Dezvoltarea ulterioară a căpșunului depinde în mare măsură de cultura premergătoare, adică specia după care a fost plantat. De acest lucru trebuie să țineți cont în momentul în care elaborați schema de asolament la căpșun.
Rotația corectă a culturilor reduce riscul de apariție a bolilor, dăunătorilor, îmbogățește solul cu nutrienți utili pentru plante, îmbunătățește structura solului și crește productivitatea.
Reguli de bază pentru rotația culturilor la plantarea căpșunului:
- Căpșunul se cultivă pe același teren maxim timp de 3-4 sezoane. Ulterior solul este lăsat să se „odihnească”, transferând cultura pe alt lot.
- Plantele sunt reîntoarse pe aceeași parcela după o pauză de minim 3-4 ani;
- Căpșunul este plantat numai după culturi favorabile pentru acesta.
Cei mai buni premergători ai căpșunului
Ce culturi putem cultiva înainte de plantarea căpșunului? Cele mai mari beneficii vor aduce plantele care au efect de tratament al solului de boli fungice, cum ar fi putregaiul rădăcinilor, de boli ce provoacă ofiliri și de nematozi.
Mai multe despre Dăunătorii căpșunului în acest articol.
Reprezentanți ai două familii botanice – Allioideae (din familia Amaryllidaceae) și Brasicaceae (crucifere) – conțin compuși cu sulf, care au un efect dăunător asupra multor agenți patogeni dăunători (inclusiv ciupercile Verticillium).
Fitoncidele suprimă activitatea vitală a nematozilor și a viermilor sârmă. Cruciferele și ceapa, precum și îngrășămintele verzi, sunt premergători optimi ai căpșunului în asolament.
Excepție fac unele varietăți de varză și hreanul.
Îngrășăminte verzi recomandate pentru cultura căpșunului
Înainte de a planta căpșun, pot fi utile și unele specii semănate în calitate de îngrășăminte verzi.
Îngrășămintele verzi sunt specii de plante cultivate ca îngrășăminte verzi cu scopul de a restabili solul după cultivare, de a-l îmbogăți cu azot și unele oligoelemente sau de a inhiba creșterea unor buruieni.
Înainte de cultivarea căpșunului efect benefic vor avea:
- muștarul;
- ridichea oleaginoasă;
- rapița;
- crușățelele.
Pe lângă restabilirea solului, îngrășămintele verzi îndeplinesc o altă funcție importantă. Sunt campioni în îmbogățirea solului cu potasiu, care este vital pentru căpșun, dar și cu azot.
Alte culturi sunt, de asemenea, favorabile:
- facelia – afânează solurile grele, reduce infecția cu mană<
- ovăz – reduce nematozii, asigură potasiu în sol;
- hrișca – reduce buruiana pirul.
Dintre vărzoase sunt potrivite pentru plantare înainte de căpșun: varză albă și roșie, broccoli, varza chinezească, gulie.
Ridichea de lună, napi, ridichea timpurie – aceste culturi crucifere pregătesc bine solul pentru cultivarea ulterioară a căpșunului.
Usturoiul și ceapa sunt predecesori minunați ai căpșunului. Aceștia sunt cei mai populari participanți la rotația căpșunului.
Gălbenelele și șofranul – aceste plante pot fi cultivate ca flori sau ca îngrășăminte verzi. Mirosul lor specific alungă nematozii și mulți alți dăunători.
Citiți și Irigarea și fertigarea căpșunului. Norme și recomandări.
„Vecini” problematici ai căpșunilor în rotația culturilor. Ce culturi nu sunt recomandate pentru plantare înainte de căpșun
Nu este recomandat a planta căpșunul după următoarele legume și flori ale familiei Solanaceae:
Ele, ca și căpșunile, se pot infecta cu boli fungice – fusarium, fitoftoroza și verticilioza. Aceste boli se acumulează în sol. În plus, aceste culturi au și boli virale comune.
Astrele, crinii și gladiolele – aceste flori și căpșunul au un dăunător comun – nematodul tulpinilor (Ditylenchus destructor). Dahlia și conopida – pot fi afectate de verticilioză, ca și căpșunul.
Legume din familia cucurbitacee, la fel, nu sunt recomandate. Vorbim despre castraveți, dovlecei, dovleci, tărtăcuțe. La fel ca și căpșunul, acestea pot fi afectate de boli ce produc ofilirea.
Nu este recomandat de a planta căpșuni după: zmeur, coacăz, agriș, cireș, prun, piersic, cais.
Rămășițele rădăcinilor, care se descompun în sol după defrișare, pot provoca boli ale sistemului radicular al căpșunului. Prunul și piersicul pot lăsa în urmă o astfel de infecție în pământ, cum ar fi ofilirea produsă de Verticillium.
Loturile de teren unde a fost cultivat zmeurul pot fi locuite de gărgărița neagră, dar și infectate de putregaiul cenușiu.
Legume, flori și îngrășăminte verzi din familia leguminoaselor: fasolea, bobul, mazărea, trifoiul, lucerna, sulfina, măzăriche, seradelă, sparceta, lupin.
Aceste plante sunt considerate premergătoare bune pentru majoritatea culturilor. Și căpșunul nu ar face excepție, dar leguminoasele acționează uneori ca gazde intermediare pentru un dăunător periculos – nematodul.
Sfecla nu este recomandată din cauza infecției fungice – Fusarium. Hreanul, floarea-soarelui, ranunculus – în general, sunt premergători destul de problematici.
Varza cu coacere târzie și mijlocie – sărăcește mult solul, extragând azot și potasiu din acesta.
Verdețurile (spanac, mărar, salată verde, pătrunjel), precum și morcovul, sunt recunoscuți ca premergători neutri pentru căpșun.
Vedeți și Mulcirea la căpșuni – 10 materiale folosite și avantajele acestora.
