Pascal Gouget – recomandări la creșterea nucilor de calitate

Tatiana Caraman
-
0
Pascal Gouget – recomandări la creșterea nucilor de calitate

În ultimii ani, sectorul nucifer a suferit schimbări majore și în mod prioritar la nivel economic. În acest context, experții susțin că, pentru a rămâne competitivi producătorii trebuie să se axeze pe două componente principale.

În primul rând, să reducă costurile de producție, după care să mărească esențial randamentul obținut per hectar. 

Care sunt pașii pe care ar trebui să-i urmeze, dar și experiența fermierilor din Franța a fost relatată de către Pascal Gouget, expert francez în sectorul nucifer, în cadrul Forumului Național Anual al Nucicultorilor, organizat de către Asociația Nucicultorilor din Republica Moldova cu suportul Elveției și a organizației Helvetas, prin intermediul proiectului OPTIM.

Pascal Gouget a povestit că, până nu de mult cifra de afaceri normală pentru o exploatație de nuc din Franța era de la 10 până la 20 de mii de euro per hectar, acum însă, este dificil să atingă cifra de 10 mii.

Motivul ar fi prețul de vânzare al unui kilogram de nucă, care variază între 1-2 euro. 

„În același timp, cheltuielile în exploatație sunt în creștere. În asemenea situație trebuie să fim capabili să rezistăm, până când lucrurile se vor reechilibra. Pentru a rămâne competitivi în comparație cu colegii noștri americani sau chilieni nu cunosc decât două metode: să reducem costurile de producție și să mărim esențial randamentul”. 

Expertul a subliniat că, rapiditatea intrării pe rod a unei livezi de nuc este determinată de soi și de densitatea pomilor la ha. Cu cât este mai mare numărul de pomi la ha, cu atât randamentul maxim este atins mai rapid. 

„Astăzi selecția merge în direcția soiurilor cât mai productive, pentru că cu cât este mai mare productivitatea la ha, cu atât costul raportat la o unitate de nuci produsă este mai mic. Respectiv, chiar dacă sunt costuri mai mari, dar din considerentul că recolta la ha este mare această plantație este fezabilă economic”.

Până acum câțiva ani, majoritatea producătorilor se axau pe ideea că, obținând randamente înalte și având costuri de producție destul de mici, raportate la un kg de nuci, chiar și cu prețuri de comercializare mai joase, pe care le-am avut în anul precedent și parțial în anul curent, reușeau să realizeze un profit care le asigura continuitatea în acest sector.  

„Îmi fac griji pentru colegii care au pornit de la premisa că prețurilor vor fi mereu înalte și nu s-au preocupat de reducerea costurilor de producție și respectiv cred că, vor avea probleme mari în acest context”.

Pascal Gouget a atras atenția la următoarele aspecte pe care se axează reducerea costurilor de producție într-o plantație nuciferă. 

Irigarea livezilor de nuc

„Pentru a obține o producție înaltă la hectar trebuie să acordăm mare atenție irigării. Să nu admiteți situații în care pomii încep să sufere de stresul hidric, pentru că aceasta va duce la reducere creșterii, respectiv o recoltă mai mică în anul următor, inclusiv reducerea calibrului, calității. Irigarea este un aspect cheie în dezbaterea despre rentabilitatea și productivitatea livezii de nuc”. 

În plus, nu pot fi reduse cheltuielile pentru întreținerea livezii fără a pierde din randament, care, într-un final, va avea impact asupra profitabilității livezii. Este important să gestionați foarte bine irigarea aducând cantitățile necesare de apă culturii, în intervalul optim. 

Concurența buruienilor

O altă metodă pentru a asigura un randament bun este evitarea concurenței buruienilor, care pot priva pomii de cantitatea de apă necesară. Buruienile folosesc și din îngrășămintele administrate.

Nutriția 

„Trebuie să fiți atenți la echilibrul nutrițional în plantă. Pentru acesta se recomandă efectuarea anuală a analizei foliare”.

Prelevarea frunzelor, pentru analiza foliară, se realizează în felul următor: alegem vârful frunzei compuse, de pe circumferința coroanei, la exterior, câte 30-50 de frunze, de la 20-30 de pomi diferiți, pentru a avea o probă omogenă și cât mai reprezentativă.  

Controlul bolilor și dăunătorilor în livezile de nuc

Este important să se realizeze toate tratamentele chimice, ca după recoltare să fie un număr cât mai mic de nuci afectate de bacterioză, alte boli sau dăunători.  

„În ceea ce ține de protecția contra bacteriozei, este important să faceți intervenții cât mai timpurii, reducând un pic doza, dar mărind frecvența aplicațiilor. Dacă urmează o perioadă cu ploi, înseamnă că trebuie să tratați mai mult.
Primele tratamente se realizează, de obicei, la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Problema produselor contra bacteriozei este că majoritatea dintre acestea sunt preventive (adică se aplică înainte ca să apară boala)”.

Principalii dăunători în plantațiile de nuc sunt viermele mărului (Cydia pomonella) și musca nucului (Rhagoletis completa), care pot fi observați, mai ales, toamna când în coaja verde identificăm mulți viermi. 

Larva de Rhagoletis completa; Autor: László Érsek

Strategia de combatere a viermelui mărului se bazează pe amplasarea capcanelor feromonale (o capcană la fiecare 10-20 de ha, la mijlocul luni aprilie) pentru a monitoriza evoluția de dezvoltare a dăunătorului. 

În Franța devine tot mai populară și practica de dezorientare sexuală, care presupune amplasarea unui tip special de feromoni, ce previn împerecherea adulților și respectiv, reducerea populație pe această cale. Doar că, această metodă este mai costisitoare decât aplicarea insecticidelor. 

