Rezistenţa speciilor pomicole la temperaturile joase

1

În perioada de repaus a pomilor fructiferi, ca urmare a unor scăderi de temperatură sub limita de rezistență a speciilor, apar efecte negative, concretizate în pierderi de muguri de rod, care în mod cert diminuează producția de fructe.

Pomii au intrat în repaus la sfârșitul lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie, în funcție de specie, soi, temperatură, umiditate și de zona de cultură. Pe timpul iernii, la pomii fructiferi procesele fiziologice au loc în mică măsură, acumulându-se amidon, zaharuri, uleiuri, taninuri. Perioada de repaus este precedată de o migrație a rezervelor de azot, fosfor și a compușilor hidrocarbonați din frunze și din celelalte organe.

O bună amplasare a plantațiilor pomicole, în funcție de zonă, dar și de regimul termic al acesteia, precum și alegerea cu grijă a soiurilor mai rezistente la ger și la iernare, pot diminua din efectul pagubelor cauzate de ger.

Pomicultorii trebuie să consulte cercetările efectuate de specialiștii în pomicultură și să țină cont de explicarea anumitor aspecte întâlnite la pomii afectați de gerurile peste limita de rezistență a soiului, în scopul evitării greșelilor în zonarea culturilor sau amplasarea plantațiilor pomicole și, mai ales, a pierderilor de recoltă.

Factorii care influenţează rezistenţa la ger

Încercăm să prezentăm câțiva dintre factorii care influențează, prin accentuare sau diminuare, efectele previzibile ale temperaturilor scăzute în funcție de specie, precum și limitele de rezistență la temperaturi scăzute a diverselor organe de rod și vegetative, pe specii pomicole.

Se înregistrează pierderea mugurilor de rod în procente mari și chiar pieirea prematură a pomilor la speciile cais și piersic, cu precădere, urmate de păr, prun, cireș și măr.

Dacă la evoluția temperaturilor de la intrarea și până la ieșirea din repaus a mugurilor floriferi se mai adaugă și gheața sau ploaia înghețată care poate persista pe ramuri mai multe zile, în unele cazuri chiar săptămâni, pericolul pieirii mugurilor de rod este mult mai accentuat.

La fel de dăunătoare sunt și oscilațiile de temperatură, care în cazul speciilor termofile, cais și piersic, în unele zone pot ajunge de la – 12 °C noaptea la +15 °C ziua, efectul lor asupra ramurilor de rod fiind identic cu cel al temperaturilor foarte scăzute, iar pierderile de muguri sunt cuprinse între 39 și 67%.

Caisul, piersicul şi nectarinul se află pe primul loc în ordinea sensibilității la ger, cele mai periculoase accidente climatice care pot să ducă la pierderea recoltei fiind:

  • șocurile de temperatură și amplitudinile mari în lunile februarie – martie (amplitudinile de temperatură pot ajunge uneori la +15 °C, fenomen des întâlnit în partea de sud a țării);
  • ieșirea timpurie din repaus și înflorirea foarte timpurie a unor soiuri;
  • cultivarea unor soiuri sensibile, comparativ cu cele mai rezistente la ger;
  • pregătirea slabă pentru iernare (pomii nu intră în iarnă suficient de căliți);
  • apariția unor brume timpurii și a unor înghețuri foarte târzii, în afara perioadei normale a zonei;
  • expoziția terenului.

La toți acești factori se pot adăuga și verigile agrotehnice, care în unele cazuri nu sunt optime, unele însușiri ale portaltoiului, apariția unor boli sau dăunători care pot sensibiliza mult rezistența la ger a pomilor.

La specia cais, rezistența maximă la îngheț o înregistrează mugurii floriferi în prima fază a repausului adânc. Mugurii floriferi rezistă până la -14 °C, perioadă ce coincide cu luna noiembrie, eventual începutul lunii decembrie, și până la -22 sau -25 °C (a doua parte a lunii decembrie – prima parte a lunii ianuarie).

La piersic și nectarin, primele brunificări ale mugurilor au fost semnalate imediat după căderea frunzelor, în special la sfârșit de octombrie și început de noiembrie, atunci când survin geruri bruște. Dacă temperaturile au scăzut treptat și pomii au fost pregătiți, din punct de vedere fiziologic, fiind în repusul adânc, mugurii de rod pot rezista în funcție de soi până la -23…-24 °C.

Sensibilitatea mugurilor de rod, în special la cele două specii termofile, caisul și piersicul, crește odată cu gradul lor de dezvoltare și cu poziția lor în coroană. Astfel, mugurii de pe ramurile de rod mai groase sunt mai rezistenți decât cei de pe ramurile subțiri, iar cei situați la baza coroanei sunt mult mai afectați decât cei situați la vârful coroanei. Pe de altă parte, se pare că la piersic mugurii situați pe ramuri salbe sau chiar pe buchete de mai sunt uneori mai rezistenți și pot asigura, în anii cu accidente climatice, rodul la unele soiuri (Southland, Veteran, Loring).

Tot la piersic, mugurii situați în vârful ramurilor de rod cu lungimi ce depășesc 60-70 cm prezintă o rezistență mărită față de cei aflați la mijlocul ramurii sau de cei situați pe formațiunile fructifere mai scurte (salbe).

De multe ori, la cais s-a observat că mugurii de pe valul doi și trei de creștere pot fi mai rezistenți (Dacia, Litoral, Olimp). Pentru a evita apariția valurilor doi și trei de creștere, care duc la formarea unor fructe mici și de slabă calitate, nu se recomandă tăieri în verde mai târziu de luna iunie.

Cireşul şi vişinul manifestă o rezistență relativ mai mare la frig și la iernare comparativ cu caisul și piersicul, putând fi cultivate într-un areal mai extins. Zonele de deal, ușor umede, dar nu foarte friguroase, sunt propice pentru cultivarea acestor specii, aici fiind recomandate la cultivare și soiurile cu înflorire târzie și cu rezistență mai mare la ger.

La vișin, rezistența la ger și la iernare a mugurilor de rod depinde de gradul de diferențiere al acestora, cei aflați într-un grad mai înaintat de diferențiere putând fi afectați de temperaturile negative de la începutul iernii.

