Înainte de sezonul rece, pomii pot deveni un refugiu pentru numeroși dăunători care și-au făcut simțită prezența în timpul anului. Aceștia își găsesc adăpost în crăpăturile scoarței, pe ramuri, la baza mugurilor sau în alte zone protejate.

Pentru mulți dintre acești dăunători, o gestionare corespunzătoare în perioada rece este foarte importantă pentru a reduce infestarea în anii următori.

Principalii dăunători care iernează în pomi

În pomii de măr

• Viermele merelor și gărgărița florilor de măr iernează în crăpăturile scoarței.
• Păduchele verde al mărului preferă ramurile subțiri, baza mugurilor sau zonele acoperite de scoarța exfoliată.
• Păduchele din San Jose iernează sub scut pe ramuri.
• Iar păduchele lânos își găsește loc pe părțile aeriene ale pomilor.

În pomii de păr

• Puricele melifer comun al părului și păduchele mov al părului se adăpostesc sub scoarța pomilor.
• Acarienii, precum acarianul galicol al frunzelor de păr, iernează sub solzii mugurilor sau stratul de fumagină.

În pomii de prun

• Larvele viermelui prunelor se ascund sub scoarța exfoliată într-un cocon mătăsos.
• Acarianul galicol al prunului iernează în gale la baza mugurilor, iar păduchele cenușiu al prunului se află în stadiul de ou de rezistență pe ramuri.

Acești dăunători reprezintă o rezervă semnificativă care poate afecta pomii dacă nu sunt gestionate corect înainte de venirea primăverii.

Măsuri de prevenție înainte de iarnă

Pentru reducerea rezervei de dăunători și boli, se recomandă:

• Tăierea pomilor prin îndepărtarea ramurilor bolnave, cu simptome de atac, a frunzelor și fructelor mumifiate.
• Vopsirea trunchiurilor pentru protejarea scoarței.
• Igienizarea livezilor, inclusiv eliminarea frunzelor căzute.

Aceste măsuri ajută la diminuarea numărului de boli și dăunători care pot ierna pe pomi, tratamentele de iarnă rămân o etapă esențială.

Tratamentele de iarnă la pomi: când și cum se fac?

Specialiștii recomandă realizarea tratamentelor împotriva dăunătorilor la sfârșitul iernii, nu mai devreme și niciodată înaintea tratamentelor cu fungicide.

În această perioadă, dăunătorii se află în stare de repaus, majoritatea formelor hibernante sunt bine ascunse, astfel încât insecticidele de contact nu-și au efectul, cu atât mai mult cele sistemice ce, în general, nu au niciun efect în perioada rece a anului, deoarece necesită o parte vegetativă care să preia substanța activă.

Astfel, tratamentul de iarnă împotriva formelor hibernante ale dăunătorilor (adulți, larve, pupe, ouă) se efectuează la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului („urechiușă de șoarece” la măr sau „buton verde” la prun).

De exemplu, pentru combaterea adulților hibernanți ai gărgăriței florilor de măr primul tratament se efectuează la începutul dezmuguritului.

Pentru combaterea păduchelui din San Jose un rol foarte important revine tratamentelor din perioada rece, numit și tratament de iarnă.

Mulți specialiști menționează că, împotriva acestui dăunător pot fi realizate tratamente și în ferestrele din luna ianuarie, în stadiul de „cap negru” al nimfelor care iernează.

Vezi și Păduchele din San Jose – dăunător important la pomi.

Pentru menținerea sub control a păduchelui lânos foarte important este tratamentul din fenofaza de dezmugurire, care trebuie realizat cu un insecticid, prin îmbăierea pomilor.

Larvele hibernante pot fi combătute în perioada de repaus vegetativ, către sfârșitul iernii, cu uleiuri horticole ce pot fi combinate cu insecticide. 

Pentru realizarea tratamentelor de iarnă în livezi, de obicei, se utilizează produse pe bază de uleiuri minerale în combinație cu un insecticid (de ex. ulei de parafină).

În livezile unde nu se aplică insecticide de origine chimică, în perioada repausului vegetativ se fac tratamente cu ulei horticol simplu.

Pentru a atinge eficiența dorită, este recomandată aplicarea uleiului horticol atunci când temperatura aerului depășește 5 grade Celsius.

Exemple de aplicare a uleiului horticol în diferite programe de menținere sub control a dăunătorilor este prezentată în următorul tabel:

Acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) și acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) sunt specii de acarieni dăunători importanți ai speciilor sâmburoase și nu doar.

Ambii fiind din familia Tetranychidae și având aproximativ jumătate de milimetru în mărime. Ambii au o gamă largă de gazde, inclusiv multe specii de pomi și arbuști fructiferi, dar și legume și culturi de câmp.

