Tot mai mulți apicultori își certifică ecologic stupina, iar motivul este cererea tot mai mare a consumatorilor pentru mierea certificată ecologic.
În unele țări europene ponderea mierii certificate ecologic vândute este deja de peste 10 %, având și un preț mai mare de comercializare.
Ținând cont de toate aceste aspecte, haideți să analizăm mai bine cum putem să certificăm ecologic o afacere în apicultură în Moldova.
Mai multe informații, în următorul podcast:
Piersicul este una dintre cele mai sensibile culturi atunci când vorbim de riscul afectării de boli pe parcursul creșterii și fructificării. Pomii de piersic pot fi afectați de diferiți patogeni ce pot produce pagube importante, inclusiv distrugerea recoltei sau chiar a plantației.
În continuare, vorbim despre principalele boli ce pot afecta cultura.
Bășicarea frunzelor de piersic cred că este boala despre care cunoaște câte ceva aproape că fiecare cultivator de piersic, cais, nectarin sau migdal, pentru că poate fi prezentă în toate aceste culturi.
Ciuperca atacă frunzele, apoi lăstarii, florile și fructele. Pe frunze apar bășicări neregulate, cu umflături pe partea superioară a limbului. Ciuperca iernează între solzii mugurilor sub forma ascosporilor înmuguriţi și sub formă de miceliu de rezistenţă în lăstari și muguri.
Dezvoltarea bășicării frunzelor este favorizată de vremea umedă şi răcoroasă. Mai multe detalii despre această boală găsiți pe acest link.
Se consideră că cel mai mare risc al infestării plantelor se înregistrează la dezmugurire, când și se recomandă de a realiza un tratament cu cupru în scopul reducerii riscului dezvoltării infecției.
În general, în scopul prevenirii dezvoltării bășicării frunzelor de piersic, dar și a altor boli produse de ciuperci în cultura piersicului, este recomandată realizarea tratamentelor cu fungicide în perioadele:
Important! Pentru a prevenirea răspândirea bășicării frunzelor este recomandată tăierea, strângerea și arderea lăstarilor atacați, strângerea și distrugerea frunzelor bolnave, arderea ramurilor rezultate în urma tăierilor din primăvară.
Ciuruirea frunzelor de piersic este un alt patogen frecvent întâlnit. Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului: frunze, lăstari și fructe.
Pe frunze (îndată după formare) apar numeroase pete, circulare, galben-brunii, mărginite de un brâu brun-violaceu sau violaceu.
Țesuturile din dreptul petelor se desprind și cad, ca rezultat frunzele rămân ciuruite. Pe lăstarii tineri (verzi), încă din primăvară apar numeroase pete ovale, roșietice sau roșii-violacee, dispuse mai ales în jurul mugurilor.
Într-o fază mai avansată a bolii, ca urmare a necrozării ţesuturilor, petele devin cenușii-brunii, cresc în dimensiune (4-5cm), se unesc, acoperind porţiuni mari din lăstari. În dreptul acestor pete se observă numeroase punctișoare mici, negricioase, care reprezintă lagărele de conidiofori cu conidii.
Pe lăstarii mai groși (de 1-3 ani), scoarţa din dreptul petelor crapă, formându-se astfel ulcerații, prin care au loc scurgeri abundente de clei. Despre alte cauze ale scurgerilor de clei din pomi aflați în acest articol.
Apariţia și dezvoltarea ciuruirii este foarte mult favorizată de excesul de precipitaţii în primăvară. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii e de 19-20°C, iar maximă de 27°C.
Pe timp foarte ploios, la prezența infecției pe frunze se formează pete mari, care, în cazul frunzelor tinere, pot să ocupe întregul limb. Pe ramuri apar leziuni mult mai adânci decât cele normale atunci când avem umiditate ridicată. Ciuperca iernează sub formă de miceliu în ramurile bolnave sau sub formă de conidii, în scurgerile gomoase de la suprafaţa ulceraţiilor.
Important! Toamna se strâng sau se îngroapă sub arătură frunzele căzute din pomi. Lăstarii atacaţi se vor tăia, după care se efectuează tratament cu produse de uz fitosanitar pe bază de sulfat de cupru sau alte produse ce conțin cupru.
Tratamentele efectuate la beșicarea frunzelor de piersic sunt efective și contra clasterosporiozei.
Monilioza este o boală periculoasă a pomilor, din cauza faptului că atacă mai multe specii, atât partea vegetativă, cât și generativă și este foarte des întâlnită în plantațiile de piersic, cais.
Popular, monilioza mai este numită putregaiul brun, putregaiul negru sau mumifierea fructelor.
Simptomele tipice ale moniliozei sunt: ofilirea inflorescențelor, uscarea lăstarilor și putrezirea fructelor.
