Lucrarea redusă a solului în agricultura ecologică – avantaje, provocări

Luminita Crivoi
-
0
Lucrarea redusă a solului în agricultura ecologică – avantaje, provocări

Lucrarea redusă a solului capătă o atenție din ce în ce mai mare pentru potențialul său de a restabili sau de a îmbunătăți funcțiile esențiale ale solului și de a atenua schimbările climatice prin sechestrarea carbonului și reducerea consumului de combustibil.

În timp ce lucrarea fără arătură a solului este deja utilizată pe scară largă în agricultura convențională – mai ales în combinație cu utilizarea erbicidelor – ea este, până în prezent, foarte dificil de implementat în rotațiile culturilor arabile ecologice.

Cultivarea cu lucrare redusă a solului adaugă complexitate la producția ecologică. Renunțarea cu succes la utilizarea standard a plugului necesită o bună înțelegere a sistemului de producție.

O întrebare de bază este cum poate fi optimizată rotația culturilor cu ajutorul culturilor de acoperire și cu utilizarea selectivă a utilajelor ca mijloc de combatere eficientă a buruienilor și de asigurare a aprovizionării la timp a culturilor cu azot.

În acest context, experiențele proprii sunt extrem de relevante pentru a învăța din ele.

Lucrarea redusă a solului necesită o abordare pragmatică a învățării și o observare atentă a stării solului, a culturilor și a buruienilor pentru a combina și adapta în mod optim aplicarea practicilor și instrumentelor disponibile la un anumit context.

Sisteme de lucrare redusă a solului și efectele acestora asupra perturbării solului, utilizării combustibilului, presiunii exercitate de buruieni și acoperirii solului:

În comparație cu arătura convențională, adâncimea de lucru este mai mică în cazul metodelor de lucrare redusă. Odată cu scăderea adâncimii de lucru, crește cantitatea de reziduuri vegetale de pe sau de sub suprafața solului.

În cazul lucrării în benzi sau No-till, o parte din suprafața solului rămâne intactă și acoperită cu material vegetal verde sau uscat. Scăderea adâncimii de lucru, a intensității și frecvenței lucrărilor, a proporției de suprafață lucrată reduce consumul de energie, dar crește presiunea potențială a buruienilor.

Detalii despre Pălămida – cum o controlăm eficient în agricultura ecologică.

Lucrarea redusă a solului stimulează dezvoltarea râmelor. Ca urmare, rădăcinile plantelor pot crește mai ușor în sol prin galeriile râmelor.

În cadrul unui experiment FiBL pe termen lung pe o parcelă cultivată ecologic în Frick, Elveția, cultivarea cu lucrare redusă a solului a crescut carbonul organic din stratul superior al solului cu peste 30% și, de asemenea, a sporit biomasa și activitatea microbiană a solului cu 50%.

În parcelele cu lucrare redusă a solului, structura solului și capacitatea de reținere a apei au fost, de asemenea, mai bune decât în parcelele arate.

Măsurile cheie pentru gestionarea buruienilor în cazul lucrării reduse a solului sunt:

  • Cultivarea culturilor arabile cu creștere densă: Astfel de culturi pot concura foarte eficient cu buruienile și pot împiedica dezvoltarea acestora timp de câteva luni.
  • Cultivarea intercalată sau subînsămânțarea culturilor intercalate: Maximizarea acoperirii solului și instalarea unui covor vegetal asigură că suprafața solului este acoperită în permanență.
  • Integrarea îngrășămintelor verzi sau a pajiștilor în rotația culturilor: Amestecurile competitive (în mod ideal perene) de pajiști temporare și îngrășăminte verzi pot suprima buruienile
  • foarte eficient.
  • Combaterea mecanică a buruienilor: Buruienile pot fi combătute mecanic în anumite stadii de dezvoltare a culturii și a buruienilor.
  • Împiedicarea înmulțirii semințelor de buruieni: Pentru a evita înmulțirea necontrolabilă a buruienilor prin semințe, buruienile pot fi tăiate mecanic înainte de a produce semințe viabile.

Pentru lucrarea minimă a solului, pot fi utilizate o serie de utilaje adaptate, cum ar fi grapa rotativă, țesala de buruieni, freza rotativă, cultivator de miriște.

Detalii despre utilajele utilizate și alte măsuri de gestionare a buruienilor, implementarea sistemului de lucrare redusă a solului în agricultura ecologică găsiți în broșura FIBL „Lucrarea redusă a solului în agricultura ecologică” disponibilă pe acest link.

Broșura a fost redactată în cadrul proiectului „InfOrganic Moldova 2020–2022”, implementat de Asociația „Educație pentru Dezvoltare” (AED), cu suportul financiar al Fundației Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein (LED). Adresăm sincere mulțumiri finanțatorului. Lucrarea este protejată prin drepturi de autor în toate părțile sale. Orice utilizare este interzisă fără acordul editorilor.

Olga Vornic, apicultoare: Am achiziționat utilaje pentru prisacă cu suportul UCIP IFAD. Recomand și altor producătoare să nu rateze oportunitatea

Tatiana Caraman
-
0
Olga Vornic, apicultoare: Am achiziționat utilaje pentru prisacă cu suportul UCIP IFAD. Recomand și altor producătoare să nu rateze oportunitatea

Olga Vornic din satul Bașcalia, raionul Basarabeasca, este o apicultoare cu experiență, care a îndrăgit albinele atunci când s-a căsătorit. De mai bine de 13 ani muncește alături de soțul ei în stupină, de la el a învățat să iubească și să îngrijească corect familiile.

Soțul Olgăi este apicultor de când se ține minte, iar atunci când au întemeiat o familie, dragostea față de albine a fost transmisă și Olgăi. Dacă inițial vedea în aceasta doar un hobby, pe parcurs însă, au înțeles că pot dezvolta o afacere care să le aducă, pe lângă satisfacție și un venit. 

La moment, au peste 150 de familii de albine și se implică ambii în munca pe care trebuie să o facă, doar foarte rar apelează la oamenii din sat, atunci când stupii trebuie duși la cules la tei, salcâm sau floarea-soarelui.

Olga spune că este susținută, ajutată și încurajată de soțul ei, care o învață cu multă răbdare ce înseamnă o familie de albine. 

Dorindu-și să dezvolte afacerea și având o colaborare cu o bancă comercială de mai mult timp, au fost îndemnați de către aceasta să depună dosarul la UCIP IFAD în cadrul Proiectului ce oferă credite cu porțiune de grant pentru femeile micro-antreprenoare în localitățile rurale.

