Află secretul altoirii butaşilor de viţă de vie de la nea Gheorghe Onică din Nisporeni

Agrobiznes
-
0

Nea Gheorghe Onică din Micleuşeni, Nisporeni, ne-a invitat insistent la el în ospeţie pentru a comunica cititorilor noştri experienţa sa în domeniul grădinăritului. Orice pom sau tufă de viţă-de-vie din grădina sa este altoită şi împodobită cu mărţişori. Consideră această practică divină pentru că e generatoare de viaţă. 

Această idee îl obsedează din ce în ce mai mult din cauza că pe zi ce trece podgoriile sunt lăsate de izbelişte. În plus, consideră agricultorul, tufele altoite dau o roadă mult mai mare decât cele obişnuite. „De exemplu, această tufă ‚Leana’, pe soţia mea o cheamă Elena, are trei ani (în trei ani de zile, viile noastre nu dau aproape nimic), după ce am altoit-o, în al doilea an, a dat roadă, dar ea rodeşte şi în primul an, dă circa 30% din roadă”, ne spune nea Gheorghe.

Ţine mult la soiurile tradiţionale, deoarece „sunt mai sănătoase”. „De exemplu, soiurile ‚Cardinal’ sau ‚Muscat de Hamburg’ sunt cu mult mai bune, după unii, pentru că sunt cu mult mai frumoase decât cele tradiţionale. Aceste soiuri nu rezistă fără a fi stropite cu chimicale, n-ar fi mai bine dacă am consuma soiuri de struguri tradiţionale, care cresc şi fără a fi stropite?”, se întreabă moşul. Este convins că vinul este băutura zeilor şi îl consideră drept panaceu. Pentru acest număr nea Gheorghe le propune cititorilor altoirea în despicătură şi semidespicătură, acţiune pe care o pot aplica şi cei care are au bacon la balcon, „numai să nu-l altoiască cu soiuri europene”, atenţionează agricultorul.

Altoirea în despicătură şi semidespicătură se aplică cu succes atât la butaşii tineri de portaltoi, cât şi la cei bătrâni, susţine agricultorul, a altoit butaşi şi de 80 de ani. Altoirea în despicătură şi semidespicătură se execută la adâncimea de 15– 20 de cm în perioada în care solul atinge temperatura de până la +20 grade C.

Pregătirea butucilor

În condiţiile RM, solul capătă o asemenea temperatură prin luna mai, iar altoirea trebuie terminată la începutul lunii iunie. Până în toamnă, lăstarii altoirii se dezvoltă şi se maturează. Pregătirea butucilor pentru altoirea în despicătură şi semidespicătură se reduce la următoarele: cu două-trei zile înainte de altoire, tulpina subterestră a butucului de portaltoi se dezgoleşte până la adâncimea de 15–20 de cm, se curăţă de ţărână şi scoarţă bătrână, apoi se retează la 3–5 cm mai jos de nivelul solului, locul tăieturii se netezeşte minuţios cu cosorul.

În această stare, butucul se lasă două–trei zile pentru încetinirea scurgerii sevei prin tăietură. Butaşii de altoi se pregătesc de cu toamnă de pe butucii productivi şi se păstrează în condiţii obişnuite. Însă deoarece altoirea se face tocmai în luna mai, odată cu ridicarea temperaturii, ochii butaşilor de altoi ar putea să crească. Butaşii de altoi se păstrează începând din aprilie în beciuri sau în frigidere speciale, la o temperatură de la 0 la +6 grade. Cu una–două zile până la altoire, coardele de altoi se taie în butaşi cu unu–doi ochi şi se îmbibă cu apă cât mai bine. Pentru a evita uscarea lor, la locul de altoire se aduc înveliţi în cârpe umede.

Altoirea

În tăietura tulpinii portaltoiului se face o despicătură cu lungimea de 2–3 cm. Dacă se altoieşte în semidespicătură, tulpina portaltoiului se despică numai într-o parte. În cazul în care tulpina este subţire (1,5-2cm), despicătura se face cu briceagul de altoit sau cel de livadă. Tulpinile mai groase se despică cu un briceag special. Acest briceag se aşază pe tăietura portaltoiului şi se loveşte în el cu un ciocănaş de lemn până când obţinem despicătura de mărimea necesară, trebuie evitate ţesăturile putrede.

În despicătura portaltoiului se introduce altoiul cu doi ochi, la care capătul de jos se ciopleşte în formă de pană. Ca pana să fie mai rezistentă, iar măduva să nu se fărâme, pana de altoi se ciopleşte astfel ca să nu fie atinsă măduva butaşului dintr-o parte.

Pana se taie la acelaşi nivel pe ambele părţi ale butaşului şi cu 5 mm mai jos de nod. Tăieturile se fac dintr-o singură mişcare a briceagului. Suprafaţa tăieturilor trebuie să fie dreaptă şi netedă. Pe butaşul de altoi, pana se face strict egală cu lungimea despicăturii de portaltoi. Altoiul se introduce în despicătura portaltoiului astfel încât ochiul de jos să fie îndreptat în afară, iar cambiul altoiului şi portaltoiului să coincidă pe partea de dinafară.

Altoiul trebuie să intre în despicătură cu toată lungimea penei. În niciun caz nu se permite introducerea altoiului la o adâncime mai mare. De asemenea, nu se lasă tăieturile penei altoiului mai sus de nivelul tăieturii portaltoiului.