Acarieni dăunători la pomi și legume – particularități

Ciclul de viață al acestor doi acarieni dăunători este diferit: acarianul roșu al pomilor iernează sub formă de ouă depuse pe muguri și în crăpăturile scoarței, în timp ce acarianul roșu comun iernează sub formă de femele adulte sub scoarța pomilor.

Femelele adulte ale păianjenului roșu al pomilor sunt de culoare roșu închis, cu perișori pe spatele lor, în timp ce masculii sunt mai mici și de culoare mai deschisă.

Femelele adulte ale păianjenului roșu comun sunt galben-verzui cele care nu iernează, iar femelele hibernante sunt portocalii până la roșu-portocaliu.

Femelele au două pete întunecate pronunțate, câte una pe fiecare parte a corpului. Aceste pete sunt mai puțin pronunțate la masculi.

Acarieni – daune produse

Păianjenii dăunători se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor; consumă conținutul celular al frunzelor, inclusiv clorofila care face culoarea verde a frunzelor. Fără clorofilă, acele celule goale apar albicioase sau cu efect de bronz.

Frunzele puternic infestate devin complet decolorate, se usucă și cad. Atacurile severe pot reduce creșterea fructelor și pot provoca căderea lor înainte de recoltare la anumite soiuri.

Mai multe generații de acarieni dăunători se pot să se dezvolte pe an. Acarienii se dezvoltă cel mai bine în condiții de căldură și secetă.

Inspecția vizuală frecventă a pomilor este cea mai bună metodă pentru a urmări dacă acarienii se dezvoltă pe plante.

Acarianul roșu al pomilor se deosebește prin ouăle sale roșii, care pot fi detectate pe scoarță la începutul primăverii și mai târziu sub frunze împreună cu adulții.

Acarianul roșu comun creează pânză tipică de păianjen pe frunze, în care se găsesc adulții. Ouăle sunt depuse și sub frunze și sunt vizibile sub microscop.

Acarieni dăunători – măsuri de control

Cea mai bună măsură preventivă este promovarea acarienilor prădători, cum ar fi Typhlodromus pyri, Phytoseiulus persimilis sau specii din familia Hypoaspis, care se hrănesc cu acarieni.

Acești acarieni prădători pot fi, de asemenea, distribuiți dacă nu sunt prezenți în livadă. O strategie corectă de pulverizare este necesară în aceste livezi pentru a preveni dispariția prădătorilor introduși.

Furnizarea unor condiții de creștere adecvate pentru sănătatea optimă a plantelor și udarea și fertilizarea corespunzătoare, mai ales când vremea este caldă și uscată, vor ajuta la reducerea daunelor.

Numărul acarienilor roșu comun care iernează poate fi redus prin distrugerea buruienilor, cum ar fi cârmâzul, spanac odorat, ciumăfaie, mur sălbatic, ciocul berzei și altele.

Vezi mai multe despre controlul ecologic al dăunătorilor în livezi vizionând Cursul Biofruitnet disponibil pe acest link.

_______________

Acarianul roșu comun și acarianul roșu al pomilor – tratamente

Săpunurile și uleiurile insecticide ar trebui luate în considerare pentru control. Tratamentele cu ulei horticol pot fi eficiente în controlul acarienilor cum e Panonychus ulmi. 

Acesta depune ouăle în crăpăturile sau perforaţiile făcute pe tulpina sau ramuri.

O metodă eficientă de control este aplicarea unui ulei în perioada de repaus vegetativ întârziat, atunci când ouăle care iernează încep să eclozeze.

Dacă un tratament cu ulei în perioada menționată este omis, pot fi necesare tratamente ulterioare pentru a menține populațiile de acarian roșu sub niveluri dăunătoare.

Acarianul roșu comun dezvoltă rezistență la majoritatea acaricidelor după utilizare prelungită.

Dacă populațiile de acarian roșu ating niveluri economic dăunătoare la începutul verii, este preferabil să aplicați un acaricid înainte ca prădătorii naturali să înceapă să colonizeze pomii, decât să așteptați până la mijlocul sau sfârșitul verii, când prădătorii sunt mai abundenți.

De la căderea petalelor până în timpul verii, în diferite țări se utilizează pentru controlul acarienilor produse pe bază de abamectin, hexithiazox, săpun insecticid, fenpiroximat, ulei de vară (ulei mineral horticol, ulei de canola, ulei de soia) și altele.

Lista produselor omologate în Moldova poate fi accesată pe pesticide.md, iar în România pe codexul-fitosanitar.ro.