Dorin Recean a ieșit să discute cu fermierii care protestează în PMAN

Tatiana Caraman
-
0
Dorin Recean a ieșit să discute cu fermierii care protestează în PMAN

Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, a ieșit să discute cu fermierii care protestează astăzi în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), notează Știri.md.

Fermierii și-au exprimat, față de oficial, dificultățile cu care se confruntă. La rândul său, Recean a precizat cum intervin autoritățile pentru a rezolva problemele agricultorilor.

„Așa cum ne-am înțeles, capacitatea la AIPA a fost mărită. În aproximativ șase săptămâni, mai mult de 400 de milioane de lei au fost puși la dispoziția agricultorilor. Zilele astea vor fi aprobați 100 de milioane suplimentar, au fost aprobate modificările la legea TVA ca să puteți recupera încă aproximativ 300 și ceva de milioane”, a spus Recean în fața fermierilor. 

De menționat că, agricultori din mai multe localități participă marți, 20 iunie, la un protest cu tehnică agricolă organizat în centrul capitalei. Fermierii cer de la autorități mai multe măsuri de susținere pentru sectorul agricol din țară.

Relația dintre furnici și afide – cum primele cresc colonii perfecte de afide

Luminita Crivoi
-
2
Relația dintre furnici și afide – cum primele cresc colonii perfecte de afide

În natură, insectele adesea „se împrietenesc” în cel mai imprevizibil mod. Acest lucru s-a întâmplat cu furnicile și afidele. Oamenii sunt obișnuiți să trateze furnicile ca pe insecte utile mediului.

Furnicile ca apărători ai plantelor: furnicile au nevoie de proteine pe care le obțin prin prădarea mai multor artropode, inclusiv dăunători ai plantelor. Acest lucru le face aliați importanți în controlul biologic al dăunătorilor prin reducerea populațiilor de dăunători și a daunelor la culturi.

Furnicile ca dăunători indirecti: furnicile au, de asemenea, nevoie de zaharuri, pe care le obțin din roua de miere a dăunătorilor majori ai plantelor, cum ar fi afidele, păduchi țestoși și păduchele de San José.

Furnicile protejează acești dăunători de prădători și parazitoizi (de exemplu de buburuze) în schimbul la roua de miere, ceea ce duce la creșterea populațiilor de afide și a daunelor la plante.

Afidele sunt incluse în categoria dăunătorilor care provoacă daune mari plantelor de cultură, fiind și un vector important al răspândirii virusurilor la plante.

Cele două specii au reușit să creeze o relație „perfectă” și să devină aproape de neînvins datorită acesteia. Simbioza creată la furnici și afide, în general constă în faptul că furnicile răspândesc afidele pe toată plantă, le protejează, iar un astfel de truc a fost inventat pentru a obține o sursă constantă de hrană.

Cum se întâmplă asta?

  • Afidele se hrănesc cu seva plantelor, procesând proteine ​​secretă o soluție dulce, inutilă pentru ele.
  • Furnicile transportă afidele mici la lăstari și frunze fragede.
  • Apoi insectele active „mulg” afidele, obținând mierea dulce pentru hrană.

Dacă vi se pare amuzant cuvântul „mulg”, acesta vine din cauza asocierilor multiple. Multe specii de afide s-au obișnuit cu patronii lor – furnicile. Prin urmare, afidele nu elimină produsul final pe frunze, ci așteaptă ca furnica să vină în fugă, iar prin unele semnale cu antenele făcute de acestea afidele oferă o porție dulce de „roua de miere”.

Furnicile nu uită de afide, protejându-le de inamici, deoarece sunt mult mai mari decât afidele, așa că își pot permite să transporte femelele fără aripi în locuri diferite.

După câteva zile, colonia crește. Fiecare femelă produce până la o sută de indivizi pe zi. Furnicile pot conta pe o aprovizionare continuă cu hrană dulce. „Fabrica de cofetărie” trebuie păzită, iar furnicile războinice vin în apărare.

Un lucru și mai interesant, este faptul că furnicile s-au învățat să controleze populațiile de afide în raportul favorabil pentru ele. Un grup de oameni de știință japonezi a descoperit, că furnicile tind a menține un anumit raport de afide de diferite culori.

Furnicile sunt adesea comparate cu păstorii, iar afidele sunt numite „vaci pentru furnici”. Un nou studiu publicat în jurnalul Scientific Reports arată, că furnicilor le pasă de ce culoare sunt „vacile” în turma lor.

Eisuke Hasegawa, Saori Watanabe și colegii lor studiază relația dintre furnicile Lasius japonicus și afidele Macrosiphoniella yomogicola. Această specie de afide are două forme de culoare: roșu și verde.

În coloniile independente de afide care trăiesc fără sprijinul furnicilor, forma roșie se reproduce mai repede și, ca urmare, afidele roșii predomină asupra celor verzi.

Dar, după cum au arătat cercetările lui Hasegawa și echipei sale, furnicile preferă gustul de miere secretat de afidele verzi.

Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că furnicile apără cel mai puternic coloniile unde 65% dintre afide sunt verzi și 35% sunt roșii.

Experimente recente au fost dedicate comparării dezvoltării afidelor în prezența furnicilor și fără. După cum era de așteptat, de obicei, predomina forma roșie, dar când furnicile au apărut în colonie, afidele verzi au început să se înmulțească mai repede, iar după un timp s-a stabilit un raport de 65% verzi la 35% roșii.

Acest lucru a fost confirmat de observarea afidelor în natură. Populațiile cu predominanța formei verzi au fost întotdeauna în grija furnicilor.

Rămâne neclar ceva. Dacă furnicile preferă „mierea” afidelor verzi, pe care le îngrijesc, păzesc, iar de cele roșii nu se îngrijesc deloc, de ce, totuși, le păstrează, nu le distrug?

Autorii lucrării sugerează, că afidele roșii oferă alte beneficii, de exemplu, pot suprima dezvoltarea mugurilor inferiori la plantele gazdă.

Acest lucru, spun oamenii de știință, permite populației de afide să se hrănească cu o plantă pentru o perioadă mai lungă de timp.

Cum își protejează furnicile „turma”?

De îndată ce insectele sau păsările periculoase se apropie de locația coloniei, furnicile încep să alerge, grăbindu-se să-și salveze afidele. Aceasta putem observa în orice grădină. Dacă furnicile au devenit active, înseamnă că simt, că afidele sunt în pericol.

O furnică puternică și încăpățânată intră în adevărate lupte cu sirfidele, buburuzele, păianjeni prădători, care reprezintă o amenințare pentru coloniile de afide.

Păsările nu au timp să ciugulească insectele de pe frunze, dacă lângă pom se află un furnicar. „Apărătoarele” se mișcă de-a lungul ramurilor mult mai repede, salvându-și sursa de hrană.

În momentul pericolului, furnica reușește să scoată afida de pe plantă, să o apuce în fălcile ei și să o ascundă într-un loc sigur. Afida încearcă s-o ajute pe furnică, strângându-și picioarele în timpul retragerii.

