Mierea este unicul produs de origine animală pe care îl exportă agenții economici din Republica Moldova în Uniunea Europeană (UE). Pentru a facilita înțelegerea procedurilor la export, experții Laboratorului de Inovații Sociale MiLab, creat de PNUD și E-Government Center Moldova au elaborat un ghid vizual disponibil pe pagina web a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
Spre deosebire de cea sălbatică, vița din cultură și-a sporit sensibilitatea față de temperaturile scăzute. Protecția contra temperaturilor scăzute se asigură printr-un complex de metode adecvate, scrie rasfoiesc.com.
Rezistența viței de vie la temperaturi scăzute se manifestă diferit în cursul anului, fiind mai mare în perioada de latență și mai mică în cea de vegetație.
Parțile multianuale ale aparatului supraterestru sunt mai rezistente la ger față de cele anuale, iar acestea față de diafragma și ochii de iarnă. Tulpina si brațele multianuale rezistă până la minus 22 – 24 grade Celsius, coardele anuale până la minus 20 – 21 grade Celsius, ochii de iarnă până la minus 15 – 20 grade Celsius, diafragma până la minus 5 – 7 grade Celsius.
Metodele contra temperaturilor scăzute din iarna depind de un complex de factori, dintre care zona în care se află plantația, soiul de viță cultivat și înălțimea tulpinii dețin un rol de seama.
Plantațiile de vii se pot afla în zona culturii îngropate sau în afara ei. Se consideră în zona culturii îngropate, acele podgorii în care temperatura minimă absolută depășește cu regularitate câteva zile la rând (3 – 5), 18 – 20 grade Celsius sub zero, iar solul este lipsit sau acoperit cu puține zăpezi, și în afara ei, acelea în care temperatura respectivă nu atinge limite de 18 – 20 grade Celsius , decât în cazuri rare (la 10 – 20 de ani).
În cadrul aceleiași zone unele soiuri manifestă rezistența mai mare la temperaturile scăzute din iarna (Cabernet, Sauvignon, Feteasca regala, Coroana alba sau neagra), altele mai mică (Afuz – Ali, Cramposie, Negru moale, Gordon). Soiurile rezistente la temperaturi scăzute din iarna pot rămâne neprotejate peste iarna, deoarece înregistrează pagube mai mici, însă cele cu rezistența mai mică la temperaturile scăzute din timpul iernii, aflate in zona viilor îngropate, pe tulpini joase (0,10 – 0,30m) se protejează prin îngropat.
Îngropatul constă în acoperirea parții supraterestre a butucului de viță cu un strat de pământ gros de cca 10 cm.
Protecția viței de vie contra brumelor și înghețurilor de primăvară
Metodele de apărare contra brumelor și înghețurilor de primăvară pot fi împărțite în două categorii: pasive sau indirecte si active sau directe.
Mijloacele indirecte au ca scop prevenirea permanenta, de durata a riscurilor de îngheț prin eliminarea tuturor factorilor naturali defavorabili, la întârzierea dezmuguritului și la micșorarea radiației nocturne.
Mijloacele directe constau în acțiuni artificiale asupra microclimatului local doar în momentul critic, și se referă la utilizarea în practică a soiurilor de viță numită „rezistentă”.
Mijloace indirecte
În cadrul acestor mijloace se petrec o serie de etape:
Mijloacele indirecte, simple si economice, pot modifica cu câteva grade temperatura microclimatului. În plus, ele contribuie la ușurarea aplicării mijloacelor directe, făcându-le mai puțin costisitoare si mai eficiente.
Mijloace directe
Ca și cele indirecte, și mijloacele directe se realizează printr-o serie de etape:
2. anvelope uzate;
3. lumânările fumigene;
4. încălzirea aerului cu aparate de radiații infraroșii;
În plantațiile de vii pe tulpini înalte, înghețurile și brumele târzii de primăvară produc pagube mici sau adesea nici nu se simt, de aceea cultura pe asemenea forme prezintă și acest avantaj.