Dacă portaltoiul are un diametru mai mare de trei centimetri, în despicătură se introduc doi butaşi de altoi, în ambele părţi. Unirea altoiului cu portaltoiul trebuie să fie strânsă, de aceea se leagă cu sfoară, începând din partea de jos a despicăturii şi până la tăietura portaltoiului. După aceasta, suprafaţa tăieturii de pe tulpina portaltoiului se leagă cu hârtie sau peliculă şi butucul se acoperă cu un strat de sol cu 5-6 cm mai înalt decât altoirea.

Îngrijirea altoirilor

În timpul verii, lăstarii portaltoiului se plivesc sistematic, muşuroaiele se afânează şi se nimicesc buruienile. Lăstarii de la rădăcină se înlătură, dezgolindu-se atent altoitul şi acoperindu-se la loc. Altoirea se tratează cu zeamă bordeleză împotriva manei, iar pentru a combate dăunătorii solul se stropeşte cu chimicale. În perioada de vară se face cotorâtul altoirilor, adică se suprimă rădăcinile care au crescut pe altoi. Operaţia se efectuează peste 30-40 de zile după altoire.

În a doua jumătate a lunii august, muşuroiul altoirilor se împrăştie ca părţile altoiului care s-au aflat în ţărână spre sfârşitul toamnei să se matureze mai bine. După căderea frunzelor, lăstarii altoiului şi locul altoirii se acoperă peste iarnă cu un strat de sol cu grosimea de 25–30 cm. Această lucrare trebuie executată cu atenţie, mai ales când aplecăm lăstarii altoiului la pământ, deoarece concreşterea altoirilor este deseori încă insuficient de rezistentă şi ele pot fi vătămate uşor.

Sursa: ziar.jurnal.md

Vasile Bumacov: Să nu ne sperie cerinţele UE pentru agricultură

Agrobiznes
-
0

Apropierea de Uniunea Europeană este motorul multor schimbări pozitive. Dar, de multe ori, cerinţele şi standardele europene îi sperie pe aspiranţi. Cum este cazul agricultorilor din Republica Moldova care se întreabă dacă vor face faţă pieţii europene, după încheierea unui acord de liber schimb.

Valentina Ursu a stat de vorbă cu ministrul agriculturii, Vasile Bumacov:

Vasile Bumacov: „Dacă vorbim de integrarea europeană, acesta este un lucru inevitabil şi este un lucru extraordinar de benefic pentru producătorii noştri agricoli.”

Europa Liberă: Dar sunt pregătiţi producătorii agricoli pentru rigorile, standardele europene?

Vasile Bumacov: „Acesta e şi obiectul discuţiilor şi negocierilor noastre. Aşa cum şi alte ţări, care au devenit membre ale Uniunii Europene, în acest proces, au obţinut fonduri pentru a moderniza agricultura, procesarea din agricultură şi aşa mai departe. Doar Uniunea Europeană vine cu fonduri pentru a susţine modernizarea ca să ne racordăm cerinţelor Uniunii Europene. Dar uitaţi-vă ce facem noi: nu ne modernizăm, fiindcă ne temem de Uniunea Europeană. Şi rămânem aici o enclavă, o rezervaţie? Evident că, mai devreme sau mai târziu, sau chiar nefiind membri ai Uniunii Europene, nefiind candidaţi ai Uniunii Europene, noi oricum suntem în competiţie cu producătorii europeni.”

Europa Liberă: Dar ştiţi cum au înţeles unii producători agricoli o eventuală semnare a acestui Acord de Liber Schimb cu Uniunea Europeană? Că produsele agricole din Uniunea Europeană vor năvăli pe piaţa autohtonă, iar producătorii noştri – pentru că nu au la producţia pe care o cresc standarde europene – nu vor putea merge pe piaţa occidentală.

Vasile Bumacov: „Dar nici astăzi nu este niciun impediment pentru produsele europene ca să vină la noi în piaţă. Este altceva: trebuia să încheiem aceste negocieri în luna martie la Bruxelles. Am mers acolo, am considerat că nu suntem gata să finalizăm aceste negocieri.”

Europa Liberă: De ce nu sunteţi gata?

Vasile Bumacov: „Păi nu eram gata fiindcă propunerile care au venit din partea partenerilor noştri nu erau unele care să poată fi acceptate.”

Europa Liberă: Concret, vă rog.

Vasile Bumacov: „Cotele, de exemplu, care au fost puse la exportul de mere, prune, struguri, roşii erau de 100 de tone, o cantitate care cumva şi ne-a jignit sau cumva i-a pus şi pe cei din Uniunea Europeană într-o situaţie nu prea bună, fiindcă, probabil, experţii s-au greşit în calcule, atunci când au venit cu această ofertă şi a fost exclusă posibilitatea de a accepta această ofertă. Dar nu este nimic ieşit din comun. Acesta este procesul de negocieri. Am făcut calcule, am prezentat europenilor potenţialul nostru de export, cât exportăm în Est, cât exportăm în Vest, care este potenţialul nostru de producere. Şi vreau să vă spun că europenii au ridicat cota de la 100 de tone la 20 000 de tone de mere sau, dacă vorbim de prune, la 5 000 de tone. Dar avem înţelegerea să mai sporim aceste cote pentru producătorii autohtoni. Pe de altă parte, noi vorbim şi de importurile din Uniunea Europeană. Da, Uniunea Europeană insistă să liberalizăm maximum din segmentul de piaţă al Republicii Moldova. Şi iată uneori nu are rost să facem mari discuţii şi să ne opunem prea mult: sunt produse care, de fapt, nu prea se importă din Uniunea Europeană. Şi ele nu sunt competitive la noi. Acolo noi putem ceda. Dar sunt câteva poziţii pe care noi categoric nu le putem accepta.”

