Reprezentanţi ai organizaţiilor de susţinere a businessului şi agenţi economici participă la o vizită de studiu în Germania

Agrobiznes
-
0

Reprezentanţi ai organizaţiilor de susținere a businessului și agenți economici, inclusiv din stânga Nistrului, care activează în domeniul agricol, participă la o vizită de studiu în Germania, în perioada 11-15 martie 2013.

Vizita de studiu este organizată de Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, în cadrul Programului „Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii„, finanţat de Uniunea Europeană şi cofinanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

Grupul de oameni de afaceri este condus de președintele CCI a Moldovei, Gheorghe Cucu. Din delegația autohtonă fac parte reprezentanții a 20 de ONG-uri de profil și companii, printre care: asociațiile „BioEnergGroup”, „Concordia”, „Uncalnis”, „Mierea Aurie”, „ASPROAGRO”, Asociaţia antreprenorilor din Găgăuzia, Centrul de Business din Cahul, Agenţia Europeană de Cercetări Economice, Reconstrucţie şi Dezvoltare, SA „Nistru-Olăneşti”, SRL „Unigrain”, SRL „Agrostar”, SRL „Evrosad” ș.a.

Potrivit directorului Direcției Relații Internaționale a CCI a Moldovei, obiectivele vizitei de studiu sunt familiarizarea cu practicile europene de desfăşurare a afacerilor, schimbul de experienţă, realizarea potenţialului de export şi identificarea posibilităţilor de stabilire a cooperării investiţionale.

„Întreprinzătorii vor avea întrevederi de afaceri și vor vizita întreprinderi specializate în producerea biomasei și biogazului, energie regenerabile, prelucrarea produselor agricole, creșterea produselor agricole ecologice, prelucrarea laptelui, rețele de distribuție a produselor alimentare etc. Oportunitățile investiționale ale Republicii Moldova vor fi prezentate în cadrul reuniunilor de afaceri de la CCI Leipzig, CCI Potsdam și de la Comitetul de Est al Economiei Germane, Berlin. Delegația autohtonă se va întruni și cu reprezentanți ai clusterului producătorilor de produse alimentare. Aceste sectoare sunt importante pentru economia națională, cu o mare perspectivă de dezvoltare, însă nu sunt valorificate pe deplin. Preluarea experienței partenerilor din Germania este binevenită, practicile germane demonstrându-și deja eficiența”, a spus Mihai Bîlba.

Menționăm că, vizite de studiu similare au mai avut loc în Polonia și Austria. Programul „Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii” are o durată de 3 ani. Obiectivul general al acestuia este de a contribui la promovarea încrederii între ambele maluri ale Nistrului prin implicarea autorităţilor locale, societăţii civile, comunităţii de afaceri şi altor părţi interesate în activităţile de dezvoltare economică şi socială a comunităţilor locale.

Sursa: comunicate.md

Invenţiile moldoveanului care a „privatizat” apa, soarele şi vântul

Agrobiznes
-
0
Invenţiile moldoveanului care a „privatizat” apa, soarele şi vântul

Când intri în satul Popeasca, din raionul Ştefan Vodă, şi întrebi unde este gospodăria inventatorului, orice copil ştie să te îndrume. E şi firesc, fiindcă profesorul Anton Port e mândria locului.

Dacă nu e la moara de vânt care-i macină făină sau îi aprinde becurile în casă, îl găseşti la cuptorul solar sau în grădina cu sistem de irigaţii cu picătura. Şi când îl întrebi ce sunt toate acestea, Anton Port zâmbeşte şi spune că a privatizat apa, soarele şi vântul.

Acum doi ani, profesorul de matematică Anton Port a ieşit la pensie. Nu regretă, fiindcă a rămas legat de copii şi, mai mult decât atât, are timp destul pentru a-şi perfecţiona mecanismele de producere a energiei neconvenţionale. De 20 de ani face asta şi e la fel de entuziast ca la început. Când ajungi la gospodăria fostului profesor, primele pe care le vezi sunt cele două eoliene. Una e gândită să macine făină, dar nu numai pentru nevoile familiei sale.

„Pentru păsări, porc, dar fac şi mălai pentru mămăliguţă. Dar trebuie să curăţ bine piatra, care este turnată de mine, după o tehnologie specială, din ciment alimentar. Vecinii, care m-au ajutat s-o fac, vin aici la moară şi le întorc plata”, relatează bărbatul.

Cu ajutorul celeilalte eoliene scapă de efortul tăierii lemnelor. La cei 64 de ani pe care îi are, chiar dacă încă e în putere, Anton Port preferă să pună vântul să lucreze în locul său.

Istoria acestori mori de vânt a început demult, după o vizită în fosta Republică Democrată Germană. Pe vremea aceea nu avea piesele necesare, dar mintea sa iscoditoare, cunoştinţele de fizică şi matematică, plus depozitele de fier vechi l-au ajutat din plin. Cu răbdare, perseverenţă şi pasiune, Anton Port şi-a urmat visul.

„Toată viaţa n-am fost şablon, nu făceam ce face vecinul. Făcând serviciul militar în Germania am văzut cum un neamţ tăia lemne la moară. Mi s-a întipărit acel neamţ şi-am zis că o să-mi fac şi eu moară să taie lemne. Eu am fost tare bucuros când s-a destrămat Uniunea Sovietică. Veneau de la poliţie şi întrebau de unde am luat asta. Eram ca pescarul şi vânătorul. Toată leafa mea s-a dus ca vântul, dar vântul mai vine şi înapoi”, a povestit profesorul.