„Musca nucului trebuie monitorizată foarte atent. Primele care pot fi observate sunt femele și timp de opt zile are loc fecundarea și depunerea ouălelor. De multe ori, constatăm prea târziu prezența acestora pentru a mai face intervenția.

În Franța, în acest caz, aplicăm insecticide, care, în mare parte, sunt biologice, dar care au un rezultat destul de bun. O strategie pentru controlul acestui dăunător este aplicarea melasei de sfeclă de zahăr, în care se adaugă prealabil un insecticid și se aplică pe câteva părți ale pomilor”.

Recoltarea și uscarea

Recoltarea trebuie efectuată atunci când fructele sunt ajunse la maturitate, nu mai devreme și nici mai târziu. Aceasta va asigura, pe ultima sută de metri, calitatea necesară a producție de nuci.

Așa cum nucile sunt recoltate direct de la sol, este necesar să nivelați terenul înainte de recoltare.  

Cea mai costisitoare parte este uscarea și în acest caz, producătorii care au suprafețe mai mari de livezi ar trebui să dispună de spațiu suficient pentru uscare.

„8% este conținutul optim de umiditate în nuci. Este recomandat să deconectăm uscătorul atunci când conținutul de umiditate în nuci scade până la 12%, astfel că răcindu-se ele mai pierd o parte din umiditate și ajung până la cele 8% recomandate”. 

Temperatura optimă pentru uscarea nucilor este de 30-35 de grade. În cazul unei cantități mai mari de nucă, care trebuie supusă uscării, temperatura poate fi ridicată până la 38-40 de grade, dar atenție ca să nu fie afectată calitatea miezului.

Pascal Gouget a mai adăugat că, o modalitate de a vinde mai scump producția este ca producătorii să livreze direct către rețelele din proximitate, doar că aici concurența dintre producători este mai mare.

În plus, o dificultate ar fi și asigurarea livrărilor pe toată durata anului. 

„Totodată, trebuie să fiți pregătiți că rețelele nu întotdeauna își plătesc furnizorii la timp. O altă pistă de exploatat ar fi procesarea nucilor și comercializarea miezului. În final, dacă îți faci meseria cu pasiune, ai posibilitatea să reziști și să obții rezultate mai bune”.

Angola anunță că va părăsi OPEC, organizație ce dictează prețurile la petrol

Agrobiznes
-
0
Angola anunță că va părăsi OPEC, organizație ce dictează prețurile la petrol

Angola a anunțat că părăsește Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), după retragerea Ecuadorului în 2020 și a Qatarului în 2019. Anunțul nu a influențat decisiv prețurile la petrol, care se mențin în jurul nivelului de 80 de dolari pentru un baril, notează Mold-street.com.

Angola a anunțat pe 21 decembrie, că părăsește coaliția de producători, spunând că apartenența la OPEC nu servește intereselor țării, producătorul din Africa de Vest fiind nemulțumit de ceea ce consideră că i se oferă cote mizerabile a producției.

De ce Angola se retrage din OPEC 

Angola, care a aderat la OPEC în 2007, produce aproximativ 1,11 milioane de barili pe zi, comparativ cu 28 de milioane de barili pe zi, produse de întregul grup.

Cota actualizată a Angolei de 1,11 milioane bpd este puțin sub producția de 1,08 milioane barili pe zi din noiembrie, dar țara are intenții de a crește producția în anul viitor și este nemulțumită că ambițiile sale ar putea fi dejucate de aderarea la OPEC.

„Deoarece decizia nu a fost luată în unanimitate și a fost împotriva poziției Angolei, în timpul întâlnirii am reiterat propunerea noastră pentru o cotă de 1,18 milioane de barili de țiței pe zi pentru 2024 și ulterior a fost trimisă o notă de protest către Secretariatul OPEC”, a declarat Diamantino Azevedo, ministrul angolez al resurselor minerale, petrolului și gazelor.

„La suprafață, părăsirea OPEC de către Angola nu este o afacere atât de mare, deoarece abia își pot pompa cota de petrol. În prezent, îngrijorarea este că plecarea Angolei ar putea semnala o tensiune latentă cu faptul că cartelul pierde cota de piață în favoarea producătorilor non-OPEC și în principal Statelor Unite”, a declarat Phil Flynn de la The Price Futures Group, citat de Quantum.

Retragerea Angolei este încă o lovitură politică pentru OPEC, care, împreună cu partenerii OPEC+, a prezentat o puternică demonstrație de solidaritate de la pandemia din 2020.

Membrii OPEC și cota lor în producția de petrol

OPEC a fost fondată în 1960 de Arabia Saudită, Kuweit, Venezuela, Iran și Irak. Angola s-a alăturat grupului în 2007. Din 2017, OPEC a lucrat cu Rusia și alți non-membri ca parte a grupului OPEC+ pentru a gestiona piața, la ale cărui acorduri a participat Angola.

Potrivit Reuters, ieșirea Angola din OPEC o va lăsa cu 12 membri și o producție de țiței de aproximativ 27 de milioane de barili pe zi, aproximativ 27% din piața mondială de petrol de 102 de milioane de barili pe zi.

Acest lucru reduce și mai mult cota OPEC pe piața mondială, care era de 34% în 2010. Pe lângă plecarea unor membri, deciziile OPEC și OPEC+ de a reduce producția și creșterea producției din țările non-OPEC, inclusiv Statele Unite, au afectat cota de piață.

Angola s-ar alătura altor națiuni cu producție relativ mică de petrol care au plecat în ultimii ani. În 2019, Qatar a părăsit OPEC pentru a se concentra pe gaze, acțiune pe care unii analiști au interpretat-o ca o lovitură la adresa Arabiei Saudite, liderul de facto al grupului exportator de petrol.