Ouăle de afide și femelele pot petrece iarna în furnicarul cald, unde sunt complet în siguranță. Odată cu primele raze de soare de primăvară, furnicile își scot comorile pentru aerisire. Apoi le duc înapoi, păstrând viitoarea „turmă” până când apar frunzele pretabile pentru hrănire.

De îndată ce apare posibilitatea de reproducere, furnicile apucă afidele și le așază pe plante potrivite. Furnicile sunt atât de obișnuite să aibă în apropiere afide care dau roua de miere, încât chiar le iau cu ele în timpul permutărilor.

Datorită sprijinului reciproc, este destul de dificil să eliminați afidele din culturi. Prin urmare, trebuie să scăpați de furnici și să vă gândiți la aceea, cum să întrerupeți această cooperare strânsă.

Măsuri de control

Studiul simbiozei insectelor în natură duce la concluzia eronată, că populația dăunătorilor crește doar datorită furnicilor. Diferite tipuri de afide fac o treabă grozavă pe cont propriu. Primăvara, femelele fără aripi sunt ocupate cu reproducerea, iar la mijlocul verii apar coloniile cu aripi.

Ele ajută familia să supraviețuiască prin permutarea pe plante tinere, suculente. Afidele și ouăle lor pot hiberna sub scoarța pomilor sau în desișurile uscate de ierburi pentru a-și începe activitățile în primăvară.

Prin urmare, este necesar să luptați împotriva afidelor, punând pentru furnici o barieră în drumul lor către „roua de miere” pe care o obțin.

O modalitate simplă este să atașați capcane cu bandă lipicioasă la trunchiurile pomilor. Furnicile se lipesc de bandă și accesul la vârfurile suculente e stopat.

Focarele de afide, care au apărut în condiții de grădină, pot fi spălate cu apă, iar restul sunt îndepărtate manual. Este ușor să efectuați o astfel de procedură pe pomii și arbuștii de talie mică.

Puteți face furnicile să părăsească grădina cu ajutorul plantelor vecine, al căror miros nu este tolerat de insecte. Menta, vetricea, pătrunjelul, muștarul, valeriana, gălbenelele, care sunt semănate de-a lungul perimetrului parcelelor creează disconfort furnicilor.

Pentru a nu distruge reprezentanții utili ai faunei și pentru a nu perturba echilibrul natural, în condiții de grădină, se recomandă:

  • Săpați furnicarul și transferați-l într-un loc mai îndepărtat, iar în găurile rămase puneți o cârpă ce miroase a gaz;
  • Umbriți locul de reședință al insectelor și ele înșiși părăsesc locuința;
  • Folosiți ierburi aromatice, usturoi, așezându-le pe potecile furnicilor;
  • Plantați plante „respingătoare” pentru furnici în jurul pomilor;
  • Pulverizați plantele cu infuzii de pelin, tutun, coajă de ceapă, mentă, ardei iute, gălbenele, lavandă;
  • Creați o barieră de apă prin așezarea în jurul trunchiului pomului a unei anvelope uzate, în care turnați apă;
  • Ungeți jos trunchiul pomului cu ulei vegetal, furnicile nu se vor urca;
  • Presărați cărările furnicilor cu cenușă, sare, scorțișoară, făină de oase, tutun.

Dacă nu vor avea furnicarul pe aproape, furnicile puține aduc o mulțime de beneficii mediului natural. Dacă distrugeți afidele ca sursă de hrană pentru furnici, acestea vor părăsi cu siguranță locul.

Combaterea afidelor

Printre produsele mai puțin dăunătoare ce pot fi utilizate pentru controlul afidelor se numără piretrina ( de ex. Spruzit utilizat în norme diferite la hectar) – substanțe cu efect insecticid obținute din florile diferitelor soiuri de crizanteme.

O altă substanță ecologică eficientă în controlul afidelor sunt sărurile de potasiu ai acizilor grași C7-C20 (Flipper), utilizate în controlul afidelor la căpșune și legume.

La pomi, în perioada de repaus, este utilizat uleiul de parafină pentru reducerea rezervei de insecte nocive, inclusiv unele specii de afide (de ex. Ovipron Top).

Un piretroid sintetic eficient în controlul afidelor este esfenvalerat (de ex. Sumi Alpha).

În majoritatea cazurilor, sunt utilizate insecticide pe bază de acetamiprid, deltametrin, lambda-cihalotrin, flonicamid, tau-fluvalinat pentru tratamente contra afidelor și altor specii de insecte dăunătoare.

Detalii despre Afidele sau păduchii de plante – tratamente la legume și pomi.

Cinci zile de colectare gratuită a ambalajelor din agricultură pentru reciclare. Participă! Indiferența costă

Luminita Crivoi
-
0
Cinci zile de colectare gratuită a ambalajelor din agricultură pentru reciclare. Participă! Indiferența costă

Agricultorii din întreaga țară sunt îndemnați să se debaraseze de deșeurile agricole în cadrul unei campanii de colectare. Astfel, până pe 25 iunie, ei pot apela la Sistemul colectiv Autorizat „Eco Save”, care va prelua gratuit ambalajele agricole, inclusiv canistrele, bidoanele de la produse de uz fitosanitar și fertilizanți, precum și big-bag-urile de la îngrășăminte.

Conform cifrelor oficiale care totalizează rapoartele agenților economici, în anul 2020, peste 217.000 de tone de deșeuri au fost generate de întreprinderile din Republica Moldova care activează în agricultură și industria alimentară.

O mare parte dintre aceste deșeuri sunt reprezentate de ambalaje, care pot conține substanțe chimice și reziduuri periculoase. Dacă nu sunt gestionate corect, acestea pot avea un impact negativ asupra ecosistemelor și sănătății umane.

„Ambalajele de la pesticide se descompun greu în mediul înconjurător și pot declanșa o poluare gravă. Tocmai pentru a evita asemenea consecințe, credem că este foarte important să-i încurajăm și să-i ajutăm pe agricultori să gestioneze în mod responsabil acest tip de deșeuri. Scopul nostru comun este conservarea și protejarea resurselor naturale esențiale, cum ar fi solul, apa și biodiversitatea”, a declarat Mihai Caranfil, directorul executiv al Fundației „Eco Save”.

Este important de menționat că ambalajele agricole trebuie să fie pregătite corespunzător înainte de colectare. Specialiștii recomandă procesul de triplă clătire întrucât, după utilizarea produselor de uz fitosanitar și a altor substanțe chimice, pe fundul ambalajelor rămân, în medie, între 1 și 2,5% din conținut.

„Procedura de triplă clătire garantează că ambalajele nu mai conțin reziduuri periculoase și pot fi reciclate într-un mod ecologic. Agricultorii nu trebuie decât să umple ambalajul cu apă pe un sfert, să-l agite și să toarne apa în rezervorul echipamentului de stropit. Procedura trebuie repetată de încă două ori. La final, vasul trebuie verificat și găurit, pentru ca să devină inutilizabil”, a menționat Mihai Cojocaru, administratorul Fundației „Eco Save”.