La măr, păr şi prun se consideră că efectele negative ale temperaturilor scăzute, în funcție de specie, soi, organul atins și de fenofaza în care se află acesta, sunt accentuate sau diminuate de următorii factori:

  • cultivarea unor soiuri sensibile – deci se recomandă soiuri mai rezistente;
  • vârsta pomilor și starea lor fitosanitară are o mare importanță în rezistența la ger;
  • trebuie alese zone de cultură în care soiurile să se poată adapta, iar temperaturile să nu fie foarte scăzute sub limita de cultură recomandată speciei și soiului;
  • la înflorit sau la legarea fructelor, când sensibilitatea este foarte mare, trebuie aplicate metode clasice de prevenire a pierderilor;
  • este recomandat ca plantarea speciilor și a soiurilor să nu se facă în zone nerecomandate;
  • se vor cere datele meteorologice din zonele în care vrem să facem noile plantații, pentru a cunoaște data apariției primelor brume și a înghețurilor foarte târzii;

Alți factori care pot perturba desfășurarea ciclului biologic al pomilor sunt accidentele climatice de excepție (devansarea intrării în vegetație cu 20-25 zile concomitent cu scăderea temperaturii sub posibilitățile de rezistență ale speciei sau soiului, șocurile de temperatură apărute chiar în stadii fenologice de sensibilitate maximă (imediat după legarea fructelor, în cazul nectarinului), desfășurarea incompletă a călirii lemnului, gerurile timpurii survenite în toamnă, alternanța temperaturilor ridicate și foarte scăzute în timpul repausului de iarnă sau la începutul primăverii.

Speciile de sâmburoase precum mărul și părul sunt mai adaptate la temperaturile din timpul iernii. S-a constatat că în anii cu temperaturi foarte scăzute o perioadă mai lungă de timp, soiurile de păr pot fi afectate, mugurii floriferi pierind într-un procent mare.
La prun s-a constatat o corelație pozitivă între rezistența mugurilor la ger și precocitatea căderii frunzelor.

Comportarea la ger a mugurilor este strâns legată de intrarea și ieșirea din repaus a soiurilor; soiurile cu intrare târzie în repaus pot fi afectate de scăderea bruscă a temperaturilor devreme în toamnă, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în zona de sud a țării.

La arbuştii fructiferi şi căpşun, cea mai mare importanță în rezistență la temperaturile scăzute din perioada de repaus o prezintă călirea organelor de rod pentru iernare.

Atenţie la gerurile târzii de primăvară!

Trebuie să menționăm că sensibilitatea cea mai mare o au organele florale în faza înfloritului deplin și în cea de creștere a fructelor tinere, abia formate, când de altfel se produc și pagube însemnate la cea mai mică scădere de temperatură sub limitele de rezistență ale speciei.

Este momentul în care cea mai mare parte a producției poate fi pierdută dacă nu se iau măsuri agrotehnice specifice.

Controlul biologic

Pe timp de iarnă, se recomandată efectuarea controlului biologic privind rezistența mugurilor de rod la toate speciile și soiurile existente în plantații, indiferent de vârstă.

Acest control se va face atât în perioada de repaus, cât și la ieșirea din repaus a pomilor, până la începutul intrării în vegetație. Doar în acest mod se va cunoaște starea pomilor, a rezistenței lor la ger și la iernare, pe soiuri și specii și, în consecință, se vor putea lua deciziile cele mai bune asupra modului în care vor fi executate tăierile.

Sursa: Infoaliment.ro      

Cultivarea secarei – combaterea bolilor şi dăunătorilor şi tratamentul seminţelor la secară

0

Cel mai periculos dăunator în culturile de secară este gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides. Apariţia acestuia în cultura secarei este legată de lipsa rotaţiei corespunzătoare a culturilor de secară. Pagube importante mai produc şi gândacii pocnitori – Agriotes – specie polifagă, favorizată de solurile grele, reci, umede.

Dintre ciupercile fitopatogene, merită menţionate speciile Tilletia secalis, T. caries, T. foetida – malura şi Fusarium, care provoacă fusarioza.

Măsurile de prevenire şi combatere sunt în primul rând agrofitotehnice, alături de care se impun tratamentele fitosanitare, preventive sau la avertizare. Obligatoriu, la înfiinţarea culturilor vor fi utilizate seminţe tratate cu insectofungicide omologate.

Secara se cultivă după plante care se recoltează până la sfârşitul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.

Sămânţa de secară folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: puritatea de 98 %, germinaţia de 92% şi lipsa sclerotilor de Claviceps purpurea. Epoca optimă de semănat este în funcţie de zona de cultură între 15-20 septembrie, în zonele nordice şi 1-10 octombrie în zonele sudice.

Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanţa între rânduri de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 4-5 cm. Norma de semănat este de 160- 200 kg/ha.

Tratamentul seminţelor pentru cultura de secară

AMIRAL PROFFY 6 FS produs de Alchimex este un produs cu acţiune fungicidă care conţine 60 g tebuconazol/litru, condiţionat sub formă de suspensie apoasă, de culoare roşie. La depozitare prelungită, pot apărea depuneri care însă, printr-o uşoară agitare, revin în suspensie.

Amiral Proffy 6S se foloseşte pentru tratamentul seminţelor de grâu, secară, triticale, orz şi orzoaică, destinate însămânţărilor. Produsul acţionează ca un fungicid sistemic, cu acţiune preventivă şi curativă asupra unui spectru larg de agenţi fitopatogeni care se transmit prin seminţe şi sol.

În timpul germinării şi creşterii plantutelor, substanţa activă este absorbită prin rădăcini şi este distribuită prin toate organele plantelor, protejându-le faţă de unele din cele mai păgubitoare boli cu infecţie internă şi externă care se întâlnesc în culturile de cereale păioase netratate.

La secară, este omolgat pentru MALURA şi FUSARIOZA. Tratamentul se efectuează în doze de 0,5 l / tona de sămânţă.

Tratamentul seminţelor se face cu echipamente corespunzătoare, prevăzute cu sisteme de agitare continuă a soluţiei de tratat, asigurându-se respectarea dozei recomandate şi o acoperire uniformă a seminţelor. înainte de golire, ambalajul se agită bine pentru omogenizarea conţinutului. După golire, ambalajul se clăteşte bine (de 3 ori) cu apa care se adaugă în rezervorul cu soluţia de tratat.

În funcţie de caracteristicile şi performanţa tehnică a echipamentelor din dotare, produsul se diluează în 3-5 litri apă /0,5 litri produs/tonă de seminţe (luându-se iîn calcul şi apa rezultată din clătirea ambalajului) sau se poate dilua mai mult (până la 10 litri apa/0,5 litri produs/1 tonă de seminţe), cu condiţia ca semănatul să se facă imediat după tratamentul seminţei.

La însăcuirea seminţelor tratate, mai ales a celor tratate cu adaos de apă, care se depozitează în vederea însămânţării, nu se vor folosi saci din folie de plastic, iar depozitarea până la însămânţare se va face în spaţii uscate, bine ventilate, separat de samânţa destinată consumului.

Sămânţa tratată nu se poate folosi de la un an la altul. Este interzisă folosirea seminţelor tratate în hrana oamenilor, a animalelor sau în alte scopuri decât pentru semănat.

Sursa: Agroromania.manager.ro

În Polonia şi România însămânţările cu grâu moale ar putea să crească semnificativ

0

Fermierii din Uniunea Europeană (UE) ar putea să-și majoreze suprafețele cultivate cu grâu moale cu până la trei procente în total, cea mai mare probabilitate de creștere urmând să se înregistreze în Polonia și România, sunt de părere specialiștii FranceAgriMer.