Ecuador a plecat în 2020, iar Indonezia și-a suspendat calitatea de membru în 2016.

Pe de altă parte, unii mici producători s-au alăturat, de asemenea, la OPEC în ultimii ani. Guineea Ecuatorială a devenit membru cu drepturi depline în 2017, iar Gabon s-a alăturat din nou în 2016. Congo a devenit membru cu drepturi depline în 2018.

7 plante ornamentale care cresc foarte bine la umbră

Irina Pompuș
-
0
7 plante ornamentale care cresc foarte bine la umbră

În fiecare grădină sunt locuri umbrite complet de garduri, clădiri sau copaci, dar asta nu înseamnă că nu putem crea parcele decorative chiar și acolo.

Există un grup de plante, numite sciofite (sin. sciadofite) care tolerează umbra și chiar se dezvoltă foarte bine în locurile unde lumina solară nu pătrunde mai mult de trei ore pe zi.

În acest articol vom prezenta unele dintre cele mai spectaculoase plante ornamentale care asociate, pot să înfrumusețeze cele mai umbrite locuri ale grădinii.

Deoarece majoritatea dintre ele sunt de import, le vom prezenta denumirile latine, astfel, nu veți da greș la alegerea lor în magazinele specializate.

Vom descrie în continuare 7 plante perene care fac parte din următoarele grupuri:

  • Liane care cresc la umbră;
  • Arbuști decorativi care cresc la umbră;
  • Plante ierboase multianuale care cresc în locuri umbrite.

Liane ornamentale care preferă umbra

Lianele decorative sunt plante cățărătoare cu o mare valoare decorativă, care sunt folosite la ornamentarea zidurilor, teraselor sau gardurilor.

Unele liane precum cum ar fi iedera, sunt apreciate pentru frunzele veșnic verzi, altele pentru frunzele care își schimba culorile de la verdele crud de primăvara, până la nuanțele de roșu în perioada de toamnă.

Speciile de liane descrise mai jos preferă umbra sau semiumbră, solurile fertile și umede. La plantare se adâncesc cu un centimetru și se pun la distanța nu mai mică de 50 cm de la viitorul suport (gard, zid, copac).

1. Schizophragma hydrangeoides, în română este numită hortensie japoneză sau hortensie falsă. Atinge 6 m în lungime, iar anual crește aproximativ 50 cm.

Are frunzele cordiforme, verzi-închise, toamna se colorează în galben.

Florile sunt albe (există și soiuri cu flori de un roz pal), grupate în inflorescențe decorative, mari de 20 cm în diametru. Înflorește începând cu luna mai, până în august.

Preferă solurile umede, ușor acide.

2. Hydrangea anomala (subsp. petiolaris) sau hortensia cățărătoare atinge lungimea de 20 m (0,5-1 m, anual).

Se caracterizează printr-un număr mare de inflorescențe paniculate sau umbeliforme de culoare albă, frunzele sunt verzi, iar spre toamnă se colorează în galben.

Ca și hortensia falsă, preferă solurile umede, ușor acide.

3. Hedera helix sau iedera este decorativă anul împrejur datorită frunzelor sale persistente și rezistenței sporite la temperaturile scăzute.

Aceste plante variază în lungime de la soi la soi, având o creștere mai lentă, dar se pot căţăra uşor pe ziduri, garduri, pe trunchiurile copacilor sau pot fi lăsate să acopere solul.

Florile iederei sunt mici, galbene grupate sub forma unei bile, iar fructele sunt pomușoare mici de culoare neagră.

Varietăţile de iederă care au frunzele în mai multe nuanțe, se vor planta în locuri semiumbrite (în umbră totală, culoarea frunzei va suferi).

Cele cu frunzele verzi se vor planta în umbră, acestea preferând locurile mai umede, fiind și mai rezistente la temperaturi scăzute. Nici un soi de iederă nu tolerează solurile acide.

Pe lângă Hedera Helix se mai cultivă speciile Hedera hibernica şi Hedera colchica „Arborescens”.

Citește și despre Hortensia: cele mai populare specii, cerințe de plantare.

Arbuști decorativi care cresc la umbră

4. Mahonia aquifolium

Specie deosebit de ornamentală atât, datorită frunzişului persistent și bogat, cât și inflorescenţelor mari, galbene şi mirositoare.

Arbustul crește înalt de până la 1,5 m.

Are frunze persistente, pieloase, imparipenat compuse, cu 5-9 foliole ovate până la eliptice, având marginile dinţat-spinoase, verzi-închis, lucioase, toamna se colorează în diverse nuanţe de roşu.

Florile sunt dispuse în raceme fasciculate, erecte, galbene apar în aprilie, iar fructele sunt bace negre-albăstrui, brumate care se maturează în august-septembrie.

Mahonia este destul de rezistentă la ger şi la secetă.

5. Cotoneaster este un gen variat de arbuști decorativi cu frunze semi-persistente, care ajung la înălţimi de la 15 până 150 de cm și lățime cuprinsă între 1,2 şi 1,8 metri.

Frunzele arbuștilor sunt de culoare verde intens sau verde închis, de mici dimensiuni şi forma ovală sau alungită, la unele din varietăţi fiind lucioase iar la altele mate.

Înflorește în aprilie, florile fiind mici, de culoare albă sau roz pal. Fructele sunt pomușoare mici, roşii, deosebit de decorative, ce rămân pe ramuri pe toata durata iernii. Fapt pentru care este apreciat și utilizat pe larg în amenajarea grădinilor.

Planta nu este pretențioasă, se adaptează cu succes la diverse tipuri de sol, inclusiv şi la cele alcaline.