Europa Liberă: Care anume?

Vasile Bumacov: „Vi le spun. Este vorba de carnea de porc. Industria cărnii de porc în Moldova s-a relansat, se înfiripează acest domeniu. Este vorba despre produsele lactate, este vorba de carnea de pasăre. Sunt 3 domenii pe care vi le-am spus, în care noi trebuie să facem tot ce e posibil, ca producătorul autohton să nu fie imediat pus în concurenţă directă cu cel european, până vom fi capabili să modernizăm aceste industrii ca şi ai noştri să aibă acces în piaţa europeană, de exemplu, pas cu pas, la ouă, la carnea de pasăre.”

Europa Liberă: Şi asta cam cât va dura în timp?

Vasile Bumacov: „Modernizarea?”

Europa Liberă: Da.

Vasile Bumacov: „Acolo unde noi mai cedăm la deschidere, avem termeni prevăzuţi şi de 10 ani, şi de 5 ani, în funcţie de importanţa domeniului, să putem să le dăm un răgaz producătorilor autohtoni să investească, să beneficieze de subvenţii, să modernizeze producerea, procesarea şi aşa mai departe. Dar să nu credeţi că aceste negocieri le face cineva abstract, fără a consulta producătorii noştri autohtoni. La fiecare linie tarifară, la fiecare domeniu sunt invitaţi preşedinţii asociaţiilor producătorilor, de exemplu, de carne de porc, de carne de pasăre şi aşa mai departe. Şi noi discutăm priorităţile: unde putem ceda, unde categoric nu putem ceda, unde putem avea termeni de tranziţie. Să nu credeţi că cineva ia o decizie arbitrară, până nu se consultă cu producătorii noştri. Care este sensul să te opui categoric importului, de exemplu, la salam de mistreţ, dacă el la noi în piaţă nu e, vă dau aşa un exemplu, acolo unde noi putem să cedăm. Dar noi categoric nu putem ceda la importul la unele produse din carne de porc, care pot veni în Republica Moldova şi invada piaţa cu produse foarte ieftine. Şi atunci vom avea salam nu din carne, dar din resturi şi adaosuri şi aşa mai departe. Specialiştii din cadrul Ministerului Agriculturii, dar chiar şi cei de la Ministerul Economiei care negociază foarte bine ştiu subtilităţile acestui proces de negocieri.”

Europa Liberă: Această inerţie a producătorilor agricoli s-ar explica şi prin faptul că totuşi rămân a fi conservatori: au piaţa estică, s-ar mulţumi cu ceea ce este la răsărit şi nu trebuie să-şi complice viaţa?

Vasile Bumacov: „Doamnă Valentina, producătorii agricoli, fermierii în toată lumea sunt totuna. Evident, fiecare din noi nu este prea fericit, atunci când i se cere să permită importul produselor pe care le face şi el, cumva mai liberalizat.”

Europa Liberă: Concurenţa e acerbă şi oricum fiecare îşi pune întrebarea: produc şi nu am venit, profit.

Vasile Bumacov: „Dar eu nu o dată am spus producătorilor agricolo din suflet că protecţionismul până la un nivel este bun, dar de la un nivel în sus se transformă nu în protejarea producătorului, dar protejarea ineficienţei. Ca oameni de stat, noi nu ne putem permite acest lucru. Noi trebuie să-i protejăm, dar vă spun: până la un nivel, de altfel noi rămânem în urmă de toată lumea. Să nu credeţi că piaţa estică este mult mai lejeră decât cea europeană. Federaţia Rusă are cerinţe ca Uniunea Europeană acum. Iată noi am avut colegiul comun al Ministerului Agriculturii al Republicii Moldova cu al Federaţiei Ruse şi au venit cu prezentările de rigoare. Şi s-a văzut că Federaţia Rusă instituie cerinţe foarte dure, fiindcă piaţa Rusiei este una din cele mai mari pieţe.”

Europa Liberă: Cerinţe la ce, la ce import?

Vasile Bumacov: „La importul de fructe, la importul de legume, la importul de carne. Se modifică spectrul ţărilor care exportă în Federaţia Rusă. Dacă erau unele dominante, cu timpul au mai fost pedepsite, pentru că atunci când cineva are o poziţie dominantă, începe să uite de cerinţe, de calitate, de reguli şi evident sunt puşi la loc. Noi ne bucurăm când cineva, de exemplu, cei care au încercat să ducă în Federaţia Rusă iniţial vinuri de calitate, iar pe urmă au trecut la vinuri de calitate mai joasă, a fost o favoare pentru Republica Moldova, fiindcă am venit noi deja cu vinuri de calitate. Şi a noastră pondere în piaţa şi estică, şi vestică la vinuri creşte. Exact aşa şi cu produsele agroalimentare. Dar fiecare producător agricol trebuie să conştientizeze: mai devreme sau mai târziu, va trebui să concureze cu alţi producători din lume. Cu cât mai târziu devine competitiv, cu atât mai mult are de pierdut. Şi iată, dacă discutăm despre producătorii agricoli din Polonia, care iniţial practic ieşeau la demonstraţii, care se opuneau foarte dur şi dacă 70-75% erau categoric împotriva deschiderii pieţei şi a deschiderii pieţei Uniunii Europene pentru producătorii polonezi, astăzi 80% apreciază că au un mare succes.”