„Când am studiat mai bine ce presupune acest proiect am decis să participăm și inițial, ne-am gândit să folosim finanțele pentru procurarea stupilor, dar ulterior am procurat echipament. Am fost ajutați de un colaborator al UCIP IFAD, care ne-a îndrumat cum trebuie și de unde să adunăm toate actele. Odată cu procurarea centrifugei, descăpăcitorului și a topitorului, munca în stupină a devenit mult mai ușoară. Suntem foarte mulțumiți de aceste utilaje procurate și de experiența pe care am avut-o cu UCIP IFAD. Am beneficiat de 84 de mii de lei din Programele IFAD”.

Mierea pe care o adună o vând atât procesatorilor, cât și oamenilor din sat, care cunosc despre afacerea familiei Vornic. Inclusiv, folosesc și oportunitate oferită de rețelele de socializare, unde plasează anunțuri și, ulterior, sunt contactați de doritorii de a procura miere. 

„Nu ne plângem că nu avem cumpărători, noi ne străduim să producem calitativ, iar consumatorii apreciază produsul nostru”.

Olga povestește că au investit treptat, câte puțin în afacerea lor, din venitul pe care îl obțineau. Iar acum, după ce au procurat echipamente moderne își doresc să achiziționeze și stupi verticali, care să le ușureze și mai mult munca. 

„Stupii verticali sunt mult mai potriviți și pentru familiile de albine, nu doar pentru noi apicultorii, inclusiv calitatea mierii este mai înaltă. Echipamentele pe care le-am procurat cu suportul IFAD, fac ca să avem nevoie de mai puține brațe de muncă, dacă la extragere aveam nevoie de circa șase oameni, acum ne descurcăm cu trei. Mai ales că, este foarte greu să găsești oameni la muncă”. 

Soțul Olgăi este optimist și spune că afacerea pe care o dezvoltă nu le permite să se descurajeze, oricare nu ar fi provocarea trebuie să găsească soluții și să meargă înainte. 

„Deja pe parcursul a atâtor ani în care muncim cu albinele ne-am învățat să planificăm foarte atent lucrurile, ba mai mult, facem anumite lucrări iarna pentru vară și vara pentru iarnă. De exemplu, am pregătit deja ramele, am pus foile de ceară. Din cauza faptului că este foarte greu să găsești oameni la lucru, suntem nevoiți să pregătim totul din timp”, a intervenit Viorel Vornic.

Producția depinde de an, de condiții, de îngrijirea pe care o face apicultorul, dar în mediu, o familie de albine poate produce până la 50 de kg de miere pe an. 

„Cu părere de rău, suntem afectați de prețurile la consumabile, care sunt în permanentă creștere, pentru că prețul mierii nu s-a majorat, de multe ori suntem nevoiți să investim pentru ca să păstrăm sănătoase și puternice familiile”.

Olga spune că anul trecut familiile de albine au ieșit din iarnă mult mai puternice, în timp ce în anul curent, din cauza secetei din 2022, sunt mai slabe. 

„Cred că toți apicultorii își amintesc cu mare plăcere de anul 2021, care a fost unul extraordinar de favorabil. Dar, din păcate, a urmat un an destul de complicat, iar estimările pentru 2023 nu sunt promițătoare. Cu toate acestea, continuăm să muncim și să sperăm la ani rodnici, care să bucure nu doar apicultorii, dar și toți oamenii care muncesc în agricultură”.

Energia electrică din surse regenerabile ar putea crește cu 6-7%

Tatiana Caraman
-
0
Energia electrică din surse regenerabile ar putea crește cu 6-7%

În ultima zi din luna februarie 2023, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) planifică să ajusteze tarifele fixe la energia electrică produsă din surse regenerabile de către firmele care au obținut statutul de producător eligibil, scrie Mold-street.

Potrivit proiectului de hotărâre tarifele fixe pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile ar urma să crească cu 6-7%.

Astfel, tariful la energia electrică produsă de instalații fotovoltaice ar urma să crească de la 1,91 lei pentru un kWh la 2,04 lei pentru un kWh.

În cazul instalațiilor eoliene tariful ar urma să crească de la 1,58 lei la 1,68 lei pentru un kWh; la cea produsă de instalații hidroelectrice – de la 0,99 lei la 1,05 lei pentru un kWh; la curentul electric produs de instalaţii de cogenerare pe biogaz – de la 1,87 la 1,99 lei pentru un kWh, iar în cazul instalțiilor de cogenerare pe biomasă solidă – de la 1,99 la 2,12 lei pentru un kWh.

ANRE argumentează necesitatea ajustării tarifelor prin deprecierea leului moldovenesc.

Potrivit Agenției „cursul mediu de schimb al monedei naționale față de dolarul SUA utilizat în proiectul Legii bugetului pentru anul 2023 (20,01 lei/USD) este cu 8,3% mai mare în comparație de cursul de schimb prognozat pentru anul 2020 (18,47 lei/USD), aplicat la determinarea tarifelor fixe în anul 2020 și cu 6,6% mai mare în comparație de cursul de schimb prognozat pentru anul 2022 (18,77 lei/USD), aplicat la determinarea tarifelor fixe pentru anul 2022”.

Totodată, ANRE explică că în conformitate cu prevederile art. 37 alin (1) din Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, după confirmarea statutului de producător eligibil, „producătorul beneficiază de dreptul de a i se achiziționa întreaga cantitate de energie electrică livrată în rețelele electrice la tariful fix stabilit de către ANRE, timp de 15 ani de la punerea în funcțiune a centralei electrice„.

Aceeași lege prevede că în acest interval de timp, ANRE ajustează tarifele fixe în conformitate cu metodologia aprobată și în funcție de evoluția ratei de schimb a monedei naționale față de dolarul american.

ANRE urmează să aprobe tarifele fixe și prețurile plafon la energia electrică produsă din surse regenerabile de către producătorii care vor obține statutul de producător eligibil în anul 2023.

Menţionăm că, în prezent energia produs din surse regenerabile, are încă o cotă mică de câteva procente în balanța energetică a Republicii Moldova, dar autoritățile vor să o crească la circa 30%.

Încă o instituție de învățământ din țară va primi în dar o livadă de alun

Luminita Crivoi
-
0
Încă o instituție de învățământ din țară va primi în dar o livadă de alun

Încă o instituție de învățământ din țara noastră va primi în dar o livadă de alun din partea Euroalun, membră a Asociației Alianța Lanțului Valoric în Agricultura Ecologică din Moldova (MOVCA). 

Astfel, Gimnaziul Țareuca din raionul Rezina a fost desemnat de curând cel de-al optulea câștigător al concursului desfășurat deja al cincilea an consecutiv în cadrul proiectului „O livadă în dar”.

Această livadă va fi plantată pe 4 martie, pe un teren agricol de la intrarea în satul Țareuca, raionul Rezina. 

