de 10-21 mm. În celulele de lucrătoare albinele pot depozita miere şi pastură, iar în cele de trântor miere şi mai rar pastură.

Pentru hrănirea lor şi a puietului albinele folosesc nectarul şi polenul florilor. Pe lângă nectar albinele mai folosesc şi diferite secreţii dulci (mana) de origine animală sau vegetală. Dacă despre nectar (miere) se poate spune că reprezintă hrana glucidică, atunci polenul este hrana proteică (pâinea). Consumul de miere şi pastură diferă de la o perioadă la alta, în funcţie de anotimp şi de prezenţa sau absenţa puietului.

Află despre Varooza la albine – simptome și tratament.

Sursa: Gazetaagricultura.ro

Anul trecut Republica Moldova nu a valorificat suficient pieţele din UE

Agrobiznes
-
0

Agenţii economici din Moldova nu au valorificat în anul 2012 cotele la livrările scutite de taxe către UE, acordate republicii în cadrul preferinţelor comerciale autonome (PCA).

Potrivit raportului Ministerului Economiei, cea mai deficitară situație se înregistrează la livrările de grâu, furnizate într-o cantitate de numai 25,8 mii tone sau 51,66% din cota distribuită. Principalele direcţii de livrare sunt România, Marea Britanie și Italia. La zahăr, cota de export a fost realizată în proporţie de 82,58% (28 mii de tone). Principalii destinatari au fost România, Belgia şi Polonia.

Vinificatorii moldoveni au reuşit să livreze în anul 2012 în Uniunea Europeană 1,6 mln. decalitri de vin (90%). Majoritatea livrărilor au avut puncte de destinaţie în Republica Cehă, Germania, România, Lituania, Polonia, Slovacia. Timp de numai un an au fost eliberate circa 1300 de autorizaţii pentru exportul vinului, zahărului, grâului, porumbului şi orzului. Ministerul Economiei explică nivelul redus de utilizare a cotelor tarifare la exportul cerealelor prin preţurile reduse la aceste mărfuri pe pieţele mondiale, precum şi recolta proastă în ţară din cauza secetei anului 2012.

Regimul preferinţelor autonome în comerţul cu UE a fost acordat Moldovei de la 1 martie 2008 cu scopul dezvoltării economiei sale şi atragerii investiţiilor. Pentru o serie de poziţii sensibile, cum ar fi vinul, zahărul, cerealele, au fost distribuite cote. În total, UE este pregătită să acorde cote pentru 13 poziţii, din care Moldova valorifică doar cinci.

Regimul preferinţelor autonome va fi sistat după ce va intra în vigoare Acordul privind crearea Zonei de liber schimb dintre RM și UE, care este preconizat a fi semnat în toamna anului curent la summitul Parteneriatului Estic care se va desfăşura la Vilnius.

Sursa: timpul.md

Normele de utilizare a aditivilor alimentari au fost racordate la standardele europene

Agrobiznes
-
0

Condiţiile de utilizare a E-urilor în produsele alimentare fabricate în Republica Moldova au fost armonizate cu cele europene. Regulamentul aprobat de Guvern specifică categoriile de produse în care pot sau nu pot fi utilizaţi aditivi alimentari, precum şi cerinţele referitor la etichetarea aditivilor alimentari, transmite Info-Prim Neo.

Documentul include: Lista naţională a aditivilor alimentari autorizaţi, Lista substanţelor de suport în aromele alimentare şi în nutrienţi şi modul lor de utilizare.

Potrivit ministrului sănătăţii, Andrei Usatîi, aprobarea regulamentului în cauză va lichida vidul normativ ce există în acest domeniu, asigurând funcţionarea eficientă a pieţei interne, a unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii populaţiei şi intereselor consumatorilor.

Datele Ministerului Sănătăţii denotă că ponderea medie republicană a probelor de produse alimentare necorespunzătoare normativelor sanitare prin conţinutul de aditivi alimentari a depăşit dozele maxime admise în 3,2% dintre probele investigate în 2010. În 2011 ponderea medie republicană a probelor de produse alimentare necorespunzătoare normativelor sanitare prin conţinutul de aditivi alimentari a constitui 3,3%.