Europa Liberă: Acum producţia agricolă din Moldova penetrează în aceeaşi măsură şi piaţa estică, şi piaţa vestică?

Vasile Bumacov: „Dacă vorbim de produsele de origine non-animală, noi nu avem atâta producţie cât se cere în piaţa europeană. Noi, dacă am fi avut porumb, grâu şi alte produse, liber le exportam. Ce, astăzi avem probleme la exportul de nuci sau la exportul de prune? Se exportă foarte bine. Vinul se exportă bine în Uniunea Europeană, noi nu reuşim să asimilăm cota care ni se propune. Dar să avem în vedere că ulterior nici cote nu vom avea. De aceea piaţa europeană va fi absolut deschisă pentru vinurile moldoveneşti. Noi uneori preluăm văicărelile unor oameni care, de exemplu, au cultivat nişte struguri de un soi care nu mai este cerut nicăieri sau au făcut ceea ce nu se cere nicăieri, de o calitate joasă şi doresc ca cineva ca şi în timpul sovietic să vină să le cumpere produsele, cu de-a sila.”

Europa Liberă: Dar vă întrebam: penetrarea pieţei, în general, exporturile pe o piaţă şi alta sunt cam aceleaşi?

Vasile Bumacov: „Aveţi în vedere piaţa din Est şi Vest? Nu pot să spun de vinuri, la moment, nu pot să spun de carne, fiindcă oricum în piaţa estică noi exportăm mai mult vin şi carne, în piaţa europeană noi mai avem mult de lucru până …”

Europa Liberă: Dar în valoarea bănească?

Vasile Bumacov: „În valoare bănească piaţa estică rămâne dominantă. Este o dependenţă de piaţă. Dar este şi o metodă pentru a ne pregăti de export şi în Uniunea Europeană. Fiindcă deja reţelele de supermarket în Moscova, în Minsk, în alte ţări CSI unde vindem noi au cerinţe destul de similare cu cele europene. Cine va reuşi acolo va avea o bază foarte bună pentru a-şi reorienta exportul spre Uniunea Europeană. Noi cu pieţele trebuie să fim atenţi. Noi nu putem forţa acest lucru sau să ne dezicem de vreo piaţă. Orice piaţă pentru noi contează foarte mult.”

Europa Liberă: Aţi promis o piaţă agricolă în Chişinău, mai are mult de aşteptat ţăranul, fermierul?

Vasile Bumacov: „Am promis mai multe, nu una. În primul rând, cea din parcarea Ministerului Agriculturii sâmbăta şi duminica este funcţională. Vă invit acolo, acuma înainte de sărbători să procuraţi produse autohtone direct de la producător. Sunt în proces de finalizare a pieţei la nivel de sat cu japonezii în Pelinia. Continuăm negocierile cu pieţele din…”

Europa Liberă: Eu în Chişinău vă întrebam.

Vasile Bumacov: „Păi vă răspund şi în Chişinău. Deci să nu credeţi că noi ne-am blocat la o singură piaţă. Cât priveşte centrul agroalimentar din Chişinău, săptămâna trecută am avut primele negocieri deja cu proiectul la mână cu Banca Europeană de Investiţii pentru Finanţare. Dacă în acest an reuşim să obţinem finanţarea, noi avem nevoie de cel puţin 30 de milioane de euro. Este mult, dar se merită, pentru că va fi un obiect solicitat oricând. Evident, avem nevoie ca şi autorităţile locale din Chişinău să crească la nivelul de a înţelege necesitatea unei pieţe civilizate.”

Europa Liberă: Ping-pongul acesta între Ministerul Agriculturii şi Primărie se mai menţine?

Vasile Bumacov: „El nu a fost atâta între primărie, cât a fost cu liderul Partidului Liberal care făcea lobby acestor pieţe din Chişinău. Dar cred că aceste pieţe din Chişinău deja au depăşit orice limită a civilizaţiei.”

Europa Liberă: Şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul.

Vasile Bumacov: „Dacă cineva vrea să vadă că sunt ţări mult mai civilizate decât suntem noi, mergeţi la piaţa centrală, gara din Chişinău şi veţi vedea un coşmar. Cel care merge acolo îşi va pierde respectul pentru această ţară pentru totdeauna. Fiindcă între autobuze, între roţile autobuzelor se vinde şi lapte, şi carne, sutiene pe garduri, ciorapi. E un dezastru. Niciodată nu am crezut că în ţara mea va fi aşa ceva. Şi voi face tot ce este posibil ca să facem o piaţă civilizată, să le dăm posibilitate acelor care au aceste pieţe în Chişinău nu cu scopul de a le distruge lor business-ul, de a-i invita să participe în această piaţă civilizată, fiindcă au experienţă de business. Această piaţă nu vine să le strice afacerea lor.”

Europa Liberă: Şi această piaţă ar putea fi deschisă când?

Vasile Bumacov: „Dacă obţinem în acest an finanţarea, începem construcţia anul viitor. Cred că în 2-3 ani vom avea o piaţă funcţională.”