Cultura de grâu moale ar putea fi recoltată anul acesta de pe o suprafață de teren de 23,8 milioane hectare, față de cele 23 de milioane ha cât s-au însămânțat în 2012, potrivit unui document al celor de la FranceAgriMer, raport care a intrat în posesia presei cu ocazia unei conferințe care a avut loc recent în Montreiul-sous-Bois din Franța.

Anul trecut, fermierii din Polonia, Franța și Germania au întors prin arat importante suprafețe cultivate cu grâu, după ce înghețul le-a distrus plantațiile, în timp ce producătorii românii au avut de suferit de pe urma secetei. Și asta în timp ce în UE este produsă o cantitate de 20 la sută din totalul de grâu realizat la nivel global.

„Prețurile mari la grâu, înregistrate pe piețe mondiale începând cu luna iunie 2012, i-au determinat pe fermierii europeni să majoreze suprafețele însămânțate”, sunt de părere cei de la FranceAgriMer. Potrivit calculelor, terenul arabil însămânțat cu grâu moale va crește cu doi la sută în Franța, în timp ce în Germania, suprafața cultivată s-ar putea majora cu trei procente. În paralel, conform aceleiași case, FranceAgriMer, în Polonia, suprafața cultivată ar putea crește chiar și cu 10%, în timp ce în România, aceasta s-ar putea mări cu 9 la sută.

„Principalii producători – Franța și Germania – ar putea să cunoască majorări ale suprafețelor cultivate”, scriu în document cei de la FranceAgriMer. „Polonia și România ar putea să aibă și ele creșteri semnificative, însă totul este în perspectivă. Trebuie să ținem cont de rezultatele slabe înregistrate în sezonul agricol anterior de către cele două state, din cauza fenomenelor meteo nefavorabile care s-ar putea repeta”.

Fermierii spanioli ar putea și ei să-și crească suprafețe însămânțate cu grâu moale, cu până la cinci procente, în timp ce italienii ar putea crește nivelul de culturi cu până la 11%, potrivit cifrelor vehiculate de cei de la FranceAgriMer. Nici ungurii nu stau mai prejos. Și ei și-ar putea majora producția cu 3 la sută.

Pe de altă parte, veștile nu sunt bune pentru Marea Britanie, cel de-al treilea producător ca mărime în UE. Anul acesta, suprafața însămânțată cu grâu moale ar putea să scadă cu până la 11 procente.
„În Anglia, progresul însămânțărilor este ținut în loc de ploile abundente, în mod special de cele care cad în estul țării”, au mai arătat în document cei de la FranceAgriMer.

Sursa: recolta.eu

În SUA o densitate mai mare a plantelor contribuie la creşterea producţiilor de porumb

0

Potrivit unui recent raport al cercetătorilor care lucrează în cadrul Grupului Internațional Rabobank pentru Cercetare în domeniul Alimentației și Agribusiness, creșterea densității plantelor din culturile de porumb este crucială pentru creșterea producției recoltelor de porumb.

Fermierii americani, însă, deși sunt interesați să aibă recolte mai bogate, sunt supuși contrângerilor economice, care i-ar putea împiedica să obţină o densitate mai mare a culturilor.

Raportul Rabobank, intitulat „Suprapopularea culturilor”, avertizează că este posibil să constatăm în următorii doi ani stagnarea densității de plante la hectar, din cauza atât a prețurilor mari ale inputurilor cât și a solului secetos din SUA.

„Creșterea producției de porumb în SUA se apropie de un prag critic, pe măsură ce tendința de creștere a populației plantelor este supusă provocărilor ridicate de noile procese tehnologice”, observă Sterling Liddell, vicepreședinte al grupului de cercetători de la Rabobank.

„Suntem conștienți că limitările impuse de echipamentele și tehnicile de producție își vor pune până la urmă amprenta asupra capacității fermierilor americani de a susține trendul istoric de creștere a producțiilor. Tendințele actuale ale evoluției populației sunt presante”.

Una dintre concluziile raportului este aceea că principalele probleme care încep să fie sesizate în unele regiuni unde se practică creşterea densităţii la hectar sunt legate de lipsa preciziei utilajelor care fac însămânțarea precum şi de imprecizia echipamentelor de fertilizare care pot contribui la o creștere neuniformă a plantelor.

Analizat în parte, fiecare dintre acești factori nu poate genera singur probleme serioase în ceea ce privește creșterea pe termen lung a producției de porumb. Dacă luăm în considerare efectul cumulat al acestor obstacole, ar trebui ca pe termen lung să ne așteptăm la stagnarea producției de porumb.
„Schimbările tehnologiilor de producție au loc treptat”, explică Liddell. „Pe măsură ce aceste schimbări sunt implementate, cultivatorii devin tot mai conștienți de creșterea prețurilor pentru inputuri și pentru terenul arabil, ceea ce face fiecare decizie să aibă o importanță critică asupra menținerii profitabilității”.

O mare parte din echipamentul necesar pentru a împinge agricultura către standardele unei schimbări structurale există deja. Aspectul mai delicat al creșterii producțiilor de porumb este strâns legat de motivația fermierilor de a produce o schimbare reală, mai ales că acești agricultori sunt la rândul lor supuși constrângerilor economice.

Ca urmare a dezvoltării tehnologiilor din ultimii ani, producătorii de hibrizi și utilaje și-au exprimat convingerea că în următoarea decadă rata de creștere a producțiilor de porumb se va dubla. Deși tehnologiile s-au dezvoltat, specialiștii arată că singura cale sigură de creștere a producțiile este dublarea densității plantelor în culturi.

Sursa: recolta.eu

Concursul Naţional de Business Planuri pentru Tineri, ediţia a IX-a

0

Concursul naţional de Business Planuri pentru Tineri (CBP) 2013 Vă oferă şansa să cîştigaţi o sumă importantă, care poate să vă ajute la lansarea sau dezvoltarea afacerii Dvs. Beneficiile băneşti CBP 2013 sunt următoarele:

Locul I – 100 000 lei – 1 persoana
Locul II – 70 000 lei – 3 persoane
Locul III – 50 000 lei – 4 persoane

Participînd la CBP 2013, veţi putea primi şi multe alte cadouri și beneficii, inclusiv:

Posibilitate de investiţii
La prezentarea finală a Business planurilor vor fi invitaţi oameni de afaceri, care ar putea fi interesaţi de ideea Dvs de afaceri. Chiar nefiind câştigător al Concursului veţi putea să găsiţi un investitor. Deasemenea, ideile Dvs de afaceri vor fi expuse pe site-ul CBP 2013, unde cei interesaţi de investiţii vor putea să vă apeleze pentru a vă propune parteneriate de afaceri.

Formare profesională
Veţi putea să vă instruiţi în elaborarea planului de afaceri, aspectele legale ale afacerii, marketing, finanţarea afacerii şi prezentare eficientă. Traning-ul va fi dus de specialişti profesionişti în domeniu.
De asemenea, cei care vor trece la etapa de instruire, vor avea posibilitatea să fie susținuți și informați pe parcursul unui an după finalizarea concursului.