Sursa: info-prim.md

O alternativă pentru agricultură, cultivarea de soia

Agrobiznes
-
0
O alternativă pentru agricultură, cultivarea de soia

„Forţa Americii depinde de faptul că acolo oferta de grâu la export depinde nu numai de rezultatele recoltei curente, dar şi de rezervele substanţiale, care datorită unei organizări solide comerciale se menţin la un nivel suficient pentru a compensa recoltele slabe. Rezervele completate în permanenţă servesc şi ca rezervoare pentru surplusurile recoltelor bogate”. P. H. Schwanebach, Reforma bănească şi economia naţională, Sankt-Petersburg, 1901.

Austriacul Petr Hristianovici Schwanebach, important om de stat şi cercetător din Rusia imperială, a îndeplinit un timp, în rang de ministru, funcţia de Controlor principal de stat, împuternicit să conducă Controlul de Stat care făcea parte din Cabinetul de miniştri şi exercita funcţiile de verificare – control şi observare a veniturilor, cheltuielilor şi păstrării capitalului bugetului de stat şi a bugetelor tuturor ministerelor şi departamentelor. Organul a fost fondat şi condus mai mult timp de suedezul Baltasar Baltasarovici von Campenhausen, incoruptibil şi, după câte spuneau contemporanii lui, onest până la naivitate.

Cu 110 ani în urmă, Schwanebach a înţeles factorii pricipali care determină poziţia unei ţări pe pieţele cerealiere (valabil şi pentru majoritatea celorlate pieţe mondiale), lucru pe care nu pot sau nu vor să-l înţeleagă astăzi protagoniştii ideilor de creare a unor OPEC – uri cerealiere, idei venite, de multe ori, din partea compatrioţilor actuali ai lui Petr Hristianovici. Din cele spuse, de asemenea, impresionează chibzuinţa, clarviziunea şi durabilitatea lucuruilor făcute de americani. La începutul secolului XX, la vre-o 40 de ani de la războiul de secesiune, America a creat structuri pe care unele ţări nu le au nici astăzi.

Subiectul lucrării de faţă va fi soia. Alegerea a fost întâmplătoare, deşi, de mai multă vreme, vroiam să scriu despre subiecte mai luminoase decăt economia subterană.

Vorba este că banca daneză Saxo Bank publică periodic un clasament al celor mai extremale pronosticuri pentru anul în curs. Pentru 2013 pronosticul cu locul 4 se referă la soia. Se spune că, din cauză secetei de anul trecut, rezervele de acestă cultură în SUA au atins cota minimală din ultimii 10 ani. Acest factor, dar şi alte câteva lucruri, e.g. cererea din partea producătorilor de biocombustibil, ar putea ridica preţurile la boabele de soia cu 50 la sută. Deşi, a câta oară, comentatorii clasamentului spun că, din fericire, majoritatea prognozelor nu se realizează, oricum ele au importanţă pentru corectarea unor politici şi programe din domeniile vizate. Ţinând partea producătorului, în cazul soiei, de această dată nu-mi plac comentatorii. Ar fi un noroc pentru cei care cresc recolte, mai mari sau mai mici, că preţurile la roadele muncii lor să fie mari. Dar despre toate la vremea lor.

S-a vrut să fie că America să deţină întâietatea în producerea soiei. În SUA soia a fost recunoscută ca plantă de cultură la începutul secolului XX. Cultivată ca plantă oleaginoasă (din nefericire la noi ea a pierdut duelul cu floarea – soarelui) soia deţine categoric primul loc între principalele culturi din care se extrage ulei: arahida, floarea – soarelui, bumbacul, inul, palmierul cocotier şi cel oleaginos şi rapiţa. În sezonul 2011/2012 recolta globală de soia a atins cifra de 238 mil. tone. Iar sezonul trecut, cu adevărat, s-a dovedit a fi cel mai prost faţă de cele precedente. Recolta globală a scăzut cu peste 25 mil. tone faţă de sezonul 2010/2011.