Neavând posibilitatea să plece peste hotare, dar și fiind siguri, că și acasă poți face bani buni, au decis să investească în creșterea oilor, afacere, care pe lângă venitul ce li-l aduce, le creează şi o deosebită satisfacţie a unor visuri împlinite. E vorba de familia Cocieru Vitalie (37 de ani) și Constanța (30 de ani) din satul Bozieni, raionul Hâncești, care dețin o mini fermă de oi, amplasată într-un cadru pitoresc și mioritic la hotarul dintre satele Bozieni și Dubovca. Departe de cele lumeşti, fără acces la Internet, ba chiar şi la telefonia mobilă, în schimb într-o plină oază de verdeaţă şi linişte sufletească – aşa îi găsești pe soţii Cocieru, modeşti şi foarte primitori din fire, muncind de cu zori printre mioarele sale.
Și-au început afacerea în oierit acum 15 ani, având doar 12 de capete, pe care, spune Vitalie, le avea ca moștenire de la părinți. Astăzi are în stâna sa deja peste 600 de capete, printre care și 6 berbeci de rasă, pe care i-a cumpărat recent de la un crescător de oi din Briceni.
„Ne-am lărgit afacerea în toţi aceşti ani în baza selecţiei din ovinele noastre, acum însă am decis să obţinem şi nişte soiuri de prăsilă, de aceea am procurat câţiva berbeci de rasă Caracul Buhar şi Caracul brumăriu” a specificat oierul.
Pentru a-şi dezvolta afacerea şi amplasa stâna şi-au arendat fosta casă a viticultorilor, dar şi câteva hectare de pământ (păşune) pe care îşi pasc în libertate mioarele.
În toți acești ani, venitul de bază al familiei Cocieru se trage din comercializarea brânzei, cărnii și al pielcelelor.
„De fapt, oile sunt crescute ori pentru carne, ori pentru lapte sau lână, noi, însă facem ca-n zicală, jupim trei piei de pe o oaie, le creștem și pentru carne, piele și lapte. Acum 2-3 ani, pielicelele erau mai scumpe chiar ca carnea de miel, mergând la piață, luam câte 350 lei pentru o piele, acum, însă pe una poți lua doar 100 lei. Primăvara aceasta, mulțumim Domnului, a mers foarte bine carnea de miel, costând de la 60-65 lei/kg. Nemaivorbind de brânză, care la noi întotdeauna este la mare căutare, având deja cumpărătorii noștri permanenți” a spus proprietarul stânei.
Şi oile sunt foarte bune de lapte, în mediu o oaie mulgătoare dă până la 700 grame, dar sunt şi unele mioare, care dau şi peste un litru de lapte la mulgere, a mai adăugat bărbatul.
Meşteriţa delicioasei brânze de oi, este de fapt, chiar stăpâna casei, care deşi este o veritabilă orăşeancă (originară din or. Chişinău), nu regretă nici pentru o clipă că a schimbat oraşul pe sat.
„Da, sunt din capitală, m-am căsătorit la 17 ani, şi atunci când Vitalie m-a adus la Bozieni, împărtăşindu-mi planurile sale de viitor, nu am ezitat nici pentru o clipă să-l urmez şi să-i fiu alături. Deşi, creşterea oilor era ceva străin şi nou pentru mine, acum am impresia că trăiesc de o viaţă la ţară… Procedeul de închegare a laptelui şi prepararea brânzei l-am deprins de la mama-soacră, după care, ulterior mi-am modernizat tehnologia, informându-mă din mai multe surse şi astăzi mă bucur foarte mult când cumpărătorii mei îmi spun că pregătesc cea mai gustoasă brânză” a mărturisit zâmbind, soţia Constanţa.