Experienţă
Participând la Concurs, veţi primi o experienţă importantă în iniţierea unei afaceri, care vă va fi de folos în cariera Dvs de businessman.

Lista persoane câștigătoare a premiilor bănești in 2012

Morari Aliona – Premiul Mare – 10 000 EURO
Leahu Gheorghe – Premiul I – 7000 EURO + 1000 EURO premiul Primului Ministru
Marcov Alexei – Premiul I – 7000 EURO+ 1000 EURO premiul Primului Ministru
Struc Andrei – Premiul I – 7000 EURO+ 1000 EURO premiul Primului Ministru

Mai multe detalii privind organizarea concursului pot fi găsite aici

La “Avicola Floreni”, competitivitatea a început cu eficientizarea energetică

0

După ce a intrat în posesia unui nou investitor, la fabrica de păsări din Floreni, Anenii Noi, a început un proces intens de modernizare şi reutilare în scopul sporirii competitivităţii. Procesul a început de la eficientizarea consumului de energie.

Industria alimentară moldovenească, la fel ca şi multe alte ramuri ale industriei, s-a pomenit în anii de după independenţă victimele politicilor energetice sovietice care nu puneau deloc preţ pe strategiile de economisire a energiei. Dat fiind faptul că în Uniunea Sovietică resursele energetice erau din belşug şi la preţuri mai mult decât accesibile, fabricile şi uzinele se proiectau fără a se ţine cont de consumul de energie. Începând cu clădirile neizolate şi terminând cu utilajele energofage, toate erau concepute în aşa fel de parcă acest belşug energetic va dura veşnic. Această deficienţă de management a economiei planificate s-a developat după adoptarea independenţei şi începutul economiei de piaţă. Atunci managerii moldoveni şi-au dat seama că energia costă şi costă scump iar costurile mari trebuie introduse în preţul produselor finite.

Drept urmare, preţul acestora este mai mare faţă de cel al companiilor unde se ţinea cont de consumul energetic şi, în aşa fel, produsele moldoveneşti,au începu să piardă teren pe pieţele internaţionale dar şi pe cea internă. Într-o situaţie similară s-a pomenit şi fabrica avicolă din Floreni, Anenii Noi. O companie de referinţă pe piaţa produselor din carne de pui, a ajuns la finele deceniului trecut în prag de faliment.

Consumul raţional de energie, un pas serios pentru sporirea competitivităţii

Situaţia s-a schimbat atunci în 2009, când aceasta a fost cumpărată de un nou investitor. Acesta, înţelegând importanţa costurilor energetice, a început investiţii mari în retehnologizarea întreprinderii.

Pentru a economisi şi a face, respectiv, costuriule de producere mai mici, întreprinderea a început un amplu proces de reutilare în vederea efecientizării energetice.Generatoarele de căldură mari de 125-150 kW au fost schimbate cu arzătoare cu unde infraroşii. Acum în secţiile fabricii funcţionează 25 astfel de arzătoare, care produc o economie de gaz de 35% – 40% faţă de utilajele vechi.

De asemena, pentru a evita pierderile de energie, acoperişurile secţiilor au fost ermetizate şi termoizolate fapt ce împiedică pierderile de aier cald iarna şi de aier rece vara. În trei ani au fost reconstruite aproape toate secţiile în scopul evitării pierderilor de energie. Investiţia a costat câte circa un mil. de lei pentru fiecare din cele 15 secţii. Totodată, fabrica a majorat nivelul de producţie. „Avicola” Floreni are 6,5 cicluri de producere pe an. Un ciclu durează două luni şi ceva. Până a veni noul investitor într-un ciclu se produceau 450 mii de broileri iar într-un an – trei milioane. În prezent aceste cifre sunt de 890 mii şi, respectiv, şase milioane. Astfel, în trei ani, capacitatea fabricii a crescut de două ori. Însă, datorită investiţiilor în eficienţa energetică, acum se consumă tot atât gaz cât era consumat pe când se produceau de două ori mai puţin, potrivit unui audit energetic.

Urmează uzina de biogaz

Potrivit lui Eduard Lambarski, tehnolog şef la SA Floreni, investiţia se va recupera în circa trei ani. Însă cu aceasta investiţiile în efecienţă energetică nu se opresc. Tot cu ajutorul proiectului MOSEF cei de la Floreni vor să construiască o centrală de producere a biogazului pe bază de deşeurile fabricii. Iar acestea sunt în cantităţi destulde mari în fiecare zi adunându-se peste 70 de tone. Acesta, potrivit lui Lambarski,ar asigura întreaga activitate a fabricii şi ar rămâne şi pentru vânzare. „Pentru această uzină de producere a biogazului este necesară o investiţie de 2,5 mil. euro. Este un proiect pe termen lung deoarece în acest an vom fi ocupaţi cu construcţia propriei fabrici de nutreţuri combinate care va costa 2,5 mil. lei precum şi a propriului incubator care necesită de asemenea investiţii de circa 2 mil. lei. După asta vine şi rândul uzinei de biogaz”, se arată convins Lambarski.

Este încă mult loc pe piaţa internă

Capacitatea fabricii din Floreni este de 1,5 mil. broileri în două luni sau 10 mil.broileri pe an. Fabrica mai are încă 13 secţii care nu funcţionează la moment. Acum, producţia Avicola Floreni se vinde în Ialoveni, Străşeni, Chişinău, Căuşeni, Anenii Noi. Sporirea producţiei ar asigura încă vre-o câteva raioane însă nu va putea acoperi întreaga cerere de pe piaţă. De aceea este încă mult loc pentru extindere.

Scopul afacerii – calitate înaltă la preţuri competitive

În urma eficientizării consumului de energie şi a celorlalte investiţii în infrastructură, „Avicola” Floreni poate să facă faţă competiţiei produselor ieftine de import. Şi acesta nu este un lucru atât de uşor, date fiind preţurile extrem de reduse a cărnii importate.

Marea majoritate a puilor de import sunt crescuţi în fermele din America Latină: Brazilia, Argentina, Peru etc. În aceste ţări călduroase, fabricile avicole în general nu suportă cheltuieli pentru încălzire şi plus la aceasta, forţa de muncă este extrem de ieftină. De asemenea, raţionul nu este compus din 10-12 componente precum în fabricile din Moldova. Acolo raţionul este format din porumb (foarte ieftin în America de Sud) în proporţie de 50% şi alte 50% din soie, care este recoltată de 2-3 ori pe an, fiind asigurat iarăşi un preţ foarte redus.

Soia este, însă, modificată genetic şi de aceea carnea de pui nu corespunde criteriilor europene de calitate. Eduard Lambarski, care a lucrat şase ani în Germania la o fabrică de pui spune că acolu, dacă produci pui pentru piaţa germană, ai subvenţii de la stat iar pentru ţările lumii a treia pot fi deja folosite în alimentaţie hormoni de creştere. Pentru piaţa internă se vinde doar carne naturală. „Acest model poate fi utilizat şi la noi, să fie voinţă politică”, consideră tehnologul şef.