În afară de aceasta, elevii și profesorii Gimnaziului Țareuca vor beneficia de o lecție introductivă în tehnicile de plantare a pomilor și arbuștilor, agricultura ecologică, managementul deșeurilor.

Scopul proiectului „O livadă în dar” este de a le forma generaţiilor în creştere deprinderi practice legate de plantarea și îngrijirea pomilor și arbuștilor, precum și de îmbrățișarea unui stil de viață și a unei alimentații sănătoase.

Buha semănăturilor – particularități, combatere

Luminita Crivoi
-
0
Buha semănăturilor – particularități, combatere

Buha semănăturilor (Agrotis segetum, Scotia segetum) este o specie polifagă ce atacă peste 80 de tipuri de plante, în special producând pagube importante la cereale păioase, porumb,
floarea-soarelui, sfecla de zahăr, leguminoase pentru boabe şi plante tehnice.

Adultul poate fi recunoscut prin aripile anterioare brune-cenuşii, cu pete caracteristice speciilor de Noctuidae (reniforme, orbiculare şi cuneiforme), mai deschise la culoare şi încercuite cu negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag.

Aripile posterioare sunt cenușii deschise, mai întunecate la margini. Anvergura aripilor este de 35 – 45 mm.

Daune în culturi produce larva, ce are o culoare cenușie-pământie, nuanță lucitoare, fâșii întunecate laterale și de-a lungul părții dorsale, iar capul este roșcat. La maturitate, ajunge la 4-5 cm.

Buha semănăturilor iernează ca larvă în ultimele vârste în sol, specia are două generaţii pe an. Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni.

Fluturii apar când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16°C, de obicei, la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Copulaţia fluturilor are loc imediat după apariţie, iar ponta începe la 2 – 3 zile.

Prognoza apariţiei dăunătorilor se poate face după fazele de dezvoltare ale plantelor (fenologia plantelor) şi dezvoltarea stadiilor dăunătorului. Adulţii de Scotia segetum apar în fenofaza înfloririi ridichii sălbatice, iar larvele de Scotia segetum când înspică secara.

Femela depune 500 – 2000 ouă, în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei ce a fost disponibilă larvelor. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, ştir, nalbă, patlagină şi pe frunzele plantelor cultivate.

Perioada de incubaţie durează 4 – 5 zile. În primele trei vârste, larvele sunt diurne şi se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor. După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului.

În general, larvele se hrănesc cu frunze tinere, semințe încolțite, rod plantele încolțite, tulpinile, frunzele plantelor deja dezvoltate. Larvele rod boabele în germinaţie, retează plantele de la colet, rod frunzele de la exterior spre interior.

Atacă şi părţile subterane ale plantelor, făcând galerii superficiale şi neregulate. Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă.

O larvă poate distruge 8-10 plante răsărite în stadiul de dezvoltare timpurie al culturii.

Buha semănăturilor – metode de control și combatere

Urmărirea zborului dăunătorului se face cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali de tip AtraSEG. Aprecierea intensităţii atacului se face după scara:

  • zbor normal, 10 – 20 masculi/capcană/săptămână;
  • zbor numeros, 20 – 30 masculi/capcană/săptămână;
  • zbor masiv, peste 30 masculi/capcană/săptămână.

Măsuri pentru diminuarea populaţiilor: Instalarea de capcane luminoase pe timp de noapte şi capcane cu feromoni pentru atragerea adulţilor.

Modul de utilizare a capcanelor este indicat pe ambalaj. De obicei, în scopuri de monitorizare se recomandă de instalat 2 – 3 capcane la 1 ha, iar pentru capturarea în masă, numărul de capcane recomandat variază, orientativ se amplasează 20 – 30 de capcane la 1 ha.

Capcanele se instalează deasupra plantelor, la înălțime de 1,5 – 2 m.

Buha semănăturilor poate fi combătută pe cale biologică prin folosirea paraziţilor oofagi sau a biopreparatelor.

Ouăle de buhă pot fi parazitate de viespea Trichogramma evanescens, iar larvele şi pupele sunt distruse de duşmani naturali. Mai frecvente sunt speciile parazite Apantheles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor sp.

Pentru distrugerea ouălor de buhă se recomandă folosirea viespii Trichogramma evanescens prin lansare de 30.000 exemplare/ha, la începutul şi în timpul pontei, pentru fiecare generaţie.

Speciile de tip buhă se dezvoltă la început pe buruienile din culturi sau pe cele de pe marginea drumurilor, de unde migrează în culturile agricole. De aceea, distrugerea buruienilor constituie o condiţie de bază în prevenirea unor atacuri intensive.

În special, este recomandată distrugerea buruienilor din culturi, ce constituie plante gazdă intermediare (în special plantele menționate anterior pe care depune ouăle), dar și lucrarea solului pentru distrugerea larvelor hibernante.

Tratamente chimice la sol sau la plante se fac în funcție de PED pentru diferite culturi sunt:

După INCDA Fundulea, cele mai mari daune se înregistrează la culturile semănate în rânduri rare, creşterea densităţii larvelor peste 2 larve/m2, cât este pragul economic de densitate al populaţiei (PED), impune aplicarea măsurilor de protecţie a culturilor.

Din recomandările specialiștilor Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Iași, PED pentru diferite culturi sunt următoarele:

  • 8 larve/m² sau 10% tufe atacate în perioade răsăririi la cartof;
  • 0,5 – 1 larvă/m² la plantarea răsadului sau o larvă/m² în faza de rozetă la varză;
  • 2 larve/m2 la rapiță.

Pragurile economice de dăunare pentru buha semănăturilor la cereale:

Pragurile economice de dăunare pentru buha semănăturilor la sfeclă pentru zahăr:

Pentru combatere sunt omologate produse ce conțin Lambda-cihalotrin (de exemplu Ercole 10-15 kg/ha), tTeflutrin (Lebron 0,5 G – norme variate de la 12 la 20 kg/ha, în funcție de cultură și particularități).

Rasa de găini Kabir – rezistente la boli și stres

Milesco Vlad
-
5
Rasa de găini Kabir – rezistente la boli și stres

În zilele noastre, mulți crescători de păsări se confruntă cu o criză din cauza creșterii costului furajelor, antibioticelor, forței de muncă și cerințelor de infrastructură.

Găinile, și în special puii, dacă nu sunt complet tratați cu medicamente, devin sensibili la boli și stres, necesitând astfel o creștere costisitoare de întreținere.

O alternativă destul de atractivă pentru „broilerul” industrial de astăzi produs în masă este rasa de găini Kabir, cu carne fermă și gustoasă ce este crescută fără antibiotice din considerente că este destul de rezistentă la boli.