Nu au luat niciodată vreun credit de la bancă, dar nici nu au avut susţinere din partea statului. Pe parcursul anilor, familia Cocieru s-a descurcat pe cont propriu, mizând pe posibilităţile sale. Cu toate acestea, cele mai grave probleme le întâmpină din cauza, că stână, fiind amplasată departe de localitate, nu dispune de un drum de acces, nu este conectată la apă, lumină, fiind totodată, amplasată în afara ariei de acoperire mobilă…
„Am încercat să ne conectăm la energia electrică, dar tarifele foarte costisitoare prezentate de reprezentanţii „Union Fenosa” ne obligă să lucrăm 2-3 ani ca să ne achităm cu ei în acest sens…” se plânge disperat Vitalie Cocieru.
Continuarea reportajului o citiți pe Curierul de Hîncești.
Rezervele de grâu ale Europei ar putea ajunge la cel mai redus nivel din ultimii 13 ani. Rezervele de grâu păstrate în Uniunea Europeană vor scădea probabil cu 37% până la sfârșitul lunii iunie, la 10,1 milioane de tone, pe fondul recoltelor slabe, consumului solid și a creșterii peste așteptări a exporturilor, se arată într-un raport realizat de firma de consultanță agricolă Strategie Grains, potrivit agerpres.ro.
„Vedem un cocktail de factori care vor influența producția de grâu în acest sezon și în 2017-2018. Faptul că situația UE va fi într-un echilibru strâns, iar stocurile din întreaga lume ar urma să scadă, în special în cazul principalelor state exportatoare, ar putea afecta prețurile”, a apreciat Andree Defois, șeful Strategie Grains.
Producția de grâu în Europa ar urma să se redreseze după recoltele slabe din Franța și Germania, principalii producători ai blocului comunitar.
În următorul sezon, stocurile vor continua să rămână strânse, în urma majorării cererii interne, iar exporturile vor compensa majorarea producției, a explicat Defois.
Exporturile de grâu ale UE în acest sezon ar urma să urce cu 300.000 de tone, la 23,5 milioane de tone, estimează Strategie Grains. Cererea pentru grâul european a crescut, după ce Turcia a introdus restricții la importurile de grâu rusesc. Totuși, până acum exporturile sunt în scădere cu 8,4 milioane de tone față de anul precedent.
Producția totală de grâu a Uniunii Europene ar urma să se majoreze cu 3%, la 305,2 milioane de tone, în sezonul care începe în iulie, redresându-se după declinul din acest sezon, arată previziunile Strategie Grains. Producția de grâu moale a UE va crește cu 6% sezonul viitor, la 143,8 milioane tone.
Primăvara, în timpul înfloritului survin temperaturi scăzute, uneori negative, care pot afecta florile total sau parţial. Pentru a preveni efectul negativ al acestor temperaturi asupra florilor, în prezent se cunosc metode directe şi metode indirecte. Dintre metodele directe se aplică pe scară largă metoda fumigaţiei, încălzirea aerului din livadă, metoda ventilării aerului şi mărirea umidităţii aerului, scrie agrias.ro.
Metodele indirecte contribuie şi ele la prevenirea efectului negativ al temperaturilor scăzute asupra florilor şi sunt reprezentate de lucrările culturale, genetice şi de aplicarea tratamentelor biochimice.
Metoda fumigaţiei
Metoda fumigaţiei – se bazează pe principiul micşorării efectului radiaţiei nocturne cu ajutorul unui ecran protector de fum, de durată limitată, generat de o substanţă fumigenă. Perdeaua de fum împiedică răcirea solului şi a pomilor, reducând efectul radiaţiei nocturne.
Se recomandă folosirea unor substanţe care să producă un fum persistent în jurul pomilor. Aerosolii produşi trebuie să fie de culoare albă, întrucât au o mai mare putere de reflecţie şi împiedică astfel producerea radiaţiei nocturne.
Ecranele de nori artificiali de fum se formează prin arderea a 80-100 grămezi/ha, confecţionate din material fumigen (paie umezite, talaş, ramuri tăiate, rumeguş), la care se adaugă reziduuri de petrol. Se pot folosi vase speciale în care se pune un amestec format din patru părţi turbă, o parte smoală şi o parte reziduuri de petrol, sau patru părţi rumeguş şi o parte smoală. Grămezile fumigene confecţionate din resturi ale gospodăriei sunt cele mai economice, fiind eficiente mai ales în cazul unor îngheţuri de scurtă durată şi de intensitate moderată.