Planurile companiei nu se opresc la fabrica de broileri. Pe viitor se preconizează desciderea unei fabrici de ouă, de curcani şi de prepeliţe. De asemenea compania preconizează să deschidă o secţie de procesare şi afumare a cărnii. Astfel, în faţa avicolei din Floreni se deschid perspective destul de frumoase. Şi asta, după ce a fost soluţionată una din cele mai dificile probleme, asigurarea unui consum moderat de energie în urma proiectelor de eficientizare energetică de la MOSEFF.

Sursa: Eco.md

De ce pomicultorii moldoveni intră greu pe pieţe noi de desfacere?

0

La început de februarie curent, mai mulți producători agricoli din țară au participat la târgul Fruit Logistica, cel mai mare eveniment expozițional internațional dedicat industriei fructelor și legumelor proaspete.

Dacă anul trecut, un grup de producători moldoveni din sectorul agricol au gustat din această experiență doar la nivel de studiu, anul acesta, Republica Moldova a participat, în premieră, la acest târg în calitate de expozant.

Vizita producătorilor moldoveni a fost organizată prin intermediul Programului Competitivitate Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), cu suportul financiar al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională și Corporația Provocările Mileniului, în parteneriat cu PNUD.

Târgul a fost organizat în acest an pe o suprafață de aproximativ 100 mii m2, la el participând peste 2500 de expozanți din 78 de țări, numărul vizitatorilor de specialitate depășind cifra de 55 mii. Graţie acestui auditoriu vast, Fruit Logistica nu este doar locul de întâlnire al agricultorilor, dar și o platformă de comunicare între numeroși oameni de afaceri și specialiști în domeniu. Întorși de la Berlin, fermierii moldoveni, reuniți în cadrul unei ședințe, au anunţat că au stabilit un număr important de contacte de afaceri. Or, scopul acestei vizite era de a contribui la sporirea exporturilor, dar și de a stabili noi relații pentru marketing.

Gustul face diferenţa

Republica Moldova a participat la această expoziție cu un stand național, dorind să cucerească Berlinul cu gustul natural al fructelor autohtone sub sloganul „Taste makes the difference” (Un gust deosebit), testat cu succes la „World Food Moscow” și la „Toamna de Aur” din Rusia, dar și la tradiționala expoziție „Farmer”de la Chișinău. Pe lângă slogan, produsele moldoveneşti au fost „ştampilate” cu un logo comun după modelul occidentalilor pentru a indica ţara de origine.

Logo-ul propus nu substituie mărcile comerciale moldoveneşti, dar vine să susţină efortul de marketing al producătorilor şi exportatorilor de fructe şi legume proaspete din RM. Vice-directorul proiectului ACED, Ion Perju, a spus că în cadrul expoziției, vizitatorii și comercianții au apreciat ideea marcării fructelor şi este convins că noul logo va oferi noi perspective producătorilor agricoli, sporind astfel interesul consumatorilor străini pentru produsele autohtone.

Nu poţi aplica acelaşi logo pe produse de diferită calitate

Directorul executiv al Asociației Moldova Fruct, Petru Stratan, declara în aceeași ședință că deși designul logo-ului este unul foarte reușit, iar de pe urma utilizării lui vor beneficia în special producătorii și exportatorii moldoveni, nu există uniformitate și continuitate în cazul produselor moldoveneşti, de aceea este necesar să fie elaborate cerințe de calitate pentru cei care vor să facă afaceri sub acest brand național.

Decizia de a pune reflectoarele pe producția bazată pe gust se înscrie în tendințele actuale privind preferințele consumatorilor la nivel mondial care promovează trecerea de la Fast-Food la Slow-Food. Unul din cei mai mari producători de mere din țară, întors de la Berlin, a declarat în cadrul ședinței că deși ideea promovării gustului deosebit al producției autohtone este o inițiativă salutabilă, noţiunea de gust este desul de abstractă pentru a fi definită. În acest sens, producătorii moldovenii trebuie să recurgă la măsurători de substanțe nutritive și la panouri de gust în laboratoarele internaţionale.

Pe moment, nu se poate declara cu certitudine dacă această strategie de marketing va majora vânzările fermierilor autohtoni, totuşi fermierii sunt de părere că prin această abordare, Moldova va deveni mai cunoscută în rândurile consumatorilor, dar şi a marilor retaileri.

Pe lângă faptul că în cadrul vizitei producătorii autohtoni au avut posibilitatea să se familiarizeze cu cele mai noi tendinţe în ceea ce priveşte consumul, producerea, practicile post-recoltare, dar şi strategiile de formare a preţurilor, aceştia au stabilit contacte valoroase cu peste 150 de potenţiali parteneri atât de pe piețele din est, cât şi din vest. Dintre aceştia cel puţin zece comercianţi străini s-au arătat interesaţi să vină în Moldova pentru o vizită în teren. Totuşi, după cum au recunoscut şi fermierii, vizita de la Berlin nu s-a încununat cu niciun contract semnat, fermierii dând vina pe lipsa producţiei din cauza secetei din vara anului trecut.

Deşi scopul primordial al vizitei era de a diversifica pieţele de desfacere ale RM pe piaţa comunitară, în condiţiile în care principalul consumator de fructe moldoveneşti este Federaţia Rusă, mai mulţi producători agricoli au declarat că cel mai mare interes pentru producţia moldovenească l-au manifestat tot ruşii, dar şi alte ţări din spaţiul CSI. În 2012 exporturile anuale de fructe şi legume s-au majorat până la 279,8 mil. dolari, ceea ce reprezintă circa 13% din produsele alimentare exportate per total în 2012, marcând o creştere de 0,3% comparativ cu 2011. Comercianţii contrazic datele statistice şi spun că exporturile li s-au redus din cauza invadării pieţei ruseşti, principalul debuşeu al merelor moldoveneşti, cu mere poloneze.

Occidentalii vreau calitate şi ambalare

Fermierii explică dezinteresul comercianţilor europeni pe fondul carenţelor existente la capitolul calitatea produselor moldoveneşti. La ora actuală, RM este în proces de ajustare a procedurilor de inspecţie şi export în concordanţă cu cerinţele UE de calitate în perspectiva semnării Acordului de liber schimb cu UE. „Occidentalii vreau calitate şi ambalare. Acolo nimeni nu va cumpăra roşii cu lopata. Noi nici în Rusia nu trecem în supermarket-e dar vindem în piaţa Pokrovscaia. Marele neajuns este că nu ştim a ne promova, nu ştim să creăm o imagine favorabilă produselor noastre.”, declara ministrul Agriculturii Vasile Bumacov într-un interviu pentru Economist după participarea la Forumul Global pentru Alimentaţie şi Agricultură, desfăşurat în perioada târgului internaţional de produse agricole şi alimentare „Grüne Woche”, în perioada 17-20 ianuarie curent, la Berlin.