Agricultorii care își doresc să transmită gratuit ambalajele spre reciclare pot apela numărul 062 023 123, iar echipa Eco Save va prelua deșeurile.

Această modalitate simplă și convenabilă de reciclare le permite fermierilor să se implice activ în protejarea mediului, dar și a sănătății comunităților din care fac parte. 

Fundația „Eco Save” reprezintă un Sistem Colectiv de preluare și onorare a responsabilității extinse de gestionare a Deșeurilor de Echipamente Electrice și Electronice, Ambalajelor și Bateriilor pentru a reduce impactul asupra mediului și a sănătății umane, contribuind astfel la o dezvoltare durabilă a societății. 

O nouă rundă de discuții la Guvern, cu privire la problemele din sectorul agrar: Ce soluții au propus autoritățile

Tatiana Caraman
-
0
O nouă rundă de discuții la Guvern, cu privire la problemele din sectorul agrar: Ce soluții au propus autoritățile

O nouă rundă de discuții la Casa Guvernului între prim-ministrul Dorin Recean, reprezentanții Asociației „Forța Fermierilor”, și vicepremierul Vladimir Bolea.

Participanții au abordat subiecte legate de provocările actuale în sectorul agrar pe fundalul crizei regionale și a protestului anunțat de Asociație.

Șeful Cabinetului de miniștri a menționat că Guvernul a alocat suplimentar 533 de milioane de lei în sprijinul agricultorilor afectați de criza economică regională și este antrenat, de asemenea, în identificarea soluțiilor pentru substituirea exporturilor și compensarea pierderilor suferite de agricultori. 

„Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, au fost perturbate lanțurile logistice și circuitele economice stabilite. Acum, este nevoie să reorganizăm exporturile, să identificăm noi piețe de desfacere și să identificăm resurse financiare suplimentare pentru susținerea sectorului agricol. Autoritățile și-au îndeplinit angajamentul asumat de sporire a vitezei de procesare a cererilor de subvenționare. Examinăm și alte soluții în beneficiul agricultorilor”, a menționat prim-ministrul Dorin Recean.

Vicepremierul Vladimir Bolea a specificat că, în ultimele 2 săptămâni, au fost luate toate măsurile operaționale și de management, astfel încât Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) a procesat peste 1100 de cereri de subvenționare, fiind distribuite peste 162 de milioane de lei.

Alte 3500 de dosare urmează a fi examinate până la sfârșitul lunii iulie, urmând să fie alocate beneficiarilor peste 550 de milioane de lei. 

Reprezentanții Asociației „Forța Fermierilor” au reiterat revendicările în legătură cu posibilitatea de extindere a programului de rambursare a TVA și majorarea spectrului de beneficiari.

De asemenea, au solicitat compensarea costurilor de producere pentru fermierii mici și mijlocii în valoare de cel puțin 3.000 de lei per hectar, la culturile agricole de primă grupă.

Capul umflat la pui – cauze, prevenire, tratament

Eugen Voinitchi
-
0
Capul umflat la pui – cauze, prevenire, tratament

Capul umflat la pui provoacă probleme grave atât în sectorul industrial, mai ales în fermele de creștere a puilor broiler, dar și pentru gospodăriile individuale casnice.

Frecvent, problema este întâlnită la rasele grele, dar poate fi întâlnită periodic și la găinile ouătoare. La fel, boala dată poate fi înregistrată și la curci.

Boala capului umflat poate provoca pierderi serioase în primul rând la fermele cu pui de carne, unde nu sunt respectate condiție de bunăstare a animalelor (microclimat defectuos, densitate mărită a efectivului).

Cauzele umflării capului la pui 

Aceasta este o boală multifactorială, adică poate apărea din mai multe cauze, din acest motiv este foarte complicat de pus un diagnostic corect.

Dintre factorii etiologici putem menționa în primul rând factorii de ordin viral, cum ar fi Rinotraheita aviară (mai poate fi întâlnit sub denumirea de Pneumovirus aviar, SHS – sindromul capului umflat, TRT-sindrom Traheita-Rinotraheita), Bronșita infecțioasă și Pseudopesta aviară.

Din cauzele bolii de origine bacteriană, pot fi menționate Haemophilus gallinarum, Ornithobacterium rhinotracheale și E. Coli. La fel și Micoplasmoza aviară poate provoca patologia dată.

Trebuie de menționat faptul că această problemă alături de unele boli infecțioase de origine bacteriană sau virală menționate mai sus care provoacă acest simptom, poate apărea și în urma depresiei imunitare (scăderea imunității) provocată de diverse boli, cum ar fi Bursita infecțioasa, Boala Marek sau Anemia infecțioasă.

Dintre principalele cauze care declanșează Sindromul capului umflat la păsări trebuie de menționat problemele de microclimat, excesul de căldură, umiditate mărită, curenți de aer.

Din acest motiv, această problemă este înregistrată des în perioada rece a anului, când este foarte complicat de organizat corect microclimatul în hale, dar poate fi întâlnită și în perioada cu temperaturi ridicate, când de asemenea este complicat de organizat un microclimat corespunzător.

La fel, un factor important este stresul. Foarte des există situații când fermierii sau persoanele fizice procură puii crescuți (de la piață sau de la ferme specializate) care la momentul procurării nu manifestă probleme, iar peste câteva zile după procurare și popularea acestora în adăposturile pentru păsări, se observă această problemă.

Mai des, capul umflat apare atunci când fermierii adăpostesc păsările în cotețe unde este curent puternic de vânt sau unde sunt alte vârste de păsări (nu se respectă principiul totul plin, totul gol).

Trebuie de menționat faptul că această problemă a fost înregistrată destul de masiv în perioada anul 2021. Din motivul că luna iunie 2021 a fost răcoroasă cu multe ploi (respectiv a fost umiditatea înaltă), iar în luna iulie, invers, au fost înregistrate temperaturi foarte înalte, care au afectat sistemul respirator și drept consecință a provocat boala capului umflat.

În perioada menționată au fost afectați masiv puii zburați, care au fost comercializați către sectorul individul.

Există probabilitatea că și în vara anului 2023 să se repete această problemă, dat fiind faptul că la sfârșitul lunii mai și la începutul lunii iunie 2023 au fost temperaturi mai scăzute ca de obicei și că va urma lunile iulie și august, pentru care deja sunt prognozate cu temperaturi ridicate.

Patogeneza capului umflat la pui

De obicei, la păsările după contactul cu un virus sau din cauza microclimatului defectuos sau o combinație între acești doi factori este afectat sistemul respirator. Ulterior, se combină cu infecția bacteriană de E. coli, care produce celulita țesuturilor înconjurătoare ochilor și, ca urmare, apare capul umflat.