Nu toate speciile preferă umbra și semiumbra, cele care se dezvoltă bine în astfel de condiții sunt: Cotoneaster dammeri, Cotoneaster atropurpureus, Cotoneaster procumbens.

Necesită tăieri de întinerire, care se efectuează primăvara, acestea contribuie la îndesirea arbustului.

Plante ierboase perene iubitoare de umbră

6. Hosta numită și crin de toamnă este o plantă perenă, erbacee, extrem de decorativă datorită frunzelor sale.

Acestea au forme, texturi și nuanțe de verde dintre cele mai diferite: verde crud, verde intens, gălbui, albăstrui, variegate sau cu margine albă, verde sau crem.

Pot fi mate sau lucioase, gofrate, ovale, ascuțite, în forma de inimă, alungite, groase sau fine.

Înfloresc din iunie până în septembrie, florile de Hosta nu sunt atât de remarcabile, pot avea culoarea albă, roz sau diferite nuanțe de mov.

Planta este foarte rezistentă la ger și secetă, poate crește pe acelasi loc chiar și 10 ani.

7. Astilbe sau astilba este un gen ce cuprinde 25 de specii de plante erbacee, cu înălțimi care variază în funcție de specie, de la 30 cm, și până la 90 cm și chiar mai mari de 1 metru.

Cresc în forma de tufă, cu aspect decorativ deosebit, tulpini subțiri și fine, frunzișul des, dantelat asemănător cu feriga, verde închis.

Perioada de înflorire începe cu luna iunie și continua până la sfârșitul lunii august. Florile sunt mici, grațioase, pufoase, viu colorate, drepte, grupate în inflorescențe. Culoarea lor variază de la alb la roșu, mov, liliachiu.

Preferă solurile slab acide, bogate în substanțe organice, ușoare, umede și foarte bine drenate. Nu tolerează căldura excesivă și nici acțiunea directă a razelor de soare, este destul de rezistentă la frig.

Vara, în perioada foarte călduroasă, se udă regulat și abundent.

Ar putea să te intereseze și Florile cu bulbi. Cum, unde și când le plantăm.

Soții Brîncovan dezvoltă o afacere cu gălbenele: Vrem să ajungem la exporturi

Tatiana Caraman
-
2
Soții Brîncovan dezvoltă o afacere cu gălbenele: Vrem să ajungem la exporturi

„…Nu m-am gândit niciodată că am să ajung să lucrez în domeniul agricol, dar acum mă bucur că am ajuns aici și că pot să fac ceva bun pentru planetă și pentru oamenii care trăiesc aici. Până la urmă, folosim un produs pe care ni-l oferă pământul și îl oferim oamenilor, care trăiesc pe acest pământ”, spune Sergiu Brîncovan, care alături de soția sa, Lidia, dezvoltă un mic business de familie. 

„Avem un business de familie, iar ideea de a-l lansa a venit din partea soției. De mică mergea prin pădure și avea o conexiune aparte cu natura, chiar era și un lan de gălbenele în apropierea casei părintești. Cred că de acolo a venit dorința de a ne ocupa cu creșterea plantelor medicinale”. 

Plantația de gălbenele a fost înființată în anul 2021, iar compania au fondat-o în 2022. Ulterior, și-au înregistrat și o marcă comercială – Darurile Pământului, sub care își comercializează produsele.

Au început cu 15 ari, iar la moment au aproape 50. 

„Am decis să creștem gălbenele, pentru că au foarte multe proprietăți benefice pentru organismul nostru. Pentru început arendăm terenul pe care le creștem deoarece la această plantă nu este recomandată monocultura, pentru a preveni atacul bolilor și dăunătorilor, revenirea pe aceeași solă e posibilă numai peste 4-5 ani. Ne dorim, pe viitor, să avem propriul pământ”.

Lucrează împreună cu soția, dar și părinții le sunt alături, se implică și le oferă tot suportul de care au nevoie.

Lidia spune că, nu au studii în domeniul agricol, dar, copilărind și crescând în mediul rural, au văzut toate procesele de cultivare a unei plante.

Totuși, a decis să urmeze și studii, astfel că, la moment învață pentru a deveni tehnolog pe produse de origine vegetală. 

„Avem nevoie să ne aprofundăm cunoștințele anume la acest capitol, în plus am studiat foarte mult înainte de a începe extragerea uleiurilor. Trebuie să fim atenți nu doar la cultivare, dar și la procesele de după culegere. Uscarea este un proces foarte important deoarece de el depinde calitatea materii prime, iar dacă nu este respectat riscăm să nu mai obținem produsul mult așteptat”.

Înainte de a începe afacerea, au studiat foarte mult plantele, inclusiv beneficiul pe care îl au uleiurile esențiale.  

„Cea mai mare problemă este faptul că, această cultură necesită foarte multă muncă manuală. La cultivare nu folosim erbicide, realizăm prășitul, dar cel mai complicat este culesul. Noi avem un principiu – să nu cedăm, și suntem tentați să facem ceea de ce se feresc alții”, a povestit Sergiu Brîncovan. 

Florile de gălbenele se recoltează una câte una, după ora 9 -10 dimineața, când se deschid total și dispun de toate proprietățile, până spre seară când floarea iar se închide. Inclusiv, nu se recoltează pe timp de ploaie sau dacă încă nu s-a ridicat roua. 

„Îngrijirea și întreținerea plantei nu este tocmai complicată, noi ne descurcăm, dar este mai greu când vorbim despre oameni, care nu prea vor să stea la cules”.

Vedeți aici un articol despre cerințele de întreținere și îngrijire a gălbenelelor.

Producătorii spun că își promovează produsele participând la târgurile care se organizează deja de câțiva ani în capitală. 