Pentru menținerea sub control a moniliozei este recomandată respectarea tratamentelor preventive. Tratamente împotriva moniliozei se efectuează începând cu perioada de dezmugurit, până după recoltarea fructelor.
Majoritatea specialiștilor indică drept importante în condiții favorabile de dezvoltare a moniliozei trei perioade de realizare a tratamentelor: înainte de înflorire, în timpul înfloritului (fungicid) + gumat de natriu, sfârșitul înfloritului (fungicid) + gumat de natriu.
Pentru aceasta se utilizează produse ce conțin cupru, difenoconazol, boscalid+piraclostrobin (Signum 0,5 kg/ha).
Detalii despre monilioză pe acest link.
Făinarea este o altă boală frecvent întâlnită în plantațiile de piersic și nectarin. Atacul se manifestă pe frunze, lăstarii tineri și pe fructe.
Începând din iunie, pe ambele feţe ale frunzelor tinere de la vârful lăstarilor, apar pete albicioase, cu aspect pâslos, de forme și dimensiuni diferite, iniţial izolate apoi confluente, caz în care acoperă zone mari din limb.
Frunzele atacate nu se dezvoltă, se răsucesc, brunifică și cad timpuriu. Pe lăstarii tineri, în jumătatea dinspre vârf, se dezvoltă o pâslă albicioasă, care adeseori îi învelește de jur împrejur ca într-un manșon, pe porţiuni de 10 – 12 cm. lungime.
Fructele atacate rămân mici, deformate, adesea crapă în dreptul petelor și au gust amărui.
Dezvoltarea făinării este favorizată de: umiditatea ridicată a aerului, căldura și dozele mărite de îngrășăminte, în special cu azot.
Patogenul iernează ca miceliu de rezistenţă între solzii mugurilor din care în primăvară vor rezulta lăstari atacaţi, de la care se răspândește boala, prin conidii, în timpul perioadei de vegetaţie.
Primele simptome ale bolii apar la piersic în mai, iar atacul maxim se constată în septembrie, după sistarea tratamentelor din vară.
Se recomandă tratamente pe parcursul vegetației, la apariția simptomelor cu produse sistemice. În general, pentru combaterea făinării, sunt utilizate produse ce conțin sulf, difenoconazol (de exemplu Difcor 250 EC 0,2 l/ha), penconazol (de ex. Kantarel 0,3-0,4 l/ha (0,03-0,04%).
Verticilioza se consideră una din cele mai periculoase boli cronice ale culturilor pomicole sâmburoase, ce provoacă pieirea prematură a pomilor în plantaţii. Verticilioza se poate manifesta prin forma cronică și acută.
Forma cronică apare în lunile iulie-august. Începând din mijlocul coroanei frunzele se îngălbenesc și cad, rămâne doar rozeta de la vârful lăstarilor. Pomii afectați treptat se usucă. Poate ataca pomii de cais, prun, cireş, mai rar la piersic şi vişin.
Forma acută se caracterizează prin ofilirea și uscarea frunzelor pe parcurs de 8-10 zile, urmată de pieirea pomilor.
Frunzele se usucă din cauza intoxicării ţesuturilor lemnoase sub acţiunea agentului patogen, care trăiește și se dezvoltă în vasele conducătoare ale plantei. Infecţia pătrunde din sol prin rădăcinile pomului.
Condiții favorabile de dezvoltare a bolii sunt temperaturi de 5-30 de grade Celsius și umiditate ridicată.
Pentru a preveni răspândirea, este recomandată înlăturarea ramurilor uscate și arderea lor, înlăturarea pomilor uscaţi din plantaţii și arderea lor, apoi dezinfecţia gropilor cu formalină – 65 ml/m.p (20litri apă).
Ulcerația bacteriană poate ataca sâmburoasele, pe frunze, fructe și pe lăstarii nelignificați.
Boala este confundată cu ciuruirea micotică a sâmburoaselor sau uneori cu arsurile produse de diferite soluții chimice de stropit: pete circulare punctiforme cu diametrul de 0,5 – 5 mm, de culoare verde închis.
Pe timp umed, datorită exsudatului în care se găsesc un număr mare de bacterii pe frunze, fructe și lăstari tineri apar pete circulare, de culoare verde-închis, cu aspect apos.
Pe timp uscat, ţesuturile de pe frunze, în dreptul petelor, se desprind și frunzele rămân ciuruite, iar fructele și ramurile prezintă mici leziuni, care la fructe depreciază calitatea și reprezintă porţi deschise pentru alţi patogeni (monilioză).
În cazul unui atac puternic frunzele cad de pe ramuri în număr mare, mugurii atacați se umflă, se vestejesc, ramurile se usucă în perioada de vară. Pe lăstarii tineri apar pete alungite cu diametrul de 7-8 mm.