O metodă rapidă constă din lansarea din avion sau elicopter a unor substanţe chimice (acid clorhidric şi amoniac), care în contact cu vaporii de apă din atmosferă se transformă în nori artificiali. În S.U.A. şi Italia norii artificiali se produc, folosind ca materie primă amoniacul şi bioxidul de sulf (fumul poate acoperi o suprafaţă de 100 ha). Ecranele de nori artificiali sunt eficiente numai în zilele calme, fără vânt şi numai pentru temperaturi ce coboară cu 2°-4°C sub pragul de rezistenţă al pomilor.
Încălzirea aerului din livadă
Încălzirea aerului din livadă se poate realiza cu ajutorul unor sobiţe speciale, arzătoare sau instalaţii emiţătoare de radiaţii infraroşii. Încălzirea se poate executa cu combustibil (reziduuri de petrol, motorină, ţiţei etc.) sau prin curent electric. O sobiţă de mărime mijlocie, poate încălzi o suprafaţă de circa 50 m2, ceea ce înseamnă că un număr de 150-200 de sobiţe/ha pot proteja pomii până la temperaturile de -6…-7°C. În România au fost folosite sobiţe tip Bujorean, denumite antibrumar (inovaţie a prof. Gh. Bujorean de la Institutul agronomic din Timişoara). Sobiţele trebuie aşezate în zigzag. În Anglia se practică un sistem automat de încălzire, cu un consum de 1,20 litri combustibil/oră şi care ridică temperatura aerului din livadă cu 2,4-3,2°C. În Italia şi Franţa se folosesc numeroase tipuri de turbogaz (generatoare de aer cald pe bază de gaz natural) şi lumânări de parafină.
Indiferent de modul cum se realizează, încălzirea aerului determină formarea curenţilor de convecţie. Aerul cald se ridică până ce întâlneşte un alt strat de aer având aceleaşi temperaturi şi densitate, fiind înlocuit de cel rece din zonele neîncălzite. În acest mod se elimină inversiunile termice de radiaţie.
Metoda ventilării aerului
Metoda ventilării aerului constă în amestecarea păturilor răcite din imediata vecinătate a solului cu cele mai calde de deasupra, urmărindu-se eliminarea inversiunii termice. Principiul de ventilare se bazează pe constatarea că inversiunea de radiaţie se produce în nopţile senine fără vânt şi că vântul care depăşeşte 4 m/sec o distruge. Ventilarea aerului se execută cu ajutorul unor ventilatoare speciale de mare capacitate, care se instalează la capătul parcelelor. Ventilatoarele se folosesc în S.U.A. (California), Franţa, pentru plantaţii mari (peste 100 ha) şi se fixează pe nişte piloni înalţi de 10-15 m, cu elicea lungă de 5 m. Puterea motorului (electric sau cu explozie) este cu 60-150 CP şi determină o turaţie a elicei de 600-800 rotaţii pe minut. Un ventilator protejează în medie 4 ha de livadă. Ventilatoarele sunt eficace în văile înguste, unde drenează masele de aer rece.
Mărirea umidităţii aerului
Mărirea umidităţii aerului pentru combaterea îngheţurilor nocturne cu ajutorul aspersoarelor care pulverizând apa în atmosferă ridică temperatura aerului cu 2-4°C. Irigaţia prin aspersiune se declanşează cu câteva minute înainte de apariţia îngheţului (la avertizarea Institutului meteorologic). Stratul de gheaţă, care se va forma pe ramuri, devine un strat izolator, care împiedică răcirea ramurilor, menţinând în acelaşi timp la exterior temperatura foarte apropiată de 0°C. Instalaţiile de aspersoare sunt rentabile când pot fi folosite ulterior la udarea pomilor şi aplicarea îngrăşămintelor.