„Târgurile ne oferă posibilitatea de a interacționa, comunica cu consumatorii, de a le povesti despre beneficiile produselor pe care le avem și care sunt de calitate, cu multe proprietăți tămăduitoare. Lucrăm și la vânzările online și sperăm că vom dezvolta și această parte de vânzări”. 

Lidia Brîncovan a menționat că, sunt deschiși pentru colaborări și și-ar dori să găsească parteneri, inclusiv și-ar dori să poată exporta, astfel ca să poată vinde produsele și peste hotarele țării. 

„Noi producem crema de gălbenele ce este foarte renumită în România, dar pe piața locală nu sunt atât de cunoscute beneficiile acestei creme. Cu toate acestea, suntem bucuroși atunci când oamenii vin la târguri, se interesează de produsele noastre, le testează, iar ulterior revin. Ne bucurăm pentru recenziile pozitive pe care le avem de la consumatorii ce au reușit să-și rezolve o problemă de sănătate, datorită produselor noastre”. 

În anul curent, familia Brîncovan a mai înființat o mică plantație și de Helichrysum italicum (planta nemuritoare), respectiv intenționează să extragă ulei esențial și din această plantă.

„Pentru 2024, ne propunem să extindem suprafața de gălbenele și cea din Helichrysum, pe care am testat-o în anul curent. Totodată, am participat la un proiect care oferă granturi și vom beneficia de acest suport pentru a procura un macerator. Desigur, ne-am dori să procurăm și o linie mică de producție, pentru a putea extinde producția de balsamuri, uleiuri, creme, tincturi. Totodată, ne-am dori să putem valorifica și alte părți ale plantei, cum ar fi tulpina și frunzele, nu doar florile”. 

Darurile Pământului propune o gamă de produse ce începe cu crema, uleiul și tinctura de gălbenele, balsamul pentru buze, crema pentru călcâie, ulei de sunătoare, tinctură de liliac, ceaiul de gălbenele și ceai amestec din plante. 

Când au înființat prima plantație, au procurat semințele de gălbenele, soiul Natali, de la Institutul de Genetică. Deja, în anul următor și-au pregătit singuri sămânța și se străduie să mențină soiul. 

„Mergem cu pași mici, pentru ca să nu ajungem să ne dezamăgim și să abandonăm ceea ce am clădit până acum”.

Cei care se gândesc să se lanseze cu o afacere în domeniul agricol, trebuie să aibă multă răbdare și dorință, o spun soții Brîncovan.

„Este important să ai caracter, dorință, insistență și să muncești pentru ceea ce îți dorești”.

Puricele melifer al părului (Psylla pyri) – control

Luminita Crivoi
-
0
Puricele melifer al părului (Psylla pyri) – control

Puricele melifer al părului, numit și Psylla pyri sau Cacopsylla pyri este considerat cel mai important dăunător în livezile de păr, din cauza daunelor mari pe care le poate produce, ce pot duce inclusiv la uscarea pomilor.

Puricele melifer al părului (Psylla pyri) – descriere, ciclul de viață

Puricele melifer are o dimensiune de 2,5-3 mm, în condițiile țării 2-3 generații pe an, iar în perioada rece a anului iernează adulții. Primele ouă sunt depuse pe muguri și lăstari în lunile februarie – martie, larvele apar în luna aprilie, iar în luna mai acestea depun ouăle pe spatele frunzelor, astfel dezvoltându-se o nouă generație.

Oul, în formă de bob de orez, este atașat de gazdă printr-o mică proeminență. Oul este alb crem când este depus, dar devine galben până la portocaliu pe măsură ce se dezvoltă:

Nimfa/larva trece prin cinci etape (stadii). Fiecare stadiu succesiv este mai mare, mai plat și mai oval decât cel anterior. Acestea își schimbă culoarea pe durata dezvoltării. Pernițele aripilor sunt vizibile în stadiile al treilea și devin progresiv mai mari în stadiile al patrulea și al cincilea:

Puricele melifer – daune produse

Nimfele și adulții se hrănesc din floem. Roua de miere, produsă de nimfe, picură sau curge pe fructe, cauzând pete sau dungi întunecate, de culoare arămie, și degradarea fructelor. Daunele pot fi agravate de atacul ciupercilor pentru care condițiile create sunt propice pentru dezvoltare.

Sursă E Garofalo UMass Extension

În număr mare, puricele melifer poate să stopeze creșterea și să ducă la defolierea pomilor, provocând căderea fructelor. Un efect rezidual poate reduce numărul de fructe în anul următor. Aceste simptome sunt cauzate de saliva toxică a nimfelor care se hrănesc.

În general, speciile de purici Cacopsylla pyri, C. pyricola și C. pyrisuga sunt vectori bine cunoscuți ai fitoplasmei Candidatus Phytoplasma pyri, care este una dintre cele mai devastatoare boli ale perelor.

Puricele melifer transmite Candidatus Phytoplasma pyri prin saliva sa. Boala afectează floemul, aceste daune împiedică nutrienții să se deplaseze în josul pomului și duce la înfometarea rădăcinilor.

Pomii altoiți pe portaltoi de P. ussuriensis și P. pyrifolia, sin. P. serotina sunt cei mai sensibili. Pomii altoiți pe portaltoi de P. communis, P. betulifolia, P. calleryana și Cydonia oblongata (gutui) se infectează, dar sunt toleranți și prezintă simptome reduse de declin (Blomquist și Kirkpatrick 2002; Teng și colab. 2002).

Puricele melifer al părului – metode de control

În alte țări, în livezile ecologice controlul puricelui melifer este asigurat prin intermediul viespilor parazite Trechnites insidiosus sau Deraeocoris brevis, Campylomma verbasci, ploșnițelor Anthocoris spp., crizopelor – Chrysoperla carnea, Chrysopa nigricornis, Hemerobius spp. și urechelnițelor.