Foarte des cel mai important declanșator al Sindromului capului umflat la puiul de carne este pneumovirusul (TRT – sindrom Traheita–Rinotraheita), responsabil de traheite și sinuzite la curci și sindromul capului umflat la pasările de reproducție, rase grele.

Bacteriile de genul E.coli și Ornithobacterium rhinotracheale produc cel puțin jumătate din paguba economică.

Răspândirea

Poate apărea oriunde, atât în sectorul individual, cât și în fermele comerciale. Mai des este întâlnit în zone cu densitate mare a fermelor de pui de carne, în special în sezonul rece.

Poate provoca mortalitatea între 10 și până la 20% din efectiv. Septicemiile și aerosaculitele ulterioare produse măresc rata de mortalitate cu încă 20% printre supraviețuitorii bolii acute.

Transmitere

În primul rând, transmiterea bolii are loc de la o pasăre la alta pe cale aerogenă. Indirect prin intermediul apei de băut, al așternutului sau al furajului.  

Simptome

Sindromul se declanșează rapid și se manifestă la circa 10% din efectiv la vârsta de 14-30 de zile prin lacrimare și conjunctivită cu evoluție spre edem periorbital (inflamația capului în zona ochilor).

Patologia capului umflat la pui

Exsudatul vâscos și sero-purulent, acumulat subcutanat, devine cazeos în cazurile de cronicizare. Se produce hiperemie traheală și congestie pulmonară. Cazurile cronice prezintă aerosaculita, perihepatita și peritonita cazeoasă. Pot să apară și atrofia bursei tipice unor infecții anterioare cu virusuri respiratorii.

Diagnostic

Se poate efectua conform simptomelor clinice. Totuși, este recomandată trimiterea materialului patologic (cadavre, organe) către laborator pentru efectuarea diagnosticul de laborator (bacteriologie, PCR). La fel, este recomandat de efectuat examene serologice permanente a efectivului.

Important! Trebuie identificați agenții patogeni atât primari, cât și secundari!

Tratamentul capului umflat la pui

Se face în funcție de rezultatele laboratorului și agentului patogen. Utilizarea antibioticelor trebuie făcută numai la recomandarea medicului veterinar și în funcție de rezultatele antibiogramei.

Din cele mai eficiente s-a dovedit a fi florfenicolul (Floreef, Veterin) și combinația de doxicilină cu tilozină (Tiloxin, Tilodoxireef, Doxitylovet Plus).

Important! Folosirea nejustificată și pe o perioadă prea lungă a antibioticelor, poate duce la antibiorezistență.

Dar trebuie de menționat faptul, că deseori antibioticele opresc problema atât cât sunt administrate, dar după întreruperea tratamentului problemele și pierderile pot reapărea.

La fel, este recomandată utilizarea antiinflamatorilor și antipireticelor, cum ar fi aspirina (Reevit C este o combinație de aspirină și vitamina C). Acestea reduc simptomatica și permit recuperarea mai rapidă. Pot fi utilizate împreună cu antibioticele.

În caz că există probleme respiratorii este recomandată administrarea preparatelor care conțin bromhexină și mentol (Mentoreef Plus). Aceste produse ușurează respirația și permit însănătoșirea rapidă a păsărilor.

La fel, este recomandată folosirea complexelor de vitamine pentru fortificarea luptei nespecifice a organismului cu boala.

Prevenirea capului umflat la pui

La fermele comerciale se vor face dezinfecții complete periodice, obligatoriu trebuie respectat principiul „totul plin – totul gol”. După eliberarea halelor trebuie îndeplinite toate măsurile pentru dezinfecția halelor, cum ar fi spălarea obligatorie a halei cu un detergent, dezinfecția umedă cu produse pe bază de iod (Vapcophore) și/sau  peroximonosulphat (Virex, Vircon S)., dezinfecția finală prin gazare utilizând produse pe bază de glutaldehide (Virosept, Viroshild).

Pasările de reproducție se vor vaccina cu un vaccin cu pneumovirus, vaccin contra micoplasmei, anemiei infecțioase. Tineretul obligatoriul trebuie vaccinat contra Bronșitei infecțioase și Boala de Newcastle. Însă, vaccinul nu are efect fără colaborarea cu celelalte măsuri profilactice.

Un factor important este respectarea condițiilor de microclimat și bunăstarea animalelor.

Pentru sectorul individual este recomandat procurarea puilor zburați de la fermele autorizate, cu prezența certificatului veterinar care confirmă vaccinările. Încăperile pentru populare trebuie să fie curate, dezinfectate, fără prezența altor păsări.

Se vor evita curenții de aer reci care ajung direct pe pui și temperaturile înalte (trebuie de organizat locuri de odihnă umbrite).

După procurarea puilor este recomandată transportarea acestora la locul destinației cât mai rapid (este recomandat în perioada caldă a anului de transportat puii dimineața sau seara pe răcoare). La destinație, administrarea apei de băut cu preparate care conțin vitamine (pentru micșorarea stresului).

La apariția primelor simptome – de contactat medicul veterinar.

Vezi și Variola la păsări – cum evităm răspândirea bolii. Tratament.

Sondaj: Bariere netarifare și experiențe ale companiilor în desfășurarea comerțului în regiunile CEFTA și UE

Luminita Crivoi
-
0
Sondaj: Bariere netarifare și experiențe ale companiilor în desfășurarea comerțului în regiunile CEFTA și UE

Proiectul „Sprijin pentru integrarea economică regională” sprijină implementarea agendei de reformă comercială în regiunea CEFTA.

Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană (UE) și Ministerul Federal German pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (BMZ) și implementat de Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH.

Împreună cu partenerii noștri, ne angajăm să facem ca integrarea economică regională să funcționeze pentru întreprinderi, ajutând reformele de facilitare a comerțului să aducă rezultate tangibile companiilor din regiune.

Implementarea reformei facilitării comerțului oferă posibilități pentru proceduri vamale mai ușoare, procese simplificate și mai efective din perspectiva costului la frontieră, sporind comerțul intra-regional și contribuind la o zonă economică regională mai competitivă.

În acest scop, am creat un chestionar legat de procedurile comerciale și experiențele cu care se confruntă companiile dumneavoastră în timp ce desfășoară comerț în regiunea CEFTA și UE. Constatările din chestionar vor fi încorporate într-un raport regional anual privind măsurile comerciale în regiunea CEFTA.

Raportul va încerca să cartografieze barierele în calea comerțului și să ofere propuneri pentru eliminarea acestora. O înțelegere solidă a perspectivei de afaceri este atunci esențială pentru ca noi să identificăm și să definim cu succes măsuri și politici care ajută la depășirea barierelor identificate în calea comerțului.

Prin urmare, vă rugăm să completați chestionarul disponibil pe acest link.

Vă rugăm să rețineți că completarea chestionarului nu va dura mai mult de 20 de minute din timpul dumneavoastră. De asemenea, vă rugăm să aveți în vedere că chestionarul este anonim și nu vor fi prezentate sau publicate răspunsuri individuale. Chestionarul va fi deschis pentru răspuns până pe 23 iunie.