Sursa: europalibera.org

Sectorul zootehnic trage în jos producţia agricolă globală. Vezi cu cât a scăzut producţia de lapte şi ouă

Agrobiznes
-
0

În primele trei luni ale anului curent, producţia globală agricolă s-a redus cu 1% faţă de perioada similară a anului trecut, potrivit Biroului Naţional de Statistică. Situaţia se datorează în special micşorării producţiei în sectorul zootehnic care deţine şi cea mai mare pondere din producţia globală agricolă.

Dacă, în primele trei luni ale anului în curs, producţia vitelor şi păsărilor a sporit cu 21,5% în întreprinderile agricole, atunci în gospodăriile populaţiei volumul producţiei a scăzut cu peste 10% şi asta deoarece a scăzut drastic şeptelul de animale. Datele statistice spun că şeptelul de porcine s-a redus cu 17%, iar efectivul de bovine şi păsări a scăzut cu 4% şi, respectiv, 8 la sută.

Acelaşi decalaj între producţia agricolă din întreprinderile agricole şi gospodăriile individuale se remarcă şi în cazul producţiei de ouă care a crescut cu 14,6% în întreprinderi, dar s-a micşorat cu 8% în gospodării.

Per general, producţia de lapte s-a diminuat cu 7,3%, inclusiv în întreprinderile agricole din cauza scăderii productivităţii vacilor cu 15%, dar şi în gospodăriile populaţiei drept urmare a reducerii şeptelului de vaci cu 7%.

Sursa: eco.md

Carnea de iepure, mai scumpă decât cea de miel. Află câţi bani trebuie să scoţi din buzunar pentru un kilogram

Agrobiznes
-
0

Mai sunt doar câteva zile până la Paşte, iar moldovenii se gândesc deja la bucatele tradiţionale din carne, nelipsite de pe masa de sărbătoare. Şi dacă unii caută miel, alţii optează pentru iepure, chiar dacă acesta e mai scump.

Proprietarul crescătoriei de iepuri afirmă că dintre cei 100 de urecheaţi pe care îi are, 30 vor fi sacrificaţi. Un kilogram de carne costă în jur de 100 de lei.

„Acesta-i de rasă California, e o rasă foarte frumoasă şi foarte rezistentă la boli şi mamele sunt foarte bune. Câţi iepuraşi aduc, pe toţi îi cresc”, a menţionat Tudor Saculţan, proprietar crescătorie de iepuri.

Gospodinele spun că dintr-un asemenea iepure pot să pregătească patru feluri de bucate.

„Am fiert iepurele şi am făcut zeamă, a doua mâncare a fost friptură. Din toate măruntaiele am făcut o fripturică la măliguţă şi din pulpe şi o bucată de spate am făcut încă pârjoale”, a spus Svetlana Saculţan, proprietară crescătorie de iepuri.

Alţii, mai tradiţionalişti, nu vor să renunţe la friptura de miel.

Un kilogram de carne de miel costă cel mult 75 de lei, în funcţie de ofertă. Dacă vreţi să economisiţi în medie 25 de lei pentru un miel, atunci îl puteţi alege direct de la stână.

„Comparativ cu anul trecut, este puţin mai scump, deoarece a fost anul secetos. Dacă vin cumpărătorii direct acasă, le mai cedăm”, a menţionat Petru Cotruţă, proprietarul unei stâne.

Sursa: publika.md

A investit 1,5 milioane de lei în sisteme de irigare, pentru a-şi salva livada de mere

Agrobiznes
-
0

Un agricultor din satul Olăneşti, raionul Ştefan Vodă, din Republica Moldova este convins că va strânge 30 de tone de mere la hectar, chiar dacă anul va fi unul secetos.

Pentru a-şi salva livada, fermierul şi-a cumpărat sistem de irigare care a costat un milion şi jumătate de lei.

Victor Rovenco este agronom şi are 90 de hectare de livadă, dintre care jumătate sunt meri. „Noi investim o sumă de bani. Dacă avem irigare prin picurare, noi deja ştim ce roadă vom primi. Ca să obţii o roadă constantă de fructe, legume, fără irigare prin picurare eu cred că nu este posibil”, a declarat Revenco.

În 2012 au fost oferite subvenţii, în Moldova, pentru plantarea livezilor de măr în valoare de 35 de milioane de lei, iar pentru irigare prin picurare s-au oferit în total subvenţii de 4,5 milioane de lei.

În prezent, peste 2500 de hectare de livezi sunt dotate cu sisteme de irigare.

Sursa: publika.md

Afacere cu miros de levănţică. Profitul anual al activităţii este de mii de euro

Agrobiznes
-
0

Peste un milion de lei a investit un agricultor din satul Cioara, Hânceşti, într-o afacere frumos mirositoare. Vladimir Simaşco a plantat levănţică pe o suprafaţă de 130 de hectare, care îi aduce anual profit de mii de euro. Începând din 2012, Ministerul Agriculturii a decis că va subvenţiona plantarea culturilor etero-oleoginoase.

Fermierul a investit câte opt mii de lei la fiecare hectar plantat cu levănţică. Graţie cererii mari pe piaţa externă, banii i-a recuperat în patru ani.

În anul 2012, directorul gospodăriei „Cioara”, Vladimir Simaşco, a strâns trei tone de floare şi a produs câte 20 de kilograme de ulei de la fiecare hectar.

„Rentabil, chiar uneori sută la sută. Adică ai pus un leu, apoi el se întoarce înapoi, pe care la alte culturi nu chiar îl vezi. Ce este bine, că aici nu este problemă dacă o să se realizeze sau nu. Piaţa este”, a explicat agricultorul.