Aceste specii pot asigura un control pe termen lung al dăunătorilor.

În condiții de grădină, mai pot fi făcute tratamente cu bicarbonat de potasiu, care are și efect fungicid, însă durata de acțiune a acestora este redusă. Mai multe detalii despre Bicarbonatul de potasiu – fungicid eco, util în culturile de legume și la pomi.

În plus, mai poate fi utilizat uleiul de Neem, experiențele arătând un rezultat destul de bun.

Un aspect important al managementului integrat al dăunătorilor este respectarea pragurilor economice de dăunare, pentru a lua decizii privind tratamentele. Controlul se realizează când densitățile dăunătorilor în care pierderea economică datorată dăunătorului este egală cu costul controlului dăunătorului.

Pentru controlul puricelui melifer sunt recomandate:

Tăierile. Tăierea pentru reducerea lăstarilor vegetativi asigură un important control cultural. Tăierea de vară îmbunătățește pătrunderea tratamentelor și luminii în pomi. Dacă este realizată în termenul optim și corect, tăierea poate reduce, de asemenea, populația puricelui melifer și cantitatea de rouă de miere din pomi.

Curățarea scoarței, înlăturarea și arderea ramurilor uscate toamna este o altă măsură recomandată.

Evitarea fertilizărilor excesive cu azot, acestea vor stimula creșterea vegetativă, respectiv, vor crea condiții favorabile pentru dăunător.

Pentru pomii din grădină, spălarea excrețiilor dulci cu un jet puternic de apă sau apă cu săpun sau soluție de ardei iute este o măsură frecvent utilizată.

Tratamente chimice. Acestea se realizează:

  • în perioada rece – pentru combaterea adulților hibernanți;
  • primăvara – când 10-15% din lăstari sunt atacați și se observă prezența ouălor;
  • vara – când pe ultimele 6 frunze se găsesc mai mult de 25 de larve.

Produsele omologate pentru combaterea puricele melifer conțin acetamiprid (Mospilan 20 SP 0,02%),  spinetoram (Delegate 0,3 kg/ha), spirotetramat (Movento 100 SC 1,875 l/ha), abamectin (Vertimec 1,8% EC 0,75-1,125 L/h în amestec cu ulei mineral, Invert 1,8 EW 0,375 – 1,2 l/ha, Voliam Targo 0,75-1,13 l/ha, Safran 1,8 EC 0,1 – 0,15% (1,0 – 1,5 l/ha în 1000 l apă), piriproxifen (Harpun 1,0 l/ha), lambda-cihalotrin (Cyclone 0,18 l/ha).

V-ar putea plăcea și articolul despre Păduchele negru al cireșului – combaterea în sistem ecologic.

Bibliografie:

  • Efficacy of different insecticides against the European pear sucker (Psylla pyri), FIBL.
  • An Overview of Pest and Disease Occurrence in Organic Pome Fruit Orchards in Europe and on the Implementation of Practices for Their Control, MDPI.
  • Pear Psylla, UMass Amherst.

Controlul rozătoarelor în sistemul No-till

Luminita Crivoi
-
0
Controlul rozătoarelor în sistemul No-till

Sistemul No-till prinde viață în tot mai multe ferme, ca rezultat al schimbărilor climatice ce impun, în primul rând, conservarea solului și păstrarea umidității.

Precum am menționat, No-till nu e doar despre a abandona arătura și a reduce la minim perturbarea solului, ci este un sistem complex care cere a fi respectat pe întregul lanț pentru a reduce riscul diminuării producției.

Dintre toate provocările ce vin la implementarea sistemului, trebuie de recunoscut că rozătoarele rămân o problemă acută până la moment.

Populațiile de rozătoare pot prospera în condiții de semănat direct, deoarece galeriile lor nu sunt perturbate de arăturile anuale, iar reziduurile de plante ce se acumulează la suprafață, oferă acoperire și izolație.

În rezultat, se creează un mediu propice pentru dezvoltarea rozătoarelor. Acesta este susținut și de iernile tot mai blânde care provoacă pierderi minime ale populației de rozătoare.

Una dintre cele mai ușoare metode, la prima vedere, este aplicarea momelilor pentru șoareci sau alte rozătoare mici care produc pagube.

Cu toate acestea, cercetările pe termen lung indică faptul că populațiile revin rapid, iar metoda nici pe departe în multe ferme nu a fost avantajoasă economic.

Acest lucru este generat inclusiv de prolificitatea înaltă a unor rozătoare. Femelele șoarecilor de câmp ating maturitatea sexuală la 13-18 zile de la naștere, astfel populațiile se restabilesc rapid.

În plus, rozătoarele pot migra de pe alte câmpuri în căutarea hranei.

În continuare, relatăm principalele metode testate și aplicate de fermieri cu experiență pentru controlul pe termen lung al rozătoarelor:

Reducerea pierderilor de recoltă

Despre reglarea corectă a combinelor la recoltare și recoltarea la timp s-a vorbit mult. Chiar dacă unii nu dau importanță acestui aspect, orice bob căzut înseamnă o sursă sigură de hrană pentru rozătoare.

Din acest motiv, oferiți atenție sporită recoltării și orientați-vă spre reducerea pierderilor la recoltare. Chiar dacă e ultima etapă, aceasta nu poate fi neglijată.

Apropo, o abordare interesantă în reducerea cantităților de hrană rămasă rozătoarelor după recoltare o putem găsi în fermele de peste hotare ce implementează agricultura regenerativă. Fermierii lasă animalele să pășuneze miriștile după recoltare.