Producătorii agricoli sunt totuşi de părere că problema cea mai stringentă a agricultorilor din Republica Moldova nu este promovarea, înainte de promovare este nevoie să se asocieze, să se organizeze pentru identificarea produselor tradiţionale de calitate şi mai apoi să se concentreze pe promovare. „Fragmentarea comunităţii producătorilor, trebuie depăşită”, a menţionat Valentina Badrajan, directorul executiv al Fondului Provocările Mileniului. Aceasta ne-a spus că a rămas surprinsă de experienţa altor state în care fermierii reuşesc să se unească şi câte 650 de fermieri într-o singură asociaţie, iar producătorii moldoveni nu pot găsi compromisuri nici în cadrul unei asociaţii cu un număr restrâns de persoane.

Potrivit unui studiu al celor de la ACED, producerea de fructe este fragmentată, dar nu atât de mult ca cea de legume. Estimativ, în 2010 existau circa 2100 producători de struguri de masă şi circa 500 producători de mere (mari şi mici). Este regretabil că fermierii nu conştientizează importanţa asociaţiilor care le asigură o mai bună penetrare în canalele de distribuţie, de asemenea le asigură un volum şi o frecvenţă constantă de exporturi, ambalare, etichetare, certificare şi facturare fiscală corespunzătoare.

Noi avem nevoie de agronomi nu de savanţi

O altă problemă evocată de fermieri este lipsa braţelor de muncă calificate. „Ţara duce lipsă acută de agronomi. Noi avem nevoie de agronomi nu de savanţi”, a precizat unul din producătorii de fructe din ţară. În acest sens fermieri au declarat în unanimitate că nu sunt susţinuţi sub nici o formă de Academia de Ştiinţă a Moldovei, deşi agricultura este un domeniu strategic pentru economia naţională, fluctuaţiile din acest domeniu influenţând negativ indicatorii macroeconomici ai ţării din 2012. În acest sens, Petru Stratan a menţionat că la un eveniment organizat de Moldova-Fruct au fost invitaţi şi reprezentaţi ai Institutului de Pomicultură care s-au arătat încântaţi şi interesaţi de noutăţile aduse la cunoştinţă, deşi după cum bine spune autorul, situaţia ar fi trebuit să stea invers.

Moldovenii care au participat la Fruit Logistica s-au declarat mulţumiţi de experienţa pe care au trăit-o şi sunt conştienţi de potenţialul vast de care dispun. „Noi trebuie să păstrăm o influență puternică în Rusia, să începem vânzări în România și alte țări vecine, și să ne gândim cum să accesăm piețele scandinave și baltice în viitorul apropiat,” a declarat unul dintre participanți, fiind întrebat ce strategie de marketing va aplica mai departe. Totuşi fermierii spun că pentru a-şi spori profitabilitatea trebuie să îşi sporească productivitatea, calitatea, uniformitatea şi să-şi prelungească sezonul de producere, utilizând serele, dar şi tehnica post-recoltare. „Vânzarea începe de la pom!”, a declarat unul din producătorii de fructe şi legume.

Sursa: eco.md

Republica Moldova între agricultura convenţională şi cea ecologică

0

Dacă întreaga Europă consumă, de mai mult timp, producție agroalimentară ecologică, noi continuăm să consumăm legume și fructe turcești, poloneze, ucrainene, care conțin nitrați și alte substanțe toxice și sunt, evident, periculoase pentru sănătatea omului.

Despre aceasta scriam în numărul trecut, când am abordat problema trecerii, în R. Moldova, de la agricultura convențională la cea ecologică. Mai cu seamă că la noi a fost aprobat cadrul legislativ și normativ în domeniul agriculturii ecologice. Astfel, a fost adoptată Legea nr. 115 din 09.06.2005 cu privire la producția agroalimentară ecologică; Hotărârea Guvernului nr. 149 din 10.02.2006 pentru implementarea Legii cu privire la producția agroalimentară ecologică; Hotărârea Guvernului nr. 1078 din 13.10.2008 „Reglementarea tehnică privind aplicarea Regulamentului CE 834/2007 cu privire la producția agroalimentară ecologică, etichetarea și controlul”.

De asemenea, a fost elaborat Programul național privind producția agroalimentară ecologică, program care urmărește două scopuri principale: 1. Cantitativ – creșterea suprafețelor cultivate după modul de producție agroalimentară ecologică; 2. Calitativ – lansarea producției agroalimentare ecologice în centrul agriculturii moldovenești, ca motiv al dezvoltării durabile a acesteia.

Consultanță în domeniul agriculturii ecologice acordă, înainte de toate, Centrul republican de pedologie aplicată, în cadrul căruia activează și Organismul de inspecție și certificare a producției agroalimentare ecologice. Centrul respectiv este condus de prof. univ. Gheorghe Jigău. El coordonează 23 mii hectare, gestionate de 50 de agenți economici. De asemenea, producătorii beneficiază de consultanță din partea Asociației Obștești „ProRuralInvest”, al cărei președinte este Viorel Gherciu, care el însuși practică, în raionul Orhei, agricultura ecologică pe o suprafață de 70 de hectare.

Ce este agricultura ecologică?

Adeseori, mai multă lume își pune o asemenea întrebare. Răspunsul îl găsim în broșura „Dezvoltarea agriculturii ecologice în Parcul Național Orhei”, semnată de experții în domeniu Viorel Gherciu și Vasile Ciobanu. Definiția este dată de către Federația Internațională a Mișcării Agriculturii Ecologice (IFOAM). Astfel, „agricultura ecologică este un sistem de producție care susține starea de sănătate a solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Ea se bazează pe procese ecologice, biodiversitate și cicluri adaptate la condițiile locale, mai degrabă decât pe utilizarea practicilor cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină tradiția, inovația și știința pentru a beneficia de un mediu în comun și promovează relații echitabile și o bună calitate a vieții pentru toți cei implicați”. Agricultura ecologică trebuie, înainte de toate, să susțină și să îmbunătățească starea de sănătate a solului, plantelor, animalelor, oamenilor și a planetei.

De la agricultura convențională la cea ecologică

Pentru a trece la agricultura ecologică este nevoie de o perioadă de conversie, care, în funcție de cultură, durează doi-trei ani. Potrivit experților, perioada de conversie este un proces complex care presupune reorganizarea activității unității de producție, schimbarea proceselor de producție și introducerea de noi tehnologii în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Astfel, în această perioadă, urmează să fie ameliorată fertilitatea solului, prin introducerea rotației adecvate a culturilor, să se excludă utilizarea pesticidelor, a îngrășămintelor chimice și a organismelor modificate genetic. Durata perioadei de conversie la agricultura ecologică este de doi ani înainte de semănat, pentru culturile anuale și pajiști; trei ani înainte de recoltare, pentru culturile perene și plantații; 12 luni în cazul bovinelor și cabalinelor pentru producția de carne.