Aflați mai multe în acest articol despre:

  • Istoria și originea rasei Kabir;
  • Aspectul găinilor Kabir;
  • Productivitatea găinilor Kabir;
  • Întreținerea rasei Kabir;
  • Nutriția găinilor Kabir;
  • Avantajele rasei Kabir;
  • Dezavantajele rasei.

Istoria și originea rasei Kabir

Datorită dimensiunii sale foarte mari, vine și denumirea Kabir, ce înseamnă „mare” în arabă. Găinile Kabir au un comportament calm și pot fi crescute cu ușurință. Puiul Kabir este foarte popular în Filipine, unde mulți îl cresc pentru carne. Este cunoscut și în Orientul Mijlociu, și în părți ale Europei de Sud.

Kabir, rasa de găini colorate, au fost dezvoltate de o companie israeliană „Kabir International” ce a fost fondată în 1960. În anul 1999, compania a fost achiziționată de o altă companie, una dintre cele mai mari crescătorii de pui din lume.

Astăzi, rasa de pui Kabir face parte dintre cele mai populare rase de carne împreună cu rasa SASOO, care este ideală pentru creșterea liberă.

Baza genetică a puiului Kabir include o serie de linii pure având caracteristici specifice ale penajului colorat din jurul gâtului, iar la unele lipsa penajului (gât-golaș). 

Baza genetică este unică, considerată a fi apropiată de păsările tradiționale din care a fost dezvoltat puiul de carne modern.

Rasa reprezintă o grupă de indivizi aparținând aceleiași specii, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice.

Găinile Kabir pot fi considerate de rasă datorită faptului că pe parcursul creșterii lor își mențin baza ereditară și caracterul reproductiv. Pentru obținerea puilor se folosesc cocoși și găini de aceeași rasă cu aceleași gene reproductive.

Cu toate că penajul acestor găini este destul de variat, în unele cazuri se întâlnesc și indivizi cu lipsa penajului în jurul gâtului (gât-golaș), Kabir este considerată rasă. Marele avantaj al acestor găini Kabir în a fi denumite ca rasă este menținerea constantă a productivității de carne și ouă.

Citește aici despre Năpârlirea la găini sau de ce acestea nu fac ouă toamna.

Când cineva numește Kabir rasă, alți oameni reacționează rapid spunând că Kabir nu este o rasă, ci un nume de companie.

Kabir International este numele companiei și nu putem numi produsul obținut, altfel decât Kabir. Da, Kabir este o linie de rasă deoarece este dezvoltată de compania sa cu același nume.

Kabir are multe linii și se folosesc coduri precum Kabir30 – fiind cel mai popular – cel care se găsesc mereu în vânzare. Acești pui sunt hibrizi și atunci când combini două sau mai multe rase pentru a dezvolta o linie nouă, acesta trebuie să aibă o nouă denumire. În acest caz, este Kabir plus codul.

Aspectul găinilor Kabir

Nu sunt în literatură menționate caracterele aspectului la aceste păsări. Tendința principală fiind obținerea greutății pe carcasă de pui într-un timp restrâns. Cu toate că se poate numi și broiler, la această rasă s-a oferit atenția principală și asupra rezistenței la boli.

Din anumite motive, au culoarea găinilor locale, deosebindu-se doar prin greutatea mai mare și o reproducție de ouă medie.

Caractere generale a rasei de găini Kabir:

  • Cap mare, corp larg, oval;
  • Ochi medii, cioc mare, cu o îngroșare la vârf;
  • Creasta erectă, zimțată, cerceii rotunzi sau ovali;
  • Gâtul de lungime medie, cutia toracică proeminentă;
  • Picioarele lungi groase, cu patru degete îndepărtate unul de altul, aripile apropiate de corp, ușor ridicate;
  • Coada la cocoși este bogată, cu penele puțin alungite. La femele este mai modestă. Culoare la majoritatea păsărilor roșie, cu gâtul colorat la cocoși, însă se întâlnesc și alte nuanțe – porumbac, alb, negru, cărămiziu ect.;
  • Se întâlnesc indivizi cu gâtul golaș;
  • Găina ajunge până la 4 kg, iar cocoșul la 5,5 kg.

Productivitatea găinilor Kabir

Păsările pot fi crescute în același mod ca și găinile obișnuite, iar ouăle lor au un conținut scăzut de colesterol. Caracteristicile reproductive ale păsărilor Kabir este faptul că cocoșul Kabir este capabil să fecundeze 15 până la 20 de găini Kabir.

În mod normal, găina începe să depună ouă după 26 de săptămâni sau 6 luni și jumătate. Pe durata unui ciclu (un an) o găină depune până la 200-240 de ouă.

Întreținerea rasei Kabir

Rasa nu este capricioasă la condițiile de întreținere, dar, totuși, se iau în considerare caracteristicile rasei. Pentru o rată mai bună a fecundității un cocoș se adăpostește împreună cu 15-20 găini.

Găinile Kabir sunt liniștite, au un mers domol și nu sunt sperioase.

Pentru plimbare, păsările vor avea nevoie de un coteț închis și înconjurat cu gard. Ele nu pot zbura, căci aripile sunt scurte, iar corpul destul de masiv. Pătulul pentru odihnă se amplasează la o înălțime de 50-70 cm.

Nutriția găinilor Kabir

Concentratele stau la baza oricărei rații predestinate păsărilor, în special galinaceelor, din cauza faptului că acestea nu pot digera celuloza. Se recomandă păsărilor adulte predestinate pentru ouă să li se administreze semințe nemăcinate, deoarece sunt predispuse la îngrășat, puilor neapărat să le fie măcinate boabele.

Rația puilor Kabir este preferabil de a o îndestula cu următoarele tipuri de furaje:

  • Semințe de cereale: porumbul, ovăzul, orzul (în special decorticat), grâul și în măsură mai mică meiul, secara și sorgul. Cerealele pot intra în rația păsărilor în proporție de 75%;
  • Semințe de leguminoase și plante tehnice: mazăre, măzăriche, soia etc., ce pot intra în hrana găinilor în proporție de 10-15%;
  • Reziduuri: tărâțe, gozuri, turte, șroturi, ce pot face parte din rație în proporție de 10-15%;
  • Furaje de origine animală: făina de carne, făina de sânge, făina de pește, zerul, ce pot intra în rație în proporție de 8-10%;
  • Furajele verzi – pe timp de vară suculentele, rădăcinoasele (morcov, sfeclă), făina de fân (după uscarea plantelor verzi), boabele încolțite pe timp de iarnă – pot intra în rație până la 20-25%;
  • Pentru asigurarea necesarului de vitamine se va adăuga în rație drojdia de bere în proporție de 4-5% sau premixuri vitaminizate;
  • Furajele minerale, precum făina de scoici, de oase, creta furajeră, cărbune vegetal se include în cantități de 1-2 g/cap/zi și sarea de bucătărie – 0,1 g/cap/zi.