Metode indirecte
Protecţia pomilor împotriva brumelor şi a îngheţurilor se poate efectua şi prin metode indirecte (culturale, biochimice şi genetice), care urmăresc modificarea microclimatului şi a ciclului vegetativ.
Lucrări culturale
Aplicarea tehnologiei de cultură conform specificului de exploatare (irigaţie raţională, administrare îngrăşămintelor şi substanţelor inhibitoare, în scopul limitării creşterii, şi crearea condiţiilor de călire), asigură pomilor o bună rezistenţă la îngheţ. Prin întârzierea pornirii în vegetaţie şi a înfloririi se pot evita brumele tardive.
Practica a demonstrat că aplicarea tăierilor în verde la cais sporeşte rezistenţa la frig şi întârzie pornirea în vegetaţie. În iernile cu zăpadă se recomandă strângerea şi tasarea zăpezii la baza pomilor. Prin topirea lentă a zăpezii, temperatura se menţine joasă la nivelul rădăcinilor, iar pomii întârzie să intre în vegetaţie.
Prelungirea perioadei de repaus profund obligatoriu se poate provoca prin stropiri cu acid naftilacetic, 100-200 mg/l apă, în luna iulie-august.
În vederea prevenirii brumelor şi îngheţului, la înfiinţarea plantaţiilor trebuie evitate văile în care se manifestă fenomenele de inversiune termică. Nu se înfiinţează plantaţii superintensive cu pomi pitici în zonele unde stagnează aerul rece.
Lucruri genetice
Pentru a evita pagubele provocate de îngheţ se recomandă crearea şi folosirea soiurilor rezistente la temperaturi scăzute, a soiurilor cu repaus profund de lungă durată şi perioadă de vegetaţie redusă. Din nefericire la unele specii (cais) nu sunt cunoscute soiuri care să aibă un repaus profund de lungă durată şi de aceea pomii sunt surprinşi în plină floare de îngheţurile târzii, fiind afectată producţia.
Tratamentele biochimice
Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu sporesc rezistenţa la îngheţ, iar excesul de azot o slăbeşte. Tratamentele fitosanitare cu ulei sau soluţie sulfo-calcică întârzie cu 8-10 zile intrarea în vegetaţie. O întârziere de 14-20 zile se obţine la înfloritul cireşului şi piersicului, folosind tratamentul cu acid naftilacetic sau cu săruri de sodiu, în doze de 100-150 mg/l apă, aplicat în luna august.
Conf.dr. C. Paun
Meteorologii au emis Cod Galben de îngheț care se va menține întreaga săptămână. Sinopticienii au prognozat următoarele fenomene meteorologice: răcire bruscă a vremii, înghețuri, precipitații și intensificări ale vântului.
De pe data de 18 aprilie până pe data de 24 aprilie se prevăd înghețuri la suprafața solului cu intensitatea de -1..-4°С, izolat în aer 0..-2°С, pe 22 aprilie înghețuri în aer cu intensitatea de -1…-4.
În intervalul 20-21 aprilie vor cădea precipitații-ploi, lapoviță, izolat precipitații puternice. Vântul nordic va prezenta intensificări de până la 15-20 m/s.
Anterior, meteorologii spuneau că vor instituie Cod Galben de îngheț doar pentru următoarele două nopți, potrivit publika.md. Aceștia prognozau temperaturi de până la minus două grade Celsius atât în aer cât şi la suprafaţa solului.
Sinopticienii de serviciu au confirmat că în republica noastră sunt aşteptate înghețuri și că vor emite God Galben.
Totodată, pentru întreaga săptămână sinopticienii preconizează ploi în toată țara. Miercuri temperaturile vor oscila între 7 – 12 grade Celsius în timpul zilei și între 1 – 6 grade Celsius noaptea.
