În plină perioadă de recoltare, specialiștii DEKALB au o serie de recomandări pe care fermierii din Republica Moldova le pot aplica în scopul combaterii bolilor în cultura de rapiță. Dubla toleranță la boli şi la scuturare a hibrizilor DEKALB, sunt cele două caracteristici preferate ale produselor din portofoliul de rapiţă DEKALB.
Cele mai păgubitoare boli întâlnite la cultura rapiţei de toamnă sunt putregaiul alb, produs de Sclerotinia sclerotiorum şi putregaiul tulpinilor, produs de Phoma lingam, acestea fiind cunoscute de cultivatorii de rapiţă. În acest articol însă, Directorul Naţional de Vânzări Monsanto din Republica Moldova, Ionuţ Drobota, explică despre impactul altor două boli, din ce în ce mai prezente în câmpurile din ţară.
Cum recunoasteţi verticilioza sau ofilirea verticiliană?
Verticilioza este cauzată de o ciupercă de sol, care produce pagube însemnate culturii de rapiţă în unele țări europene, inclusiv la noi. De exemplu, în Suedia, aceasta este considerată a fi una din cele mai dăunătoare boli, pierderile de producție ajungând la 50%, în special, în zonele în care nu se respectă asolamentul. Creşterea suprafeţelor de rapiţă a contribuit la răspândirea acestei boli în noi regiuni.
Boala cauzată de Verticillium spp. produce pagube mai multor culturi anuale și perene, fiind prezentă pe numeroase specii de buruieni plante gazdă din diferite familii botanice, cum ar fi: Brassicaceae, Solanaceae, Cucurbitaceae, Malvaceae, Rosaceae și Composite. Cele mai afectate specii din familia Brassicaceae sunt rapiţa şi varza. Alte specii de plante-gazdă, din aceeaşi familie botanică, sunt: muștarul, ridichea şi hreanul.
Simptomele produse de Verticillium spp. pot apărea pe frunze, tulpini, rădăcini și silicve. Primele simptome a ofilirii rapiței apar la începutul înfloririi, când o parte din frunzele bazale devin gălbui. Mai târziu, acestea devin de culoare brun-deschis uscându-se treptat.
Un simptom caracteristic bolii este apariţia unei benzi maronii pe o parte a tulpinii plantei, ca urmare a atacului produs de ciupercă asupra vaselor conducătoare lemnoase (xilem). Țesutul atacat se brunifică si circulaţia sevei în xilem este întreruptă. Partea bazală a tulpinii precum și rădăcinile capătă o culoare cenuşiu-închis, spre negru, ca urmare a formării microscleroţilor de către ciupercă. Pe rădăcinile principale ale plantelor atacate, dacă sunt scoase cu grijă din sol, se observă benzi cenuşii sau negre-albăstrui. Rădăcinile secundare, de cele mai multe ori, mor, iar plantele atacate pot fi smulse cu ușurință din sol şi, de obicei, cad la maturitate.
Un alt simptom tipic acestei boli îl reprezintă microscleroţii formaţi de ciupercă, care apar atât pe suprafața tulpinii, cât și în interiorul acesteia, spre deosebire de picnidiile formate de ciuperca Phoma lingam, care au formă și dimensiuni similare, însă apar doar la suprafața organului atacat.
Boala este cauzată de ciuperca Verticillium dahliae var. longisporum care este întâlnită la majoritatea plantelor din familia verzei.
Ciuperca formează microscleroţi de culoare maro-închis sau negri, neregulaţi, care rămân în sol şi pot produce daune mai mulți ani, constituind principala sursă de infecție a rădăcinilor tinere ale plantei. Microscleroţii pot supraviețui şi pe resturile vegetale păstrându-şi viabilitatea până la 10 ani. Miceliul format din aceşti microscleroţi pătrunde direct în rădăcinile plantelor tinere, sau prin intermediul orificiilor cauzate de nematozi şi alți dăunători.
Primele simptome prezente pe rapiţă sunt, de obicei, vizibile doar în primăvara anului viitor, chiar dacă infecția este prezentă încă din toamnă. Odată ajunsă în xilem, ciuperca se răspândeşte lent în ţesutul din jur, care poate muri. O altă sursă de infecţie sunt seminţele formate în interiorul silicvelor atacate.
Evoluţia bolii este influențată semnificativ de temperatura și umiditatea din aer şi sol. Temperatura aerului de circa 23 °C și temperatura medie a solului de 15-19 °C favorizează dezvoltarea acestei boli. Stresul provocat plantelor de seceta prelungită crește procentul de plante ofilite, amplificând impactul produs de această boală.
Rotația culturilor și combaterea buruienilor gazdă sunt principalele modalități de luptă împotriva acestei ciuperci. Rotația culturilor pe termen lung poate fi eficientă prin reducerea inoculului infecţios, însă alegerea unei rotaţii corecte poate constitui o problemă din cauza gamei foarte largi de plante gazdă, pentru această ciupercă.
Având în vedere că agentul patogen Verticillium.dahliae var. longisporum supraviețuiește în sol și intră în plantele gazdă prin intermediul sistemului radicular, până în prezent, nu s-au identificat metode de combatere eficiente împotriva acestei ciuperci.