Pentru mai multe informații despre proiect și misiune, vă rugăm să nu ezitați să o contactați: Milica Dragojevic – [email protected] sau Vadim Codreanu – [email protected].

În Moldova va fi creat Oficiul horticol

Tatiana Caraman
-
0
În Moldova va fi creat Oficiul horticol

În baza unui studiu a celor mai bune practici internaționale, la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, a fost prezentat Conceptul Oficiului horticol.

În vederea creării acestuia, MAIA beneficiază de suportul USAID prin intermediul Proiectului Competitivitate și Reziliență Rurală în Moldova.

În cadrul unei ședințe comune, s-a evaluat situația curentă în sectorul horticol și au fost identificate componentele-cheie necesare pentru crearea Oficiului.

Părțile au studiat modele de succes din Olanda, Spania, Australia, Noua Zeelandă și China, fiind explorate mai multe mecanisme de finanțare, ce implică investiții ale sectorului privat, contribuții din partea statului, granturi de la organizațiile internaționale sau o combinație de surse.

Constituirea Oficiului este necesară pentru implementarea politicii statului în sectorul horticol, îmbunătățirea competitivității sectorului, asigurarea dezvoltării durabile a acestuia, promovarea imaginii produselor la nivel național și internațional.

În scopul aprobării celui mai potrivit model care să corespundă realităților din Republica Moldova, urmează să fie elaborată o analiză complexă asupra aspectelor economico-financiare, tehnice, de management precum şi a actorilor implicați.

VIDEO. Șapte principii ale sistemului de management al siguranței alimentare HACCP

Luminita Crivoi
-
0
VIDEO. Șapte principii ale sistemului de management al siguranței alimentare HACCP

HACCP este un sistem de management al siguranței alimentare în cadrul căruia este abordată analiza și controlul pericolelor biologice, fizice și chimice de la faza de producție, la achiziționarea și manipularea materiilor prime, până la fabricarea, distribuția și consumul produsului finit.

Principiile HACCP se bazează în principal pe standardul internațional ISO 22000, standard ce conține toate rigorile siguranței alimentare aplicabile la nivel mondial. În metodologia HACCP sunt prezente și alte standarde ce vizează siguranța alimentară.

Standardul ISO este un document emis de Organizația Internațională de Standardizare (ISO), în care sunt precizate cerințe, specificații, linii directoare și caracteristici ce se pot utiliza pentru a se asigura faptul că materialele, produsele, procesele și serviciile corespund scopului lor final.

În general, cerințele ISO 22000 prevăd:

  • disponibilitatea unei politici generale de siguranță alimentară elaborată de conducerea superioară a întreprinderii;
  • stabilirea obiectivelor pentru realizarea respectării politicilor;
  • planificarea, crearea și documentarea sistemului de management;
  • menținerea protocoalelor care descriu eficiența sistemului;
  • crearea unei echipe de siguranță alimentară din rândul persoanelor calificate;
  • determinarea procedurii de interacțiune cu persoane importante din afara companiei (autorități de reglementare, clienți, furnizori etc.) și interacțiunea efectivă în cadrul companiei;
  • disponibilitatea unui plan de urgență;
  • Organizarea de ședințe de conducere pentru a revizui și evalua performanța SMSA ;
  • Alocarea resurselor suficiente pentru funcționarea eficientă a SMSA, inclusiv personal instruit și calificat corespunzător, infrastructură adecvată și mediul de lucru necesar pentru a asigura siguranța alimentelor;
  • respectarea principiilor HACCP;
  • crearea unui sistem de trasabilitate pentru identificarea produsului;
  • crearea unui sistem de acțiuni corective și controlul produselor neconforme;
  • disponibilitatea unei proceduri documentate pentru retragerea produselor;
  • controlul instrumentelor de monitorizare și măsurare;
  • dezvoltarea și menținerea unui program de audit intern;
  • actualizarea continuă și îmbunătățirea SMS-urilor.

Sistemul HACCP este format din următoarele şapte principii:

  1. Identificarea oricăror pericole care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil (analiza pericolelor);
  2. Identificarea punctelor critice de control la nivelul sau nivelurile, la care controlul este esenţial, pentru prevenirea sau eliminarea unui pericol sau pentru reducerea acestuia la un nivel acceptabil;
  3. Stabilirea limitelor critice la punctele critice de control, care vor separa acceptabilitatea de inacceptabilitate pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea pericolelor identificate;
  4. Stabilirea şi implementarea procedurilor de monitorizare efectivă la punctele critice de control;
  5. Stabilirea acţiunilor corective, atunci când monitorizarea indică scăparea de sub control a unui punct critic de control;
  6. Stabilirea procedurilor care vor fi efectuate cu regularitate, pentru a verifica dacă măsurile menţionate în paragrafele 1-5 sunt aplicate eficient;
  7. Stabilirea documentelor şi înregistrărilor proporţionale cu natura şi dimensiunea unităţii din industria alimentară, pentru a demonstra eficacitatea aplicării măsurilor subliniate la paragrafele 1 – 6.

Aplicarea celor şapte principii

Este recomandată parcurgerea următoarelor activităţi în ordine.

1. Analiza pericolului – Formarea unei echipe multidisciplinare (echipa HACCP) – 1. Ordinul de formare echipa

Această echipă, care se implică în toate etapele proceselor care interesează produsul, trebuie să deţină toată gama de cunoştinţe specifice şi expertiză corespunzătoare, legate de produsul în cauză, producerea sa (fabricaţie, depozitare, distribuţie), consumul său şi potenţialele pericole asociate şi, de asemenea, trebuie să includă, pe cât posibil, nivelurile cele mai înalte de management.

Acolo unde este necesar, echipa va fi asistată de specialişti, care vor ajuta în rezolvarea dificultăţilor referitoare la evaluarea şi controlul punctelor critice.

Echipa poate include specialişti:

  • care înţeleg pericolele biologice, chimice sau fizice legate de un anumit grup de produse;
  • care sunt responsabili pentru/sau sunt îndeaproape implicaţi în procesul tehnologic de fabricaţie a produsului studiat;
  • care au cunoştinţe practice legate de igiena şi operarea procesului din unitate şi echipament;
  • orice altă persoană care posedă cunoştinţe de specialitate în microbiologie, igienă sau tehnologie alimentară.

O persoană poate îndeplini mai multe din aceste roluri, punând la dispoziţia echipei toate informaţiile relevante, acestea fiind folosite pentru a garanta că sistemul elaborat este sigur. Unde expertiza nu este disponibilă în unitate, consultările se obţin din alte surse (consultanţă, ghiduri de bună practică pentru igienă, etc.).

Trebuie identificat scopul planului HACCP. Scopul trebuie să descrie care segment al lanţului alimentar este implicat, care proces din activitate este implicat şi clasele generale de pericole care trebuie abordate (biologice, chimice şi fizice ).