Continuând să te uiţi prin curtea gospodăriei, ochii se duc spre un fel de antenă parabolică uriaşă, tapetată cu bucăţi de oglindă. Sunt 800 la număr, ne-a spus inventatorul. Le-a decupat din oglinzile şifonierului, iar soţia, Ecaterina, nu s-a supărat, fiindcă rezultatul i-a fost de mare ajutor la gătit.

„Acum ne aflăm în faţa oglinzii parabolice, adică un cuptor solar. Dacă avem de fiert apă punem ceaunul, o direcţionăm spre soare, chiar şi un copil o poate direcţiona. Timp de 15 minute fierbe un litru de apă”, a explicat Anton Port.

„Dacă trebuie să gătim bucate, soţia îşi pune ochelarii de soare şi începe. E o tehnologie nouă să te înveţi să faci mâncarea la soare”, a mai adăugat el.

Şi cum trăim într-o ţară în care fructele uscate sunt la mare preţ, Anton Port a născocit şi o uscătorie solară. Nu de alta, dar a aflat că fructele uscate prin afumare nu sunt tocmai sănătoase. Mai mult, soarele nu se supără dacă-l pui la treabă. Ne asigură de asta chiar gospodina casei, care ne mai vorbeşte puţin şi de cuptorul solar: „Se direcţionează la soare. Dacă aceea bate în punct, asta bate în segment, se reglează. În cilindru am copt carne, bostanei”.

Iar placintele, totuşi, sunt mai gustoase în cuptorul obişnuit, ne zice gospodina: „N-are importanţă, că-i vară, că-i iarnă. Eu am gătit pentru o delegaţie din Olanda bucate la temperatura de minus 6 grade”.

Cert este că familia Port are treabă în fiecare toamnă, să pună la uscat mere, pere şi prune pentru iarnă. Şi strugurii ajung pe aici, apoi rezistă până acum, în luna martie, păstrându-şi toată dulceaţa şi aroma. Atâta doar că soarele e generos doar o jumătate din an, însă Ecaterina Port e mulţumită că în acest timp scapă de chinul cuptorului cu lemne sau al buteliei cu gaz.

Şi cum de la o vreme, vara soarele exagerează şi dă prea multă căldură, uscând culturile, profesorul Port a găsit o soluţie şi pentru asta. În grădina sa, un sistem de irigaţie prin picurare asigură plantelor umiditatea necesară ca să învingă seceta. Pentru asta a şi fost premiat, recent, la concursul de implementare a tehnologiilor netradiţionale. N-a primit bani sau altă recompensă. În schimb, vin foarte mulţi gospodari să vadă invenţia şi să încerce să o aplice şi ei.

„Deci, avem irigare cu ajutorul vântului şi a soarelui. Numai atunci când plouă avem apă. Din drum strâng apa într-un bazin de 30 de tone”.

Odată strânsă apa, aceasta este transmisă spre o cisternă şi prin metoda scurgerii libere ajunge la plante. Astfel, nea Anton a cules, anul trecut, două recolte de porumb, în timp ce alţii nu au avut parte decât de ştiuleţi uscaţi înainte de a se coace roada. Aşa că e de înţeles că atunci când îl frământă vreo idee nouă, soţia îl lasă în pace, ştiind că bărbatul ei ar putea inventa ceva care să îi fie de folos şi ei.

„Când îi vine inspiraţia, nici nu mă apropii, pentru că îi dispare când îl deranjez. E mare noroc, că am aşa soţ”, a mărturisit femeia.

Să nu vă imaginaţi că fostul profesor de matematică e preocupat numai de energia neconvenţională. Când se relaxează, cântă la instrumente populare, confecţionate chiar de el.

„Sunt cioara albă, dar sunt bucuros că ei sunt negri. Da, invidie este”, a spus Anton Port.

S-a obişnuit să fie privit aşa. Nu îşi face probleme din asta. Are atâtea altele de făcut. Acum doi ani a deschis uşa atelierului său de meşteşuguri populare pentru toţi copiii care vor să deprindă taina sculpturii în lemn sau pe cea a modelării lutului.

„Miron Costin în letopiseţul Ţara Moldovei scria: numai dragostea de ţară, mamă, plai – numai aceea este, în rest totul e deşertăciune. Ca să nu trăiesc în deşertăciune, fac creaţie”, a explicat profesorul.

Ne despărţim cu greu de omul care găseşte mereu timp nu doar pentru invenţiile sale, ci şi pentru sufletul şi mintea altora. O singură întrebare mai avem pentru nea Anton: dacă la noi în ţară ar fi implementate aceste tehnologii, ce s-ar schimba? „N-am fi atât de săraci”, răspunde el.

Sursa: Publika.md

Un biolog moldovean, îndrăgostit de producţia ecologică

Agrobiznes
-
0
Un biolog moldovean, îndrăgostit de producţia ecologică

Dacă astăzi, în condițiile crizei economice care se adâncește tot mai mult, multă lume de la sate se dezice de pământ, există, totuși, oameni care au, prin destin, o mare dragoste față de el.

Este cazul soților Nadejda și Victor Badan din Orhei, care și-au întemeiat o gospodărie țărănească și dispun, la ora actuală, de 90 de hectare de teren agricol, pe o bună parte din care practică agricultura ecologică.

Nadejda Badan a fost asistentă medicală, apoi – profesoară de biologie, iar soțul ei – inginer geodez. Ambii, însă, de mult timp nu mai profesează. Ani la rând s-au aflat la muncă peste hotare unde au adunat o anumită sumă de bani. S-au tot gândit ce să facă cu ei, ca până la urmă să găsească o soluție rezonabilă. „Îi vom investi în agricultură. Avem trei feciori (Alexandru, Sergiu și Andrei), doi nepoți (Victor și Anișoara), poate cândva se vor îndrăgosti și ei de pământ”, i-a zis soțului Nadejda Badan. Așa a apărut Gospodăria Țărănească „Badan” din Chiperceni, Orhei, condusă de fosta profesoară de biologie.