Managementul resturilor vegetale

Fiecare specie de cultură lasă cantități diferite de resturi vegetale în urma cultivării. Aici, un rol foarte important îl are asolamentul ce ne permite să echilibrăm pe ani cantitățile de resturi formate.

Chiar dacă din primii ani de trecere la sistemul de agricultura conservativă se recomandă producerea unei cantităţi mari de reziduuri vegetale, nu trebuie să uităm de faptul că acestea își joacă rolul doar asigurând distribuirea lor uniformă.

O cantitate prea mare de resturi vegetale favorizează rozătoarele.

Distribuiţi paiele cât mai uniform pe teren, evitați formarea de grămezi de paie pe sol. Fiţi atenţi la repartizarea plevei.

Fâșiile de protecție – casa prădătorilor rozătoarelor

De multe ori am auzit expresia „pe termen lung, să lupți cu natura e imposibil”, iar multe soluții ale problemelor se găsesc anume apelând la ea.

Atunci când vorbim de rolul fâșiilor de protecție, pe lângă reducerea eroziunii, a vânturilor, favorizarea acumulării umidității în soluri, nu trebuie să uităm și de faptul că perdelele de protecție sunt și un bun refugiu pentru diferite organisme benefice și specii prădătoare a rozătoarelor.

De exemplu, această metodă este aplicată de întreprinderea Civea-Agro, care implementează sistemul No-till de peste 10 ani, iar Veaceslav Ciornîi, fondatorul întreprinderii și unul dintre beneficiarii proiectului MAC-P, în cadrul unei vizite, ne-a explicat că a abandonat ideea luptei cu șoarecii și alte rozătoare.

„Varianta cea mai bună este „să lași totul să regleze natura”. Făcând un calcul simplu al cheltuielilor pentru distribuirea momelilor, am înțeles că mai rentabilă este abandonarea ideii controlului direct. La un număr mai mare de rozătoare, se mărește și numărul prădătorilor naturali, dacă sunt create condiții favorabile. Noi avem fâșii de protecție plantate, în care speciile de păsări prădătoare și vulpi au găsit condiții bune, astfel că ne ajută la controlul rozătoarelor”, ne-a explicat Veaceslav Ciornîi.

Apropo, până la formarea condițiilor favorabile pentru prădători, ați putea apela la specialiști în ornitologie care v-ar putea ajuta la crearea unor refugii artificiale pentru păsări în apropierea câmpurilor.

Controlul îmburuienării și vegetației din zonă

O altă strategie propusă de către specialiști este asigurată prin controlul buruienilor. Semințele de buruieni pot fi, de asemenea, o sursă bună de hrană pentru rozătoare.

Astfel, realizarea la timp a controlului buruienilor nu trebuie neglijată. Pe lângă controlul buruienilor din propriile câmpuri, nu trebuie să uităm și de parcelele din regiune, de pe care pot migra rozătoarele.

Unii specialiști recomandă erbicidarea terenului cu aproximativ 30 de zile înainte de semănat, astfel lăsând pe o durată mai lungă de timp rozătoarele fără hrană.

Alte metode utilizate:

Momelile pot fi plasate pe câmp cu aproximativ două zile înainte de semănat, astfel reorientând șoarecii către o alternativă într-o perioadă critică pentru culturi.

În plus, inundarea poate fi folosită pe suprafețe mici în combaterea unor dăunători care trăiesc în sol (șoareci, șobolani, coropișniţe etc.) prin inundarea cu apă a galeriilor în care trăiesc.

Muștarul alb manifestă proprietăţi repelente pentru șoareci. Acesta poate fi inclus în calitate de cultură de acoperire sau semănate fâșii.

V-ar putea fi util și articolul Agricultura conservativă: 6 recomandări în perioada de tranziție.

Surse:

Acest articol face parte din campania de promovare a managementului durabil al terenurilor, realizată în parteneriat cu Proiectul Agricultura Competitivă în Moldova (MAC-P).

Proiectul MAC-P, finanțat de Banca Mondială și Fondul Global de Mediu, este dedicat creșterii competitivității agriculturii moldovenești și promovării practicilor agricole sustenabile. În cadrul Programului de granturi post-investiționale destinate managementului durabil al terenurilor, producătorii agricoli care au investit în echipamente și utilaje agricole ce asigură conservarea și îmbunătățirea solurilor (no-till și strip-till) pot beneficia de granturi în valoare de până la 10 000 dolari SUA. Mai multe detalii despre Programul de granturi sunt disponibile pe site-ului Unității Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, finanțate de Banca Mondială – www.capmu.md.”

A fost lansat ghidul cu 50 de vinuri bune din Moldova – Fine Wine Guide 23/24

Elena Balamatiuc
-
0
A fost lansat ghidul cu 50 de vinuri bune din Moldova – Fine Wine Guide 23/24

O nouă ediție a ghidului vinurilor bune din Moldova, Fine Wine Guide 23/24, a fost prezentată joi seara la librăria Cărturești, din incinta Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Selecția de vinuri a fost realizată de Andrei Cibotaru, degustator de vinuri la concursurile internaționale de vin și autorul site-ului specializat finewine.md. Este a 5-a ediție a ghidului, publicat anual din 2018. 

Fine Wine Guide conține, tradițional, o selecție cu 50 de vinuri, de la producători mari și mici din Republica Moldova. Este o selecție non-erarhică, cu vinuri albe, roze și roșii, seci sau dulci, neapărat vinuri bune. 

Ghidul este scris în limbile română și engleză. 

În premieră, ghidul conține o secțiune cu 10 dintre cele mai bune spumante moldovenești, 5 produse după tehnologia clasică, cu fermentare secundară la sticlă (champenoise) și 5 – după tehnologia Charmat (Prosecco).

