În luna februarie, preţurile medii de consum au crescut cu 0,2%

Agrobiznes
-
0

Indicele preţurilor de consum, în februarie faţă de ianuarie anul curent, a constituit 100,2%.

Creşterea preţurilor medii de consum cu 0,2 la sută a fost determinată de majorarea preţurilor la produsele alimentare – cu 0,2 la sută, la mărfurile nealimentare – cu 0,4 la sută şi a tarifelor la serviciile prestate populaţiei – cu 0,1 la sută, informează MOLDPRES cu referire la date ale Biroului Naţional de Statistică.

Potrivit Margaretei Şveţ, şefa Direcţiei statistica preţurilor de la BNS, în luna februarie au crescut preţurile la unele produse alimentare, cum ar fi: slănină neprelucrată, struguri proaspeţi, legume proaspete, lapte şi produse lactate, zahăr tos, făină de grîu, pîine din făină de secară şi de grîu, cartofi etc.

La mărfurile nealimentare au fost înregistrate majorări de preţuri la: combustibili – cu 1,4% (inclusiv gaz ambalat în butelii – cu 3,6%, carburanţi – cu 1,7%), mobilă – cu 0,7%, pantofi pentru bărbaţi şi dame, materiale de construcţie şi detergenţi – cu cîte 0,5% şi ţigări – cu 1,4%.

Totodată, în perioada de referinţă au scăzut preţurile la: ouă de găină, carne de porc, carne de bovine, ulei vegetal, îmbrăcăminte din blănuri pentru bărbaţi, paltoane şi pardesiuri, cizme de iarnă pentru bărbaţi, femei şi copii şi la serviciile transportului feroviar internaţional.

La serviciile prestate populaţiei, în luna februarie, a fost înregistrată o majorare a tarifelor medii lunare la: turism în grup peste hotarele ţării – cu 1,3% şi la serviciile taximetrelor – cu 1,2%.

Datele BNS nu se referă la raioanele din partea stîngă a Nistrului şi la municipiul Bender, notează MOLDPRES.

Un impozit unic în loc de şase pentru agricultori

Agrobiznes
-
0

Unificarea votată de Guvern urmează să simplifice administrarea fiscală şi să prevină schemele de evaziune. Agricultorii salută decizia, dar cer ca documentul să conţină prevederi mai clare.

La ultima sa şedinţă, Guvernul demisionar a decis pe neaşteptate să adopte un proiect de lege ce prevede introducerea impozitului unic în agricultură. Vasile Bumacov, ministrul în exerciţiu al Agriculturii şi Industriei Alimentare, spune că proiectul a fost discutat cu fermierii timp de mai bine de un an şi, dacă acesta va trece de Parlament, noul impozit va substitui alte şase taxe. Este vorba de impozitul pe venit, cel funciar, pe imobil, taxa pentru apă, cea pentru drumuri şi cea pentru amenajarea teritoriului.

Plus TVA, contribuţii sociale şi medicale

„Impozitul consolidat va fi plătit în funcţie de calitatea terenului agricol, adică de nivelul de bonitate. În Republica Moldova, media este de 64 de grade la un hectar, care va fi înmulţită cu 3,1 lei şi astfel va rezulta valoarea impozitului pentru fiecare hectar”, a precizat Bumacov. Impozitul unic nu va include însă şi TVA, contrubuţiile la fondul social şi cele medicale.

Guvernul propune ca achitarea impozitului unic să se facă în două etape: până pe 30 septembrie – 50% din suma anuală, iar restul până pe 30 noiembrie. Potrivit prognozelor făcute de autorităţi, încasările anuale la bugetul de stat ca urmare a implementării impozitului agricol unic vor constitui 353,5 milioane de lei.

Alexandru Sliusari, preşedintele Uniunii Asociaţiei Producătorilor Agricoli Uniagroprotect, salută decizia Guvernului, dar atrage atenţia asupra faptului că documentul a fost adoptat cu întârziere şi mai trebuie perfecţionat. „În varianta discutată în grupurile de lucru, nu era clar cine vor fi subiecţii impozitării. Or, sunt producători agricoli care se ocupă doar cu prelucarea pământului, dar sunt şi cei care deţin terenuri, însă au şi moară, şi ferme de vite. Mai sunt şi agenţi economici care prestează servicii cu tehnică agricolă. Nu e clar ce regim fiscal va fi aplicat pentru astfel de activităţi?”, spune Sliusari.