Comasarea terenurilor, o problemă soluționată de GȚ „Badan”

Deși locuiesc la Orhei, au început să cumpere terenuri în satul Chiperceni, care se află la o distanță de 17 km de oraș. Primele hectare le-au procurat în 2003. Astăzi, GȚ „Badan” dispune de 90 de hectare, dintre care 50 ha teren agricol, 16 ha de livadă de prun și 24 ha de livadă de nuc. „În câțiva ani, noi am reușit să soluționăm una dintre cele mai complicate probleme cu care se confruntă agricultura noastră – trecerea de la parcelarea excesivă a terenurilor, efectuată în cadrul reformei agrare, la comasarea lor. Terenurile comasate sunt despărțite de fâșii forestiere și sunt condițiile necesare pentru a face o agricultură ecologică. Numai în 2013 am cheltuit o mulțime de bani pentru serviciile notariale și cadastrul funciar. Sperăm că statul o să ne restituie 50 la sută din cheltuieli, așa cum prevede măsura 9 din Regulamentul de subvenționare a Agenției de plăți și intervenție pentru agricultură. În schimb, am rezolvat pentru totdeauna o problemă cu care se confruntă o republică întreagă – procesul anevoios de consolidare a terenurilor”, ne spune Nadejda Badan.

De la agricultura convențională la cea ecologică

Acum câțiva ani, cei doi soți au citit un aviz în ziarul raional, „Plaiul orheian”, că se organizează un seminar de școlarizare legat de practicarea agriculturii ecologice. „Eu, ca profesoară, n-am stat mult pe gânduri. Odată ce am trecut în domeniul privat, mi-am pus drept scop să am și rezultate pe potrivă. Am mers la seminar, unde am învățat cum să facem ca să avem o atitudine corectă față de sol. Pe atunci abia se începea promovarea agriculturii ecologice. Au urmat alte seminare, mese rotunde, unde am luat cunoștință de idei de afaceri în domeniul agriculturii ecologice, pentru creșterea pomușoarelor, legumelor, fructelor etc. Am luat lecții despre structura solului la Institutul de Pedologie „N. Dimo”, la Universitatea Agrară de Stat, la Centrul de Pedologie Aplicată, condus de prof. univ. Gheorghe Jigău. Prin intermediul Organismului de Inspecție și Certificare a Producției Agroalimentare Ecologice, am avut de învățat multe de la domnii Jigău, Guțu, Crâșmaru, dar și de la Viorel Gherciu, președintele Asociației Obștești „ProRuralInvest”. Prof. univ. Gheorghe Jigău, bunăoară, ne-a făcut recomandări privind aplicarea tehnologiilor de prelucrare a solului în livadă. Astfel, am aflat că se cosește iarba, stratul de iarbă se usucă și rămâne la înmulcire, după care discurile afânează terenul la 10 cm. Aceasta era o măsură antierozională, dacă veneau ploile torențiale. Ne-a recomandat ca terenurile să fie prelucrate după curbele de nivel, pentru că avem un relief foarte neregulat. De asemenea, am lucrat la recomandările specialiștilor de la Institutul de Protecție a Plantelor Vasile Voineac, Leonid Voloșciuc ș.a., iar dl Roșca ne face feromoni – o metodă biologică de combatere a viespii care provoacă viermele la prun”, ne explică fermiera de la Chiperceni.

„Vrem să facem o uscătorie de prune”

Nadejda Badan afirmă că, deocamdată, gospodăria țărănească se află la faza de investiții. Anul trecut, au strâns prima recoltă de prune. Livada de nuc încă nu dă rod.

„Dacă vom avea prune, o să avem cu ce ne mișca înainte. Vrem să facem o uscătorie de prune. Acum avem două tone de prune uscate în aer fierbinte, fără fum, ecologice, dar nimeni nu ne dă prețul echivalent producției ecologice. Se știe doar că la noi cumpărătorul încă nu e deprins cu produsele ecologice, de bună calitate, care costă mai scump, dar care sunt sănătoase, libere de boli și dăunători, lipsite de reziduuri nocive, cu un conținut echilibrat de substanțe radioactive și minerale și care, în același timp, contribuie la conservarea biodiversității. Sperăm că cei trei feciori ai noștri vor îndrăgi îndeletnicirea noastră – de a lucra la pământ și de a face o agricultură ecologică. Cel mijlociu, Sergiu, a sădit deja 60 de pini și acum vrea să planteze niște stejari, care simbolizează puterea”, ne-a mai spus conducătoarea Gospodăriei Țărănești „Badan”.

Nadejda Badan are mai multe planuri de perspectivă pentru a-și vedea visul cu ochii – o afacere rentabilă în agricultură aici, acasă, după ce a muncit ani buni, împreună cu soțul, peste hotare. Noi îi dorim ca acestea să aibă sorți de izbândă, iar pentru că astăzi e 8 Martie, îi dorim, de asemenea, multă sănătate, bucurii de la feciori și nepoți și să fie mereu așa cum este – consecventă în ceea ce face, mamă și bunică blajină, optimistă și întotdeauna visătoare!

Sursa: Timpul.md

În 2012 producţia de tutun s-a redus cu 20%

Agrobiznes
-
0

În Moldova, în 2012, comparativ cu 2011, producția de tutun a scăzut în termeni monetari cu 20,4% – pînă la 597,5 milioane de lei.