Rația găinilor nu diferă semnificativ de cea a altor rase de găini. La baza acesteia stau cerealele, legumele mărunțite, cu adaos de verdețuri, iarbă, tărâțe. Se administrează și adaosurile de făinuri proteice, drojdii.

În perioada de vară păsările se asigură cu acces la iarbă verde. Iarna, în loc de verdeață, se poate utiliza făina din iarbă.

Avantajele rasei Kabir

Rasa de găini Kabir sunt puternice și sănătoase prin faptul că pot fi crescute fără antibiotice, rezultând profituri mai mari și costuri mai mici. Puii Kabir sunt similari cu puii simpli, sunt rezistenți la boli și nu necesită o rație complexă.

Principiul în creșterea păsărilor este de a îndestula rația cu toate componentele ce stau la echilibrarea ei (concentrate, vitamine, minerale). Sunt apreciate datorită creșterii rapide, conformației corporale bune și conversiei eficiente a furajelor.

Puiul este rezistent la boli și stres, ceea ce asigură creșterea sănătoasă și rapidă. Genetic la încrucișări cu rasele autohtone păstrează trăsăturile găinilor Kabir.

Cocoșul Kabir poate cântări până la 2,5 kilograme în doar nouă săptămâni, în timp ce o găină Kabir poate cântări până la două kilograme în aceleași săptămâni. Ouăle găinilor Kabir sunt mari și au un conținut scăzut de colesterol.

Dezavantajele rasei

Marele dezavantaj al rasei Kabir este acela că necesită spațiu în plus, fiindcă cresc mai mari. Din cauza greutății pot strivi ouăle ce stârnesc canibalismul printre găini. Cocoșii, deseori, pot ologi de picioare și pot slăbi în scurt timp.

Îngrășământul cu azot de nouă generație asigură o creștere considerabilă a veniturilor chiar și într-un an prost

ICL Specialty Fertilizer
-
0
Îngrășământul cu azot de nouă generație asigură o creștere considerabilă a veniturilor chiar și într-un an prost

Preț și disponibilitate – din păcate se vorbește mult mai mult despre aceste două aspecte în cazul îngrășămintelor cu azot decât despre puterea produselor de nouă generație, peliculate parțial sau total.

Cu toate că aceste tipuri de îngrășăminte NPK de ultimă generație peliculate și cu eliberare controlată de nutrienți, cum este și Agromaster, duc cu succes la atingerea obiectivelor de randament stabilite cu un aport minim, chiar și în ani extremi.

Iar costurile de producție la hectar ale îngrășămintelor tradiționale sunt practic egale cu cele ale produselor premium care prezintă eliberare controlată de nutrienți, dar nicidecum nu pot concura cu avantajele celor din urmă.

Care ar fi acestea? Mai puține sesiuni de lucru, o nutriție ideală care combină efecte nutritive rapide și de lungă durată, o cantitate mare de recoltă de calitate excelentă, levigare și salinitate redusă. Toate acestea cu un singur produs cu efect care durează mai multe luni.

În plus, luând în considerare prețurile actuale, costurile de producție la hectar favorizează îngrășămintele NPK acoperite, deoarece o singură aplicare Agromaster 40-0-5 sau Agromaster 43-0-0 oferă aceeași eficacitate ca și aplicarea de două ori a unui îngrășământ nitrocalcar tradițional, iar costul de producție la hectar e chiar mai mare.

Recoltă mai mare. Mai puține ore de lucru. Costuri de producție la hectar bune. Toate acestea asigurate cu îngrășămintele peliculate NPK Agromaster. Mai multe detalii pe acest link.

Noua generație de îngrășăminte

Cea mai bună cantitate de recoltă posibilă, cu cea mai mică investiție posibilă, cu metode mai simple. Cu aceste valori s-a creat noua generație de îngrășăminte ICL peliculate total sau parțial și cu eliberare controlată de nutrienți, categorie în care se încadrează și produsele complexe Agromaster.

Aceste îngrășăminte, numite și CRF (controlled-release fertiliser în engleză – îngrășământ cu eliberare controlată) oferă numeroase avantaje atât fermierului, cât și plantelor.

Nutrienții lor nepeliculați permit o nutriție imediată, în timp ce granulele peliculate oferă o nutriție pe termen lung.

Granulele sunt așadar capabile să hrănească cultura pe durata întregii perioade de vegetație cu o singură aplicare.

Tratamentele cu îngrășământ Agromaster se arată în plante noastre cu pornire și creștere omogenă și dezvoltarea unor culturi mari și de înaltă calitate.

În același timp, împreună cu reducerea numărului de sesiuni de lucru, se reduc nivelul de compactare a solului și costurile de cultivare.

Îngrășămintele NPK peliculate Agromaster asigură nu numai necesarul de azot-fosfor-potasiu. Familia de îngrășăminte conține versiuni care sunt suplimentate cu magneziu, calciu și sulf, precum și versiuni cu set complet de microelemente, cu durată de acțiune de 1-2, 2-3, 4-5 și 5-6 luni.

Cu ajutorul lor, nicio cultură nu fluctuează între plusuri sau lipsă de nutrienți și își poate orienta toată energia către dezvoltarea și producția de plante.

Modul de acțiune al îngrășămintelor cu eliberare controlată de nutrienți:

  • Umiditatea solului dizolvă nutrienții din interiorul învelișului.
  • Datorită dizolvării nutrienților și absorbției umidității, presiunea osmotică din interiorul învelișului crește.
  • Nutrienții dizolvați curg din porii microscopici ai învelișului în sol.
  • Viteza de scurgere depinde de temperatura solului. În cele din urmă, învelișul gol se descompune în sol.

Oferă un randament mare și de calitate: acesta este tehnologia E-max, puterea îngrășămintelor complexe Agromaster.

Puterea îngrășămintelor complexe Agromaster se găsește în granulele învelite cu tehnologia specială E-max, o acoperire similară cu rășina vegetală.

Specialitatea sa constă în faptul că conținutul de nutrienți se află în interiorul granulei într-o formă dizolvată, așteptând momentul când va putea acționa în zona rădăcinii, luând în considerare rata de creștere a plantei.

Conținutul de nutrienți dizolvați se dizolvă din particulele de îngrășământ ca răspuns la căldura solului, gradul de dizolvare crește când temperatura solului crește, în timp ce sub 8 grade Celsius eliberarea de nutrienți se oprește complet.