1.2. Descrierea produsului – 2. Specificații tehnice produs: Materie prima, produs finit

Este necesară o descriere completă a produsului, care trebuie să includă informaţii relevante legate de siguranţă, cum ar fi :

  • Compoziţia (ex. materii prime, ingrediente, aditivi, etc.);
  • Structura şi caracteristicile fizico-chimice (ex. solid, lichid, gel, emulsie, umiditate, pH, etc.);
  • Procesarea (ex. încălzire, deshidratare, sărare, afumare, etc. şi care este gradul);
  • Ambalarea (ex. ermetic, vacuum, atmosferă modificată);
  • Condiţii de depozitare şi distribuţie;
  • Termenul de valabilitate necesar (ex. „a se utiliza până la data” sau „a se consuma înainte de”);
  • Instrucţiuni de utilizare;
  • Orice criteriu microbiologic sau chimic aplicabil.

1.3. Identificarea intenţiei de utilizare – 3. Segmentarea pieții și descrierea așteptărilor clientului

Echipa HACCP trebuie, de asemenea, să definească utilizarea obişnuită sau aşteptată a produsului de către client, precum şi grupele de consumatori ţintă cărora le este destinat produsul.

În cazuri particulare, trebuie luată în considerare compatibilitatea produsului cu grupe speciale de consumatori, cum ar fi furnizori instituţionali, călători, etc. şi grupuri vulnerabile ale populaţiei.

1.4. Construcţia unei diagrame de flux (descrierea procesului de fabricaţie) – 4. Exemplu diagramă de flux

Indiferent de formatul ales, toate etapele implicate în proces, inclusiv întârzierile înregistrate pe parcursul sau între etape, de la recepţia materiei prime până la plasarea produsului finit pe piaţă, cuprinzând prepararea, procesarea, ambalarea, depozitarea şi distribuţia, trebuie studiate în mod secvenţial şi prezentate într-o diagramă de flux detaliată, cu date tehnice suficiente.

Tipurile de date pot include, dar nu sunt limitate la:

  • Planul premiselor de lucru şi al premiselor auxiliare;
  • Dispunerea şi caracteristicile echipamentului;
  • Succesiunea tuturor etapelor procesului (inclusiv încorporarea materiei prime, ingredientelor sau aditivilor şi întârzierile din timpul sau dintre etape);
  • Parametrii tehnici ai operaţiunilor (în special timpul şi temperatura, inclusiv întârzierile);
  • Fluxul produselor (inclusiv potenţiala contaminare încrucişată);
  • Izolarea spaţiilor curate de cele murdare ( sau a spaţiilor cu risc înalt/scăzut).

Următoarele cerinţe sunt necesare(esenţiale) şi pot fi integrate în sistemul HACCP:

  • Proceduri de curăţenie şi dezinfecţie;
  • Formulare;
  • Un mediu igienic al unităţii;
  • Căi de acces pentru personal şi practici de igienă;
  • Condiţii de depozitare şi de distribuţie a produselor.

1.5. Confirmarea diagramei de flux la faţa locului

După ce diagrama de flux a fost alcătuită, echipa multidisciplinară trebuie să o confirme, la faţa locului, în timpul programului de lucru. Orice deviaţie observată trebuie să aibă drept rezultat un amendament la diagrama de flux originală, în vederea corectării acesteia.

1.6. Listarea pericolelor şi a măsurilor de control

1.6.1. Listaţi toate pericolelor potenţiale de natură biologică, chimică sau fizică, care pot fi aşteptate să apară la fiecare etapă a procesului (inclusiv achiziţia şi depozitarea materiilor prime şi a ingredientelor, precum şi întârzierile din timpul fabricaţiei).

Pericolul a fost definit în articolul 3 (14) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. și a Legii RM 306/2018.

În continuare, echipa HACCP ar trebui să efectueze o analiză a pericolului pentru a identifica, pentru planul HACCP, care pericole sunt de o asemenea natură, încât eliminarea sau reducerea lor la niveluri acceptabile sunt esenţiale pentru producerea unui aliment sigur.

În desfăşurarea analizei pericolului trebuie luate în calcul următoarele aspecte:
• Probabilitatea apariţiei pericolelor şi severitatea efectelor adverse produse de acestea asupra sănătăţii;
• Evaluarea calitativă şi/sau cantitativă a prezenţei pericolelor;
• Supravieţuirea sau multiplicarea microorganismelor patogene şi generaţii de substanţe chimice inacceptabile în produse intermediare, produse finite, linia de producţie sau mediu;
• Producerea sau persistenţa în alimente a toxinelor sau a altor produse de metabolism microbian indezirabile, substanţe chimice sau agenţi fizici sau alergeni;
• Contaminarea (sau recontaminarea) de natură biologică (microorganisme, paraziţi), chimică sau fizică a materiei prime, a produselor intermediare sau a produselor finite.

1.6.2. Luaţi în considerare şi descrieţi ce măsuri de control, dacă e cazul, există şi care pot fi aplicate pentru fiecare pericol.

Măsurile de control reprezintă acele acţiuni şi activităţi care pot fi utilizate pentru a preveni pericolele, a le elimina sau a le reduce impactul sau răspândirea la niveluri acceptabile.

Poate fi necesară mai mult decât o singură măsură de control, pentru a controla un pericol identifica, iar mai multe pericole pot fi controlate printr-o singură măsură de control: ex. pasteurizarea sau tratamentul termic controlat poate oferi o siguranţă suficientă legată de reducerea, atât a Salmonellei, cât şi a Listeriei.

Măsurile de control trebuie să fie susţinute de proceduri detaliate şi specificaţii, pentru a asigura implementarea lor într-un mod eficient.

De pildă, programe detaliate de curăţenie, specificaţii precise legate de tratamentul termic, concentraţii maxime ale conservanţilor utilizaţi în conformitate cu regulile comunitare aplicabile.

2. Identificarea punctelor critice de control (CCP-uri)

Identificarea unui punct critic, pentru controlul unui pericol, necesită o abordare logică. O astfel de abordare poate fi facilitată prin utilizarea unui arbore decizional (pot fi utilizate şi alte metode de către echipă, în funcţie de experienţa şi cunoştinţele acestora).

Pentru aplicarea arborelui decizional, fiecare etapă a procesului identificat în diagrama de flux trebuie tratată secvenţial. La fiecare etapă, arborele decizional trebuie să fie aplicat la fiecare pericol care poate fi aşteptat să apară, sau să fie introdus, şi la fiecare măsură de control identificată.

Aplicarea arborelui decizional trebuie să fie flexibilă, ţinând cont de întregul proces de fabricaţie, cu scopul de a evita, de câte ori este posibil, puncte critice care nu sunt necesare. Se recomandă instruiri în aplicarea arborelui decizional.