În opinia preşedintelui Uniagroprotect, ar fi potrivit modelul din Ucraina sau cel din Rusia, unde impozitul unic este aplicat doar în cazul gospodăriilor cu peste 75% din venituri provenite din vânzarea produselor agricole. Sliusari susţine că pentru a evita apariţia unor probleme de aplicare, ar fi fost indicat ca în 2013 să fie implementate trei proiecte-pilot de testare a acestui sistem de impozitare, ca apoi, din 2014, să fie extins în toată ţara.

„Toţi trebuie să plătească taxe”

Vasile Cociu, directorul gospodăriei agricole Carahasani-Agro SRL, califică decizia Guvernului drept una adecvată. „Până acum cei care îşi lăsau terenul paragină nu plăteau o serie de impozite. Achită doar cei care declarau că au avut vânzări. Nu este echitabil. Or, unii au cumpărat terenurile pentru a le revinde. Din cauză că ei nu le lucrează, se dezvoltă paraziţii şi buruienile. Cu impozit unic va fi mai multă dreptate”, a menţionat agricultorul. În opinia lui, autorităţile ar trebui să promoveze o politică fiscală mai clară şi previzibilă.

Dumitru Budianschi, director de programe la Centrul Expert-Grup, susţine că inovaţia, pe lângă simplificarea taxării în agricultură, ar putea avea ca efect şi mărirea bazei de impozitare.

Nemulţumiţi de TVA de 20%

TAXE

Tot joi, Guvernul a decis ca diferenţa de 12 puncte procentuale dintre cota TVA de 20% la producţia agricolă aplicată de la 1 ianuarie şi cea veche de 8% să rămână în contul întreprinderilor pentru dezvoltarea acestora. Anterior se prevedea că diferenţa va fi restituită producătorilor agricoli în termen de 30 de zile.

„Este corect, pentru că Fiscul dispune deja de suficiente capacităţi pentru monitorizarea plăţii TVA şi nu este necesară procedura de restituire”, explică economistul Dumitru Budianschi. Expertul sugerează însă că această inovaţie fiscală nu este încă bine gândită: „Nu e clar modul în care va fi gestionată returnarea TVA la exportul de produse agricole”.

În acelaşi timp, Vasile Cociu, directorul Carahasani-Agro, susţine că deja se confruntă cu dificultăţi în relaţia cu Fiscul în urma introducerii cotei TVA de 20%. „Au spus că, de fapt, nu se schimbă nimic, dar ne-am trezit cu numeroase probleme. Anterior, noi făceam plata TVA prin achitări reciproce cu Fiscul. Or, se întâmplă să avem sold în cont la TVA. Acum, deşi aveam la început de an un sold de peste 700.000 de lei, după noul sistem de calcul, va trebui să plătim suplimentar peste un milion de lei. Cred că ar trebui să revenim la sistemul vechi”, a afirmat directorul.

Sursa: adevarul.md

Prolificitatea oilor condiţionează sever eficienţa fermelor de ovine

Agrobiznes
-
0
Prolificitatea oilor condiţionează sever eficienţa fermelor de ovine

Producţia de carne la ovine depinde într-o mare măsură de caracterele de producţie (viteza de creştere, masa corporală la vârsta tipică, cantitatea şi calitatea carcasei), precum şi de caracterele de reproducţie a animalelor (prolificitatea, desezonizarea căldurilor).

Desezonizarea căldurilor are un control ereditar redus (h2 = 0,2-0,25), iar comportamentul lui în încrucişări nu este încă suficient explorat, astfel că selecţia rămâne singura cale de ameliorare, cu toate că rezultatele obţinute sunt lente.

Prolificitatea (exprimată prin număr de miei fătaţi pe oaie sau la 100 oi fătate) se pare că este cel mai uşor de ameliorat prin selecţie, cu condiţia asigurării unei alimentaţii la nivelul cerinţelor pentru exteriorizarea potenţialului ereditar al acestei însuşiri.

Pe bună dreptate, prolificitatea este considerată în perioada actuală caracterul de reproducţie cu cele mai mari rezerve de creştere a eficienţei reproducţiei.

Factori care influenţează prolificitatea

Prolificitatea este dependentă de mai mulţi factori genetici (rasa, populaţia şi individul) şi de mediu (alimentaţia, tratamentele hormonale, vârsta oilor, greutatea oilor, sezonul de montă), care pot fi controlaţi de specialiştii în creşterea ovinelor.

