În acest articol aș dori să vorbim un pic despre masa corporală a vițeilor nou-născuți și puțintel despre:
- dar ce, masa ar trebui să fie normală?
- și ce influențează masa corporală a vițeilor nou-născuți?
Avertizare! În acest articol, vorbim exclusiv despre bovine de lapte și bovine de rasă Holstein, deoarece în creșterea specializată a bovinelor de carne există cerințe complet diferite pentru masa corporală vițeilor nou-născuți și alte criterii de analiză.
Aproape aceeași situație este și la bovinele de lapte, dar de alte rase (cu excepția Holstein). Deci, cine va avea întrebări, scrieți în comentarii, iar eu voi răspunde după posibilitățile mele.
Mergem mai departe, să discutăm despre masa corporală a vițeilor:
Vițeii trebuie să se nască mari și acest lucru este bun, pentru că vițeii nu trebuie să fie mărunți, însă vacile ar trebui să fete ușor, astfel dimensiunea (mărimea) vițelului este cea care „nu contează” și vițelul trebuie să aibă masa corporală corectă (optimă).
Acum analizez masa corporală a vițeilor născuți de la vacile Holstein și atunci pot confirma că – norma poate fi considerată asta – nașterea unui vițel cu o masă corporală mai mare de 40 kg, și așa ar trebui să fie 90% sau mai mult din vițeii născuți.
Exact în această direcție trebuie îndreptată munca de reproducere și gestionarea proceselor tehnologice la o fermă de lactate.
Indicele de utilizare eficientă a vacii, despre care am scris deja de mai multe ori, ar trebui să fie „pozitiv”, atunci când greutatea vițelului este cât mai mare posibil și, în același timp, se naște fără orice complicație obstetricală la vacă.
În unele ghiduri, există date destul de învechite despre masa corporală unui vițel nou-născut, unde se descrie fie o masă foarte mică (se credea anterior că ușurința fătării depinde de o masă mică), fie că aceasta (masa corporală a vițelului) este de 7-9%, uneori chiar și 10% din masa corporală a vacii.
Nici în primul și nici în al doilea caz nu e corect, ba mai mult, este greșit.
De ce depinde ușurința fătărilor la vaci
Selecția taurilor de reproducție pe bază unei astfel de caracteristici precum „ușurința fătării” nu este direct legată de masa corporală (mărimea) feților obținuți din ei.
Dacă vi se spune că „de la acest taur se nasc viței mici, să aibă vaca fătarea mai ușoară”, atunci nu e „profesionist”, dar spun și reamintesc că vorbim de rasele vitelor de lapte!
Trebuie de luat în vedere și consecințele nașterii vițeilor mari cu condiția când masa corporală a vacii nu corespundă raportului optim, de exemplu, în cazul unei patologii precum – paralizia nervului sciatic (nu vorbesc despre alte patologii obstetricale care pot fi menționate în așa fel de situații).
Așa că, ar trebui să țineți cont și de acest lucru. Deci, un făt mare este bine, dar luați în calcul că majoritatea vacilor noastre deocamdată și alocuri nu sunt încă gata pentru asta.
Ce influențează pe masa corporală vițeilor nou-născuți?
Voi încerca pe scurt, dar în ordine:
Rasa – aici, după cum se spune, totul este clar și fiecare rasă are propriile standarde” (de exemplu, puteți folosi tabelul), prin urmare, în creșterea bovinelor de lapte, vitele (vacile) de rasă Holstein NU trebuie încrucișate cu alte rase.
Rezultatul va fi aproape întotdeauna mai rău, adică pe Holstein nu-l puteți îmbunătăți cu altă rasă nicidecum (aici este vorbă nu despre masa corporală a vițeilor nou-născuți dar despre vacile care vor făta mai pe urmă de la așa fel de „încrucișări”.
Sex – tăurașii la naștere în cele mai multe cazuri depășesc vițelele prin masa lor corporală, dar acest lucru este doar la naștere, apoi junincile cresc mai bine (acest lucru este doar pentru rasa Holstein și câteva alte rase de vite lactate).
Masa corporală mai mare la naștere a tăurașilor încă se explică și printr-o perioadă ceva mai lungă de dezvoltare intrauterină.
Anotimpul anului este un fapt interesant pentru mine și destul de vizibil. Așa că, în perioada de iarnă, vacile gestante reduc inconștient eliminarea de căldură, într-un cuvânt, economisesc pierderi, astfel încât mai mult sânge circulă nu la periferie, ci în interior, iar uterul împreună cu fătul din el se dezvoltă, la rândul său, primește mai mulți nutrienți din sânge. În consecință, vițelul nou-născut va avea o masă corporală mai mare.
Și în ceea ce privește perioada de vară (cu temperaturile foarte ridicate), aici totul este puțin invers. Circulația sângelui este mai intensă la periferie (pentru un mai bun transfer de căldură), iar uterul ca organ intern, va avea circulația sangvină un pic mai scăzută (exclusiv în comparație).
Prin urmare, vițeii se vor naște cu o masă corporală mai mică. Atunci când vaca este afectată de stresul termic, durata gestației poate fi ușor scurtată, așa că toate acestea împreună vor afecta masa corporală vițelului nou-născut în acest sezon.
