Calciul (Ca) este unul dintre cele mai importante elemente minerale care influențează în mod direct calitatea fructelor, în special la măr și păr, deoarece aceste fructe se păstrează în depozite frigorifice o perioadă lungă de timp.

Pe parcursul vegetației, pe măsură ce se formează recolta, consumul de calciu diferă în funcție de fenofază și necesitățile plantei.

Consumul de Ca pe parcursul perioadei de vegetaţie la cultura mărului:

Nivelul de calciu din fructe este unul dintre cei mai importanți factori legați de calitatea fructelor în producția de mere. Joacă un rol structural critic în formarea și stabilitatea pereților celulari și a membranelor celulare.

Menținerea unui nivel ridicat de calciu în fructe duce la o calitate mai bună, la o fermitate a fructelor la recoltare și la o păstrare mai îndelungată.

Acest lucru se datorează rolului pe care îl are calciul în întărirea pereților celulari și în reducerea activității enzimelor care descompun pectinele din fruct.

Fructele ce au nivel scăzut al concentrației de calciu sunt mult mai predispuse la dereglările fiziologice, cum ar fi: 

Pătarea amară (bitter pit) – se întâlnește în special la soiurile Golden Delicious, Granny Smith și Jonathan, dar poate fi observată și la celelalte soiuri de măr cultivate.

Excesul de N și Mg din solul, regăsit ulterior în fructe, sau deficitul de calciu favorizat de primăverile secetoase, duc în mod frecvent la apariția acestei boli.

Detalii despre pătarea amară – pe acest link.

Pete suberificate (cork spot) apar în partea exterioară a pulpei fructului prin formarea unor adâncituri mici, verzi, începând cu luna iunie şi va continua pe tot parcursul etapelor de creştere şi mărire a fructelor.

Carența de calciu – cauzele apariției

Carenţa calciului se reflectă, în primul rând, prin simptome la nivelul sistemului radicular – nu se formează normal perişorii absorbanţi prin care planta absoarbe apa şi sărurile minerale.

În partea aeriană, se usucă vârfurile lăstarilor, se ofilesc pedunculii florali. Fructele se coc mai devreme şi sunt atacate de unele boli, cum ar fi cele menționate mai sus, în perioada de păstrare a fructelor. 

Cauze ale apariției carenței de calciu pot fi următoarele: 

• înaintarea în vârstă a pomilor de măr; 
• predispunerea genetică a unor soiuri de măr la carența de calciu; 
• condiții climaterice cu temperaturi extrem de ridicate pe parcursul verii;
• seceta prelungită din timpul verii;
• soluri grele sau cu un pH mai mare de 7, determină un conținut mai redus de calciu solubil pentru plante; 
• raportul din sol a diferitor elemente minerale nutritive poate bloca asimilarea calciului de către plante; 
• hrănirea excesivă a pomilor cu îngrășăminte pe bază de azot, potasiu și magneziu poate înrăutăți carența de calciu, provocând apariția pătării amare a fructelor.

Fertilizările cu calciu la măr – particularități

Chiar dacă calciul se conține în sol, este dificil de a avea fructe cu o concentrație înaltă a calciului. Rădăcinile pomilor de măr asimilează foarte slab calciul. Acest element este absorbit de rădăcinile pomului sub formă ionică de Ca²⁺. 

În perioada de vegetaţie absorbţia calciului prin sistemul radicular este determinată de consumul de apă, creşterea rădăcinilor şi de concurența cu alţi ioni de potasiu, magneziu, amoniu.

Odată ce acest element ajunge la rădăcină, el este transportat de la sol în plantă într-un mod pasiv, cu fluxul de sevă.

Astfel, intensitatea circulaţiei sevei controlează mişcarea ascendentă a calciului. Calciul se repartizează în mod preferențial în creșterile intensive ale frunzelor și lăstarilor fiind concurenții principali în acumularea acestui element de către fructe.

