Săptămâna trecută am avut ocazia să merg în regiunea Cheile Bicazului, o zonă geografică deosebit de pitorească situată în partea centrală a Munților Hășmaș. Aflasem întâmplător de la gazda mea că în apropiere este o stână eco-turistică, situată la intrarea în localitatea „Trei Fântâni”, care este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din România. Am hotărât astfel să merg în vizită la acea stână, deși drumul spre destinație este extrem de greu de parcurs cu mașina.
De la stațiunea „Lacul Roșu” până în sat ai de parcurs în jur de 15 kilometri. Stâna este situată pe partea dreaptă a drumului care duce spre localitate, la o distanță de 6 kilometri de sat. Din cauza drumului destul de anevoios, această distanță o parcurgi cu mașina în jur de o oră. La fața locului am avut norocul să dau chiar peste baciul stânei, Moș Simion, cu care am stat de vorbă.
[we]Bună ziua. Mă numesc Sergiu, sunt fondatorul Agrobiznes, cel mai popular site agricol din Republica Moldova. Dumneavoastră cum vă zice?[/we]
[person]Simion Găină.[/person]
[we]Câţi ani aveţi?[/we]
[person]Am 67 de ani.[/person]
[we]Mulți înainte. Aici e deja satul Trei Fântâni?[/we]
[person]Satul e mai sus. Dar casele sunt mai rare, au mai fost bătrâni, au plecat. Din sat au mai murit bătrânii, tineretul nu mai vine înapoi, s-a dus prin alte ţări pe la muncă, şi aici mai sunt din cei cărora le mai place să ţină animale. Aici sunt animalele oamenilor din comună, suntem puşi aici ca să avem grijă de ele, să facem caşul, să-l predăm oamenilor, vin oamenii şi măsoară laptele la două săptămâni după ce le-am adunat. Aici se strâng mai târziu, că la dumneavoastră primăvara vine mai degrabă, pe 23 mai le-am adunat. Scriem fiecare om cât lapte a avut, atâta caş îi dăm. Şi facem aşa şi la unul, şi la altul, îl transportăm cu calul şi cu căruţa.[/person]
[we]Aici singuri îl transportaţi? Pentru că la noi oamenii singuri trebuie să se ducă să-l ia, să ducă mâncare la ciobani…[/we]
[person]A fost mai greu, la început eram mai mulţi, două luni am fost 7 persoane, şi a fost mai greu că trebuia să fac mâncare. Am făcut, m-am străduit, am avut băieţi buni, harnici, condiţiile le-am avut bune, şi mai stăm un pic că la 1 octombrie le dăm acasă, fiecare om îşi ia animalele, plăteşte taxa de pază.[/person]
[we]Dar văd că mai este iarbă.[/we]
[person]Ar mai fi oleacă de iarbă, dar la 1 octombrie le predăm. Oile le mai ţin. Mai sunt în unele locuri precum Harghita le mai ţin până la 14 octombrie, dar noi le dăm acum că încep ploile. Aici rămân oile. Oamenii le bagă la grădini şi le adună acasă. Sunt oameni care au şi 10 bucăţi de vaci, şi 2 şi una. Am avut muncă brută, au fost multe animale, că pe toate le-am muls manual.[/person]
[we]Adică toate manual? De asta şi e stână eco. La dumneavoastră e stână eco din câte înţeleg?[/we]
[person]Da. Şi totul manual. La ora 6 seara le băgam la stână şi ne apucăm de muls. Mulgeam timp de 2 ore. Din primăvară am fost 5 bărbaţi la muls, mai târziu am fost 4, laptele s-a mai împuţinat şi le-am mai dovedit. Duceam budaca mare unde puneam laptele, acolo îi dădeam cheagul şi după 1-1,5 ore începeam să batem laptele cela şi cum era închegat îl adunam şi pe urmă caşul se strânge, pe urmă îl luăm de acolo şi îl punem în strecătoare, şi acolo îl lucrăm, acolo îl stoarcem bine de zer, îl jentuim, până dimineaţă. Dimineaţa îl luăm şi îl punem sus, pe poliţă acolo, 2-3-4 zile, şi pe urmă îl băgăm înăuntru că mai iese fum, că brânza şi caşul de la fum iese bună. Dimineaţa băgăm altul, facem urda. Focul nu s-a stins deloc 2 luni.[/person]
[we]Pe timp de iarnă adică aici nu e nimeni?[/we]
[person]Pe timp de iarnă preşedintele Asociaţiei şi ajutorul lui au câteva animale, şi stau aici. Au şi oi, le dau fân. Nu lasă pustiu, că se mai fură, se strică. A costat bani, au făcut condiţii bune, apă avem aici peste tot, lumină avem.[/person]
[we]Adică e pus la punct totul, infrastructura este?[/we]
