În ultimii ani, sectorul nucifer a suferit schimbări majore și în mod prioritar la nivel economic. În acest context, experții susțin că, pentru a rămâne competitivi producătorii trebuie să se axeze pe două componente principale.
În primul rând, să reducă costurile de producție, după care să mărească esențial randamentul obținut per hectar.
Care sunt pașii pe care ar trebui să-i urmeze, dar și experiența fermierilor din Franța a fost relatată de către Pascal Gouget, expert francez în sectorul nucifer, în cadrul Forumului Național Anual al Nucicultorilor, organizat de către Asociația Nucicultorilor din Republica Moldova cu suportul Elveției și a organizației Helvetas, prin intermediul proiectului OPTIM.
Pascal Gouget a povestit că, până nu de mult cifra de afaceri normală pentru o exploatație de nuc din Franța era de la 10 până la 20 de mii de euro per hectar, acum însă, este dificil să atingă cifra de 10 mii.
Motivul ar fi prețul de vânzare al unui kilogram de nucă, care variază între 1-2 euro.
„În același timp, cheltuielile în exploatație sunt în creștere. În asemenea situație trebuie să fim capabili să rezistăm, până când lucrurile se vor reechilibra. Pentru a rămâne competitivi în comparație cu colegii noștri americani sau chilieni nu cunosc decât două metode: să reducem costurile de producție și să mărim esențial randamentul”.
Expertul a subliniat că, rapiditatea intrării pe rod a unei livezi de nuc este determinată de soi și de densitatea pomilor la ha. Cu cât este mai mare numărul de pomi la ha, cu atât randamentul maxim este atins mai rapid.
„Astăzi selecția merge în direcția soiurilor cât mai productive, pentru că cu cât este mai mare productivitatea la ha, cu atât costul raportat la o unitate de nuci produsă este mai mic. Respectiv, chiar dacă sunt costuri mai mari, dar din considerentul că recolta la ha este mare această plantație este fezabilă economic”.
Până acum câțiva ani, majoritatea producătorilor se axau pe ideea că, obținând randamente înalte și având costuri de producție destul de mici, raportate la un kg de nuci, chiar și cu prețuri de comercializare mai joase, pe care le-am avut în anul precedent și parțial în anul curent, reușeau să realizeze un profit care le asigura continuitatea în acest sector.
„Îmi fac griji pentru colegii care au pornit de la premisa că prețurilor vor fi mereu înalte și nu s-au preocupat de reducerea costurilor de producție și respectiv cred că, vor avea probleme mari în acest context”.
Pascal Gouget a atras atenția la următoarele aspecte pe care se axează reducerea costurilor de producție într-o plantație nuciferă.
Irigarea livezilor de nuc
„Pentru a obține o producție înaltă la hectar trebuie să acordăm mare atenție irigării. Să nu admiteți situații în care pomii încep să sufere de stresul hidric, pentru că aceasta va duce la reducere creșterii, respectiv o recoltă mai mică în anul următor, inclusiv reducerea calibrului, calității. Irigarea este un aspect cheie în dezbaterea despre rentabilitatea și productivitatea livezii de nuc”.
În plus, nu pot fi reduse cheltuielile pentru întreținerea livezii fără a pierde din randament, care, într-un final, va avea impact asupra profitabilității livezii. Este important să gestionați foarte bine irigarea aducând cantitățile necesare de apă culturii, în intervalul optim.
Concurența buruienilor
O altă metodă pentru a asigura un randament bun este evitarea concurenței buruienilor, care pot priva pomii de cantitatea de apă necesară. Buruienile folosesc și din îngrășămintele administrate.
Nutriția
„Trebuie să fiți atenți la echilibrul nutrițional în plantă. Pentru acesta se recomandă efectuarea anuală a analizei foliare”.
Prelevarea frunzelor, pentru analiza foliară, se realizează în felul următor: alegem vârful frunzei compuse, de pe circumferința coroanei, la exterior, câte 30-50 de frunze, de la 20-30 de pomi diferiți, pentru a avea o probă omogenă și cât mai reprezentativă.
Controlul bolilor și dăunătorilor în livezile de nuc
Este important să se realizeze toate tratamentele chimice, ca după recoltare să fie un număr cât mai mic de nuci afectate de bacterioză, alte boli sau dăunători.
„În ceea ce ține de protecția contra bacteriozei, este important să faceți intervenții cât mai timpurii, reducând un pic doza, dar mărind frecvența aplicațiilor. Dacă urmează o perioadă cu ploi, înseamnă că trebuie să tratați mai mult.
Primele tratamente se realizează, de obicei, la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Problema produselor contra bacteriozei este că majoritatea dintre acestea sunt preventive (adică se aplică înainte ca să apară boala)”.
Principalii dăunători în plantațiile de nuc sunt viermele mărului (Cydia pomonella) și musca nucului (Rhagoletis completa), care pot fi observați, mai ales, toamna când în coaja verde identificăm mulți viermi.
Strategia de combatere a viermelui mărului se bazează pe amplasarea capcanelor feromonale (o capcană la fiecare 10-20 de ha, la mijlocul luni aprilie) pentru a monitoriza evoluția de dezvoltare a dăunătorului.
În Franța devine tot mai populară și practica de dezorientare sexuală, care presupune amplasarea unui tip special de feromoni, ce previn împerecherea adulților și respectiv, reducerea populație pe această cale. Doar că, această metodă este mai costisitoare decât aplicarea insecticidelor.
„Musca nucului trebuie monitorizată foarte atent. Primele care pot fi observate sunt femele și timp de opt zile are loc fecundarea și depunerea ouălelor. De multe ori, constatăm prea târziu prezența acestora pentru a mai face intervenția.
În Franța, în acest caz, aplicăm insecticide, care, în mare parte, sunt biologice, dar care au un rezultat destul de bun. O strategie pentru controlul acestui dăunător este aplicarea melasei de sfeclă de zahăr, în care se adaugă prealabil un insecticid și se aplică pe câteva părți ale pomilor”.
Recoltarea și uscarea
Recoltarea trebuie efectuată atunci când fructele sunt ajunse la maturitate, nu mai devreme și nici mai târziu. Aceasta va asigura, pe ultima sută de metri, calitatea necesară a producție de nuci.
Așa cum nucile sunt recoltate direct de la sol, este necesar să nivelați terenul înainte de recoltare.
Cea mai costisitoare parte este uscarea și în acest caz, producătorii care au suprafețe mai mari de livezi ar trebui să dispună de spațiu suficient pentru uscare.
„8% este conținutul optim de umiditate în nuci. Este recomandat să deconectăm uscătorul atunci când conținutul de umiditate în nuci scade până la 12%, astfel că răcindu-se ele mai pierd o parte din umiditate și ajung până la cele 8% recomandate”.
Temperatura optimă pentru uscarea nucilor este de 30-35 de grade. În cazul unei cantități mai mari de nucă, care trebuie supusă uscării, temperatura poate fi ridicată până la 38-40 de grade, dar atenție ca să nu fie afectată calitatea miezului.
Pascal Gouget a mai adăugat că, o modalitate de a vinde mai scump producția este ca producătorii să livreze direct către rețelele din proximitate, doar că aici concurența dintre producători este mai mare.
În plus, o dificultate ar fi și asigurarea livrărilor pe toată durata anului.
„Totodată, trebuie să fiți pregătiți că rețelele nu întotdeauna își plătesc furnizorii la timp. O altă pistă de exploatat ar fi procesarea nucilor și comercializarea miezului. În final, dacă îți faci meseria cu pasiune, ai posibilitatea să reziști și să obții rezultate mai bune”.