 

Surse din cadrul Biroului Național de Statistică au relatat pentru NOI.md că, totodată, încasările din vînzările acesteia au totalizat anul trecut 616 milioane de lei.

Costul produselor din tutun livrate în 2012 pe piețele interne și externe s-a cifrat la 609,8 milioane de lei. Potrivit statisticilor oficiale, producția de tutun fermentat în Republica Moldova, în 2012, a scăzut față de anul precedent cu 15,7% – pînă la 5 mii 513,700 tone.

În decembrie 2012, țara a produs 755,4 tone de tutun fermentat, o scădere de 10,5% față de luna decembrie 2011. Potrivit Biroului Național de Statistică, Moldova, în 2012, a majorat exportul de tutun și produse din tutun cu 19,1% – pînă la 34,2 mil. dolari.

Sursa: noi.md

În luna februarie, preţurile medii de consum au crescut cu 0,2%

Agrobiznes
-
0

Indicele preţurilor de consum, în februarie faţă de ianuarie anul curent, a constituit 100,2%.

Creşterea preţurilor medii de consum cu 0,2 la sută a fost determinată de majorarea preţurilor la produsele alimentare – cu 0,2 la sută, la mărfurile nealimentare – cu 0,4 la sută şi a tarifelor la serviciile prestate populaţiei – cu 0,1 la sută, informează MOLDPRES cu referire la date ale Biroului Naţional de Statistică.

Potrivit Margaretei Şveţ, şefa Direcţiei statistica preţurilor de la BNS, în luna februarie au crescut preţurile la unele produse alimentare, cum ar fi: slănină neprelucrată, struguri proaspeţi, legume proaspete, lapte şi produse lactate, zahăr tos, făină de grîu, pîine din făină de secară şi de grîu, cartofi etc.

La mărfurile nealimentare au fost înregistrate majorări de preţuri la: combustibili – cu 1,4% (inclusiv gaz ambalat în butelii – cu 3,6%, carburanţi – cu 1,7%), mobilă – cu 0,7%, pantofi pentru bărbaţi şi dame, materiale de construcţie şi detergenţi – cu cîte 0,5% şi ţigări – cu 1,4%.

Totodată, în perioada de referinţă au scăzut preţurile la: ouă de găină, carne de porc, carne de bovine, ulei vegetal, îmbrăcăminte din blănuri pentru bărbaţi, paltoane şi pardesiuri, cizme de iarnă pentru bărbaţi, femei şi copii şi la serviciile transportului feroviar internaţional.

La serviciile prestate populaţiei, în luna februarie, a fost înregistrată o majorare a tarifelor medii lunare la: turism în grup peste hotarele ţării – cu 1,3% şi la serviciile taximetrelor – cu 1,2%.

Datele BNS nu se referă la raioanele din partea stîngă a Nistrului şi la municipiul Bender, notează MOLDPRES.

Un impozit unic în loc de şase pentru agricultori

Agrobiznes
-
0

Unificarea votată de Guvern urmează să simplifice administrarea fiscală şi să prevină schemele de evaziune. Agricultorii salută decizia, dar cer ca documentul să conţină prevederi mai clare.

La ultima sa şedinţă, Guvernul demisionar a decis pe neaşteptate să adopte un proiect de lege ce prevede introducerea impozitului unic în agricultură. Vasile Bumacov, ministrul în exerciţiu al Agriculturii şi Industriei Alimentare, spune că proiectul a fost discutat cu fermierii timp de mai bine de un an şi, dacă acesta va trece de Parlament, noul impozit va substitui alte şase taxe. Este vorba de impozitul pe venit, cel funciar, pe imobil, taxa pentru apă, cea pentru drumuri şi cea pentru amenajarea teritoriului.

Plus TVA, contribuţii sociale şi medicale

„Impozitul consolidat va fi plătit în funcţie de calitatea terenului agricol, adică de nivelul de bonitate. În Republica Moldova, media este de 64 de grade la un hectar, care va fi înmulţită cu 3,1 lei şi astfel va rezulta valoarea impozitului pentru fiecare hectar”, a precizat Bumacov. Impozitul unic nu va include însă şi TVA, contrubuţiile la fondul social şi cele medicale.

Guvernul propune ca achitarea impozitului unic să se facă în două etape: până pe 30 septembrie – 50% din suma anuală, iar restul până pe 30 noiembrie. Potrivit prognozelor făcute de autorităţi, încasările anuale la bugetul de stat ca urmare a implementării impozitului agricol unic vor constitui 353,5 milioane de lei.

Alexandru Sliusari, preşedintele Uniunii Asociaţiei Producătorilor Agricoli Uniagroprotect, salută decizia Guvernului, dar atrage atenţia asupra faptului că documentul a fost adoptat cu întârziere şi mai trebuie perfecţionat. „În varianta discutată în grupurile de lucru, nu era clar cine vor fi subiecţii impozitării. Or, sunt producători agricoli care se ocupă doar cu prelucarea pământului, dar sunt şi cei care deţin terenuri, însă au şi moară, şi ferme de vite. Mai sunt şi agenţi economici care prestează servicii cu tehnică agricolă. Nu e clar ce regim fiscal va fi aplicat pentru astfel de activităţi?”, spune Sliusari.

În opinia preşedintelui Uniagroprotect, ar fi potrivit modelul din Ucraina sau cel din Rusia, unde impozitul unic este aplicat doar în cazul gospodăriilor cu peste 75% din venituri provenite din vânzarea produselor agricole. Sliusari susţine că pentru a evita apariţia unor probleme de aplicare, ar fi fost indicat ca în 2013 să fie implementate trei proiecte-pilot de testare a acestui sistem de impozitare, ca apoi, din 2014, să fie extins în toată ţara.