  • Rasa are o influenţă majoră, întrucât există rase puternic specializate în direcţia prolificităţii ca: Bluefaced Leicester 180-200%, Friză 200-225 %, Oaia britanică de lapte 220-300%, Romanov 250-300%, Finish Landrace 300%, Booroolla 250-300%.

Rasele specializate din alte ţări realizează o prolificitate de peste două ori mai mare, comparativ cu rasele de ovine indigene.

Din analiza unui mare număr de lucrări de genetică a reproducţiei rezultă că numai prolificitatea are o heritabilitate suficient de ridicată (h2 = 0,25-0,35), care să răspundă eficient la selecţie.

  • Populaţia şi individul. În cadrul fiecărei rase sunt populaţii şi în cadrul lor indivizi cu o prolificitate mult mai mare. Pe variabilitatea individuală se bazează selecţia pentru a putea realiza populaţii cu prolificitate ridicată.
  • Alimentaţia. Furajele bogate în aminoacizi esenţiali pentru oaie, în energie, vitamine şi săruri minerale şi cu un conţinut moderat în fitoestrogeni determină maturarea simultană a 2-5 foliculi ovarieni.

Pentru a obţine o prolificitate ridicată, este nevoie ca nivelul alimentaţiei stimulative să fie menţinut atât în perioada campaniei de montă, cât şi în prima lună de gestaţie, pentru a evita pierderile embrionare.

În sezonul de toamnă, în perioada de pregătire pentru montă şi la montă, precum şi în prima lună de gestaţie, se recomandă păşunatul pe mirişti înverzite (trifoi, lucernă, păşuni cultivate în amestec de leguminoase şi graminee, mazăre, ovăz, grâu, orz) sau pe fâneţe otăvite în alternanţă cu păşuni bogate în hidraţi de carbon (mirişti de porumb). Prin aceste măsuri se poate realiza o prolificitate cel puţin la limita superioară a rasei.

  • Tratamentele hormonale constituie o metodă eficientă, la îndemâna crescătorilor de ovine.

În cele mai multe cazuri, tratamentele hormonale pentru sincronizarea căldurilor vizează şi creşterea prolificităţii, astfel că doza de PMSG va creşte, în acest caz, cu circa 20-30% (faţă de 500 U.I. PMSG, se inoculează 600-700 UI PMSG).

În perioada actuală, în Franţa, majoritatea efectivelor de ovine exploatate pentru lapte şi carne se supun unor tratamente hormonale, care vizează sincronizarea căldurilor şi creşterea prolificităţii.

  • Vârsta oilor influenţează semnificativ prolificitatea, fiind mai mică la mioare, apoi creşte până la vârsta de 5-6 ani, când este maximă, după care descreşte odată cu înaintarea în vârstă. La tineretul femel care este în creştere, o mare parte a substanţelor nutritive încă mai sunt dirijate spre dezvoltarea organismului, iar la oile în vârstă eficienţa digestiei şi a metabolismului scade în paralel cu creşterea incidenţei unor afecţiuni ginecologice.
  • Greutatea oilor manifestă o influenţă moderată asupra prolificităţii, în sensul că oile mai grele realizează un număr semnificativ mai mare de fătări multiple comparativ cu oile cu greutate mai mică.
  • Sezonul de montă are o influenţă indirectă asupra prolificităţii prin nivelul de furajare, durata zilei lumină şi intensitatea luminii.

Frecvent, prolificitatea cea mai ridicată se realizează – la rasele de ovine din ţara noastră – în sezonul de toamnă, când oile beneficiază de o furajare abundentă, de luminozitate moderată (1:1). După montele efectuate în prima parte a sezonului de montă se obţin cele mai multe fătări multiple la rasele de ovine autohtone.

Poate fi extinsă perioada de reproducţie la ovine?

O caracteristică a reproducerii majorităţii raselor de ovine este sezonicitatea lor, adică faptul că femelele acestei specii manifestă estrus cu frecvenţă ridicată numai în perioada de toamnă (august-decembrie).

Este o realitate că oaia a rămas mai dependentă de condiţiile naturale de mediu în mijlocul cărora îşi duce existenţa comparativ cu alte specii de fermă.

Absenţa ciclului sexual (anestrul sezonier) în timpul unor lungi perioade din an (8-9 luni), mai ales la rasele de ovine rustice, limitează reproducerea lor şi face imposibilă producerea mieilor indiferent de anotimp, cu efecte negative pe piaţa cărnii de miel şi a laptelui de oaie.