Bacteria este destul de periculoasă de aceea se recomandă respectarea măsurilor preventive, cum ar fi alegerea corectă a locului pentru plantare, irigarea și nutriția echilibrată a pomilor.
Fumigarea solului și controlul nematozilor reduce din riscul dezvoltării infecției.
Pentru prevenirea infecției sunt recomandate tratamentele preventive cu produse ce conțin cupru, cu toate că eficiența acestora este pusă la îndoială.
Vărsatul piersicilor este una din cele mai grave boli ale piersicului, ce determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor și scurtează viaţa pomilor. Atacul se manifestă pe frunze, fructe și sâmburi.
Pe frunze apar pete inelare clorotice, izolate sau unite, de mărimi diferite, fără margini bine delimitate, precum și benzi clorotice sau îngălbenirea ţesuturilor pe nervuri.
Petele sunt la început de culoare verde-gălbuie, apoi devin galbene sau au reflexe arămii (în funcţie de soi).
Simptomele sunt mai evidente pe frunze în lunile mai-iunie, devenind mai puțin evidente sau mascându-se total în iulie-septembrie.
Virusul se transmite prin butășire, altoire, foarfeci, prin inoculare de suc sub scoarţă, prin polen, prin specii de afide, prin unele specii de eriofide, prin păianjenul comun (Tetranychus urticae) și prin cicada (Empoasca flavescens).
Pentru prevenire este recomandată combaterea afidelor și cicadelor, adică a vectorilor ce transmit boala. Pomii cu simptome de atac se ard.
Pomii bolnavi de boala plumbului se recunosc ușor, deoarece:
Pentru prevenire se recomandă tratamente pentru protejarea tuturor porţilor de pătrundere a ciupercii în plantă (cu produse cuprice, prefloral şi toamna după căderea frunzelor şi cu fungicide de sinteză organice în timpul perioadei de vegetaţie).
Totodată, pomii de piersic mai pot fi afectați de Cancerul bacterian al pomilor fructiferi (Agrobacterium tumefaciens) – detalii despre acest patogen găsiți pe acest link.
Strategia securității alimentare a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030 a fost publicată astăzi în Monitorul Oficial.
Conform Strategiei, sporirea securității alimentare va fi asigurată prin crearea premiselor de dezvoltare a unui sistem alimentar, de aprovizionare și de protecție socială eficientă și rezilientă la situații de urgență și crize.
Obiectivele specifice ale Strategiei sunt:
O serie de acte normative urmează a fi modificate, ceea ce va permite Guvernului să implementeze, la necesitate, instrumentele de intervenții pentru fortificarea securității alimentare ale țării, folosite la scară internațională, precum modificarea, temporară sau permanentă, a taxelor (precum TVA, taxe de import și export), a contingentelor tarifare și restricțiilor în comerțul internațional.
Urmează a fi modificate următoarele legi, astfel vor conține și norme noi ce țin de măsuri de susținere și/sau recuperare a pierderilor pentru agenții economici afectați de restricțiile temporare aplicate de autorități, după cum urmează:
Totodată, obiectivele planificate țin de:
Informații privind Strategia securității alimentare a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030 disponibile pe acest link.
Notă:
Potrivit unui studiu realizat de FAO în 2019, fermierii mici și fermele de familie din țară generează peste 62% din întregul volum de producție agricolă pe țară.
Prin urmare, nivelul de autoaprovizionare al Republicii Moldova este aproape de 100% la majoritatea produselor alimentare, cu excepția unor produse, precum:
Creșterea legumelor aplicând metode naturale de protecție a acestora în condiții de casă pot oferi multiple avantaje. Pe lângă faptul că nu va fi necesar să cheltuiți bani pentru realizarea tratamentelor cu pesticide, creând condiții favorabile pentru sol, plante și microorganisme, acestea vor avea nevoie tot mai puțin de intervenția dumneavoastră.
În continuare, vorbim despre principalele reguli de creștere a legumelor și întreținere a grădinii pentru a evita necesitatea aplicării pesticidelor:
Un sol sănătos înseamnă și plante sănătoase și rezistente la boli sau dăunători. Calitatea solului joacă un rol decisiv în dezvoltarea plantei, din acest motiv, nu trebuie neglijată.
Având o grădină mică unde cultivați legume, vă va fi foarte ușor să aveți grijă de acesta. În primul rând, un sol sănătos este un sol viu, în care trăiesc multiple microorganisme și vietăți benefice.
Acestea au nevoie de hrană – adică de materie organică. Pentru a stimula dezvoltarea lor, introduceți în sol îngrășăminte organice cum ar fi compost, mraniță, gunoi de grajd fermentat sau chiar cenușă, fiecare dintre acestea având efect pozitiv asupra solului.