Săptămâna de afaceri ”Moldova Business Week 2017”, organizată de Ministerul Economiei și Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor (MIEPO), se va desfășura anul curent în perioada 12 – 16 iunie. Decizia a fost luată în cadrul ședinței Comitetul organizatoric al evenimentului, condus de viceprim-ministrul, Octavian Calmîc, ministru al Economiei.
În opinia vicepremierului Octavian Calmîc, Săptămâna de afaceri ”Moldova Business Week” reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente pentru promovarea imaginii țării la nivel internațional, intensificarea și transparentizarea dialogului dintre sectorul public și privat, sporirea competitivității companiilor autohtone, promovarea exportului și atragerea investițiilor străine.
Potrivit directorului MIEPO, Vitalie Zaharia, ediţia din anul curent, va avea o agendă consistentă de sesiuni B2B, de reuniuni pe subiectele de interes major pentru comunitatea de afaceri din Moldova şi platforme de conexiune directă cu investitorii străini. În cadrul „Moldova Business Week 2017”, se vor reuni conducători ai instituţiilor guvernamentale, parteneri de dezvoltare, ambasadori, reprezentanţi ai asociaţiilor de business, dar și un număr mare de companii autohtone şi investitori străini.
„Moldova Business Week 2017” va găzdui forumul ”Invest în Moldova 2017”, la care vor fi prezentate oportunitățile de afaceri și investiționale ale țării noastre, conferințele de afaceri ”Antreprenorii Moldovei – capitalul privat moldovenesc” și ”Antreprenoriatul feminin – învață, creează conexiuni și crește”, expoziția ”ProExport Forum 2017” ş.a.
Pomicultorul Mihai Cojocaru din raionul Criuleni, pe care ați avut ocazia să-l cunoașteți într-un reportaj publicat de noi zilele trecute, are și o livadă cu caise de circa 20 de hectare. Și în aceasta livadă este aplicat conceptul livezii pietonale unde toate lucrările se fac de la sol.
Mihai Cojocaru mai spune că deși are studii în horticultură și experiență în domeniu oricum a fost nevoit să plece în lumea mare pentru a afla secrete noi de creștere a acestor fructe. Secrete pe care le-a obținut uneori cu mare greu pentru că nu toți străinii și-au manifestat deschiderea în acest sens.
Rezistență la frig
Pomicultorul din Criuleni a spus că a plantat soiuri din Franța care au o rezistență mare la frig.
„Copacii rezistă până la – 30 de grade Celsius iarna și florile rezistă până la – 6 grade Celsius. Noi am avut cazuri când a fost minus șase și ele toate au rezistat”, a spus Cojocaru.
Fermierul susține că aceste caise pot fi păstrate o lună de zile în frigidere. Totodată, soiul respectiv este unul timpuriu și fructele apar odată cu cireșele adică pe 10 iunie, dar rodesc până în septembrie, a precizat fermierul.
Brand nu avem
Fructele pe care le obține fermierul sunt vândute intermediarilor care le cumpără, la rândul lor, direct din livadă. Acesta a spus că nu se ocupă de exportarea produselor pentru că nu cunoaște toate aspectele cu privire la logistica de transportare și cerințele vămilor din fiecare țară. Dar știe că fructele din aceasta livadă ajung în România, Rusia, Belarus.
Mihai Cojocaru a menționat că în condițiile actuale de globalizare a pieței producătorii din Moldova ar trebuie să se orienteze la soiuri care sunt recunoscute în toată lumea și care au devenit brand, adică o marcă renumită.
„Dacă te duci cu niște soiuri care nu le știe lumea – nu le poți vinde, chiar poate că și sunt gustoase. Adică toată munca pe care o depui în livadă se termină cu eșec. Noi în piață trebuie să vindem soiurile pe care le cunoaște toată lumea și soiurile acestea trebuie să cultivăm. Dacă spui de exemplu Chardonnay toată lumea știe ce înseamnă asta. Bun, avem noi soiul Fluieraș care e destul de bun dar nu-l cunoaște nimeni, el nu este brand și în piață lumea nu-l știe. În piață trebuie să avem soiuri foarte bune. Noi cu părere de rău nu le avem”, a explicat pomicultorul.