Despre uleiul din soia şi despre multe alte produse din soia mai avem multe a vorbi, dar până atunci vă rog să împărtăşiţi cu mine acea stare de fascinaţie când te afli faţă în faţă cu rezultatele unei previziuni care s-a realizat sută la sută.

Povestea este următoarea. În 1923 (la numai 14 ani după recunoaşterea soiei ca plantă de cultură) doi cercetători americani în domeniul culturii respective – Paiper şi Morz – preziceau pentru soia unul din locurile de frunte printre plantele de cultură din SUA.

Astăzi soia deţine locul doi (28%) din vânzările de produse americane după porumb (29%) şi primul loc după valoarea exporturilor. „Ce minunaţi oameni sunt savanţii şi ce minunaţi oameni sunt ţăranii”, a excalamt vre-o 500 şi ceva de ani în urmă vestitul Michel Montaigne. Organizând cu cap creşterea soiei, SUA şi-a soluţionat totalmente acuta problemă a proteinei vegetale, devenind şi cel mai mare exportator de soia. Un singur lucru nu l-au putut prezice cu exactitate autorii citaţi. Vorba este despre produsul total de soia în SUA, estimat pentru anul 2000 la 81,7 mil. tone. Obiectivul estimat de cercetători a fost depăşit in sezonul agricol 2004/2005, recolta trecând peste 85 mln. tone.

SUA a sporit mult producţia de soia în condiţiile în care este actuală întrebarea despre sensul existenţei producerii agricole în ţară. America are suficiente resurse pentru a-şi satisface necesităţile alimentare, dar ea creşte recolte mari în condiţiile unor trenduri ascendente ale preţurilor la produsele agricole, soia fiind printre ele.

În linii generale, tendinţele producerii şi consumului soiei sunt reflectate în Tabelele 1 şi 2. Ca de obicei, vom face câteva comentarii de rigoare pe marginea lor. Vom începe cu cele minore. Rubrica „TOTAL” nu este suma indicatorilor resepctivi pentru ţările inculse în tabel. Mai sunt, desigur, şi alţi producători şi consumatori. În al doilea rând se observă un dezechilibru între producere şi consum, cauza căruia rezidă în diferenţa dintre anii agricoli şi de piaţă din diferite ţări. Dintre comentariile majore vom menţiona, în primul rând, o creştere constantă a producerii soiei deopotrivă cu sonsumul ei. Nu este, probail, cazul soiei să căutăm factorul determinat al trendului. Supremaţia o are consumul. În al treile rând se observă covârşitoarea dominaţie a consumului asupra producerii, în special, în ţările Uniunii Europene. Aş vrea să amintesc că Uniunea Europeană înseamnă Europa unde ne găsim şi noi. Lucrul acesta mă face să cred că cel puţin una din întrebările – Ce exportăm în Europa?- ar dispărea. Eu, unul, zic să exportăm soia, dacă o avem, desigur. Se mai cuvine a nota reducerea finală pentru anul agricol 2012/2013 în SUA. De altfel, povestea cu reducere stocurilor a şi fost, conform părerii multor observatori ai pieţei de soia, cauza ascensiunii preţurilor la ea şi, desigur, a plasării printre primele evenimente importante din anul 2013 din clasamentul celor de la Saxo Bank. Stocurile despre care vorbim sunt cele mai mici din ultimii 10 ani.

Ce s-a făcut, între timp, pe la noi în acest domeniu? Că soia nu era considerată cultură bună de luat în seamă ne-o demostrează Anuarul Statistic „Economia naţioanlă a RSSM” care, după părerea mea, este cea mai împlinită lucrare statistică de la noi. Zic aşa pentru că „Anuarul” reflectă (cu defectele inerente sistemului sistemului statistic şi de control de atunci) tabloul unei economii în zenitul ei. După aceea a fost declin şi reforme.