Detalii despre Cum folosim găinațul de găină pentru fertilizarea solului.
Pe lângă aceasta, o sursă bună de îmbunătățire a calității solului o au îngrășămintele verzi, adică specii de plante special cultivate pentru a fi tocate și introduse în sol. Detalii despre îngrășămintele verzi pe acest link.
Pe lângă faptul că alegând corect ce cultură să cultivăm nu se produce sărăcirea solului de unele și aceleași elemente nutritive, mai putem reduce esențial riscul dezvoltării unei anumite boli sau dăunător.
Realizând o rotație corectă a culturilor, putem scăpa de boli cum ar fi hernia rădăcinii de varză, verticilioza, sclerotinia, fuzarioza dar și de nematozi.
Mai mult, dăunătorii care iernează în sol sau în apropierea culturii, cum ar fi ploșnițele, musca verzei sau țânțarul galicol al vârfului verzei, pot fi reduși prin intervale de cultivare suficient de lungi între culturile sensibile și prin distanțare suficientă a câmpurilor.
Care sunt cele mai importante reguli la elaborarea asolamentelor?
Un exemplu cu reguli generale de cultivare a legumelor găsiți în următoarea imagine, iar pentru mai multe detalii despre acestea vă recomand articolul Rotația culturilor la legume.
Chiar dacă multe soiuri ne par atractive, este important să analizăm cerințele acestora la cultivare. Deseori, un soi cu aspect interesant poate să nu fie practic, să fie sensibil la diferite boli problemă.
Din acest motiv, cele mai recomandate sunt soiurile locale, robuste care au reușit să obțină toleranță bună la anumite probleme.
Important! Înainte de semănat, este recomandată dezinfectarea semințelor cu apă fierbinte, abur sau oțet.
Fiecare plantă pentru a se dezvolta adecvat are nevoie de o suprafață de nutriție suficientă. În plus, o regulă importantă în evitarea bolilor produse de ciuperci sau a atacului unor dăunători ce pot trece de pe o plantă pe alta este respectarea distanței de plantare.
De aici, rezultă importanța respectării schemelor de plantare pentru fiecare specie.
Spre, exemplu, ardeiul se plantează la o distanță de circa 50 cm între rânduri și 25-35 cm între plante pe rând pe teren nemodelat sau 70-75 x 20 cm pe teren modelat.
Castraveții, în majoritatea cazurilor, se plantează după schema de 2 rânduri echidistante la 80 de cm între rânduri și 40 cm între plante pe rând. Totodată, se mai aplică schema: rândurile sunt deseori la 1,2–1,5 m distanţă, plantele fiind la 0,45–0,5 m distanţă pe rând.
Distanța de plantare recomandată pentru vinete este de 70-75 cm între rânduri și 25-30 cm pe rând, iar pentru roșii este recomandată distanța de 70-75 cm între rânduri și 25 cm pe rând pe teren nemodelat și 70/80 x 22 cm pe teren modelat în straturi de 150 cm.
Citiți mai multe despre Plantarea răsadului de roșii. 5 sfaturi importante.
Atât insuficiența de umiditate, cât și excesul pot provoca daune culturilor de legume. Din acest motiv, este recomandată irigarea echilibrată a legumelor ținând cont de particularitățile fiecărei specii.
Din norme generale, trebuie să evităm irigarea plantelor cu apă rece sau în perioada cu soare puternic și să nu inundăm rădăcina. Dimineața legumele se udă în cazul timpului mai rece, iar seara dacă vremea e mai caldă.
De obicei, roșiile, ardeii se udă de 1-2 ori pe săptămână, castraveții o dată la 3-4 zile, în funcție de condiții, varza la fiecare 2-3 zile.
Detalii despre irigarea legumelor în grădină găsiți pe acest link, iar pentru irigarea legumelor pe suprafețe mari găsiți câteva recomandări importante aici.
Am discutat în mai multe articole despre faptul că unele specii de plante se pot ajuta reciproc dacă sunt cultivate alături. Ce plante este bine să plantăm lângă castraveți găsiți pe acest link, vecinii recomandați pentru roșii găsiți aici, pentru ardei – aici, iar pentru ceapă pe acest link.
Unele culturi plantate alături de cultura de bază alungă bolile și dăunătorii, cum ar fi levănțica (combate musculițele și diverse specii de fluturi, molii), rozmarinul (alungă limacșii, melcii și musculița morcovului), crizantema (împotriva puricilor), menta sălbatică (împotriva limacșilor), mărarul (respinge acarienii prezenți pe varză și roșii, cimbru (respinge larvele de varză, viermii de spic, musculița albă de roșii), pătrunjelul – respinge gândacii, crăițele resping afidele.
Cultivarea unei fâșii de plante cum ar fi albăstrele, hrișca, măzăriche atrag insectele utile.