A investit şi în utilajul pentru fabricarea uleiului aproximativ 500 de mii de lei.

„În orice caz este foarte scump, pentru că tot este din inox. Dar se merită să faci aşa o instalaţie. Trebuie în primul rând să-ţi placă acest lucru”, a spus mecanicul Vitalie Simaşco.

Din luna iulie 2012, Ministerul Agriculturii subvenţionează cu câte cinci mii de lei pentru fiecare hectar de levănţică plantat. Întrebaţi de ce au decis atât de târziu să susţină această ramură, cei de la minister au venit cu un răspuns.

„Practic, nu au fost solicitări din partea producătorilor, nu a fost tendinţa asta de interes sporit faţă de specie”, a declarat şeful direcţiei Ministerului Agriculturii, Mihai Suvac.

În anul 2012, în Moldova au fost plantate 600 de hectare de levănţică. Levănţica este o plantă aromatizată şi se întrebuinţează la prepararea ceaiurilor şi uleiurilor, este utilizată pe larg în produsele cosmetice şi farmaceutice.

Sursa: publika.md

Moldova a exportat în Rusia, în martie 2013, o cantitate record de mere

Agrobiznes
-
0

Republica Moldova a exportat, în martie 2013, în Federația Rusă 9,5 mii tone de mere, ceea ce reprezintă o cifră record pentru această lună și este aproape de două ori mai mult față de martie 2012.

Potrivit presei ruse, în nouă luni ale sezonului 2012-2013, Rusia a redus importul de mere din Moldova cu 14%.

Astfel, în perioada iulie 2012 – martie 2013, Moldova a exportat în Rusia 159 mii tone de mere sau cu 25 mii tone mai puțin, comparativ cu sezonul precedent.

De menționat că, în pofida micșorării volumului exportului de mere, Moldova rămîne pe locul doi, după Polonia, după livrările de mere pe piața rusă.

Sursa: noi.md

Povestea de succes a familiei Botnaru. Află cum îşi administrează pensiunea agroturistică de la „Butuceni”

Agrobiznes
-
0

Serile la Butuceni sunt calde şi liniştite, cu miros de fân şi pâine proaspăt scoasă din cuptor, cu prispe date cu var şi străzi pline de farmecul specific satelor în care ne-am cernut copilăriile. Oamenii la Butuceni mai poartă mândria grâului rodit şi a vinului abia tescuit. În căutarea lor şi-n căutarea păcii de aici, vin sute de turişti din toate colţurile lumii. Şi, odată veniţi, deschid singuri poarta Pensiunii Agroturistice „Butuceni”, pentru că aici porţile nu au lacăte şi tăbliţe inscripţionate: „Atenţie! Câine rău”.

La 50 de metri de pensiune am întâlnit-o pe Lenuţa, fiica Botnarilor, care aminteşte de Trofimaşul lui Ion Druţă. Într-o fugă, fata şi-a anunţat părinţii de venirea noastră. Pe Anatol şi Galina i-am descoperit senini şi primitori, de parcă şi-ar fi întâmpinat prietenii pe viaţă. A urmat o discuţie sinceră despre sat, valori, Dumnezeu, amintiri şi frumoasa activitate a familiei Botnaru – Pensiunea „Butuceni”.

Anatol Botnaru
Cel născut printre covoare

Dragostea pentru sat ce o port în suflet cred că nu porneşte de la mine, ea s-a născut acolo de unde am venit eu, cu sute şi mii de ani în urmă.

M-am născut la ţară şi cred că niciodată un om care este născut la oraş nu va simţi ceea ce simte un om născut la ţară. Am trecut prin toată viaţa asta… şi prin probleme, şi prin mai bine. Dar, oricum, tot ce a fost rău se uită şi îţi aduci aminte doar de bine.

Mai port în minte mirosurile copilăriei mele la ţară. Mirosul de ardei copt de mama la cotlon afară. Şi acum intru în beciuri şi simt mirosul de ardei copţi. Mi-e drag şi mirosul de lapte abia muls pe care îl beam cu cana în copilărie, aroma de pâine coaptă, de plăcinte. Era o tradiţie ca mama să coacă în fiecare sâmbătă un cuptor de pâine şi şase tave de plăcinte. Am adus cu mine, la Butuceni, aceste mirosuri din copilărie. Acum la cuptor stă soţia mea, Galina.

M-am născut în covoare. Eram şapte copii în familie şi de mic am ţesut alături de surorile mele. Şi acum, la Butuceni, sunt singurul care ţese la războiul din pensiune. Ne aşezam alături câte patru şi ţeseam. Era interesant. Iarna se ţesea şi, în primăvară, când începea semănatul, covoarele trebuiau să fie scoase şi vândute la Bălţi. Şi de acolo ne aduceau părinţii scrumbie şi biscuiţi de ovăz, şi haine, şi sandale.

Am crescut în socialism, când nu puteai nici măcar să visezi că vei deschide o pensiune la sat. Ne gândeam că ne vom duce la oraş şi vom fi acolo mari orăşeni. Nici nu-mi pot aduce aminte că doream de mic să fiu cosmonaut sau altceva… era prea mult de lucru acasă.

Peste ani, am început să călătoresc prin România şi peste tot vedeam hoteluri, dar, pentru că mi-a plăcut mereu tot ce este natural, frumos şi ţărănesc, vroiam să nimeresc undeva într-o casă ţărănească de prin munţii Piteştiului, unde zăream fumul ieşind din hogeaguri şi simţeam miros îmbietor de mâncare făcută la cuptor. Atunci mi-a venit ideea de a face un asemenea loc acasă, în ţara mea.