Îngrășământul este astfel folosit exact atunci când plantele îl necesită pentru dezvoltarea lor.

Cu îngrășămintele Agromaster realizate cu tehnologia E-max ajungem la o serie de beneficii:

  1. Cu efectul nutritiv continuu, adaptat dezvoltării plantei, agricultorii pot folosi Agromaster pentru a reduce dozele de îngrășământ fără a deteriora randamentele culturilor.
  2. Cu sursa de azot învelită, putem hrăni plantele tinere fără a crește riscul de levigare sau concentrația dăunătoare de sare din sol.
  3. Datorită aplicării unice, eficacitatea îngrășământului nu depinde de momentul aplicării.
  4. Particulele de îngrășământ parțial acoperite pot, de asemenea, să minimizeze levigarea cauzată de ploile abundente sau de apa de irigare, deci sunt o soluție rentabilă pentru hrănirea culturilor horticole sau irigate intensiv.
  5. Produsele Agromaster sunt disponibile și cu îngrășăminte starter de granulație mini care pot fi aplicate o singură dată, împreună cu însămânțarea. Cu produsele Agromaster Start Mini, totul va fi dat pentru o recoltă excelentă din primul moment al creșterii plantelor.

Fie că este vorba de fertilizare de bază sau de fertilizare superioară primăvara, cu Agromaster, plantele noastre pot fi în formă top pentru un randament maxim, cu mai puțină aplicare și mai puține produse.

Desigur, în cazul unei lipse totale de precipitații, nici îngrășămintele complexului Agromaster nu pot face minuni, dar cu ploi sau irigații minime, tehnologia funcționează excelent.

Acest lucru este dovedit și prin faptul că îngrășămintele ICL au fost folosite cu succes în Orientul Mijlociu de zeci de ani chiar și în condiții practic deșertice.

Recomandări de aplicare a îngrășămintelor pentru o eficiență maximă:

Agromaster este recomandat ca îngrășământ de bază înainte de semănat sau la plantare, chiar și în același timp, ori în cazul supratratării sau a tratamentului rândurilor.

În timpul plantării, asigurați-vă că rădăcinile nu intră în contact direct cu îngrășământul. Este recomandabil să introduceți îngrășământul la 5-10 cm adâncime în sol.

Randament mai bun, cu mai puține aplicări de îngrășământ și rentabilitate reală? Alegeți produsele de îngrășăminte ICL!

Begonia cu frunze decorative. Înmulțire și îngrijire

Irina Pompuș
-
0
Begonia cu frunze decorative. Înmulțire și îngrijire

Begoniile reprezintă unul dintre cele mai diverse genuri de plante decorative de interior. Clasificarea științifică este destul de complicată, diferiți autori le sistematizează în felul lor. 

Totuși, convențional begoniile sunt împărțite în două grupuri mari: cu frunze decorative și cu flori decorative. În acest articol, vom prezenta cele mai frumoase varietăți de begonii cu frunze decorative și vom explica cum se îngrijesc mai bine.

În natură, begoniile sunt considerate locuitori tipici ai pădurilor tropicale și sunt originare din America de Sud și Mexic, dar unele specii au fost descoperite pentru prima dată în Asia.

În prezent, se cunosc aproximativ 1500 de specii de begonii, iar numărul de forme și soiuri hibride a depășit cu mult pragul de 2000. Cel puțin jumătate dintre ele sunt cele cu frunze decorative.

Acestea sunt plante perene erbacee, cu înălțimea de 20-40 cm. Dar există și excepții care depășesc 1 m. Soiurile mini și medii de begonii sunt considerate mai populare decât cele gigantice.

Acest grup numeros este apreciat pentru forma, textura și culoarea neobișnuită a frunzelor. Deși multe dintre ele înfloresc, florile lor sunt atât de discrete încât crescătorii preferă să le îndepărteze pentru a nu strica aspectul general al plantei.

Frunzele pot fi atât lanceolate simple, cât și rotunde, în formă de săgeată și inimă și chiar lobate, ca frunzele de arțar. Vârful ascuțit este alungit la unele begonii, în timp ce la altele este aproape invizibil.

Oricare ar fi forma frunzelor, ele sunt asimetrice, cu o nervură groasă în mijloc care împarte frunza în două părți inegale.

Paleta de culori a begoniilor este complet unică: de la cele mai diverse variații de verde până la vișiniu închis. Nuanțele de roșu, violet, alb, argintiu, ciocolată, roz cuceresc prin unicitatea lor.

Specii și varietăți de begonii cu frunze decorative

Cele mai populare varietăți și soiuri de begonii cu frunze decorative au la bază următoarele specii:

  • A – Begonia peltatifolia;
  • B – Begonia longifolia;
  • C – Begonia ningmingensis;
  • D, E – Begonia rubropunctata;
  • F – Begonia gulinqingensis;
  • G – Begonia longistyla;
  • H – Begonia hemsleyana (‘Silvery Pearl’);
  • I – Begonia handelii;
  • J – Begonia pseudodryadis;
  • K – Begonia sp. nov.;
  • L – Begonia cathayana;
  • M, N – Begonia longiciliata,
  • O – Begonia aurantiflora;
  • P – Begonia polytricha;
  • Q – Begonia henryi;
  • R – Begonia masoniana;
  • S – Begonia luochengensis;
  • T – Begonia pulchrifolia;
  • U – Begonia frimbristipula;
  • V – Begonia setulosopeltata;
  • W – Begonia malipoensis;
  • X – Begonia palmata;
  • Y – Begonia versicolor.

Îngrijirea begoniilor cu frunze decorative

Begoniile cu frunze decorative sunt plante nepretențioase și rezistente. Pot reacționa la greșelile de îngrijire prin pierderea frunzelor sau ofilire parțială, dar imediat ce se corectează condițiile de întreținere își revin rapid.

Cu o îngrijire regulată și potrivită begoniile își dezvăluie din plin frumusețea incomparabilă și devin o adevărată „bijuterie” a colecției. Cu atât mai mult că nu necesită condiții de iernare speciale și nici măsuri suplimentare de umidificare a aerului.

Begonia escargot
Begonia rex Rumba

Iluminarea pentru begoniile cu frunze decorative

Datorită plasticității sporite la intensitatea luminii, begoniile sunt folosite nu doar pentru a decora pervazurile ferestrelor, ci și interiorul (orice loc din cameră, inclusiv în băi). 

Umbrirea puternică influențează intensitatea culorii frunzelor, dimensiunea lor, cât și densitatea plantei. Dar în orice loc luminos sau semiumbrit, begonia va încânta.