Ca să fie comercializată pe piață, producția trebuie să fie certificată, astfel încât consumatorii să aibă garanții că produsele date corespund cerințelor legislației cu privire la producția alimentară, sunt de calitate și întrunesc toate condițiile de siguranță alimentară. Certificatele sunt eliberate de către Organismul de inspecție și certificare a produselor agroalimentare ecologice, care funcționează în cadrul Centrului republican de pedologie aplicată.

Un sol mai sănătos, dar și un om mai sănătos

În opinia prof. univ. Gheorghe Jigău, agricultura ecologică este performantă, păstrează toate componentele tehnologice, dar corectate în conformitate cu cerințele solului, și anume: 1. Lucrări ușoare, conservative, fără degradarea fizică a solului; 2. Fertilizarea organică, bazată pe utilizarea tuturor deșeurilor, resturilor de origine organică din agricultură, silvicultură, din industria de prelucrare a lemnului, din cea de procesare (a conservelor, vinului, sucurilor și zahărului); 3. Metode biologice de control a patologiilor și bolilor, precum și metode agro și fitotehnice de control al buruienilor. Toate acestea pe parcursul unei perioade destul de scurte s-au constituit și sunt cu succes utilizate. Astfel, solul este mai sănătos și, în același timp, este asigurată sănătatea omului care consumă un produs natural.

Subvențiile și piața de desfacere – problema dintotdeauna a țăranilor

Unul dintre fermierii care cultivă de ani buni producție ecologică este Pavel Țârchi, președintele SRL „Palmoc-Agro” din satul Rediul Mare, raionul Ocnița. El crește cartofi pentru consum, ceapă, roșii, soia, grăunțoase, iar în prezent, la comanda olandezilor – și sămânță de sfeclă roșie. „Problema cea mare o constituie comercializarea producției pe piața internă. Majoritatea clienților vor s-o cumpere la prețul produselor tradiționale, iar noi investim mult. O altă problemă o constituie investițiile pentru agricultura ecologică”, afirmă Pavel Țârchi. De aceeași părere este și Simion Plugaru, conducătorul SRL „AȚ-ZIM” din Bardar, Ialoveni. „În 2007-2010, statul ne dădea câte 20 de bani la kilogram la comercializarea produselor ecologice, astăzi, însă, nu se mai dă nimic”, constată, cu regret, fermierul.

Vladimir Simașco, conducătorul gospodăriei agricole din satul Cioara, Hâncești, ne-a spus că, pe 700 hectare din cele 1400 pe care le gestionează, practică agricultura ecologică. El cultivă cereale, mărar, isop, fenicul, levănțică, semințe de salvie ș.a. Plantele medicinale le comercializează mai mult peste hotare. Fermierul regretă faptul că nu avem barem câteva magazine specializate, ca să ne ocupăm serios de producția ecologică. Nici Nadejda Badan, conducătoarea unei gospodării țărănești din Chiperceni, Orhei, nu s-a arătat mai optimistă. Ea dispune de o livadă de 16 ha de pruni și 24 ha de nuci. „Noi nu avem piață de desfacere pentru produsele noastre ecologice, care se bucură de mare succes în țările UE. Iar subvențiile întârzie să vină. Însuși premierul Filat a spus, cu o anumită ocazie, că noi nu avem format consumatorul pentru producția ecologică”, ne spune Nadejda Badan.

Solicitat de TIMPUL, ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a afirmat că producătorii de produse agroalimentare ecologice beneficiază de subvenții la contractarea creditelor bancare. El ne-a explicat că dacă cei ce practică agricultura convențională sunt scutiți, bunăoară, de plata dobânzilor la 100 mii lei, atunci producătorii de produse ecologice – la 200 mii de lei.

Sursa: Timpul.md

Sfaturi utile pentru creşterea caprelor şi obţinerea profitului

4

Laptele de capră, numit de Hippocrate „lichid miraculos şi esenţa vindecătoare”, are nenumărate beneficii şi o compoziţie asemanătoare laptelui matern. Capra produce o cantitate de lapte de 8-20 ori mai mare decât propria sa greutate corporală.

În plus, aceasta are o prolificitate de excepţie, 3-4 iezişori de 2 ori pe an, şi o longevitate biologică de până la 10-12 ani. De la capră poţi valorifica totul începând cu laptele, blana şi până la carne. Este drăgăstoasă şi adoră să îţi mănânce din palmă.

O adevarată comoară, nepretenţioasă la mâncare şi uşor de crescut. Îi este foame şi sete? Este o treabă pe care o poţi rezolva dimineaţa şi seara cu furajare în jgheaburi şi apă în adăpători. Dacă ai treaba, în timpul zilei poţi pleca, dar dimineaţa şi seara este musai să fii acolo.

Dacă ai un mic teren şi îţi plac caprele, află că investiţia nu este deloc mare. De altfel, poţi începe cu câteva capete şi, având în vedere prolificitatea acestora, în doi ani te poţi lăuda cu o mică fermă.

Suprafaţa necesară construcţiei unei ferme de 300 de capre este de circa 2500 metri pătraţi.

În afacerea cu creşterea de capre trebuie să abordăm o tehnologie care să aducă profit, eficienţă economică, drept pentru care un viitor crescător de capre, care doreşte să înfiinţeze o fermă cu caracter comercial, va trebui să fie bine pregătit profesional, să ştie să exploateze la maxim potenţialul genetic al caprelor din ferma sa.

Sfatul nostru, al specialiştilor, este să aplicaţi tehnologia de creştere intensivă, care vizează furajarea caprelor la nivelul cerinţelor lor nutriţionale, prin întreţinerea numai în stabulaţie în adăposturi speciale.

Eficienţa acestor exploataţii intensive este dependentă de numărul de exemplare care trebuie să fie de, cel puţin, 300 şi maximum de 2000. Desigur, pot fi înfiinţate ferme şi de 150 de capete, dar profitul va fi semnificativ mai mic.

Adăposturile trebuie să asigure o suprafaţă de doi metri pătraţi şi un volum de 7-8 metri cubi per căpriţă. În interior, adăpostul este împărţit în boxe a câte 48 de capre, care se mulg odată (24 se mulg, 24 se introduc la muls). Mulsul se va face mecanizat, în mod obligatoriu, drept pentru care adăpostul va fi prevăzut cu o sală de muls, la care caprele vor fi introduse prin trei coridoare de acces: unul central şi două laterale. Parametrii de microclimat vor fi controlaţi automat şi se asigură prin ventilatoare, amplasate în coşurile de ventilaţie din tavan.

Suprafaţa necesară construcţiei unei ferme de 300 de capre este de circa 2500 metri pătraţi, iar normele europene impun amplasarea acesteia la, cel puţin, 500 metri de localitate, cu posibilitatea racordării la reţeaua de curent electric şi la reţeaua de apă.

Citește aici despre Capra Anglo-Nubiană, rasă ce dă lapte mult, gras și dulce.