Sursa: Eco.md

Tăierile de formare la pomii fructiferi cultivaţi în sistem intensiv

Agrobiznes
-
0
Tăierile de formare la pomii fructiferi cultivaţi în sistem intensiv

Dintre formele de coroană cunoscute în prezent în practica pomicolă, avantaje economice mai mari, prezintă palmeta cu braţe înclinate.

Se foloseşte în toate plantaţiile şi la toate speciile pomicole, nu numai la măr şi păr. La speciile sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş) palmeta duce la grăbirea intrării pe rod a pomilor, producţii de fructe mari în primii ani de rodire; la nuc, în anul al 4-lea de la plantare, s-au obţinut 10-12 kg fructe pe pom, faţă de formele obişnuite de coroană, la care astfel de producţii se obţin abia după 8, chiar 12 ani.

Prin tăieri trebuie să determinăm la pomi un sistem de coroană corespunzător biologiei lor şi justificat economic. În acest caz, el trebuie să se realizeze uşor, cu puţină mână de lucru şi să permită mecanizarea largă a lucrărilor din livadă.

Practica a demonstrat că acestui scop îi corespunde îndeosebi palmeta cu braţele înclinate.

Este necesar să se precizeze că palmeta cu braţele înclinate nu este o formă obligată, rigidă de coroană, aşa cum sunt definite palmetele în general, în lucrările mai vechi de pomicultură, ci dimpotrivă, ea este o formă liberă căreia i se limitează însă expansiunea către intervalul dintre rândurile de pomi şi în comparaţie cu restul formelor de coroană poate fi realizată cu cele mai reduse intervenţii de tăieri.

Pomii se plantează în mod obişnuit, sub formă de vergi de un an, de la altoire.

Scurtarea vergilor în primul an

În anul I, primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie, vergile se scurtează astfel: • mărul altoit pe portaltoi de vigoare slabă M9 şi părul altoit pe gutui, se scurtează la 60 cm; • mărul altoit pe portaltoi de vigoare mijlocie sau pe portaltoi franc şi părul altoit pe franc, se scurtează la 80-90 m.

În felul acesta, etajul de bază se va forma la 70-80 cm înălţime de la sol, fapt ce va permite să se utilizeze cu mai multă uşurinţă maşinile pentru lucrarea terenului (cultivatoare, polidiscuri) până lângă pomi.

Se va evita lăsarea lăstarilor anticipaţi la plantare. Dacă aceştia există, axul se va scurta obligatoriu deasupra celor doi lăstari anticipaţi lăsaţi pentru etajul bazal; aceştia nu vor fi scurtaţi. În cazurile normale (pomii plantaţi fără lăstari anticipaţi) când lăstarii au ajuns la lungimea de 8-10 cm, se aleg cei care vor servi pentru formarea etajului.

Lăstarul de sus va servi pentru prelungirea axului. În caz că este necesar, acesta se va palisa de tutore sau de cep. Se aleg apoi alţi doi lăstari pe cât posibil opuşi, situaţi mai jos şi distanţaţi pe ax la 8-10 cm unul de altul. Toţi ceilalţi lăstari de pe ax vor fi ciupiţi foarte fin (se elimină numai vârful de creştere).

Prin această operaţiune se dă posibilitate ramurilor destinate pentru primul etaj să se dezvolte mai bine, neconcurate şi în cel mai bun echilibru.

Vara, când încetează creşterea activă (de regulă la seceratul grâului) se ciupeşte şi vârful axului, la înălţimea unde dorim să proiectăm etajul II. În felul acesta, într-un singur an putem realiza două etaje la pomii din livadă, iar până în toamnă nu se mai aplică nici o tăiere.

Lucrări în anul al II-lea

În anul al II-lea, primăvara, înainte de pornirea vegetaţiei, ramurile de pe trunchi, care au ajutat în anul trecut la îngroşarea acestuia se scot la inel. În cazul în care etajul II nu a fost proiectat prin lucrările în verde, se procedează la scurtarea axului pentru acest scop.