Din această cauză, este recomandat ca producătorii de fructe să aplice calciul prin fertilizări foliare a pomilor, având scopul ca acest element important să fie asimilat direct de către frunze și fructe.

Odată ce Ca a pătruns în ţesuturile frunzelor şi fructelor, are loc o mișcare foarte mică a calciului și este mai mult asimilat de organele plantei pe care a fost aplicat. 

Influența conținutului de calciu asupra calității merelor este condiționată și de menținerea unui raport relativ optim dintre acest element și altele, în special K/Ca și Na/Ca, care fiind dereglat, provoacă perturbări fiziologice în fructe. 

Unele boli apar parțial în timp ce fructul este încă pe pom (pătarea amară), iar altele numai după o perioadă de depozitare (opăreala, steclozitatea).

Nivelul optim de calciu în mere pentru excluderea diverselor boli fiziologice

Pentru a asigura nivelul corespunzător al calciului în fructe, este necesar de a acumula o rezervă bună de N şi glucide în sistemul radicular toamna, pentru a favoriza creşterea rădăcinilor în primăvara viitoare. 

Trebuie asigurată o bună disponibilitate a borului în sol, deoarece el favorizează transportul calciului, şi, nu în ultimul rând, trebuie temperată creşterea lăstarilor în primele 6-8 săptămâni de dezvoltare a fructelor.

În cazul dezvoltării puternice a lăstarilor, cantitatea de calciu care rămâne pentru fructe este mai mică, deoarece ionii de Ca₂₊ sunt absorbiţi preponderent de către formaţiunile care cresc intens.

Atunci când calciul este aplicat foliar, producătorii de mere trebuie să acorde atenţie deosebită la concentraţia de calciu solubil în soluţie, timpul aplicării, umiditatea relativă şi a aditivilor care sunt adăugați în această soluție. 

Pe parcursul perioadei de vegetație, se recomandă de a efectua 5-8 tratamente foliare cu produse fertilizante ce conțin calciu cu concentraţia soluţiei de 0,5-0,7% începând cu perioada de după căderea petalelor la florile de măr. 

Următoarele tratamente este recomandat a fi efectuate la un interval de circa 14 zile, până la recoltarea fructelor sau până la majorarea conținutului ionilor de calciu (Ca) 5 mg la 100 g masă poroasă a pulpei fructului.

Cantitatea de calciu administrată în livadă poate ajunge la 20-40 kg/ha. 

Pentru a îmbunătăţi asimilarea calciului şi preveni bolile fiziologice la păstrare, este recomandată:

• Plantarea pomilor de măr pe soluri bine drenate și irigate în timpul perioadelor de secetă; 
•  Fertilizare cu azot foarte bine controlată, pentru a evita creşterea excesivă a lăstarilor şi majorarea excesivă a fructelor; 
• Tăierea moderată (echilibrată) a pomilor pentru a menţine un bun echilibru între creşterea vegetativă şi rodirea pomului;  
• Promovarea unor măsuri adecvate pentru a obține recolte calitative și cantitative an de an, cu scopul de a evita intrarea pomilor în alternanță de rodire;
• Recoltarea fructelor la timpul potrivit. Recoltarea fructelor prea devreme duce la apariția opărelii în perioada de păstrare a fructelor, iar recoltarea târzie – fructele sunt predispuse la sticlozitate, pătarea Jonathan și prăbușirea internă; 

Detalii despre Când recoltăm merele: perioada optimă pentru diferite soiuri.

• Aplicarea fertilizării foliare cu calciu în anii cu condiții nefavorabile de umiditate a solului în perioada de primăvară de dezvoltare a pomilor sau de fiecare dată când pomii de măr au înregistrat una sau mai multe dintre aceste dereglări fiziologice numite mai sus, fiind provocate direct sau indirect de dezechilibrul calciului în mere. 

Important! Surplusul de calciu în cadrul plantelor blochează absorbţia potasiului, magneziului, zincului, fierului, borului. Dereglarea metabolismului fierului poate cauza cloroza calcică.