De asemenea, Fine Wine Guide conține și o recomandare cu 5 distilate moldovenești, de la diferiți producători, de la rachiu din tescovină, până la divinuri de elită. 

Al doilea an la rând sunt inserate 5 vinuri din România, medaliate la concursul internațional Vinarium, din juriul căruia face parte și autorul. 

La fel, Fine Wine Guide descrie cele 4 regiuni vitivinicole cu indicație geografică protejată, dar și principalele soiuri de struguri din Republica Moldova.

Un capitol aparte este dedicat „revoluției Vinului Moldovei” în ultimii 10 ani — un efort comun al vinăriilor, Oficiului Național al Viei și Vinului, dar și partenerilor strategici. 

„Vă invit să descoperiți, teoretic dar și practic, cele mai bune vinuri din Moldova”, notează în prefață autorul. 

Fine Wine Guide a fost publicat cu sprijinul Proiectului USAID Moldova „Competitivitate și Reziliența Rurală” (Dezvoltăm Moldova Rurala).

Publicația va fi disponibilă în rețeaua Cărturești, în vinotecile din Chișinău, la pensiunile turistice, etc, iar varianta electronică – pe site-ul vincuvin.shop. 

Pentru detalii suplimentare, contactați autorul la: [email protected] sau la telefonul +373 79727232.

Condițiile de autorizare și utilizare a produselor fitosanitare în Republica Moldova vor fi similare celor din UE

Elena Balamatiuc
-
0
Condițiile de autorizare și utilizare a produselor fitosanitare în Republica Moldova vor fi similare celor din UE

Parlamentul a adoptat în lectura a doua, proiectul de lege elaborat de MAIA, privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și modificarea unor acte normative.

Proiectul a fost elaborat în scopul creșterii nivelului de protecție a sănătății oamenilor, animalelor și mediului. Totodată, sunt implementate prevederile din Acordul de Asociere, întru sporirea accesului producătorilor agricoli la un portofoliu de produse fitosanitare autorizate conform celor mai înalte standarde și cerințe.

Principalele obiective ale proiectului sunt simplificarea, definirea mai bună și eficientizarea procedurilor, dar și coerența cu politica europeană de domeniu.

Actualizarea cadrului juridic va asigura un șir de beneficii:

  • reducerea riscurilor și efectelor utilizării produselor de protecție a plantelor asupra sănătății umane și a mediului înconjurător;
  • diversificarea pieței autohtone cu produse fitosanitare conform rigorilor de autorizare europene;
  • excluderea efectuării de teste pentru produsele deja testate în țări europene cu condiții comparabile pedoclimatice cu cele ale țării noastre;
  • crearea unei baze normative, ce va permite reglementarea în unele domenii specifice, care nu sunt încă reglementate, dar deja actuale condițiilor economice de dezvoltare;
  • crearea condițiilor pentru acces liberalizat la produse mai calitative și sigure pentru producătorilor agricoli;
  • posibilitatea de a interveni în situații excepționale ale autorităților responsabile de domeniul fitosanitar, atunci când producția vegetală sau ecosistemele sunt expuse unor pericole sau amenințări care nu pot fi contracarate prin alte mijloace rezonabile.

Proiectul va intra în vigoare  la 1 noiembrie 2024. 

Protocoale semnate: alte 7 puncte de control comun de trecere a frontierei moldo-ucrainene

Elena Balamatiuc
-
0
Protocoale semnate: alte 7 puncte de control comun de trecere a frontierei moldo-ucrainene

Prim-ministrul Dorin Recean și omologul său ucrainean, Denys Shmyhal, au participat în format de videoconferință la ceremonia de semnare a protocoalelor interinstituționale cu privire la organizarea controlului comun în șapte puncte de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene.

În acest mod, Republica Moldova și Ucraina au reconfirmat sprijinul reciproc pentru agenda de integrare a ambelor state în Uniunea Europeană și pentru intensificarea cooperării comercial-economice, sociale și politice dintre statele noastre.

„Este o victorie comună, iar angajamentul nostru este să progresăm împreună pe calea integrării în UE. Semnarea de azi a protocoalelor referitoare la organizarea punctelor comune de control la trecerea frontierei moldo-ucrainene constituie un pas esențial spre aderarea la UE”, a menționat prim-ministrul Dorin Recean în discuția cu omologul său.

De asemenea, oficialii au convenit să promoveze în continuare dialogul bilateral și să intensifice colaborarea pe segmentul securității regionale.

Prim-ministrul Ucrainei, Denys Shmyhal, s-a referit la impactul favorabil pentru diversificarea comerțului bilateral și consolidarea în continuare a „Culoarelor de solidaritate” spre Uniunea Europeană.

Pe parcursul perioadei de peste un an, circa 1,6 milioane de tone de produse agricole ucrainene au tranzitat Republica Moldova. 

Omologii s-au referit și la proiectele comune de infrastructură, între care demararea lucrărilor de construcție a podului Coșăuți – Yampil, precum și creșterea capacității de transportare și stocare a gazelor naturale în țara vecină.

La evenimentul de semnare a protocoalelor interinstituționale cu privire la organizarea controlului comun în șapte puncte de trecere a frontierei de stat a fost prezentă conducerea Serviciului Vamal și a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Documentele se referă la punctele de trecere a frontierei „Briceni – Rossoșani”, „Criva – Mamalâga”, „Giurgiulești – Reni, „Larga – Kelmențî”, „Palanca – Maiaki-Udobnoe”, „Pervomaisc – Kuciurgan” și „Platonovo-Goianul Nou”.
 

1...179180181...1.978Pagina 180 din 1.978