Dumnezeu m-a dus, m-a împins prin viaţă. Chiar şi la Butuceni am ajuns într-un mod miraculos. Vroiam să construiesc o casă lângă Stăuceni şi, când am început construcţiile, în căutarea unor pietre, am venit la un bărbat la Butuceni care m-a întrebat din întâmplare: „Da’ nu vrei să cumperi o casă aici?”. Am zis că nu, după am zis că da şi în acel an, 2004, am cumpărat prima casă la Butuceni cu 1500 de euro. Apoi m-am îndrăgostit de acest loc şi am mai procurat câteva case.

Dintre toate casele pe care le-am luat la Butuceni, nu am intervenit decât la construcţia uneia. În rest, am încercat să le amenajez astfel încât să le pun în valoare şi să persiste tradiţiile poporului nostru.

Sunt un venetic aici, dar sătenii m-au primit foarte bine. Nouăzeci şi cinci de procente din oameni sunt oameni foarte buni, dar, cu părere de rău, cinci la sută sunt rătăciţi.

Dacă le-ai lua moldovenilor frica şi lenea, ar răsturna lumea.

agroturism moldova 2

Nu înţeleg moldovenii că ar putea câştiga grozav dacă ar munci cât de puţin la casa pe care o au. Vine lumea şi vrea să intre într-o casă ca acea pe care o căutam eu la Sibiu şi ar putea să intre la orice sătean pe o noapte, dar unde să te duci, că nu-i ceea ce caută ei. Multă lume este plecată peste hotare. Şi nu au mai rămas aici decât bătrânii.

Când îmi vine o idee, o scriu pe hârtie. Mă trezesc noaptea şi, dacă nu o scriu, nu pot dormi. Mi-e frică să nu o uit. Iar dacă o scriu, adorm imediat.

Aşa mi-a venit într-o zi şi ideea de a construi un muzeu cu obiecte tradiţionale la Butuceni. În prezent, lucrez la acest proiect.

Sunt un om foarte norocos, incredibil de norocos. Am simţit de nenumărate ori că Dumnezeu mă duce în braţe. Aşa ceva poate să se întâmple numai cu mine. Ceea ce mi s-a întâmplat cu omul care mi-a propus să cumpăr casa şi multe alte evenimente similare… numai cu mine puteau să se întâmple.

O femeie lângă un bărbat trebuie să fie aşa cum este Galina. E clar că atunci când faci o activitate în comun, apar greutăţi foarte mari din cauza cărora poţi şi să te bucuri, şi să te cerţi. Dar pot să spun că o mare parte din responsabilitate o are Galina, pentru că eu dimineaţa mă scol, stau o oră printre oameni şi mă duc, dar ea rămâne aici.

Poţi să faci şi clădiri frumoase, lipite cu lut, dar dacă nu li se pune oamenilor ceva gustos pe masă şi dacă în ele nu-i curat şi nu-i organizată activitatea, ei nu ar mai sta aici. Asta-i marea cheie a succesului.

Oamenii au reacţionat mult mai pozitiv, mai frumos şi mai cu bucurie decât noi credeam. Nu mi-am imaginat că un om poate avea o asemenea bucurie de la o cloşcă, de la un pui, de la o găluşcă. A venit odată un francez, s-a dus în grădină şi a rupt o roşie şi nici măcar nu a şters-o. Eu, cu o cană de apă, vin să spăl roşia, iar el, când mă vede, zice: „Asta nu-i murdărie, e natural.”

Când vine lumea la pensiune şi dă pe faţă emoţii sincere, când se arată mândră şi încântată de ce facem noi, îţi dă puteri miraculoase şi te convinge că mergi pe calea cea dreaptă. Numai că trebuie să fii curajos şi să faci nişte lucruri de care multora le-ar fi ruşine, spunând că-s ţărăneşti, dar lumea atât de mult le preţuieşte, nici nu vă închipuiţi.

Fără lejancă nu mai pot trăi. În toate camerele avem lejănci. Ţi s-ar părea că poţi să pui nişte saltele moi cu puf de lebădă, dar lejăncile sunt calea cea dreaptă, pentru că vrem să lucrăm iarna şi, în afară de asta, lejanca este un element tradiţional, specific nouă, care nu poate fi întâlnit la niciun alt popor. Bunicii noştri erau inventivi de prăpădenie. Cum le-o fi dat în cap să construiască lejănci? Vine lumea şi rămâne şocată de cum se face focul în pat.

Visul meu este să mă trezesc dimineaţa şi să cosesc pe rouă.

Galina Botnaru
Femeia puternică cu suflet cald

Sunt o femeie care a stat mai mult acasă şi mi-a fost greu la început din punct de vedere fizic. Când am venit de la oraş, Anatol îmi spunea: „Tu n-o să faci nimic, tu n-o să lucrezi fizic, tu numai vei sta acolo şi vei avea grijă de una, de alta.” De fapt, realitatea este alta, pentru că administrarea unei asemenea afaceri cere muncă şi dăruire.

Eu mai obosesc şi îi spun că lepăd tot şi mă duc la Stăuceni, iar Anatol îmi spune: „Ia închipuie-ţi tu când vin miniştri la tine la Butuceni, îţi pupă mâna, când îţi sună ambasadori şi îţi mulţumesc… îţi place? Când sunt probleme, aminteşte-ţi de acele momente.”