Deseori, în timpul culesului sunt recoltate doar legumele sănătoase, iar cele bolnave sunt lăsate în câmp. Acestea pot deveni o potențială sursă de infecție pentru sezonul următor.
Legumele putrede, apoase, stricate trebuie înlăturate din câmp. După recoltare, acestea pot fi îngropate în sol, iar ulterior, după descompunere, vor constitui un îngrășământ bun.
Vrejurile legumelor rămân deseori pe parcele, acest lucru este valabil mai ales pentru tulpinile și frunzele de cartofi sau roșii. Și dacă vrejurile sănătoase pot fi pur și simplu îngropate în sol în timpul afânării și lăsate să se descompună, atunci cele afectate de Phytophthora (mană) și alte boli vor afecta întreaga roadă viitoare.
În plus, în grămezile de vrejuri se pot aduna coropișnițe, gândacul de Colorado, limacșii și alți dăunători, cum ar fi șoarecii, care își construiesc acolo cuiburi.
Maceratele și decocturile din diferite plante au efect pozitiv asupra sănătății legumelor. De exemplu, maceratul de urzică poate deveni un îngrășământ și insecticid valoros – detalii aici.
Tratamente cu iod și lapte pot fi făcute pentru îmbunătățirea imunității plantelor. Detalii despre preparare aici.
Decoctul de ardei iute este util pentru combaterea diferitor dăunători, cum ar fi gândacului de Colorado: se opăresc 20 de ardei iuți, se lasă pentru 24 de ore, apoi se adaugă 40 g de săpun ras. Tratamentul se aplică seara. Sau 10 litr de apă se amestecă cu 100 g de ardei iute praf și se adaugă 50 g de săpun.
Decoctul de muștar la fel poate fi util: 100 g muștar+70 ml oțet de 9%. Muștarul se pune în 10 litri de apă la macerat pe 24-48 de ore apoi se adaugă oțetul. Se stropește când apar larvele.
Totodată, tradiționala zeama bordeleză este un preparat cu impact redus asupra mediului, aprobat și în agricultura ecologică. Nu evitați tratamentele preventive cu aceasta la legume pentru a menține sub control bolile fungice.
Pentru a proteja plantele de o serie de insecte dăunătoare legumele pot fi acoperite cu plase speciale de protecție contra insectelor. Acestea se dovedesc a fi utile și eficiente în acest sens.
Mulcirea presupune acoperirea suprafeței solului dintre plantele cultivate cu un strat subţire din diferite materiale care împiedică formarea crustei, creşterea buruienilor, evaporarea apei și permite încălzirea mai rapidă a solului.
Rol important îl are mulciul organic, ce se dovedește a fi ușor de instalat într-o grădină. Paiele, compostul, gunoiul de grajd maturat, turba pot aduce multiple beneficii solului. Detalii despre mulcirea solului la legume – pe acest link.
Tradițional, raportul USDA a fost unul dintre cele mai așteptate evenimente ale acestei săptămâni pentru comercianți. Însă, contrar așteptărilor acestora, raportul USDA din ianuarie a fost considerat neutru până la ușor în scădere pentru grâu, dar optimist pentru prețurile la soia și porumb.
Astfel, pe Euronext, grâul a pierdut din nou teren, în principal din cauza creșterii în continuare a monedei euro și a competitivității originilor din Marea Neagră.
Potrivit raportului, livrările mondiale au crescut cu 1,3 milioane de tone, la 1.058,1 milioane din cauza creșterilor de producție din Ucraina și UE.
Consumul mondial pentru 2022/23 a crescut cu 0,2 milioane de tone, la 789,7 milioane, deoarece utilizarea mai mare a furajelor pentru Statele Unite compensează cu mult declinul pentru Ucraina.
Comerțul global estimat pentru 2022/2023 va crește cu 0,8 milioane de tone, la 211,6 milioane, deoarece creșterile pentru UE și Ucraina au mai mult decât compensat declinul Indiei.
Prognozele USDA privind aprovizionarea și utilizarea mondială a grâului, 2022/2023 (Milioane de tone)
Exporturile UE și Ucraina au crescut cu 0,5 milioane de tone fiecare, la 36,5 și, respectiv, 13 milioane. Stocurile globale estimate pentru 2022/2023 au crescut cu 1,1 milioane de tone la 268,4 milioane, cu creșteri pentru UE, Ucraina, Kazahstan și India compensând scăderile din Arabia Saudită și Iran.
Producția globală de cereale grosiere (porumb, orz, sorg, ovăz și secară) pentru 2022/23 este estimată în scădere cu 7,3 milioane de tone, până la 1.446,4 milioane.
Prognozele pentru aceste cereale țin de o producție mai scăzută, un comerț mai mare și stocuri reduse.