Pentru formarea etajului următor de regulă se lasă următoarele distanţe:

  • la soiurile viguroase de măr, altoiţi pe franc, 1,0-1,2 m, iar în cazul pomilor altoiţi pe portaltoi vegetativi de vigoare mijlocie, 80-100 cm;
  • la soiurile mai puţin viguroase de măr altoiţi pe franc, 100-110 m, iar la pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi, 70-90 cm;
  • la soiurile viguroase de păr, altoite pe franc 90-100 cm, iar la cele altoite pe gutui de 70-80 cm;
  • la piersic, distanţa de 80-100 cm, în funcţie de vigoarea soiurilor;
  • la prun distanţa dintre etaje este de 80-90 cm;
  • la cireş, de 80-90 cm, în cazul pomilor altoiţi pe cireş sălbatic şi de 60-70 cm, în cazul pomilor altoiţi pe mahaleb.

În momentul în care lăstarii din zona de formare a etajului II au ajuns la 8-10 cm lungime, se aleg trei, unul pentru prelungirea axului şi ceilalţi doi pentru braţele etajului, după aceleaşi criterii ca pentru etajul principal.

Restul lăstarilor se ciupesc foarte fin pentru a crea condiţii de dezvoltare a celor aleşi. În vară, dacă creşterile ating lungimea necesară, se ciupeşte axul în zona unde dorim să proiectăm etajul al III-lea. La proiectarea etajului al III-lea, distanţa pe ax în toate cazurile este cu 12-15 m mai mică decât cea stabilită pentru etajul al II-lea.

În cursul anului II, nu se mai aplică în rest nici o altă lucrare de tăiere.

Realizarea echilibrului palmetelor

O măsură generală, de cea mai mare importanţă pentru realizarea echilibrului palmetelor este înclinarea variabilă a braţelor, în funcţie de vigoarea lor. Această măsură reprezintă în cazul palmetei, în ultimă instanţă singura problemă care depinde de măiestria pomicultorului.

După cum este cunoscut, o ramură va fi ponderată în creştere când se înclină şi favorizată, atunci când se aduce spre verticală.

De regulă, pentru un echilibru asigurat, cele trei ramuri ale etajului (braţele plus axul) trebuie să fie totdeauna egale ca grosime, iar înălţimea axului să nu depăşească pe aceea a braţelor.

Pentru a menţine acest echilibru sau a corecta anumite deficienţe în echilibru, cele două braţe trebuie înclinate şi aduse la verticală, astfel:

  • dacă axul este mai gros decât braţele, cele două ramuri se aduc la verticală şi se palisează de tutore;
  • dacă axul este mai subţire decât braţele, cele două ramuri se înclină uniform în timpul vegetaţiei, până la 30-40°;
  • dacă unul din braţe este mai puţin dezvoltat, se aduce la verticală, celălalt rămâne liber sau se înclină uşor.

Lucrări în anul al III-lea

În anul III, primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie, se procedează la înclinarea celor două braţe ale primului etaj.

Înclinarea ramurilor este la rândul ei variabilă, în funcţie de specie şi soi, astfel:

  • în cazul soiurilor viguroase de măr, înclinarea este în general mai pronunţată, de 50-55° faţă de ax; la soiurile mai puţin viguroase fiind de 45-50° faţă de ax;
  • spre deosebire de celelalte specii, la piersic, înclinarea ramurilor de schelet ale primului etaj se realizează încă din primul an de vegetaţie, practicându-se un unghi larg, de 50-60°;
  • la speciile de prun, cireş şi cais, înclinarea ramurilor din etajul de bază se execută începând din primăvara anului al doilea de vegetaţie;
  • la restul speciilor, înclinarea generală a ramurilor este de 45-50°.

O altă lucrare care se execută simultan cu înclinarea este scurtarea axului pentru formarea etajului al 3-lea (în cazul că acest lucru nu s-a realizat în anul doi). Distanţa pe ax între etajele III şi IV trebuie să fie de asemenea cu 12-15 cm mai mică decât cea stabilită pentru etajul inferior. În anul trei o dată cu proiectarea etajului al IV-lea în vară, în mod normal se încheie formarea pomilor. Din punct de vedere practic, în cazul palmetelor, la toate speciile se efectuează 3-4 etaje (pomii ating în general înălţimea de 3,00-3,50 m).

