O definiție a biodiversității funcționale este: „Valoarea, gama, distribuția și abundența relativă a caracteristicilor funcționale ale organismelor pe o suprafață anumită”.
Scopul, în acest context, este promovarea diversității funcționale a organismelor benefice în cadrul unui agroecosistem, pentru îmbunătățirea serviciilor ecologice, de exemplu, controlul dăunătorilor și polenizarea.
Specii de insecte utile în livezi
Adversarii naturali sunt organisme cheie pentru reglarea dăunătorilor și oferirea de servici ecosistemice în livezi.
Măsurile de stimulare a biodiversității funcționale implementate vor spori abundența și diversitatea adversarilor naturali, printre care se numără prădătorii, precum buburuzele, larvele de sirfide, crizope și muște galicole, gândacii de sol, păianjenii și urechelnițele.
Prădătorii de la început de sezon, cum ar fi păianjenii, sunt de o importanță majoră pentru a întârzia primele infestări cu dăunători în livadă.
De asemenea, parazitoizii, păsările și liliecii contribuie la reglarea naturală a dăunătorilor în livezi.
Exemple de practici de stimulare a biodiversității funcționale în livezi sunt gardurile vii, fâșiile de flori, culturile de acoperire, căsuțele pentru păsări, lilieci și insecte, benzi de vegetație printre rândurile de pomi sau la marginea plantației și alte practici de gestionarea a livezii.
Garduri vii
Gardurile vii includ vegetație perenă, frecvent întâlnită, situată la marginea livezilor și câmpurilor. Ele conțin, de obicei, o varietate sporită de plante și pot oferi un habitat neperturbat pentru artropode și alte organisme.
Diversitatea speciilor de plante și acoperirea suplimentară cu plante erbacee în gardurile vii în timpul sezonului de creștere oferă adversarilor naturali pradă alternativă și un habitat structural.
Înainte de înființare, speciile de arbori și arbuști, utilizați pentru construirea gardului viu ar trebui să fie selectate în funcție de regiune și climă, evitând speciile care pot găzdui predominant dăunători și boli.
Rolul fâșiilor de flori în livezi
Fâșiile de flori care, furnizează polen și nectar, pradă alternativă și habitat pentru adversarii naturali sunt importante în livezi.
Primul pas înainte de înființare este să se ia în considerare amestecul de specii de plante utilizate. Acesta ar trebui să fie cât mai diversificat posibil, de preferință se utilizează un amestec de ierburi și graminee, pentru a oferi structură solului, precum și surse de flori, și să includă specii perene autohtone pentru a oferi resurse nutritive și habitat faunei benefice pe termen lung.
Trebuie evitate speciile de plante care pot favoriza dăunătorii principali. Alte considerații ar putea fi perioada de înflorire, prin a avea specii care înfloresc în intervale diferite, crescând astfel disponibilitatea polenului și a nectarului pe tot parcursul sezonului de vegetație.
În acest scop, este optimă includerea florilor cu accesibilitate diferită, cum ar fi plantele cu flori deschise pentru prădători și cele cu flori închise pentru polenizatori.
În cele din urmă, înălțimea variată a plantelor contribuie la un habitat mai diversificat structural pentru adversarii naturali.
Locația fâșiilor de flori poate fi setată, de exemplu, la marginea livezii, în interiorul plantației, înlocuind un rând de pomi sau între rândurile de pomi. Un aspect important de luat în considerare este distanța față de fâșia de flori, deoarece s-a demonstrat că eficiența controlului natural al dăunătorilor scade odată cu distanța de la această fâșie.
În funcție de regiune, există perioade optime diferite pentru semănatul fâșiei de flori, care se poate efectua în primăvară, sau a doua alternativă la sfârșitul verii sau toamna.
Culturi de acoperire în livezi
Cel mai răspândite culturi de acoperire în livezi sunt speciile erbacee sau amestecurile de graminee. Agrobiodiversitatea funcțională poate fi majorată prin diversificarea amestecurilor de culturi de acoperire, furnizând astfel resurse pentru adversarii naturali.
Culturile de acoperire pot avea și valoare economică în cazul în care acestea sunt produse comercializabile.
Căsuțe pentru păsări și lilieci
Prin instalarea căsuțelor pentru păsări, lilieci și insecte în plantație, se promovează apariția și diversitatea acestora. Toate aceste organisme pot contribui la controlul natural al dăunătorilor, iar construirea și menținerea acestor căsuțe este destul de ușoară și solicită puțin timp.
Pentru promovarea agrobiodiversității funcționale, se pot amenaja și zone cu vegetație între rândurile de pomi sau la marginea plantației.
Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin lăsarea florei spontane și a buruienilor care apar în mod natural și gestionarea acestora prin alternarea prin cosire și mulcire, lăsând întotdeauna vegetația înflorită ca resursă disponibilă pentru adversarii naturali.
O altă opțiune este cultivarea intercalată între rândurile pomilor, utilizând, de exemplu, culturi ca mazărea, speciile erbacee și alte plantele similare.
Sincronizarea cosirii și practicarea alterării de cosire a diferitelor tipuri de vegetație pot menține diversificarea ei. Plantele de ancorare, cum ar fi, arbuștii sau pomii solitari, pot fi plasate la capătul rândurilor de pomi fructiferi.
Tăierea, irigarea și managementul solului ar trebui să fie atent realizate, după cum pot avea un impact asupra artropodelor.
În final, proiectarea livezii, luând în considerare diversitatea soiurilor și speciilor de pomi, agrosilvicultura și amplasarea structurilor agroecologice, sunt factori cheie pentru menținerea agrobiodiversității funcționale și stimularea efectului de reglare naturală a dăunătorilor în livadă.
Agrobiodiversitatea funcțională în livezi – ce bariere pot exista
Există o serie de bariere potențiale în implementare. În primul rând, reglarea dăunătorilor de către adversarii naturali nu are efect imediat, ci pe termen lung și va crește odată cu trecerea timpului.
În funcție de cum și unde este implementată, poate ocupa o parte din suprafața de producere, precum și implica costuri suplimentare de înființare și gestionare.
În general, această direcție necesită învățarea unor noi practici de gestionare pentru un efect optim. Fiind dependentă de sistemul de management, sunt necesare cunoștințe pentru a minimiza riscul de apariție a șoarecilor de câmp și răspândire a buruienilor.
În final, ar trebui luată în considerare și competiția între pomii de producere și plantele utilizate pentru biodiversitate.
Implementarea agrobiodiversității funcționale și adaptarea corespunzătoare a unor practici agroecologice, pot oferi o reglare naturală eficientă a dăunătorilor în livezi.
Referințe
- Pla et al. (2012). Quantifying Functional Biodiversity. SpringerBriefs in
Environmental Science. - Pfiffner et al. (2018). Functional agrobiodiversity: Perennial Flower
Strips – A tool for improving pest control in fruit orchards.
No.1096. FiBL, EcoAdv, UCPH, SLU, CRA-W.