Producția de porumb este prognozată în scădere, cu scăderi pentru Argentina și Brazilia, parțial compensate de o creștere pentru China.
Producția este redusă pentru Argentina, reflectând scăderi atât la nivelul suprafețelor, cât și ale randamentului, deoarece seceta din timpul lunii decembrie și de la începutul lunii ianuarie reduc perspectivele de producție pentru porumbul semănat timpuriu în zonele cheie de cultură.
Producția de porumb din China este estimată a fi mai mare, ținând cont de datele privind suprafețele și randamentul livrate de Biroul Național de Statistică. Producția de orz este în creștere pentru Regatul Unit, dar scăzută pentru Ucraina.
Schimbările majore ale comerțului cu cereale grosiere la nivel mondial pentru 2022/23 includ creșterea exporturilor de porumb pentru Ucraina și reduceri pentru Argentina și Statele Unite.
Importurile de porumb pentru 2022/23 sunt reduse pentru Vietnam și Peru. Estimările privind stocurile finale de porumb sunt în scădere, reflectând în mare parte reduceri pentru Ucraina, Brazilia, Pakistan și Paraguay, cu o creștere parțial compensată pentru China.
Stocurile globale de porumb, de 296,4 milioane de tone, au scăzut cu 2,0 milioane.
Prognozele USDA privind Aprovizionarea și utilizarea mondială a porumbului 2022/2023, (milioane de tone)
Pe arena internațională, Turcia a cumpărat 565 de mii de tone de grâu, în timp ce originile rusești și ucrainene au fost oferite la cele mai competitive niveluri de preț. Pe de altă parte, bazele se întăresc pe grâul din Rouen, datorită unei activități susținute de export către Africa de Nord.
În Brazilia, condițiile meteorologice rămân favorabile, iar CONAB a estimat producția de soia la 152,7 milioane de tone și de porumb la 125,1 milioane de tone.
Acest lucru compensează recolta slabă din Argentina, estimată la doar 37 milioane de tone de soia și 45 Mt de porumb conform bursei de la Rosario. În acest context, soia braziliană este vândută neobișnuit în Argentina, care beneficiază de marje decente la procesare.
IGC și-a revizuit estimarea producției mondiale de grâu în sus la 796 de milioane de tone de la 791 de milioane de tone, în special datorită unei revizuiri în creștere a producției în Ucraina la 25,2 milioane de tone de la 21,5 milioane de tone și 33 milioane de anul trecut.
Rapița a beneficiat ieri de fermitatea prețurilor pentru soia, dar și celor pentru canola, ale cărei prețuri au revenit în cele din urmă. Petrolul a fost tranzacționat la 78,10 dolari/baril în această dimineață în NY.
Euro marchează câștiguri suplimentare față de dolar, la 1,0840, iar raportul dolar/rubla se tranzacționează la 67,85.
Pe piața SUA, raportul USDA a dus la revizuirea ascendentă a suprafeței cu grâu de toamnă, afectând prețurile. Există încă o mare incertitudine cu privire la impactul recentei crize și consecințele acesteia.
Suprafața cu grâu de toamnă din SUA este estimată la 36,95 milioane de acri, comparativ cu 33,27 din anul trecut. Cu toate acestea, inventarierea de la 1 decembrie este sub așteptările comercianților.
Afinul, dacă este cultivat în zone de cultură pretabile pentru acesta, este mai puțin predispus la atacul bolilor și dăunătorilor. Pe de altă parte, dacă este plantat în zone mai puțin favorabile și nu îi sunt asigurate corespunzător condițiile de întreținere, poate fi afectat de o serie de patogeni și dăunători.
Detalii despre Înființarea și întreținerea unei plantații de afin – pe acest link.
În continuare, vorbim despre principalele boli și dăunători ce pot fi întâlnite în afinul de cultură.
Boala este produsă de ciuperca Monilinia vaccinii-corymbosi. În perioada de vegetație, ciuperca atacă rămurelele și florile din ciorchini. Fructele atacate la maturitate se îngălbenesc, putrezesc și cad de pe plantă.
Mumifierea fructelor este controlată în primul rând prin practici culturale și utilizarea profilactică a fungicidelor la începutul sezonului de vegetație.
Arsura ramurilor de afin este o boală ce poate să apară în plantațiile de afin cu exces de apă, în care sunt realizate fertilizări în exces sau cele ce nu sunt nefertilizate și nu sunt întreținute corespunzător.
Boala atacă mai întâi ramurile scurte, apoi petele se extind și la celelalte ramuri. Simptomele țin de apariţia unor pete roşietice care cresc în mărime până la 1 cm în diametru. Frunzişul se ofileşte şi devine brun.