„Toţi trebuie să plătească taxe”

Vasile Cociu, directorul gospodăriei agricole Carahasani-Agro SRL, califică decizia Guvernului drept una adecvată. „Până acum cei care îşi lăsau terenul paragină nu plăteau o serie de impozite. Achită doar cei care declarau că au avut vânzări. Nu este echitabil. Or, unii au cumpărat terenurile pentru a le revinde. Din cauză că ei nu le lucrează, se dezvoltă paraziţii şi buruienile. Cu impozit unic va fi mai multă dreptate”, a menţionat agricultorul. În opinia lui, autorităţile ar trebui să promoveze o politică fiscală mai clară şi previzibilă.

Dumitru Budianschi, director de programe la Centrul Expert-Grup, susţine că inovaţia, pe lângă simplificarea taxării în agricultură, ar putea avea ca efect şi mărirea bazei de impozitare.

Nemulţumiţi de TVA de 20%

TAXE

Tot joi, Guvernul a decis ca diferenţa de 12 puncte procentuale dintre cota TVA de 20% la producţia agricolă aplicată de la 1 ianuarie şi cea veche de 8% să rămână în contul întreprinderilor pentru dezvoltarea acestora. Anterior se prevedea că diferenţa va fi restituită producătorilor agricoli în termen de 30 de zile.

„Este corect, pentru că Fiscul dispune deja de suficiente capacităţi pentru monitorizarea plăţii TVA şi nu este necesară procedura de restituire”, explică economistul Dumitru Budianschi. Expertul sugerează însă că această inovaţie fiscală nu este încă bine gândită: „Nu e clar modul în care va fi gestionată returnarea TVA la exportul de produse agricole”.

În acelaşi timp, Vasile Cociu, directorul Carahasani-Agro, susţine că deja se confruntă cu dificultăţi în relaţia cu Fiscul în urma introducerii cotei TVA de 20%. „Au spus că, de fapt, nu se schimbă nimic, dar ne-am trezit cu numeroase probleme. Anterior, noi făceam plata TVA prin achitări reciproce cu Fiscul. Or, se întâmplă să avem sold în cont la TVA. Acum, deşi aveam la început de an un sold de peste 700.000 de lei, după noul sistem de calcul, va trebui să plătim suplimentar peste un milion de lei. Cred că ar trebui să revenim la sistemul vechi”, a afirmat directorul.

Sursa: adevarul.md

Prolificitatea oilor condiţionează sever eficienţa fermelor de ovine

Agrobiznes
-
0
Prolificitatea oilor condiţionează sever eficienţa fermelor de ovine

Producţia de carne la ovine depinde într-o mare măsură de caracterele de producţie (viteza de creştere, masa corporală la vârsta tipică, cantitatea şi calitatea carcasei), precum şi de caracterele de reproducţie a animalelor (prolificitatea, desezonizarea căldurilor).

Desezonizarea căldurilor are un control ereditar redus (h2 = 0,2-0,25), iar comportamentul lui în încrucişări nu este încă suficient explorat, astfel că selecţia rămâne singura cale de ameliorare, cu toate că rezultatele obţinute sunt lente.

Prolificitatea (exprimată prin număr de miei fătaţi pe oaie sau la 100 oi fătate) se pare că este cel mai uşor de ameliorat prin selecţie, cu condiţia asigurării unei alimentaţii la nivelul cerinţelor pentru exteriorizarea potenţialului ereditar al acestei însuşiri.

Pe bună dreptate, prolificitatea este considerată în perioada actuală caracterul de reproducţie cu cele mai mari rezerve de creştere a eficienţei reproducţiei.

Factori care influenţează prolificitatea

Prolificitatea este dependentă de mai mulţi factori genetici (rasa, populaţia şi individul) şi de mediu (alimentaţia, tratamentele hormonale, vârsta oilor, greutatea oilor, sezonul de montă), care pot fi controlaţi de specialiştii în creşterea ovinelor.

  • Rasa are o influenţă majoră, întrucât există rase puternic specializate în direcţia prolificităţii ca: Bluefaced Leicester 180-200%, Friză 200-225 %, Oaia britanică de lapte 220-300%, Romanov 250-300%, Finish Landrace 300%, Booroolla 250-300%.

Rasele specializate din alte ţări realizează o prolificitate de peste două ori mai mare, comparativ cu rasele de ovine indigene.

Din analiza unui mare număr de lucrări de genetică a reproducţiei rezultă că numai prolificitatea are o heritabilitate suficient de ridicată (h2 = 0,25-0,35), care să răspundă eficient la selecţie.

  • Populaţia şi individul. În cadrul fiecărei rase sunt populaţii şi în cadrul lor indivizi cu o prolificitate mult mai mare. Pe variabilitatea individuală se bazează selecţia pentru a putea realiza populaţii cu prolificitate ridicată.
  • Alimentaţia. Furajele bogate în aminoacizi esenţiali pentru oaie, în energie, vitamine şi săruri minerale şi cu un conţinut moderat în fitoestrogeni determină maturarea simultană a 2-5 foliculi ovarieni.

Pentru a obţine o prolificitate ridicată, este nevoie ca nivelul alimentaţiei stimulative să fie menţinut atât în perioada campaniei de montă, cât şi în prima lună de gestaţie, pentru a evita pierderile embrionare.