[person]Sunt şi pe munţi înalţi, şi e greu, cară apa cu găleata pe cărare. Cel mai greu e de apă. Aici la noi apă am avut. Au trebuit spălate. Spălatul, curăţenia, să nu se înăcrească, să nu miroase.[/person]
[we]Înţeleg că aici la dumneavoastră vin şi turişti? Îi puneţi la masă?[/we]
[person]Da, vine patronul Teo, mai vine cu turişti, are el pensiunea acolo. Foişorul acesta el l-a făcut. Mai pleacă la Lacul Roşu, mai fac grătar, stau aici, aer curat, apă de la izvor, mai bună şi mai curată nu există.[/person]
[we]Dumneavoastră de câţi ani sunteți cioban?[/we]
[person]Cum să vă zic. De copil mic am fost strungar, dădeam oile la strungă. Aveam 12 ani. Iarna, primăvara mă duceam la şcoală, iar vara la stână. Mai în etate m-am căsătorit, şi pe urmă m-am angajat şi am lucrat.[/person]
[we]Tot ca cioban?[/we]
[person]Da. Şi pe urmă când am ajuns la pensie iară la animale. Nu mai găseşti oameni să le placă să stea la stână. Acum la discotecă, la baruri, la fete goale. Nu mai vrea să steie el aici, să lucreze, să mulgă, şi să cosească. Mai rar.[/person]
[we]Credeţi că ar putea să dispară meseria aceasta?[/we]
[person]Nu ştiu dacă aici la noi pe văile astea o să dispară. Cel mai greu e că nu găseşti oameni care să facă treabă. Care să cunoască. De astă primăvară, de pe 23 mai, la ora 4 dimineaţa eram afară, la 6 – 6.30 le dădeam drumul. Pe urmă avem şi porci aici, şi viţei în grajd.[/person]
[we]Se doarme foarte puţin la stână?[/we]
[person]Da. Şi ciobanii câteodată mai pun capul jos pe o oră sau două la 12. Seara ne apucă ora 12 până terminăm cu caşul. Şi de la 12 până la 4 sunt 3-4 ore. Şi încă e bine dacă nu umblă lupul şi ursul. Dacă şi aceia umblă noaptea apoi nu mai poţi dormi. Trebuie de apărat, de chiuit.[/person]
[we]Mai povestiţi-ne şi despre aceasta. Aţi avut astfel de cazuri?[/we]
[person]Da vine, vine ursul. Aici e bârlogul lui, e staniştea lui. Sunt şi mari şi mici, vine şi lupul.[/person]
[we]V-aţi ciocnit cu ei, cum s-ar spune, nas în nas?[/we]
[person]Nu, nu chiar. Avem câini buni, care, doamne fereşte, nu cred că se apropie ceva de animale. Cândva, acum vreo lună de zile, a venit un urs aici, nu mare, şi l-am scăpat şi a urcat pe un brad. Au mai fost 2 oameni lângă noi şi cu câinii, şi l-am dat jos. Când a ajuns la rădăcina bradului, un coleg de aici i-a dat o botă şi a huit parcă a dat într-un butoi. S-a enervat că putea să sară pe el să-l rupă. Atunci câinii au fost pe el. Aveau şi ai lui vreo 7-8 câini şi ai noştri vreo 6. Doamne, s-a dus nu l-am mai văzut.[/person]
[we]Îi mai vânează oamenii?[/we]
[person]Nu. Nu prea sunt acum aşa cum înainte.[/person]
[we]Pentru că şi ei sunt pe cale de dispariţie şi ar fi păcat să se piardă.[/we]
[person]Da. Ştiţi cum, a sporit acum de câţiva ani de zile ursul mai tare, uite în comună umblă mai mult decât la noi aici, au omorât multe vite. Vara asta noaptea le-a găsit pe câmp, le-a prins şi le-a omorât. Dar ursul e cu putere.[/person]
[we]Și vasăzică stâna e în comun? Ce fac oamenii aici cu cașul? E pentru consum propriu sau vânzare?[/we]
[person]E a oamenilor. Dar spre exemplu au fost oameni care au avut şi 100 de kile de caş, şi 150 de kile. Îl mai vinde, are copii, îl mai dă la copii, rude mai departe, face pachete. Pune acasă pe iarnă că mai demult nu erau lăzi frigorifice, acum bagă la frigider, sunt condiţiile mai bune. Oleacă e greu din partea lucrătorilor, dar dacă ai cu cine face treabă trece mai uşor.[/person]
[we]Aveţi şi aşa probleme?[/we]
[person]Nu, noi nu![/person]
[we]Nu la stână. Aşa la general.[/we]
[person]Sunt. Vai-vai-vai. Le-au lăsat, nu le-au muls, i-au lăsat şi ciobanii. Aici în părţile astea sunt unguri de la Harghita, Miercurea Ciuc. Au oi sute.[/person]
[we]Dar la dumneavoastră câte animale sunt, oi şi vaci?[/we]
[person]Vreo 150 de oi tot ale oamenilor, şi vaci avem în jur de 100.[/person]
[we]Moș Simion vă mulțumesc frumos pentru discuție. Toate bune și spor la treabă.[/we]
[person]Cu plăcere. Mai treceți pe aici în vizită.[/person]
Mai jos, vă propunem să vizualizați o Galerie Foto.
Comentarii