În Moldova, foarte puțini fermieri utilizează culturile de acoperire. Pe de altă parte, mulți sunt interesați să afle detalii despre eficiența acestora, inclusiv au fost solicitate informații pe grupul nostru pe Viber Agrobiznes Club.
Intensificarea proceselor degradării solului şi reducerea rezervelor de apă fac necesară folosirea metodelor mai puțin utilizate, cum ar fi culturile de acoperire. Potrivit cercetărilor, speciile de plante astfel cultivate reduc eroziunea și îmbunătățesc starea solului, contribuie la infiltrarea apei, reduc gradul de infestare cu buruieni, boli, dăunători și sporesc biodiversitatea.
Culturile de acoperire asigură furnizarea elementelor nutritive din straturi mai adânci la nivelul rădăcinilor plantei de cultură ce urmează a fi cultivată.
Pentru fermele ecologice care nu se bazează pe utilizarea îngrășămintelor sintetice, un motiv de cultivare a culturilor de acoperire este majorarea cantității de azot în sol. În acest sens, culturile leguminoase pot furniza o cantitate substanțială de azot.
„Cred că cele mai potrivite sunt amestecurile de diferite specii pentru a avea o eficiență înaltă. Fiecare an este potrivit pentru o anumită cultură, astfel, cultivând mai multe specii în calitate de culturi de acoperire, nu vom da greș. Inițial, cultivam o singură cultură, iar în acest an am optat pentru un amestec de graminee, muștar și leguminoase”, ne-a explicat Veaceslav Ciornîi, fermier.
De obicei, semănarea culturilor de acoperire se realizează imediat după recoltare, astfel încât la instalarea culturii de bază, cultura protectoare să fie preferabil în fenofaza de îmbobocire – înflorire, iar masa vegetativă pe care o dezvoltă să fie cât mai mare. Fermierii ce practică no-till seamănă direct pe aceste culturi, realizând în prealabil o zdrobire a acestora, iar cei ce lucrează solul, le încorporează în sol – în acest caz speciile semănate ar realiza rolul îngrășămintelor verzi.
„Pentru a îmbunătăți structura solului, culturile de acoperire nu trebuie introduse în sol, ci lăsate la suprafața acestuia. Astfel, își îndeplinesc pe deplin rolul și protejează solul de eroziune. În cazul în care sunt încorporate în sol, rolul acestora se limitează la asigurarea unor cantități de îngrășăminte. Speciile utilizate sunt variate, iar acestea trebuie alese în dependență de scopul pe care îl urmărim”, ne-a explicat Mihail Rurac, expert în agricultură.
Totodată, unii fermieri practică semănarea culturilor de acoperire înainte de însămânțarea terenului cu cultura de bază sau după (spre exemplu la porumb între rânduri). Astfel, utilizarea acestor culturi depinde mult de scopul în care sunt semănate.
Ce avantaje oferă culturile de acoperire?
Ce specii pot fi utilizate?
Fermierii de peste hotare, în special cei din SUA, având o experiență bogată în cultivarea culturilor de acoperire, utilizează peste 100 de specii în acest scop.
„La ferma de legume Tolhurst Organic culturile de acoperire se folosesc permanent. De exemplu, pe câmpul unde va fi plantată varza de iarnă, acum s-a semănat un mix de trifoi roșu Trifolium incarnatum L., Trifoi galben Medicago lupulina și facelia Phacelia tanacetifolia în proporții egale, cu rata de 20kg/ha. Înainte de plantarea legumelor, cultura de acoperire va fi cosită și încorporată în sol cu plugul, la o adâncime de maximum 12 cm. În sere s-a semănat un mix de facelia și hrișcă pentru a spori biodiversitatea și nivelul de materie organică. După cosit, masa verde va fi lăsată la suprafață și se vor răsădi plante dezvoltate de tomate sau ardei dulci”, a explicat Tamara Șchiopu, fermier eco.
Speciile recomandate de către specialiștii locali includ:
- gramineele anuale: iarba de Sudan, orzul de toamnă, secara de toamnă, chiar şi grâul de toamnă sau ovăzul;
- leguminoase anuale şi perene: mazărichea, lupinul, uneori sparceta, trifoiul roşu;
- pentru suprimarea buruienilor sunt preferate iarba de Sudan şi secara sau orzul de toamnă;
- pentru creşterea potenţialului nutritiv al solului sunt recomandate leguminoasele;
- totodată, sunt deseori cultivate muștarul și rapița.
Pentru fixarea și conservarea azotului sunt folosite amestecuri: mazăre 50%, ovăz 50% (borceag); 30% facelia, 20% ovăz, 50% trifoi Alexander; măzăriche 50%, mazăre 20%, orz 30%;
Pentru a drena stratul de sol: facelia 60%, trifoi încarnat 30%, sulfină 10%; facelia 60%, măzăriche 30%, camelina 10%;
În general, amestecurile de plante ce pot fi utilizate sunt variate, iar pentru fiecare parcelă de teren amestecul potrivit poate fi diferit. Astfel, fermierii ar trebui să testeze mai multe variante pentru a determina cea eficientă în cadrul întreprinderii sale.
„Mulți fermieri consideră că nu își pot permite să semene culturi de acoperire sau cred că nu au timp să le încorporeze. Dacă ar face-o, ar vedea că nu își pot permite să nu le cultive”, susține Jim Wade, fermier din Kentucky care de ani buni seamănă culturi de acoperire.
Surse articol: Semănatul direct și culturile protectoare, USAMV Cluj; alltech.com; Agricultura Conservativă, M.Rurac; waynecountynysoilandwater.org.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.
