Istoria afacerii familiei Caproșu din satul Dimitrovca, raionul Cimișlia, a început acum 13 ani, când au cumpărat o capră, pentru a avea lapte pentru consum.
Sergiu Caproșu recunoaște că, deși îi plăceau animalele de când era mic, nu s-a gândit inițial la o fermă de caprine.
Pentru început, a cumpărat o încăpere unde s-a gândit să crească iepuri, dar aceasta a devenit adăpost pentru primul animal. Ulterior, a renunțat la ideea de a crește iepuri și a decis să cumpere capre.
„Animalele îmi plac de când mă țin minte, de când eram mic. Acum 13 ani, am procurat prima căpriță pentru necesitățile familiei. Tot atunci, mă gândeam să deschid o fermă de iepuri și am cumpărat o încăpere în satul Dimitrovca, Cimișlia. Afacerea noastră a început de la o căpriță, pe care nu am mai vrut să o vindem. Între timp, am renunțat la ideea cu ferma de iepuri și am mai cumpărat o capră și, tot așa, ne-am extins, până am ajuns la 300 de caprine. Pe parcurs, am înțeles că ne plac foarte mult aceste animale”.
Fermierul crește caprine pe care le-a obținut din împerecherea a mai multor rase și spune că, chiar și în anul curent, cu toate că a fost secetă, a reușit să obțină circa o tonă de lapte per capră.
„Pot să vă spun că, această afacere ne asigură traiul, chiar dacă presupune multă muncă. Atunci când am început să măresc ferma de caprine, familia nu era prea încântată, pentru că vedeau că necesită multă muncă, implicare. Acum însă, s-au convins că este o activitate necesară ce ne asigură și un venit. Așa că, recent mi-au propus să prelucrăm singuri laptele și să producem brânzeturi. Deși, am reușit să purtăm discuții și să convenim asupra unor contracte pentru livrarea laptelui, totuși, ne dorim pe viitor să prelucrăm singuri. Sper că, în anul viitor, vom construi hala pentru prelucrarea laptelui”.
Anterior, vindeau pe la piețe, atât laptele, cât și brânza pe care o produceau. Sergiu Caproșu susține că, piața de desfacere nu este tocmai dezvoltată și nu prea au unde comercializa ca să obțină și un preț bun la produsul lor, pentru a se dezvolta.
„Aici cred că am avut și noi vina noastră, a producătorilor din acest sector, pentru că nu aveam legalizate afacerile. Deja când am înființat o Gospodărie Țărănească și ușile se deschid mult mai ușor. Nu am fost informați despre toate detaliile, dar nici noi nu ne-am prea dat interesul și, din aceste motive, ramura se dezvolta foarte greu, încet”.
Una dintre problemele cu care se confruntă crescătorii de caprine, ovine este pășunatul, iar fermierul spune că, o soluție ar fi ca primăria să le dea în arendă pășunile, iar ei să achite pentru folosirea acestora.
„Din păcate, este foarte greu să convingem oamenii că pășunea este un bun comun și că trebuie să contribuim și noi cu ceva, ca să avem unde paște animalele noastre”.
Tot aici, Sergiu Caproșu menționează că, celor care activează în sectorul de creștere a ovinelor, caprinelor le este foarte greu să acceseze credite de la băncile comerciale, pentru că nu au ce oferi drept gaj.
„De obicei, mă folosesc de serviciile companiilor de microfinanțare, dar procentul este foarte mare. Instituțiile de stat ne spun că, trebuie să modernizăm afacerile, dar pentru aceasta avem nevoie de resurse financiare, pe care le putem lua doar de la bănci. Noi înțelegem că, cerințele s-au schimbat și nu mai putem produce brânză în condiții primitive, dar nu avem bani pentru a pune pe picioare un alt tip de producere. Dacă am avea acces la credite investiționale cu o dobândă mai mică, cred că ne-am dezvolta cu pași mai mari.
Ne-am dori să lucrăm cu rețelele de supermarketuri ca să ne vindem producția, dar personal nu pot asigura cantitatea pe care o solicită ei, iar pentru a mări producția am nevoie de investiții”.
Fermierul a beneficiat, anul trecut, de subvenții per cap de animal și speră că și în anul curent va primi acest suport.
„În plus, am depus dosarul și pentru un grant pe care îl vom utiliza pentru dezvoltarea fermei. Pot să spun că, lucrurile s-au mai schimbat în ultimii ani. Subvențiile, desigur, sunt necesare, dar am observat că sunt unii colegi care primesc aceste subvenții, nu le folosesc pentru a crea condiții adecvate animalelor și acesta e mare păcat. Statul ar trebui să verifice dacă aceste surse se investesc corect”.
La fermă lucrează 6 persoane, pe timp de vară, fiecare are responsabilitatea sa și datorită acestui fapt, Sergiu nu are probleme cu brațele de muncă.
Fermierul precizează că, Asociația este un instrument bun, necesar, doar că membrii nu prea înțeleg că tot ce se face trebuie să fie realizat împreună și că fiecare membru are și responsabilități.
„Cel mai mare regret este că, nu am făcut studii. Tinerilor, din păcate, nu prea le place zootehnia, ei, mai degrabă, își doresc un buton pe care să îl apese și să apară bani. Desigur că, nu generalizăm, dar marea majoritate a tinerilor nu înțeleg ce este o afacere în zootehnie. Cel puțin 10 ani va fi nevoie de muncă multă, atât pentru dezvoltarea afacerii, cât și pentru crearea reputație și tocmai apoi vor veni și banii. Zootehnia este un domeniu complicat, pentru că tu 24 din 24 de ore trebuie să le dedici fermei, nu există timp liber.
Dar cei care sunt la început de cale trebuie să aibă răbdare, pentru că neapărat vor avea succes. Banii sunt pe ultimul plan, dragostea de animale este cel mai important lucru pentru a avea succes. Și rezistă doar cei care iubesc ceea ce fac”, a mai spus Sergiu Caproșu.
Fermierul spune că, a învățat totul din propriile greșeli, iar acum și-a creat un cont pe o rețea de socializare, prin intermediul căruia comunică cu colegii, se împărtășește cu experiența.