O problemă deosebit de importantă este aceea ca înclinarea să se facă uniform, pe toată lungimea braţului, evitându-se arcuirea porţiunii bazale. Dacă îngroşarea braţului nu permite o înclinare uniformă, trebuie folosită metoda crestării în 2-3 locuri pe adâncimea de 25-30% din diametrul ramurii în zona de îndoire.

O dată cu înclinarea braţelor din etajul de la bază, se execută şi eliminarea ramurilor prea dese şi viguroase situate pe partea superioară a braţului, care tind să se transforme în ramuri lacome şi să dezechilibreze coroana. Se elimină de asemenea şi lăstarii prea viguroşi situaţi pe ax între etaje (de regulă pe ax rămân numai 1-2 lăstari slabi). Totodată, celelalte ramuri secundare situate de-a lungul braţelor şi pe ax se arcuiesc.

În ce priveşte arcuirea ramurilor de garnisire, s-a observat că arcuirea largă, uşoară, favorizează o mai mare şi mai uniformă diferenţiere a mugurilor floriferi în comparaţie cu arcuirea scurtă, energică.

Arcuirea lăstarilor de pe ramurile de schelet se face numai în afară, urmărind umplerea spaţiilor goale, lăstarii slabi de pe axul central se aduc de asemenea la orizontală spre a favoriza umbrirea axului şi formarea provizorie a organelor de rod.

Pentru înclinarea braţelor se foloseşte spalierul, prăjinile şi sfoara. Spalierul este necesar mai ales pentru livezile de măr altoite pe tipul M9 şi de păr, altoit pe gutui, având în vedere că aceşti portaltoi au o adâncime superficială în sol şi sunt uşor dezrădăcinaţi de vânt.

Pentru spalier, se recomandă să fie folosiţi stâlpi din ciment sau lemn de esenţă tare, lungi de 3,0-3,20 m. Pe rând, aceştia se pun la circa 2-4 m unul de altul. Sârma de spalier trebuie să aibă aceleaşi caracteristici ca cea folosită în viticultură. Spalierul va avea minimum două sârme, prima la înălţimea de 110-120 cm, iar a doua la 2,40-2,50 m de la pământ.

Pentru pomii altoiţi pe alţi portaltoi decât cei menţionaţi, spalierul nu este obligatoriu. În acest caz, el poate fi înlocuit prin folosirea unor prăjini lungi de 3,0-3,50 m puse în cruciş pe direcţia de înclinare a ramurilor de schelet. De asemenea, în cazul spalierului folosirea de şipci, beţe, etc., pentru dirijarea braţelor, rămâne obligatorie (în lipsa acestora, braţele nu se înclină uniform formând prin înclinare, mai ales la bază o curbură interioară).

Menţinerea prăjinilor pentru susţinerea braţelor din etaje este necesară în primii 3-4 ani de viaţă a pomilor. După aceasta, pomii au atins dezvoltarea maximă a coroanei şi prin legarea între ele a ramurilor învecinate, ei se susţin unul pe altul, formând un aşa-numit ,,zid verde”.

Înclinarea braţelor din etajul al II-lea se efectuează de regulă în toamna anului III sau în primăvara anului IV. De regulă, pentru a asigura dezvoltarea puternică a primului etaj, înclinarea ramurilor din etajul al II-lea trebuie făcută ceva mai pronunţat decât în cazul primului etaj.

Ca regulă generală, dacă pomul a realizat o dezvoltare puternică şi echilibrată a braţelor din primul etaj, iar etajul II are o subordonare normală în dezvoltarea sa faţă de primul etaj, formarea în continuare a pomului nu mai ridică probleme.

Sursa: Revista-ferma.ro

1...1.9371.9381.939...1.944Pagina 1.938 din 1.944