Ciuperca Phomopsis vaccinii iernează în resturile de plante infectate. Primăvara, sporii sunt dispersați din corpurile fructifere (picnidii) prin stropii de ploaie și apa de irigare. Infecția are loc prin mugurii florali până la înflorire.
Boala se răspândește din flori în lăstari și ramuri. Ciuperca poate infecta planta, de asemenea, prin răni, cum ar fi rănile din timpul tăierii, echipament de recoltare, crăpăturile produse de îngheț și leziuni produse în urma erbicidărilor.
Pentru a preveni dezvoltarea arsurii ramurilor, respectați distanța recomandată între plante și realizați tpierile pentru a asigura o bună circulație a aerului.
Tăiați, îndepărtați și distrugeți ramurile infectate și moarte. Evitați rănirea plantelor.
Cancerul tulpinilor de afin poate fi produs de două ciuperci Fusicoccum putrefaciens care se manifestă prin pete mici roşiatice pe tulpini, având în centru o cicatrice în partea bazală a acestora şi Botryosphaeria corticis caracterizat prin apariţia pe tulpini în primul an de atac a unor ridicături largi conice de culoare roşiatică.
În anul următor, umflăturile se decolorează, căpătând culoarea gri, se măresc şi crapă.
Ciuperca iernează în crăpături de pe tulpini și coroana plantelor infectate. Conidiile sunt eliberate din picnidii pe vreme umedă și se dispersează prin stropii de ploaie. Conidiile infectează tulpinile în primul rând la locul de prindere a frunzelor din martie până în iunie.
Deschiderile naturale din scoarță pot servi și ca locuri de infecție.
Cultura de afin mai poate fi atacată de boli cum ar fi: septorioza afinului Septoria albopunctata, înroșirea frunzelor Exobasidium vaccinii, rugina frunzelor Pucciniastrum myrtilli, antracnoza afinului Gleosporium fructigenum, putregaiul ramurilor, florilor, fructelor Botrytis cinerea.
Pe parcursul vegetației, afinul poate fi atacat și de câțiva dăunători, cum ar fi:
Musca afinului Rhagoletis pomonella – atacă din a doua jumătate a lunii iunie şi toată luna iulie. Aceasta depune ouăle pe fructele verzi şi în pârgă, hrănindu-se cu conţinutul acestora.
Cicada gheboasă a pomilor F. Ceresa bubalus – iernează în stadiul de ou în inciziile făcute
pe ramuri şi dezvoltă o generaţie pe an. Inciziile întrerup circulaţia sevei, iar ramurile nu se mai dezvoltă normal şi se usucă. Pentru prevenirea răspândirii este recomandată tăierea şi
arderea lăstarilor cu ponte, distrugerea buruienilor – gazda principală a larvelor.
Gărgărița mugurilor Sciaphobus squalidus, gărgărița florilor de afin Anthonomus musculus, gărgărița fructelor de afin Conotrachelus nenuphar, afidele.
Evident, fiecare plantație are particularitățile și o condiții diferite de dezvoltare a bolilor sau dăunătorilor. Totuși, un rol foarte important în menținerea sub control a acestora ține de respectarea tehnologiei de cultivare a afinului și de realizarea tratamentelor preventive.
În continuare, sunt prezentate perioadele orientative de combatere a bolilor și dăunătorilor la afin:
Citiți și despre Fertilizarea afinului – perioade, doze, recomandări.
Proiectul „InfOrganic Moldova 2020-2022” realizat de Asociația „Educație pentru Dezvoltare” (AED) și implementat cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) organizează un nou eveniment dedicat diseminării noutăților din agricultura durabilă, inclusiv ecologică.
De această dată, subiectul abordat ține de „Protecția plantelor în agricultura ecologică”, iar unii dintre cei mai buni experți din sector vor veni cu soluțiile existente la moment.
Evenimentul este organizat în intervalul 14:00-17:00.
Subiectele abordate:
Totodată, vor fi prezentate două broșuri noi dedicate protecției plantelor în agricultura ecologică:
Creșterea răsadului de legume este o lucrare importantă, ce nu trebuie neglijată, deoarece de aceasta depinde calitatea și productivitatea legumelor.
Atunci când vorbim de inițierea semănatului semințelor pentru o anumită specie de legume, trebuie să luăm în calcul numărul de zile până când răsadurile vor atinge parametrii optimi pentru plantarea în câmp.
În continuare, vorbim despre particularitățile celor mai importante specii de legume crescute la noi.
Mai multe Sfaturi la creșterea răsadului de legume. Temperaturi recomandate pe acest link.
Important! Înainte de semănat este recomandată dezinfectarea semințelor. Cea mai simplă metodă este plasarea acestora în apă caldă, de 51 de grade Celsius, timp de 30 de minute.