În sezonul de toamnă, în perioada de pregătire pentru montă şi la montă, precum şi în prima lună de gestaţie, se recomandă păşunatul pe mirişti înverzite (trifoi, lucernă, păşuni cultivate în amestec de leguminoase şi graminee, mazăre, ovăz, grâu, orz) sau pe fâneţe otăvite în alternanţă cu păşuni bogate în hidraţi de carbon (mirişti de porumb). Prin aceste măsuri se poate realiza o prolificitate cel puţin la limita superioară a rasei.

  • Tratamentele hormonale constituie o metodă eficientă, la îndemâna crescătorilor de ovine.

În cele mai multe cazuri, tratamentele hormonale pentru sincronizarea căldurilor vizează şi creşterea prolificităţii, astfel că doza de PMSG va creşte, în acest caz, cu circa 20-30% (faţă de 500 U.I. PMSG, se inoculează 600-700 UI PMSG).

În perioada actuală, în Franţa, majoritatea efectivelor de ovine exploatate pentru lapte şi carne se supun unor tratamente hormonale, care vizează sincronizarea căldurilor şi creşterea prolificităţii.

  • Vârsta oilor influenţează semnificativ prolificitatea, fiind mai mică la mioare, apoi creşte până la vârsta de 5-6 ani, când este maximă, după care descreşte odată cu înaintarea în vârstă. La tineretul femel care este în creştere, o mare parte a substanţelor nutritive încă mai sunt dirijate spre dezvoltarea organismului, iar la oile în vârstă eficienţa digestiei şi a metabolismului scade în paralel cu creşterea incidenţei unor afecţiuni ginecologice.
  • Greutatea oilor manifestă o influenţă moderată asupra prolificităţii, în sensul că oile mai grele realizează un număr semnificativ mai mare de fătări multiple comparativ cu oile cu greutate mai mică.
  • Sezonul de montă are o influenţă indirectă asupra prolificităţii prin nivelul de furajare, durata zilei lumină şi intensitatea luminii.

Frecvent, prolificitatea cea mai ridicată se realizează – la rasele de ovine din ţara noastră – în sezonul de toamnă, când oile beneficiază de o furajare abundentă, de luminozitate moderată (1:1). După montele efectuate în prima parte a sezonului de montă se obţin cele mai multe fătări multiple la rasele de ovine autohtone.

Poate fi extinsă perioada de reproducţie la ovine?

O caracteristică a reproducerii majorităţii raselor de ovine este sezonicitatea lor, adică faptul că femelele acestei specii manifestă estrus cu frecvenţă ridicată numai în perioada de toamnă (august-decembrie).

Este o realitate că oaia a rămas mai dependentă de condiţiile naturale de mediu în mijlocul cărora îşi duce existenţa comparativ cu alte specii de fermă.

Absenţa ciclului sexual (anestrul sezonier) în timpul unor lungi perioade din an (8-9 luni), mai ales la rasele de ovine rustice, limitează reproducerea lor şi face imposibilă producerea mieilor indiferent de anotimp, cu efecte negative pe piaţa cărnii de miel şi a laptelui de oaie.

Este anormal pentru epoca noastră ca oile autohtone, în special oile de rasă Ţurcană, să se împerecheze numai în câteva săptămâni în perioada de toamnă, adică să se reproducă sezonier.
Mai devreme sau mai târziu va trebui să găsim o soluţie pentru a face ca oaia să se reproducă aproape tot timpul anului, adică să devină poliestreică anuală, aşa cum este vaca, fără vreun pericol pentru ea sau progeniturile ei.

Sursa: Revista-ferma.ro

Cum sporim profitul din combinarea furajelor în piscicultură

Agrobiznes
-
1
Cum sporim profitul din combinarea furajelor în piscicultură

Hrănirea are cel mai important impact asupra rezultatelor în fermele piscicole, deoarece acantitatea şi calitatea efectivului piscicol este direct proporţională cu dieta acestuia.

Dar, furajul prezintă şi cel mai ridicat cost de producţie, având cea mai mare influenţă asupra profitului, motiv pentru care alegerea corectă a furajului este de importanţă crucială. Crapul poate fi hrănit atât cu furaje combinate complete, cât şi cu furaje incomplete.

Furajele şi productivitatea

În fermele salmonicole, folosirea furajelor combinate este o practică deja veche, datorită impactelor economice şi ecologice deosebite. O productivitate sporită în acest sector cere în permanenţă furaje tot mai bune, deoarece rezultatele din acvacultura intensivă (starea de sănătate, creşterea şi dezvoltarea peştilor) sunt strâns corelate de calitatea furajului.

În plus, legislaţia de mediu cere ca aceste furaje să aibă un impact cât mai redus asupra calităţii apelor, mai ales că în unele ţări mai dezvoltate fiecărei ferme de acvacultură i se impune o anumită cantitate de furaj ce poate fi folosită într-un sezon, iar fermierul se vede obligat să folosească la maxim această cantitate (uneori destul de limitată).

În fermele de crap există foarte mari rezerve în ceea ce priveşte sporirea productivităţii. Majoritatea fermelor din centrul şi estul Europei au tehnologii vechi de 50 de ani, care se bazează pe suprafeţe mari de luciu de apă, pe productivitatea naturală a heleşteelor şi pe hrănirea suplimentară.

În ciuda faptului că fermele din Japonia au avut, în anii ’70, producţii de până la 40 t/ha, în ţările est-europene puţine sunt fermele se produc peste 1-1,5 tone/ha. Principalul motiv este hrana. În aceste ţări s-a încetăţenit greşit ideea că cea mai bună hrană pentru crap este hrana ieftină şi cea naturală.

De regulă, în fermele extensive, nu se folosesc furaje suplimentare. Însă, dacă s-ar folosi, ar creşte productivitatea, nu atât prin prisma cantităţii de peşte recoltat la hectar, cât mai ales prin sporirea ritmului de creştere şi îmbunătăţirea calităţii cărnii.