Singurul lucru la care trebuie acordat o atenție specială este protecția împotriva razelor directe ale soarelui. Begonia are nevoie de lumină difuză, chiar și soarele de dimineață poate crea pete pe frunze și le poate afecta frumusețea.

Begonia rex Salsa
Begonia Plum Plaisir

Temperatura confortabilă pentru begonii cu frunze decorative

Begoniile cu frunze ornamentale se dezvoltă armonios la temperatura de 15-20 de grade. Nu le place nici frigul, nici căldura. Temperatura mai joasă de 15 grade chiar și pentru o perioadă scurtă afectează negativ planta. Căldura excesivă duce la uscarea frunzelor.

Aceste plante nu tolerează curenții direcți de aer. De aceea, begoniile nu trebuie scoase în aer liber sau așezate pe balcoane vara. Iar atunci când camera se aerisește, e bine ca plantele să fie puse într-un loc protejat.

Citește și despre Hortensia: cele mai populare specii, cerințe de plantare.

Udarea begoniilor

Begoniile cu frunze decorative nu tolerează stagnarea apei. Se recomandă menținerea umidității ușoare și uniforme, fără a permite uscarea solului.

Vara, se udă de două ori pe săptămână.

Regimul de udare iarna este ajustat în funcție de starea substratului. Atunci când s-a uscat 2 cm de la suprafață, se udă moderat.

Plantele sunt udate cu apă de temperatură camerei.

Begoniile se udă cu atenție, deoarece nu tolerează pătrunderea apei pe frunze și tulpini, chiar și picăturile mici provoacă pătări. Din aceeași cauză, nu se pulverizează.

Begoniile cu frunze decorative sunt iubitoare de umiditate. Aerul prea uscat afectează frumusețea frunzelor, iar uscăciunea extremă în timpul funcționării dispozitivelor de încălzire trebuie evitată.

Fertilizarea begoniilor cu frunze decorative

Îngrășămintele pentru aceste plante se aplică exclusiv din martie până în octombrie. Este recomandabil să se folosească amestecuri speciale de îngrășăminte pentru plantele decorative de foioase.

Este important să nu se suprafertilizeze, altfel creșterea va încetini și frunzele se vor îngălbeni

Transplantarea begoniilor cu frunze decorative

Begoniile cu frunze decorative sunt transplantate numai la necesitate, atunci când plantele se înghesuiesc în recipientul vechi. Transplantul se realizează în feruarie-martie, în ghivece mai mari cu 2-3 cm față de cel precedent.

Se recomandă ghivecele largi, plate, cu înălțimea mai mică decât diametrul.

Pentru begonii, este necesar să se selecteze substraturi hrănitoare, cu valorile optime ale pH-ului între 5,8 și 6,5.

Substratul poate fi procurat din magazine specializate. Sau se face un amestec din părți egale de sol cu ​​nisip, frunze și turbă.

La transplantare, nivelul de îngropare a begoniilor rămâne același, doar se adaugă sol nou în jur și se tasează bine.

Bolile și dăunătorii begoniilor cu frunze decorative

Din păcate, begoniile nu pot fi atribuite celor mai persistente plante de interior.

Deseori sunt afectate de afide, acarieni, tripși. Dar și de boli fungice ca făinarea și putregaiul cenușiu. Este una dintre cele mai sensibile culturi de interior la nematozii din sol.

În cazuri grave unica soluție râmâne aplicarea insecticidelor sau fungicidelor.

Înmulțirea begoniilor cu frunze decorative

Majoritatea speciilor și soiurilor de begonii se înmulțesc destul de ușor. Acest lucru se realizează primăvara devreme. Cele mai bune metode de reproducere pentru begoniile cu frunze decorative sunt:

Divizarea plantei la transplantare. Se împarte cu mâna sau se taie în părți mai mici rizomul, pe care trebuie să fie obligatoriu un mănunchi puternic de rădăcini și unul sau mai mulți muguri foliari.

Separarea butașilor apicali cu 3-5 frunze, după care se pun în apă sau se plantează într-un substrat potrivit pentru begonii, cu menținerea umidității ușoare a solului. Se înrădăcinează într-un loc luminos la temperatura camerei.

Înrădăcinarea frunzei sau părților frunzei. Este suficient să se taie frunza întreagă sau să fie împărțită de-a lungul nervurii principale. Locul tăiat se așează cu partea inferioară, se presoare cu cărbune activ pentru decontaminare și se fixează în nisip, perlit sau turbă, acoperind-o cu o sticlă sau peliculă transparentă.

Înrădăcinarea se efectuează cu udare moderată, într-un loc luminos. Sau se poate pune în apă și să se aștepte apariția rădăcinilor, apoi să se planteze într-un recipient mic.

Citește și despre întreținerea mușcatelor curgătoare.

Crescătorii de oi raportează cazuri de Bradsot – vezi simptome, tratament

Anastasia Oleinik
-
0
Crescătorii de oi raportează cazuri de Bradsot – vezi simptome, tratament

Bradsotul este numit și gastromicoza sau edemul malign al stomacului. Este o boală infecțioasă, cu intoxicație produsă la pătrunderea în organism a bacteriei Clostridium septicum. Boala poate apărea sporadic, dar are tendința de răspândire, cu pierderi economice semnificative.

Recent, câțiva crescători au raportat cazuri de Bradsot la oi, astfel că în continuare vom explica care sunt principalele particularități ale bolii.

Tradusă din limba norvegiană ca boala bruscă, aceasta are o evoluție rapidă, cu simptome generale și mortalitate înaltă. Principalele leziuni sunt inflamația hemoragică a peretelui stomacului glandular, a cecumului și colonului.

Se înregistrează și degenerarea organelor parenchimatoase (ficat, rinichi).

Gastromicoza afectează în principal tineretul de la 6 la 12 luni, în stare bună de întreținere, dar se înregistrează cazuri și printre animalele adulte. Îmbolnăvirea este asociată frecvent cu consumul de furaje reci, înghețate, puternic lignificate.

Citiți în continuare:

  • Istoria și răspândirea Bradsotului;
  • Cauzele Gastromicozei;
  • Epizootologia Bradsotului;
  • Simptomele Gastromicozei la oi și capre;
  • Morfopatologia bradsotului;
  • Tratamentul Bradsotului;
  • Profilaxia Gastromicozei.

Istoria și răspândirea Bradsotului

Primele îmbolnăviri au fost descrise în țările Europei de Nord, la începutul secolului XIX. Mai apoi boala a fost înregistrată în alte țări europene, Regatul Unit, Australia și America de Nord. Bradsotul se întâlnește în cele mai diverse zone climaterice.

Primele descrieri oficiale au fost făcute de către Krabbe în 1875. Următorul studiu detaliat a fost efectuat în 1888 de către doctorul Ivar Nilsson.