Acesta susține că Republica Moldova a rămas în urmă în acest sens pentru că în perioada sovietică s-a renunțat la dezvoltarea geneticii și selecției în horticultură, iar țările occidentale au investit și au avansat în acest domeniu.
„Ei au făcut programe de stat de 30 de ani și au finanțat la selecția portaltoiurilor la caise și cireșe în Italia, Ungaria. Franța etc. Toate lucrurile acestea au ieșit la suprafață și noi trebuie să le folosim. În Moldova nu vor apărea așa învățați nici peste o sută de ani”, a explicat Cojocaru.
Meseria se fură
Deși are studii în domeniu horticol, pomicultorul din Criuleni a înțeles că trebuie să afle direct de la producătorii străini metode noi de creștere a fructelor și ce au făcut aceștia că de au obținut fructe gustoase și rezistente.
Pentru aceasta, din banii proprii, pomicultorul a colindat mai multe țări din Europa și alte continente pentru a afla secretele lor. În Italia a găsit o livadă bună unde lucrau și concetățenii noștri. Mihai Cojocaru a încercat să afle prin intermediul acestora despre preparatele pe care le utilizează livădarul italian, dar moldovenii au spus că italianul ascundea denumirile acestora de ochii lumii.
„Moldovenii au spus că fac toate lucrările în afară de momentele când vine vorba de prelucrare și că italianul urca singur în tractor, dar nu înainte de a scoate etichetele de pe preparate cu care lucra, a spus Cojocaru.
Pomicultorul din Moldova crede că străinii nu vor să spună secretele pentru că nu vor să apară mai mulți concurenți pe piață.
Totuși a avut și cazuri mai fericite, când a dat de persoane care au vrut să se laude cu realizările din livadă și și-au împărtășit cunoștințele. Mai ales că și domnul Cojocaru le-a spus unele chestii despre care nici străinii nu știau.
Rolul social al livezii
Pe lângă aspectele economice, livada de caise din Criuleni joacă și un rol social important în comunitate. La culesul caiselor vine foarte multă lume pentru că pe zi ar putea câștiga circa o mie de lei.
„Anul trecut am cules până la o tonă de caise de persoană. Și vă dați seama doritori de a culege caise sunt foarte mulți – o persoană câștigă un leu per kilogram și are o mie de lei pe zi la cules. Vin și pedagogi care spun că din banii aceștia își cumpără haine și încălțăminte”, a spus cu mândrie Cojocaru.
Anul trecut pomicultorul a cules 120 de tone de caise, iar anul acesta se așteaptă la o recoltă de 200 tone. Caisele se vând cu 15 lei pentru un kilogram. Livada are specii care se află la al cincilea an de roadă, dar și la al patrulea an. Densitatea – 500 de pomi pe hectar și respectiv 650 de pomi.
Mărul se consideră o specie pomicolă cu cerinţe mari faţă de umiditatea solului, care trebuie să reprezinte 70-75% din capacitatea de câmp, şi faţă de umiditatea relativă a aerului (Gh. Cimpoieş 2012).
Această cultură se dezvoltă bine în zonele unde cad anual 700 mm de precipitaţii, repartizate uniform pe perioada de vegetaţie, însă în Republica Moldova cantitatea lor variază între 350 mm și 500 mm anual, în funcţie de zona pomicolă (V. Balan et al. 2001; V. Babuc 2012, Gh.Cimpoieş 2012).
Insuficienţa apei în sol reduce creşterea lăstarilor, afectează dezvoltarea frunzelor, mărimea şi calitatea merelor, scurtează durata de viaţă a rădăcinilor active sau frânează creşterea acestora toamna.
Ca rezultat, vigoarea de creștere a pomilor scade esențial, regularitatea producţiei şi volumele recoltelor nu mai sunt stabile, pomii îmbătrânesc prematur, iar durata lor de viaţă este mult mai mică.