A fost Ion Druţă pe la noi şi m-a întâlnit în fundul grădinii sădind arpagic, era în luna aprilie. Şi, când m-a văzut, a spus: „Cum, mata eşti stăpână pe toate astea şi eşti în fundul grădinii?”. Zic: „Da!”. Şi, ştiţi, am privit în ochii lui şi am simţit o mândrie, pentru că într-adevăr suntem moldoveni harnici.

Ideile lui Anatol nu se termină niciodată. Din start zic „nu” la toate ideile lui şi tot timpul îi spun să terminăm întâi ce am început, pe urmă să începem altele. Cu toate acestea, materializăm împreună tot ce nu-l lasă pe el să doarmă noaptea.

Lucrăm cu un contingent de oameni plăcuţi, inteligenţi, care au nostalgia de a fi la ţară, mai ales care sunt născuţi la sat.

Despre oamenii care le-au păşit pragul

Galina: Primul turist a venit pe neaşteptate, era o doamnă şi a venit să ia masa. Să vedeţi prin ce am trecut… tremuram toată. Au fost emoţii foarte mari. După ce a plecat doamna, am râs cu poftă şi am înţeles că am păşit prima treaptă.

Anatol: Au venit odată două femei din Italia cu soţii lor italieni să le arate Moldova. Când una dintre ele a trecut pe lângă lejancă, fără să-şi dea seama, a început a vorbi singură: „Pentru prima dată-n viaţă am simţit o asemenea mândrie că sunt moldoveancă!”. Mie mi s-a ridicat părul în cap. Pentru mine, acesta fost cel mai frumos compliment.

Anatol: Acum trei ani a fost pe la noi Valeriu Golubev, a doua persoană în Gazprom – iubitor de rustic ce umblă prin toată lumea şi se duce prin locuri mai sălbatice, ca prinţul Charles. Era iarnă, el bea vin fiert şi stătea pe lejancă, Galina le gătea bucate tradiţionale. Şi el a zis: „Am fost prin toată lumea şi am văzut multe locuri, cel mai bun loc l-am găsit în Austria, dar la voi e mai bine”.

Galina: Venise odată prim-ministrul Vlad Filat cu o delegaţie. A stat la masă şi la un moment dat, a ieşit pe afară. Când mă uit – nu-i. Şi-mi zic: „Doamne, unde e?”. Când ne uităm, Vlad Filat este la bucătărie printre cratiţe. Bucătăreasa mai nu a leşinat, prim-ministrul ridica capacele. El se simţea ca la mama acasă, spunând: „Mie îmi place să iau găluşca din ceaun”.

Galina: A fost de curând o doamnă scriitoare cu familia sa. Şi ea spune: „Vreau să vin aici pe două săptămâni, că îmi doresc să termin o carte şi am nevoie de un refugiu undeva. Dar vreau să vin când va fi sobiţa caldă, să stau pe lejancă, să aud cum trosnesc lemnele, cum fierb sărmăluţele.”

Un articol de Doina Popa

Sursa: vipmagazin.md

UE nu-şi poate atinge obiectivele politicii agricole fără OMG. Vezi despre ce este vorba

Agrobiznes
-
0

Uniunea Europeană își subminează competitivitatea în sectorul agricol, dacă respinge culturile modificate genetic arată un studiu publicat recent în Trends in Plant Science.

„Dacă Uniunea Europeană nu este capabilă să facă față schimbărilor, va deveni dependentă aproape în totalitate de lumea exterioară, pentru hrană, nutreț și progres științific. Asta pentru că lumea exterioară (n.r. – spaţiul non-UE) a îmbrățișat deja tehnologia care este atât de nepopulară în Europa, realizând că aceasta este singura metodă de a practica agricultura sustenabilă”, a declarat Paul Christou de la Universitatea din Lleida-Agrotecnio și Institutul Catalan pentru Cercetare și Studii Avansate, din Spania.

„Multe aspecte ale politicii agricole a UE, inclusiv cele referitoare la organismele modificate genetic (OMG), sunt inconsecvente pe plan european și astfel această politică nu-și poate atinge obiectivele”, a adăugat Christou.

De exemplu, strategia Lisabonei este aceea de a crea o bioeconomie bazată pe cercetările recente în domeniu și recunoaște potențialul OMG de a contribui la realizarea acestui plan, dacă nu ar interveni politica UE în acest sector. În realitate, în Europa este în vigoare un moratoriu privind culturile modificate genetic, precum porumb, bumbac și soia. Cu toate acestea, produsele pe care nu au voie să le cultive fermierii europeni, sunt importate.

De subvențiile pentru fermieri beneficiază acum marii producători, în dauna fermelor de familie, a arătat Christou. De asemenea, UE a interzis fermierilor să folosească prea multe pesticide și a limitat folosirea metodelor chimice de combatere a dăunătorilor din culturi, deși permite importul de alimente produse în felul acesta.

„Fermierilor europeni le este interzisă libertatea de a decide singuri. De fapt, sunt împiedicați să devină competitivi pentru că politicile UE îi discriminează în mod activ pe fermierii interesați de culturile modificate genetic, totuși exact produse provenind din aceste culturi sunt importate”, a declarat Christou.

Sursa: recolta.eu

1...2.0232.0242.025...2.056Pagina 2.024 din 2.056