Cauzele Gastromicozei

Boala este provocată de o bacterie, numită Clostridium septicum. Aceasta este un bacil, necapsulat, mobil, sporulat, Gram pozitiv și anaerob. Sporii acestei bacterii sunt foarte rezistenți în mediu, supraviețuind în sol ani de zile.

Receptivitatea organismului animal depinde de starea de sănătate a tractului digestiv. Ca factor predispozant intervine consumul furajelor reci, înghețate, prea aspre, formarea lanobezoarelor (ghemuri de lână) în tractul digestiv la miei – toate având efect mecanic, lezant asupra mucoasei digestive.

În consecință, se formează o poartă de intrare pentru bacterie, care ulterior se înmulțește și eliberează doze mari de toxine, care provoacă abomazita sau toxiemia fatală.

Epizootologia Bradsotului

Boala poate fi întâlnită la oi și capre de toate vârstele, dar mai receptive sunt cele tinere, în special de la 6 la 12 luni. Pot fi afectate grupuri de animale tinere sau, din contra, doar adulte.

Infecția se consideră legată de sezonul rece și perioada de tranziție: apare la sfârșit de toamnă, iarna și început de primăvară. Au fost înregistrate și cazuri pe timp de vară, dar numai în anii secetoși.

Ca factori predispozanți ai Bradsotului, pe lângă calitatea furajelor, menționată mai sus, pot servi:

  • Schimbarea bruscă a rației și a proprietăților nutritive ale acesteia;
  • Consumul excesiv de iarbă fragedă, suculentă;
  • Carențe de proteine, vitamine și minerale;
  • Infestările cu paraziți;
  • Expunerea animalului la temperaturi extreme: supraîncălzire sau suprarăcire.

Sursa de infecție sunt animalele bolnave, cadavrele acestora, animalele sănătoase purtătoare de bacil, apa, solul și furajele contaminate cu sporii acestei clostridioze.

Pericol prezintă pășunile din apropierea iazurilor și a râurilor, dar și terenurile agricole cu sistem de irigare. Focarele de boală se înregistrează mai frecvent după pășunatul în zonele mlăștinoase sau inundabile, pe timp ploios sau cu rouă. Apare riscul și la adăparea animalelor din surse de apă poluate.

Bacteria pătrunde în organism pe cale digestivă și progresează în mucoasa și submucoasa tractului digestiv în caz de leziuni specifice, menționate mai sus.

Bradsotul afectează mai des animalele cu o stare mai bună de îngrășare, mai puțin mobile. La întreținerea în stabulație mai des se îmbolnăvește tineretul, în timp ce la pășunat sunt afectate oile sau caprele adulte.  

Vedeți și Scrapia sau Boala Oii Nebune. Cum o recunoaștem și o prevenim.

Simptomele Gastromicozei la oi și capre

Boala evoluează supraacut sau acut. În caz de evoluție acută, fulgerătoare, moartea survine brusc, fără simptome preliminare. Oaia aparent sănătoasă seara, este găsită fără suflare dimineața sau se prăbușește brusc și moare în drum spre pășune.

În forma supraacută a bolii, temperatura corporală rămâne normală sau crește nesemnificativ. Pot apărea convulsii, spumă în cavitatea bucală, timpanism, conjunctivită.

Forma acută a bolii evoluează cu următoarele simptome:

  • Temperatura corporală ridicată, până la 42 grade C;
  • Abatere, refuzul hranei;
  • Puls accelerat, respirație îngreunată;
  • Eliminări sangvinolente sau spumoase din orificiile nazale, bucal;
  • Timpanism, colici, uneori diaree sangvinolentă;
  • Edeme în regiunea submaxilară, scrâșnituri din dinți;
  • Animalele se mișcă greu;
  • Prezintă tulburări nervoase: agitație, mișcări în cerc, poziție anormală a capului;
  • Animalele cad la pământ și pedalează membrele, pot apărea convulsii.

Starea de excitație este urmată de o slăbiciune generală, oile stau cu membrele întinse și capul pe spate. Slăbiciunea este însoțită de o dispnee severă. Animalul moare timp de 5-12 ore. Sunt cazuri de evoluție mai lentă, cu moartea peste 3-5 zile.

Vedeți și alte boli frecvent înâlnite la oi, simptome și tratament.

Morfopatologie

Cadavrul se descompune foarte rapid, prezintă timpanism pronunțat. Din orificiile naturale se elimină lichide sangvinolente. Mucoasele aparente au aspect cianotic. Lâna se desprinde ușor de pe piele.

La deschiderea cadavrului se constată leziunea caracteristică: la nivelul cheagului mucoasa este hiperemiată, edemațiată, de culoare roșie-negricioasă, cu zone de necroză sau ulcere. Uneori se observă și bule de gaz în peretele gastric. Ficatul și rinichii sunt distrofice. În cavități și pe seroase există hemoragii.  

Tratamentul Bradsotului

Boala are un prognostic grav, care depinde întâi de toate de forma și evoluția acesteia.

La depistarea primelor simptome, se anunță îndată medicul veterinar. Oaia sau capra bolnavă se izolează imediat de turmă, i se creează condiții cât mai favorabile, se asigură hrană calitativă și apă proaspătă, curată.

În caz de evoluție supraacută, fulgerătoare, nu se reușește nicio intervenție terapeutică, animalul sfârșește letal.

Dacă evoluția este mai lentă, se intervine cu seroterapie (ser antigangrenos polivalent, 40-50 ml), asociată cu antibiotice (tertaciclină în doze mari), agenți antitoxici, sedative și medicamente pentru susținerea circulației.

Citiți și despre deficitul de iod la capre dau de ce se nasc iezi slabi sau morți.

Profilaxia Gastromicozei

Se urmăresc măsuri generale, de combatere a factorilor de risc și favorizanți sus enumerați.

Măsurile speciale cuprind imunizarea animalelor, prin administrarea vaccinului. Acesta este creat pe bază de anaculturi de Clostridium septicum. În scop profilactic vaccinul se administrează toamna și primăvara, cu rapel la 20-30 de zile. În caz de vaccinare de necesitate, rapelul se face la 12-14 zile.

Imunitatea se instalează peste două săptămâni și durează 6 luni.

În caz de apariție a bolii, animalele afectate se izolează și se tratează, cele sănătoase se vor serumiza și după 14 zile vaccina.

Se înlătură obligatoriu furajele necorespunzătoare, se schimbă pășunea și se distrug toate cadavrele.

Bibliografie selectivă: Constantin Vasiu, Nicolae Starciuc. Boli infecțioase ale animalelor agricole. Bacterioze.

1...381382383...1.997Pagina 382 din 1.997