Identificarea punctelor critice de control are două consecinţe pentru echipa HACCP care trebuie, în consecinţă, să:

  • se asigure că măsurile de control se implementează eficient. În special în cazul, în care un pericol a fost identificat la o etapă unde controlul este necesar pentru siguranţa produsului şi nicio măsură de control nu există la acea etapă, sau la oricare alta, atunci când produsul sau procesul trebuie să fie modificat la acea etapă sau la un stadiu anterior sau ulterior, pentru a introduce o măsură de control, să asigure şi să implementeze un sistem de monitorizare la fiecare punct critic.

3. Limitele critice la punctele critice de control

Fiecare măsură de control, asociată cu un punct critic de control, trebuie să se adreseze specificaţiei limitelor critice.
Limitele critice corespund valorilor extreme acceptate în ceea ce priveşte siguranţa produsului.

Acestea separă acceptabilul de inacceptabil. Sunt stabilite prin parametrii vizibili sau măsurabili, care pot demonstra că un punct critic este sub control. Ar trebui să se bazeze pe dovezi evidente că, valorile alese vor avea efect în controlul procesului.

Exemple de asemenea parametri includ temperatura, timpul, pH-ul, conţinutul de apă, aditivii, conservanţii sau nivelul de sare, parametrii senzoriali cum ar fi aspectul sau consistenţa, etc.

În unele cazuri, pentru a reduce riscul de depăşire a unei limite critice, datorită variaţiilor unui proces, ar putea fi necesară specificarea unor niveluri mai stricte (niveluri ţintă) pentru a exista siguranţa că limitele critice sunt observate.

Limitele critice ar putea deriva dintr-o varietate de surse. Atunci când nu sunt preluate din standarde uzuale sau ghiduri de bună practică, echipa trebuie să asigure validitatea acestora, ţinând cont de controlul pericolelor identificate la PCC-uri.

4. Procedurile de monitorizare la punctele critice de control

O parte esenţială a HACCP-ului este programul de observare şi măsurători efectuat la fiecare punct critic, pentru a asigura conformitatea cu limitele critice specificate.

Observaţiile sau măsurătorile trebuie să poată detecta pierderea controlului la punctele critice şi să furnizeze informaţii, în timp util, pentru acţiunile corective care se impun.

Acolo unde este posibil, trebuie făcute ajustări ale proceselor, atunci când rezultatele monitorizării indică faptul că există o tendință spre pierderea controlului la un PCC.

Ajustarea trebuie efectuată înainte ca să apară deviaţia. Informaţiile derivate din monitorizare trebuie evaluate de către o persoană desemnată, care posedă cunoştinţe şi are autoritatea să efectueze acţiuni corective, atunci când este cazul.

Observaţiile sau măsurătorile pot fi efectuate în mod continuu sau intermitent. Când observaţiile sau măsurătorile nu sunt continue, este necesar să se stabilească o frecvenţă a observaţiilor sau măsurătorilor, care să ofere informaţii de bază.

Programul trebuie să descrie metodele, frecvenţa observaţiilor sau a măsurătorilor şi procedura de înregistrare şi să identifice fiecare punct critic:
• Cine efectuează monitorizarea şi controlul;
• Când se efectuează monitorizarea şi controlul;
• Cum se efectuează monitorizarea şi controlul.

Înregistrările asociate cu monitorizarea PCC-urilor trebuie semnate de persoana(ele) care a/au efectuat-o şi numai atunci când înregistrările sunt verificate de un oficial responsabil cu inspecţia din întreprindere.

5. Acțiuni corective

Pentru fiecare punct critic de control trebuie planificate, în avans, acţiuni corective de către echipa HACCP, astfel încât ele să poată fi aplicate, fără ezitare, atunci când monitorizarea indică o deviere de la limitele critice.

Astfel de acţiuni corective trebuie să includă:
• Identificarea corespunzătoare a persoanei(lor) responsabilă de implementarea acţiunii corective;
• Descrierea scopului şi a acţiunii necesare, pentru a corecta deviaţia detectată;
• Acţiunile care trebuie întreprinse privind produsele fabricate în perioada în care procesul a scăpat de sub control;
• Înregistrarea scrisă a măsurilor întreprinse, care să indice toate informaţiile relevante (de exemplu: data, ora, tipul acţiunii, persoana care a întreprins acţiunea şi verificarea ulterioară).

Monitorizarea poate indica:

Faptul că trebuie întreprinse măsuri preventive (verificarea echipamentului, verificarea persoanei care manipulează alimentul, verificarea eficienţei măsurilor corective anterioare, etc.), dacă acţiunile corective, pentru aceeaşi procedură, trebuie reluate în mod repetat.

6. Procedurile de verificare

6.1. Echipa HACCP trebuie să specifice metodele şi procedurile care trebuie utilizate pentru determinarea corectitudinii funcţionării HACCP.

Metodele de verificare pot include, în mod special, prelevarea randomizată de probe şi analize, analize consolidate sau teste la punctele critice de control, analize intensificate ale produselor intermediare sau finale, supravegherea condiţiilor actuale de depozitare, distribuţie, vânzare şi utilizare a produsului.

Frecvenţa verificării trebuie să fie suficientă pentru a confirma faptul că HACCP funcţionează eficient. Frecvenţa verificării trebuie să depindă de caracteristicile activităţii (producţia, numărul de angajaţi, natura alimentelor manipulate), frecvenţa monitorizării, corectitudinea angajaţilor, numărul deviaţiilor detectate în timp şi pericolelor implicate.

Procedurile de verificare includ:
• Audituri ale HACCP şi înregistrarea acestora;
• Inspecţia operaţiunilor;
• Confirmarea faptului că PCC-urile sunt ţinute sub control;
• Validarea limitelor critice;
• Revizuirea deviaţiilor şi dispoziţiilor legate de produs; acțiuni corective întreprinse cu privire la produs.

Frecvenţa verificărilor va influenţa semnificativ numărul controalelor sau rechemărilor necesare, în cazul în care se detectează o deviaţie care depăşeşte limitele critice.

Verificarea ar trebui să cuprindă următoarele elemente, dar nu obligatoriu toate în acelaşi timp:


• Verificarea corectitudinii înregistrărilor şi analizarea deviaţiilor;
• Verificarea persoanei care monitorizează activităţile de procesare, depozitare şi/sau transport;
• Verificarea fizică a procesului care este monitorizat;
• Calibrarea instrumentelor utilizate pentru monitorizare.

Verificarea ar trebui efectuată de către o altă persoană decât cea responsabilă de monitorizare şi acţiuni corective. Unde anumite verificări nu pot fi efectuate la faţa locului, verificarea ar trebui efectuată de către experţi externi sau persoane terţe calificate.

6.2. Acolo unde este posibil, activităţile de validare ar trebui să includă acţiuni care să confirme eficienţa elementelor planului HACCP. În cazul schimbării este necesară revizuirea sistemului, pentru a avea asigurarea că acesta este (sau va fi) încă valid.