V-ar putea plăcea și articolul Cum menținem cantitatea și calitatea de colostru la vaci.
Durata dezvoltării intrauterine – în cele două puncte anterioare, am explicat deja puțin modul în care durata dezvoltării intrauterine afectează masa corporală a fătului.
Voi adăuga doar că există o dependență sau o corelație foarte directă între faptul că, dacă durata dezvoltării embrionare este mai mare, atunci masa corporală a vițelului nou-născut va fi mai mare și invers, dacă durata dezvoltării va fi mai scurtă, atunci masa corporală va fi mai mică.
Ceea ce afectează durata perioadei de gestație și dezvoltarea intrauterină a fătului este și sezonalitatea, și rasa și aproape tot ceea ce afectează (influențează) masa corporală a vițelului nou-născut.
Sănătatea mamei – totul este clar. Dacă sănătatea mamei-vaci este în regulă, atunci viței vor avea de obicei masa corporală potrivită la naștere.
Dacă vaca sau juninca a fost bolnavă în perioada gestației, atunci acest lucru poate afecta și durata sarcinii și dezvoltarea fătului și, în consecință, masa corporală a acestuia.
Și, de asemenea, vițeii cu imunitate slabă se nasc aproape întotdeauna de la mame bolnave, iar acesta este un fapt dovedit. Ei bine, și colastra de la astfel de vaci va fi, de asemenea, de calitate foarte scăzută.
Genetică – adică potențialul genetic al mamei și al tatălui. Acesta este un factor ereditar foarte stabil, mai ales pe linia paternă, chiar și nașterea vițeilor în ani diferiți, pe ferme diferite și în diferite țări va avea caracteristici similare ale influenței taurului reproducători asupra masei corporale a vițeilor nou-născuți.
Dar, aceeași ereditate se observă la nașterea vițeilor mari și pe liniile materne (poate nu la fel de clar ca la tată). De exemplu, fiicele de la o mamă care năștea întotdeauna viței mari, cu o probabilitate mai mare vor naște, de asemenea, viței cu o masă corporală mai mare, dar, bineînțeles, că acest lucru este deja în condiții egale și influența factorilor.
Hrănirea vacilor în perioada repausului mamar (la junincă, ultimul trimestru de gestație) – tocmai în ultimele 2 luni de gestație are loc cea mai intensă creștere a fătului.
De aceea, hrănirea trebuie să fie corectă, împărțită în faze ale perioadei repausului mamar, cu obligatoriul control strict asupra cantității de hrana consumată, separarea TMR-ului de pe masa furajeră, asigurarea cu toți nutrienții necesari.
Ei bine, consumul trebuie stimulat, pentru ca practic este imposibil să se supraalimenteze o vacă în ultimele săptămâni de fătare (gestație), dar este important pentru a echilibra corespunzător energia din alimentație și nu oricine o poate face.
Și, nu uitați, că perioada corectă a repausului mamar pentru vacă este extrem de importantă în prevenirea tulburărilor metabolice în perioada postpartum și influențează succesul în reproducere.
Vârsta mamei – un fapt bine-cunoscut, de exemplu că, la prima fătare, masa corporală a unui vițel născut va fi de obicei mai mică decât masa corporală vițeilor născuți ulterior de la vaci (2+ fătări).
Există încă date, dar nu foarte convingătoare, că masa corporală a vițeilor nou-născuți poate crește de la fiecare fătare ulterioară până la a patra, iar apoi vârsta vacii nu va mai afecta masa corporală vițelului la naștere.
Personal, nu am cercetat o astfel de chestiune precum dependența întreținerii vacilor în stabulații libere și acele legate (cum se zice – pe lanț) de masa corporală vițeilor nou-născuți.
Așa că, există date că vacile care au exercițiu activ (se mișcă liber) dau naștere vițeilor care sunt puțin mai mari ca mărime în comparație cu „colegele” lor care nu au o astfel de oportunitate.
Așa că, țineți cont de asta în munca voastră și faceți tot posibilul ca vacile înțărcate (în repausul mamar) să aibă suficientă mișcare, iar cine era atent știe că, atunci când am fost în America, am descris un lucru destul de interesant, dar și destul de util că, uneori, pentru ca vacile înțărcate să umble un pic mai mult, sunt chiar alungate (cum se zice la noi – fugărite) special din locurile lor confortabile de odihnă, astfel încât să stea culcate mai puțin și să se miște puțin mai mult.
Păi, conform tradiției la final, un sfat util din partea mea – pentru a gestiona corect majoritatea proceselor din creșterea vacilor este necesar de monitorizat la fiecare șase luni – care este durata gestației, în zile, a vitelor voastre și anume la ferma voastră. Acest număr se schimbă constant (+/- la fiecare șase luni) și este foarte decisiv în multe chestiuni de management.
Citiți aici și despre Fătarea la vaci: sfaturi de îngrijire, probleme frecvente.
Aș dori să vă reamintesc încă o dată că, masa corporală a vițelului nou-născut nu trebuie să aibă niciodată un efect negativ asupra cursului fătării, iar masa trebuie să fie cât mai posibil mare și, în același timp, nașterea ar trebui să fie fără complicații obstetricale la mama (vacă, junincă) care fată.