Reproducţia la caprine

La caprine, rutul (perioada de împerechere) are caracter sezonier, declanşându-se toamna. Durata rutului este de 36-48 ore, aceasta repetându-se la 17 (10-23) zile.

La o proporţie redusă de animale, rutul poate apărea mai devreme, în lunile iunie-iulie, acestea trebuie identificate, însămânţate, grupate separat, deoarece însuşirea este ereditară şi caprele pot fi folosite în organizarea de fătări extratimpurii.

Intensitatea maximă a rutului este în octombrie-noiembrie, iar în libertate monta naturală are loc pe întreaga perioadă, repartizându-se după principiul: un mascul la 30-40 femele.

Ţapii tineri, cu vârsta de până la doi ani, vor executa numai două monte pe zi – dimineaţa şi seara – pentru evitarea epuizării fizice şi sexuale, obţinerii de produşi neviabili.

Folosirea la reproducţie a ţapilor fără coarne, indiferent de sistemul de montă – naturală sau artificială – se poate face după verificarea atentă a aptitudinilor de reproducţie, pentru evitarea apariţiei cazurilor de sterilitate, hermafrodiţi, nereproductibili etc.

Perioada de gestaţie

Gestaţia la capră durează, în medie, 150 zile, cu variaţii cuprinse între 145 şi 158 zile, în funcţie de precocitatea rasei, vârsta mamei şi data primei fătări, numărul şi sexul produşilor, nivelul de întreţinere etc.

Starea de gestaţie se cunoaşte după absenţa rutului şi dezvoltarea treptată şi asimetria, proeminent pe dreapta, a abdomenului.

Cu, cel puţin, patru săptămâni înainte de fătare, mulgerea trebuie întreruptă pentru pregătirea viitoarei lactaţii şi acumularea de substanţe nutritive necesare dezvoltării fătului.

În cazul în care la unele capre apare secreţia treptată de lapte înaintea fătării, acestea trebuie mulse pentru evitarea mamitelor.

În cazul unor poziţii anormale ale fetusului (distocii) se impune intervenţia specialistului. În adăpost se impune crearea şi menţinerea unui microclimat corespunzător, cu o temperatură de 14-15 grade C, fără curenţi şi umezeală, cu aşternut curat şi bine uscat.

După fătare, la un interval de 1-1,5 ore, animalului i se administrează apă caldă pentru băut sau fiertură de tărâţe şi este lăsat să se odihnească 2-3 zile.

Află mai multe aici despre Cu ce hrănim caprele după fătare pentru sporirea lactației.

Se administrează nutreţ de bună calitate, în cantitate redusă: fân de lucernă sau masă verde, în funcţie de sezon, amestec de concentrate, sare sub formă de bulgăre sau brichete şi apă potabilă la temperatura de 10-15 grade C.

Tehnologia creşterii şi înţărcării iezilor

Intervenţia la fătare constă în îndepărtarea mucozităţilor din jurul nărilor şi de pe corp cu ajutorul unei pânze curate, are şi rol de masaj menit să învioreze şi intensifice circulaţia sanguină periferică.

După 20-30 minute de odihnă, se secţionează, dezinfectează şi leagă ombilicul, la o distanţă de 3-4 cm de abdomen. Dacă nu poate s-o facă singur este ajutat să sugă colostrul, după îndepărtarea primelor picături purtătoare de microorganisme.

În primele 6-12 ore de la naştere, vilozităţile intestinale au o mare capacitate de absorbţie. De aceea, suptul unei cantităţi cât mai mari de colostru în acest interval este foarte important.

În următoarele două-trei zile, această capacitate scade treptat. Suptul colostrului are ca efect mărirea rezistenţei la infecţii. În prima săptămână, iezii pot suge de 20-30 ori pe zi o cantitate totală de 700–800 g/zi, iar la patru-cinci săptămâni cantitatea poate ajunge la peste un kg.

Iezii rămân la mame până la vârsta înţărcării, la circa două luni. În cazul exploatării intensive (pentru producţia de lapte) iezii se separă de mame după 2-4 zile şi sunt crescuţi cu înlocuitori de lapte.

Alimentaţia caprinelor

O particularitate biologică şi, implicit, economică a speciei o reprezintă valorificarea superioară a tuturor categoriilor de nutreţuri: vegetale – masă verde, făinuri, pleavă, paie, siloz, rădăcinoase, frunzare, concentrate, deşeuri tehnice etc.; industriale – tărâţe, făină furajeră, reziduuri microbiologice etc.

Necesarul de furaje depinde de producţia de lapte, urmărită de starea de întreţinere sau fiziologică a animalelor şi de calitatea furajelor.

Caprele nu sunt pretenţioase, însă lacome cu pronunţat simţ preferenţial faţă de anumite sortimente de nutreţuri şi chiar părţi din acestea şi foarte capricioase faţă de starea de igienă a furajelor. Preferă păşunile montane, cu diferiţi arbuşti, frunzele, lăstărişul, muguri de arbori, plante aromate.

De asemenea, resturile de bucătărie, de la grădinile de zarzavat, coji de fructe, pepeni, cartofi, varză, salată, pastă de leguminoase, fructe căzute din pomi. În exploatarea extensivă, în libertate, consumul de ierburi variază de la 5 la 80 la sută.

În condiţii de stabulaţie permanentă în adăpost, cu furajare dirijată, caprele sunt hrănite pe bază de norme şi raţii pentru intensificarea producţiilor lor.

Rasele perfecţionate produc în general o cantitate de lapte de 20 de ori mai mare decât greutatea proprie, iar reproducerea este de 155 la sută mai mare.

Vezi aici De ce se nasc iezi slabi, morți sau deficitul de iod la capre.

Boxa cu zona de alimentare, adăpare şi odihnă

Foarte adoptată de către fermieri este soluţia ce priveşte boxele pe pat adânc, constituit din paie sau talaj (de grosime 30-40 cm). Se adoptă, de regulă, boxe multiple, care pot găzdui un grup de animale cu un număr variabil, în funcţie de dimensiunile fermei şi de organizarea sa.

Structura portantă este din oţel zincat, fundaţiile sunt din beton armat cu grinzi perimetrale de jur împrejur, care ţin loc de pereţi şi de limitare a bazinelor de colectare a dejecţiilor.

Instalaţii pentru control

Pentru a garanta maxima funcţionalitate a adăposturilor, mai ales în centre de dimensiuni mari, se recomandă predispunerea tuturor structurilor de gestiune secundare. De exemplu, culoarele de triere a animalelor, de adunare şi culoarele pentru controalele şi tratamentele sanitare.

Fiecare va trebui să conţină toate animalele unei boxe şi să aibă suprafaţa de 0,3 metri pătraţi per capita. Este posibilă dotarea culoarelor cu o aparatură specială de blocare a animalului, care are grijă să-l întoarcă şi să-l imobilizeze, favorizând ulterior toate operaţiunile de gestionare şi control asupra animalelor.

Sursa: Recolta.eu