Semințele de roșii se seamănă în răsadnițe calde sau sere înmulțitor la 20-25 februarie pentru zonele mai calde și 1-10 martie pentru cele mai reci.
Este recomandată, în funcție de calitatea semințelor, norma de 8-10 g/m2 sau plasarea a câte 2-3 semințe în ghiveci.
Răsadurile de roșii se recomandă a fi plantate în câmp când au o înălțime de 16-20 cm, 8-10 frunze, un diametru a tulpinii de 6-8 mm.
Reieșind din acești parametri, ce de obicei sunt atinși la vârsta răsadului de 70-80 de zile la tomatele timpurii și în jur de 50 de zile la tomatele de vară, se face semănatul semințelor.
În câmp, răsadul de roșii se plantează când solul înregistrează temperatura de 12 grade Celsius. Orientativ, începând cu a treia decadă a lunii aprilie.
V-ar putea plăcea și articolul despre Plantarea răsadului de roșii. 5 sfaturi importante.
Înainte de semănat, este recomandată dezinfectarea semințelor de ardei, dar și înmuierea acestora cu 48 de ore înainte de lucrare, pentru a stimula germinarea.
Semănatul semințelor de ardei în răsadnițe calde sau sere pentru plantare în câmp deschis se face în perioada 15-20 februarie pentru ardeiul gras timpuriu și 10-25 martie pentru celelalte culturi de ardei grași, gogoșari, lungi, iuți.
Cantitatea ce se seamănă reiese din calitatea semințelor.
Potrivit recomandărilor, răsadul de ardei este bun pentru plantare când are 12-14 cm înălțime, 8-10 frunze, 4-6 mm diametrul tulpiniii. Orientativ, vârsta răsadului este de 60-85 de zile, fiind variată în funcție de soi.
În câmp deschis, răsadul de ardei se plantează când temperatura solului este de 14 grade Celsius, începând cu prima decadă a lunii mai.
Mai multe detalii despre Ardei – plantare, creștere și îngrijire.
Semințele de vinete pentru producerea culturii timpurii se seamănă la începutul lunii martie, utilizându-se circa 8-10 grame de semințe la m2 (cantitatea variază în funcție de calitate) în cazul repicării sau 4 grame de semințe în cazul răsadului nerepicat.
Potrivit parametrilor recomandați, un răsad de vinete pretabil pentru plantare trebuie să aibă înălțimea de 14 cm, 6-8 frunze, diametrul tulpinii de 5-7 mm, de obicei atinse la vârsta de 60-90 de zile.
Răsadul de vinete în câmp deschis se plantează la începutul lunii mai, dacă vorbim de cultura timpurie, sau a doua jumătate a lunii mai. Drept indicator servește temperatura solului ce trebuie să atingă 16 grade Celsius.
Citiți mai multe despre Cultivarea și îngrijirea vinetelor în câmp și solar. Sfaturi.
Semințele de varză pentru producerea răsadului se seamănă la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, utilizându-se circa 10 grame de semințe per metru pătrat sau 4 grame în cazul în care răsadul nu este repicat.
Un răsad de varză bun pentru plantare este recomandat să aibă 12-15 cm înălțime, 5-6 frunze, o tulpină de 7-8 mm, parametri de obicei atinși la 40-55 de zile.
În câmp deschis, răsadul de varză se plantează în perioada 20 martie – 10 aprilie, orientându-ne, iarăși, după temperatura solului care trebuie să fie de 8 grade Celsius și să nu fie prognozate înghețuri în următoarele 2-3 zile.
Citiți mai multe despre Creșterea răsadului de varză. 15 sfaturi pentru o cultură sănătoasă.
Semințele de castravete pentru producerea răsadului se seamănă direct în cuburi nutritive (70-80% turbă, 20-30% pământ) sau ghivece (60% amestec de pământ, 30% mraniță, 10% nisip), deoarece cultura nu iubește manipulările.
Perioada recomandată de semănat este sfârșitul lunii martie.
Vârsta optimă a răsadului de castraveți la plantare este de 35-45 de zile, când acesta are 4-5 frunze adevărate. De obicei, răsadul de castravete se plantează în câmp deschis la începutul lunii mai, după trecerea pericolului brumelor târzii de primăvară.
Citiți și Creșterea castraveților: 6 greșeli ce duc la o recoltă mică.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare invită asociațiile de profil agricol să participe pe data de 16 ianuarie curent, începând cu ora 14.00, la runda de consultări publice privind propunerile de dezvoltare a domeniului agroalimentar și mediului rural la proiectul Planului de Acțiuni al Guvernului pentru anul 2023.
Evenimentul va avea loc la minister, în biroul 1005, etajul 10.
Pentru confirmarea prezenței la eveniment, transmiteți un mesaj la adresa de email: [email protected] până la finalul zilei de 13 ianuarie 2023.