Greşeli în exploatare

Cea mai mare greşeală pe care o fac azi fermierii este aceea că folosesc tehnologii extensive pe suprafeţe mici de luciu de apă (câteva hectare). Aceste bazine mici (cu suprafaţa de până la un hectar sau chiar peste) sunt de fapt ideale pentru folosirea metodelor intensive de cultură, având cel mai mare potenţial de intensificare a producţiei.

Prin acţiuni minime de retehnologizare şi mai ales prin folosirea unor furaje de înaltă calitate, este destul de simplu a se produce 7-10 tone/ha/an de crap. De asemenea, creşterea crapului în viviere şi sisteme flow-through este total neexplorată, deşi în aceste sisteme se pot creşte până la 300 kg crap/m³ de apă.

În practica uzuală, în ciprinicultura ţărilor est-europene se folosesc în hrană diferite materii şi uleiuri vegetale, şroturi, etc. Acest tip de furaje, ar trebui folosit rar, doar ca suplimente pe lângă hrana naturală, deoarece, din acesta, numai 5% este digerat, restul de 95% fiind eliminat prin fecale în apă, şi este folositor numai ca îngrăşământ pentru dezvoltarea planctonului.

Aceasta este concluzia unor cercetători din vestul Europei precum Kestemont (1995). Însă, consecinţa acestei dezvoltări a planctonului pe baza furajelor parţial digerate de peşti este înflorirea apei, lipsa de oxigen din apă, acumularea de amoniac şi nitriţi, creşterea stratului de nămol din bazine.

În acest caz este obligatoriu primenirea permanentă a bazinelor, care la rândul său poate avea alte efecte negative precum: pătrunderea de agenţi patogeni odată cu peştii sălbatici, poluarea apelor naturale, acumularea de mâl. În caz contrar, se observă că peştii încep să moară, iar productivitatea bazinelor nu poate depăşi limita de 1,5 tone/hectar luciu de apă.

În acest mod s-a ajuns la concluzia eronată, că acvacultura intensivă, fără schimb permanent de apă este riscantă (fermierii având experienţa neplăcută a folosirii unor furaje necorespunzătoare împreună cu densităţi mari de peşte).

Avantajele furajului combinat

Am menţionat mai devreme că furajarea crapului cu o dietă combinată duce la o sporire a calităţii cărnii, iar în continuare vom încerca să clarificăm din ce motive. În cazul în care crapul este hrănit cu furaje vegetale (diferite sortimente de făină, tărâţe, şroturi), acesta va avea o carne mai săracă în proteine, deoarece materia vegetală conţine în special carbohidraţi şi mai puţină proteină. Hrănirea în exces cu această hrană vegetală (pentru a încerca accelerarea creşterii) duce la acumularea de depozite de grăsimi în carne.

Totodată, carnea este grasă dacă peştele este crescut un timp prea lung, de peste trei ani (deoarece nu se poate reduce semnificativ perioada de creştere cu aceste furaje). Mai mult, la vârsta de trei ani, crapii devin maturi sexual, creşterea încetineşte (gonadele încep să se dezvolte) şi acumulează multă grăsime în carne.

Este clar că aceşti crapi (ajunşi la maturitatea sexuală) nu sunt tocmai buni pentru consum, deoarece, prin definiţie, crapul de consum ar trebui să fie imaturi sexual, dar de dimensiune mare (1,5-3 kg). Din păcate, acest crap este imposibil de obţinut în sistemele de cultură tradiţionale din ţările est-europene.

Toată lumea e de acord că crapul „sălbatic”, de1-2 kg, din râuri sau lacuri naturale, are gustul mult mai bun. De ce? Pentru că are dimensiuni mari, nu este încă matur sexual, şi nu face depozite de grăsime în carne.

Furajele combinate au digestibilitate ridicată, o foarte bună conversie, dau gust plăcut cărnii (aceasta fiind şi mai sănătoasă) şi au impact redus asupra calităţii apei. Astăzi există multe tipuri de furaje combinate extrudate (mai bune decât paletele).

Calitatea şi preţul depind foarte mult de compoziţia furajului, de metoda de ambalare (se preferă în vacuum sau saci de plastic rezistenţi), de metoda de preparare (palete sau extrudate).

Compoziţia furajului

  • Proteinele sunt componentele cele mai valoroase, care influenţează direct creşterea peştilor, dar folosirea lor este strâns legată de carbohidraţi şi grăsimi care sunt sursele de energie pentru metabolismul bazal şi pentru folosirea proteinelor în creşterea masei corporale.

Dacă sunt prea multe proteine (sau prea puţine grăsimi şi carbohidraţi), o parte din proteine vor fi utilizate ca sursă de energie. Acest lucru este neprofitabil (conversia hranei este slabă) şi este poluant pentru apă, fiind eliminaţi compuşi pe bază de azot prin fecale. De aceea, hrana trebuie să fie echilibrată procentual în proteine, grăsimi şi carbohidraţi.

  • Grăsimile sunt, la rândul lor, extrem de importante, fiind suportul vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). Vitaminele nu sunt componente scumpe pentru producătorii de furaje, motiv pentru care furajele combinate au un conţinut vitaminic ridicat. Problema este ca acele vitamine să fie stabile în hrană, aici regăsindu-se importanţa ambalării şi depozitării corecte a furajelor.

Dacă aruncăm o privire asupra compoziţiei chimice a furajelor (fişa furajului) observăm că nu este foarte mare diferenţă între diferitele sortimente, însă preţul şi calitatea pot avea mari variaţii. Acest lucru se datorează originii componentelor (sursele de proteină şi de grăsimi pot varia).