Soiurile de măr au o rezistenţă diferită faţă de secetă, astfel soiurile de vară, de toamnă, precum şi unele soiuri de iarnă – Idared, Golden Delicious, (Gh. Cimpoieş 2012, N. Ghena et. al 2003) – au o rezistenţă mai mare la nivelul scăzut de umiditate din sol şi din aer. În condiţiile Republicii Moldova este necesar de suplinit zeficitul hidric prin irigare.
Citește mai multe aici despre Irigarea prin picurare. Sfaturi și recomandări.
În pomicultura mondială se folosesc câteva tipuri de irigare – prin brazde, prin aspersiune, subterană, prin picurare, etc. Una dintre cele mai răspândite metode de irigare în livezile superintensive de măr este cea prin picurare.
Aceasta constă în umectarea locală a zonei de sol, în care sunt extinse majoritatea rădăcinilor active ale pomilor, prin administrarea lentă a apei în zona dată, în raport cu cerinţele fiziologice ale pomilor.
Această metodă permite economisirea de apă şi combustibil, peste 50% faţă de celelalte metode, economisirea energiei la pompare, a forţei de muncă la deservire, permite practicarea pe orice tip de relief şi, concomitent, prin această instalaţie se poate de administrat îngrăşăminte minerale (fertigare).
În sol se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea sistemului radicular, nu se umectează frunzele şi aerul din plantaţie, se pretează la programarea regimului optim de irigare cu ajutorul computerului.
Din dezavantaje putem menţiona investiţiile capitale mari pentru instalarea sistemelor care este de 1800-2000 euro/ha.
Totodată pentru determinarea momentului şi cantităţii optime de apă la irigare este necesar de utilizat și aparatele pentru măsurarea umidităţii în sol cum este tensiometru (Fig. 2).
În funcție de model, la tensiometru se anexează instrucţiunea conform căreia se va petrece măsurarea umidităţii solului.
Un sistem de irigare prin picurare din plantaţiile pomicole intensive şi superintensive este construit din câteva părţi componente, ca exemplu mai jos este o schemă generală de principiu (Fig. 3.), unde sunt arătate principalele noduri constructive.
Sistemele de irigare prin picurare folosesc ca element principal de udare tubul de picurare. Avantajele tubului de picurare constau în durata de exploatare (mai lungă) şi uşurinţa de montare şi instalare.
O asigurare mai favorabilă cu apă se poate de obţinut la instalarea unei sau a două picurători pentru fiecare pom, amplasaţi la o distanţă nu mai mare de 0,8 m de la trunchi, în funcție de sistemul de cultură.
Află aici despre Producerea eco a verdețurilor și plantelor aromatice în seră.
Cea mai avantajoasă configuraţie a conturului de umectare a solului se poate obţine de la picurătoarele cu debit de apă de 6-8 l/oră.
În acest caz, diametrul conturului de umectare a solului la adâncimea de 0,4 m (stratul cu densitatea superioară a rădăcinilor active) atinge 1,6 – 2,0 m. Volumul de apă distribuit la un pom, în funcţie de condiţiile hidrotermice şi distanţele de plantare, constituie 30-50 litri.
Intervalele dintre udări, în funcţie de intensitatea consumului apei de către pomi, pot fi între 1 şi 6 zile. În fiecare caz, termenele concrete ale udării se stabilesc, când umiditatea solului este mai mare de 75-80% din capacitatea de câmp. Determinarea se efectuează zilnic cu ajutorul tensiometrelor.
Sistemele de irigare prin picurare s-au dezvoltat şi se dezvoltă tot mai accelerat datorită costului în scădere şi numeroaselor avantajele. În momentul de faţă, indiferent că vorbim de suprafețe de producere foarte mici sau foarte mari, irigarea prin picurare este un strict necesar.
Autor: Sergiu Popa, Dr., consultant național în producerea fructelor.
© Buletin inovaţional pentru producătorii de fructe, legume și furnizorilor de servicii agricole din Republica Moldova editat de către Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED).