Totuşi, prin aplicarea tratamentelor cu fungicide împotriva altor boli, impactul provocat de ciupercă nu este amplificat de celelalte ciuperci patogene, iar pierderile de recoltă sunt mai reduse.
Cum afectează făinarea cultura de rapiţă?
Făinarea la rapiţă este prezentă în toate zonele de cultivare a acesteia. În unele regiuni, apare doar sporadic, în special în a doua jumătate a perioadei de vegetație când, de regulă, nu provoacă daune semnificative culturii. În cazul în care plantele sunt infectate în stadii incipiente de creștere, făinarea provoacă uscarea, fiind afectate atât producția, cât și calitatea semințelor ce vor avea un MMB mai mic si un conținut de ulei mai redus.
După instalarea ciupercii pe frunze, acestea îşi pierd culoarea verde caracteristică, se opresc din creştere şi, pe măsură ce sunt acoperite de miceliu îşi diminuează capacitatea de fotosinteză, se ingălbenesc şi se usucă.
În cazul unui atac ce debutează în stadii timpurii, ciuperca poate provoca uscarea prematură a întregii plante. Primele simptome apar pe frunzele situate în partea bazală a plantelor sub formă de paslă miceliană fină, ce poate fi ștearsă prin atingere. Simptome pot prezenta, de asemenea, tulpinile și silicvele.
În pasla miceliană se găsesc şi conidiofori scurţi ce susţin conidii de tip oidium, specifice acestei ciuperci. Miceliul se răspândeşte treptat și poate să acopere porţiuni întregi de frunze şi tulpini sau chiar întreaga plantă. Frunzele infectate rămân clorotice și plantele atacate mor devreme. Spre sfârșitul perioadei de vegetație, în pasla miceliană se formează cleistoteciile ciupercii, de formă sferică cu apendici externi. La început, ele sunt de culoare galbenă, apoi treptat devin maro, brun-maronii sau negre.
Făinarea rapiţei este cauzată de ciuperca Erysiphe cruciferarum. Acest patogen dezvoltă un miceliu epifit, ce crește la suprafaţa organelor atacate. Ciuperca se fixează de peretele celular al plantei cu apresorii şi îl străpunge cu haustorii care consumă apa şi substanţele nutritive din celulele plantei.
Erysiphe cruciferarum formează conidiofori scurţi, pe care se găsesc conidii de tip oidium. Ca urmare a procesului de sexualitate se formează cleistoteciile, care au formă sferică şi conţin asce cu ascospori, iar la suprafață prezintă apendici.
Agentul patogen ce cauzează făinarea supraviețuieste prin intermediul cleistoteciilor prezente pe resturile vegetale sau ale miceliului din ţesuturile unor plante gazdă. Primăvara târziu, până la începutul verii, cleistoteciile eliberează ascele cu ascospori, care pot cauza o infecţie primară. Plantele pot fi infectate şi prin conidiile de tip oidium, apărute pe conidioforii formaţi pe miceliu. Miceliul supravieţuieşte în ţesuturile plantelor de rapiţă infectate sau al unor buruieni din aceeaşi familie botanică, ce servesc ca plante gazdă pentru această ciupercă. În regiunile temperate, presiunea acestei boli este mai mare vara si toamna. Ciuperca evoluează în perioadele secetoase, cu umiditate relativă scăzută și precipitații minime, când plantele transpiră puternic. Transmiterea inoculului infecţios se realizează de la o plantă la alta, în special, prin intermediul vântului.
Măsurile preventive cum ar fi rotația culturilor, eliminarea plantelor atacate și combaterea eficientă a buruienilor din familia cruciferelor ajută la reducerea presiunii de infecție. Fertilizarea echilibrată contribuie la reducerea pagubelor produse în urma atacului. Aplicarea în exces a îngrăşămintelor cu azot are, de obicei, un impact favorabil asupra creșterii masei vegetative a plantelor, contribuind la dezvoltarea acestei ciuperci.
Aplicarea fungicidelor, înainte de instalarea bolii, ar putea să ofere o protecţie bună împotriva acestei ciuperci, însă aceasta nu constituie încă o practică curentă în rândul cultivatorilor de rapiţă. Chiar dacă majoritatea specialiştilor sunt de părere că aplicarea tratamentelor cu fungicide nu este justificată din punct de vedere economic, odată cu extinderea suprafeţelor cultivate cu rapiţă, răspândirea acestei ciuperci este evidentă, fiind necesară o reevaluare a impactului produs asupra producţiei, deoarece aceasta prezintă un spectru larg de virulenţă având capacitatea de formare a unor noi rase fiziologice.
Ionuţ DROBOTA
Director Naţional de Vânzări Monsanto din Republica Moldova
Pentru informații despre portofoliul de hibrizi DEKALB accesați pagina de Facebook, sau îi puteți contacta pe reprezentanții de vânzări din Republica Moldova.
Contacte:
Eugeniu FETESCU
Reprezentant Vânzări RM, Centru – Nord
Tel.: +373-68.688476
E-mail: [email protected]
Valentina FURDUI
Reprezentant Vânzări RM, Centru – Sud
Tel.: +373-69.094811
E-mail: [email protected]
Igor AFTENIUC
Reprezentant Vânzări RM, Regiunea Transnistria, Sud
Tel.: +37368956757
E-mail: [email protected]