Exemple de schimbări includ:

• Schimbări referitoare la materia primă sau produs, condiţii de procesare (amplasarea fabricii şi mediul, echipamentul de procesare, programul de curăţenie şi dezinfecţie);
• Schimbări în ceea ce priveşte ambalarea, depozitarea sau condiţiile de distribuţie;
• Schimbări în ceea ce priveşte utilizarea de către consumator;
• Recepţionarea oricăror informaţii privind noi pericole asociate produsului.

Acolo unde este necesar, o astfel de revizuire trebuie să aibă drept rezultat amendamentul adus procedurilor elaborate.

Schimbările ar trebui să fie pe deplin integrate într-o documentaţie şi într-un sistem de păstrare a înregistrărilor, în măsură să asigure informaţii clare şi actualizate.

7. Documentația și păstrarea evidențelor

Pentru sistemul HACCP este esenţială ţinerea unei evidenţe clare şi eficiente. Procedurile HACCP trebuie să fie documentate. Documentaţia şi păstrarea evidenţelor ar trebui să fie corespunzătoare cu natura şi dimensiunile operaţiunii şi suficiente să sprijini activitatea, pentru a verifica dacă controalele HACCP se aplică şi se menţin.

Documentele şi evidenţele ar trebui să fie ţinute pentru o perioadă suficientă de timp, pentru a permite autorităţii competente să auditeze sistemul HACCP.

Materiale de ghidare HACCP elaborate de experţi (ex. Ghiduri HACCP specifice pentru anumite sectoare) pot fi utilizate ca parte a documentaţiei, cu condiţia ca acele materiale să reflecte operaţiunile alimentare specifice ale unităţii. Documentele ar trebui semnate de un responsabil oficial al companiei care este responsabil de revizuire.

Exemple de documentaţie sunt:
• Analiza pericolelor;
• Determinarea PCC-urilor;
• Determinarea limitelor critice;
• Modificări ale sistemului HACCP.
Exemple de înregistrări (evidenţe):
• Activităţile de monitorizare a PCC-urilor;
• Deviaţiile şi acţiunile corective asociate;
• Activităţi de verificare.

Un sistem simplu de păstrare a înregistrărilor poate fi foarte eficient şi simplu de comunicat angajaţilor. Poate fi integrat în cadrul operaţiunilor existente şi poate utiliza documente existente, cum ar fi facturi de livrare sau chestionare pentru a înregistra de exemplu temperaturile produsului

8. Instruirea

  1. Operatorul din industria alimentară trebuie să se asigure că tot personalul este conştient de pericolele identificate (dacă există), punctele critice de control din procesul de producţie, depozitare, transport şi/sau distribuţie şi măsurile corective, măsurile preventive şi procedurile privind documentaţia aplicabile activităţii sale.
  2. Sectoarele industriei alimentare trebuie să încerce să pregătească informaţii, ca de exemplu ghiduri HACCP (generice) şi instruiri pentru operatorii din industria alimentară.

Ca regulă generală, necesitatea păstrării înregistrărilor privind HACCP ar trebui să fie bine echilibrată, iar acestea pot fi limitate la ceea ce este esenţial pentru siguranţa alimentelor.

Documentaţia privind HACCP include:
a) Documente privind procedurile bazate pe HACCP, corespunzătoare unei anumite activităti din domeniul alimentar şi b) Evidenţe (înregistrări) privind măsurătorile şi analizele efectuate.

Acest articol a fost elaborat cu suportul financiar al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) în cadrul proiectelor implementate de către Unitatea Consolidată pentru implementarea Programelor IFAD.

Prețul cerealelor – în creștere. Canicula persistă în SUA și Europa

Luminita Crivoi
-
0
Prețul cerealelor – în creștere. Canicula persistă în SUA și Europa

Seceta în principalele zone de cultivare a porumbului (centura de porumb) a dus la creșterea prețurilor în SUA. În timpul tranzacțiilor de vineri, 16 iunie, prețurile au continuat să crească în SUA și Europa. 

Ultimul raport Agritel publicat astăzi indică pentru 16 iunie restabilirea prețurilor pentru toate mărfurile agricole, după Chicago.

Acest lucru s-a datorat în principal acoperirii scurte de fonduri pe fondul secetei persistente din centura de porumb.

Furtunile de ieri din Franța au atenuat deficitul de apă pentru culturile de primăvară. Ca de obicei, precipitațiile au variat de la un loc la altul.

Pe arena internațională, Indonezia a semnat un acord cu India pentru a importa aproximativ un milion de tone de orez. Algeria cumpără grâu pentru livrările din august.

Pe frontul geopolitic, tensiunile persistă în Ucraina. Rusia amenință că va rezilia acordul privind coridorul verde.

Kremlinul a anunțat joi că nu vede perspective pozitive pentru reînnoirea Acordului privind exportul de cereale din bazinul Mării Negre, deoarece părțile acordului care afectează Rusia nu sunt îndeplinite. 

Vineri, FranceAgriMer a raportat o evaluare a recoltei pentru grâu la 85% de la bun la excelent, în scădere cu 3 puncte față de săptămâna precedentă, pentru orzul de toamnă de 85%, iar pentru orzul de primăvară la 83%, în scădere cu 2 puncte și, respectiv, 6 puncte față de săptămâna precedentă.

Pentru porumb evaluarea a scăzut, de asemenea, cu 2 puncte, cu 86% evaluat ca bun spre excelent.

Prețul rapiței a crescut brusc în urma creșterii prețului uleiului vegetal, care a atins cel mai ridicat nivel din ultimele două luni.

Analiza publicată vineri de către analistul Olaf Zinke, Agrarheute, indică o creștere a prețului în SUA cu 5%. Prețurile cresc și în Europa. Motivul este valul de căldură de pe ambele maluri ale Atlanticului și preocupările legate de noua recoltă. 

În legătură cu posibila anulare a acordului privind exporturile de cerealele, situația globală a aprovizionării s-ar putea dovedi a fi semnificativ mai proastă decât se aștepta.

Olaf Zinke menționează, că seceta extremă din mari zone ale Europei va avea probabil un impact semnificativ asupra potențialului de producție al culturilor de primăvară.

În schimb, prognozele pentru recolta culturilor de toamnă este una pozitivă, acestea fiind mai puțin afectate de secetă. Culturile de toamnă cultivate pe terenuri cu soluri grele vor fi mai puțin afectate decât cele de pe terenurile ușoare, estimează analiștii.

„Prognozele privind seceta sunt din ce în ce mai rele de fiecare dată când apar informații noi. O mare parte a centurii de porumb va fi uscată. Atât modelele de prognoză meteo europene, cât și cele americane prognozează o situație foarte secetoasă pentru următoarele 10 zile”, a declarat vineri Sherman Newlin, analist la Risk Management Commodities, pentru agenția de presă Reuters. 

Îngrijorările cu privire la exporturile de cereale din Marea Neagră, împreună cu seceta în curs din Spania și nordul Europei, au reaprins temerile cu privire la disponibilitatea de grâu la nivel mondial.

1...315316317...1.992Pagina 316 din 1.992