Metoda de preparare este de asemenea importantă. Furajul sub formă de pelete este superior celui tradiţional (având compoziţie omogenă, calitate constantă, nu se risipeşte în apă, uşor de depozitat). Furajul extrudat însă, este cu un pas înainte, permiţând o digestibilitate sporită, conţinut mai ridicat în grăsimi, mai puţin poluant şi are o conversie mai bună. Este cu 20-30% mai scump, dar este totuşi mai economic decât cel sub formă de pelete.

În ciprinicultură este greu de calculat conversia unui anumit furaj, deoarece acesta depinde şi de alţi factori, precum: densitatea de populare, dimensiunea peştelui, hrana naturală disponibilă, temperatură, oxigen, calitatea apei. Din practică se poate spune că un furaj extrudat de bună calitate poate duce la o conversie a hranei cuprinsă între 0,9-1,3.

Concluzie

Sporirea profitului din creşterea crapului depinde de gradul de intensificare a producţiei, care este imposibilă prin furajarea tradiţională. În ciuda preţului relativ mare, furajul extrudat aduce un profit mult mai mare fermierilor decât hrana şi hrănirea tradiţională.

Peştii cresc mult mai rapid cu furaje combinate extrudate, la vârsta de 2 veri, crapul atingând masa corporală de 1,5-3 kg. O creştere accelerată este în avantajul acvacultorului, deoarece probleme precum păsările prădătoare de baltă (cormoranii în special), acumularea straturilor de mâl şi poluarea apei sunt limitate.

Componente minerale în furajele combinate

Agrobiznes
-
0
Componente minerale în furajele combinate

În hrana monogastricelor, pe lângă sursele de proteină și de energie, furajul combinat realizat și administrat în gopodărie trebuie să asigure și partea minerală.

Mulți dintre crescătorii de păsări sau de porci dispun de unele materii prime, pe care le folosesc pentru a constitui rațiile furajele necesare în propriile gospodării, încercând să obțină un furaj cât mai ieftin. Se recomandă să nu neglijeze partea minerală a unui furaj combinat.

Calciul și Fosforul

Calciul (Ca) și fosforul (P) au rol preponderent în creșterea și dezvoltarea organismului, deci un rol plastic, la care se adaugă efectul dinamic și de regulator, concretizat prin: menținerea echilibrului acido-bazic, activarea enzimelor, moderarea activității neuro-musculare etc.

Neasigurarea necesarului de calciu și de fosfor produce grave tulburări ale metabolismului fosfo-calcic, favorizând instalarea carenței. Carența în Ca și P apare când aportul este insuficient și eliminările sunt excesive, când raportul Ca/P este deficitar sau când în rație există elemente care interferează absorbția ionilor minerali etc.

Apariția carenței în Ca și P se manifestă prin scăderea producției de lapte și de ouă, precum și prin tulburări de fertilitate. Carența alimentară de calciu duce la scăderea calcemiei de la 9-11 mg % la 4-5 mg %, însoțită de scăderea fosfatazei alcaline plasmatice și de creșterea timpului de coagulare a sângelui. Cele mai frecvente manifestări ale deficiențelor fosfo-calcice le reprezintă rahitismul, osteomalacia, osteofibroza.

Fosforul disponibil organismului animal

Animalele utilizează doar o anumită proporție din fosforul conținut de materiile prime administrate. Cele mai multe cereale, oleaginoase și subproduse conțin fosfor sub formă de fitați. Un astfel de fosfor nu este disponibil în totalitate pentru animale, întrucât în tractusul digestiv al monogastricelor nu există fitază – enzima care să poată disponibiliza acest nutrient.

Cercetări de specialitate arată că există mari variații în conținutul de fosfor al ingredientelor, prin urmare nutriționiștii ar trebui să ia în calcul acest amănunt atunci când formulează rețete de nutreț combinat. De aceea, formularea se va efectua întotdeauna și la fosforul disponibil organismului animal.

Suplimentarea hranei cu fitază s-a dovedit a avea efecte benefice în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității fosforului în furajele combinate. Folosirea enzimelor prezintă avantajul că se va utiliza mai puțin fosfor anorganic (fosfat mono sau dicalcic) și, astfel, conținutul dejecțiilor în fosfor se va reduce.

Majoritatea nutrețurilor de origine vegetală și animală nu asigură decât parțial satisfacerea cerințelor minerale, completarea devenind o regulă mai ales în condițiile de creștere intensivă a animalelor.
În final, trebuie subliniat faptul că sursele de calciu, respectiv de fosfor, nu se folosesc la întâmplare, ci în funcție de aportul în aceste elemente minerale al componentelor furajului combinat.

Surse furajere pentru Calciu şi Fosfor 

Principalele surse furajere care asigură cele două elemente minerale sunt:

– Creta furajeră (carbonatul de calciu) – conținutul în Ca este de 39%. Se administrează sub formă măcinată. Se introduce în furajul combinat în proporție de 6,5-7% la păsările ouătoare și de 1-1,5% la celelalte categorii de păsări și porci.

– Fosfații furajeri (fosfatul monocalcic, dicalcic, monosodic, disodic) se utilizează în structura furajelor combinate în proporție de 0,5-1,5%. Fosfatul dicalcic conține 26% calciu și 18,5% fosfor; fosfatul monocalcic are în componență 25% calciu și 21% fosfor; fosfatul monosodic conține 21,6% fosfor; fosfatul disodic cuprinde 25,6% fosfor.

Sursa: Revista-ferma.ro

1...1.9351.9361.937...1.944Pagina 1.936 din 1.944