Este anormal pentru epoca noastră ca oile autohtone, în special oile de rasă Ţurcană, să se împerecheze numai în câteva săptămâni în perioada de toamnă, adică să se reproducă sezonier.
Mai devreme sau mai târziu va trebui să găsim o soluţie pentru a face ca oaia să se reproducă aproape tot timpul anului, adică să devină poliestreică anuală, aşa cum este vaca, fără vreun pericol pentru ea sau progeniturile ei.

Sursa: Revista-ferma.ro

Cum sporim profitul din combinarea furajelor în piscicultură

Agrobiznes
-
1
Cum sporim profitul din combinarea furajelor în piscicultură

Hrănirea are cel mai important impact asupra rezultatelor în fermele piscicole, deoarece acantitatea şi calitatea efectivului piscicol este direct proporţională cu dieta acestuia.

Dar, furajul prezintă şi cel mai ridicat cost de producţie, având cea mai mare influenţă asupra profitului, motiv pentru care alegerea corectă a furajului este de importanţă crucială. Crapul poate fi hrănit atât cu furaje combinate complete, cât şi cu furaje incomplete.

Furajele şi productivitatea

În fermele salmonicole, folosirea furajelor combinate este o practică deja veche, datorită impactelor economice şi ecologice deosebite. O productivitate sporită în acest sector cere în permanenţă furaje tot mai bune, deoarece rezultatele din acvacultura intensivă (starea de sănătate, creşterea şi dezvoltarea peştilor) sunt strâns corelate de calitatea furajului.

În plus, legislaţia de mediu cere ca aceste furaje să aibă un impact cât mai redus asupra calităţii apelor, mai ales că în unele ţări mai dezvoltate fiecărei ferme de acvacultură i se impune o anumită cantitate de furaj ce poate fi folosită într-un sezon, iar fermierul se vede obligat să folosească la maxim această cantitate (uneori destul de limitată).

În fermele de crap există foarte mari rezerve în ceea ce priveşte sporirea productivităţii. Majoritatea fermelor din centrul şi estul Europei au tehnologii vechi de 50 de ani, care se bazează pe suprafeţe mari de luciu de apă, pe productivitatea naturală a heleşteelor şi pe hrănirea suplimentară.

În ciuda faptului că fermele din Japonia au avut, în anii ’70, producţii de până la 40 t/ha, în ţările est-europene puţine sunt fermele se produc peste 1-1,5 tone/ha. Principalul motiv este hrana. În aceste ţări s-a încetăţenit greşit ideea că cea mai bună hrană pentru crap este hrana ieftină şi cea naturală.

De regulă, în fermele extensive, nu se folosesc furaje suplimentare. Însă, dacă s-ar folosi, ar creşte productivitatea, nu atât prin prisma cantităţii de peşte recoltat la hectar, cât mai ales prin sporirea ritmului de creştere şi îmbunătăţirea calităţii cărnii.

Greşeli în exploatare

Cea mai mare greşeală pe care o fac azi fermierii este aceea că folosesc tehnologii extensive pe suprafeţe mici de luciu de apă (câteva hectare). Aceste bazine mici (cu suprafaţa de până la un hectar sau chiar peste) sunt de fapt ideale pentru folosirea metodelor intensive de cultură, având cel mai mare potenţial de intensificare a producţiei.

Prin acţiuni minime de retehnologizare şi mai ales prin folosirea unor furaje de înaltă calitate, este destul de simplu a se produce 7-10 tone/ha/an de crap. De asemenea, creşterea crapului în viviere şi sisteme flow-through este total neexplorată, deşi în aceste sisteme se pot creşte până la 300 kg crap/m³ de apă.

În practica uzuală, în ciprinicultura ţărilor est-europene se folosesc în hrană diferite materii şi uleiuri vegetale, şroturi, etc. Acest tip de furaje, ar trebui folosit rar, doar ca suplimente pe lângă hrana naturală, deoarece, din acesta, numai 5% este digerat, restul de 95% fiind eliminat prin fecale în apă, şi este folositor numai ca îngrăşământ pentru dezvoltarea planctonului.

Aceasta este concluzia unor cercetători din vestul Europei precum Kestemont (1995). Însă, consecinţa acestei dezvoltări a planctonului pe baza furajelor parţial digerate de peşti este înflorirea apei, lipsa de oxigen din apă, acumularea de amoniac şi nitriţi, creşterea stratului de nămol din bazine.

În acest caz este obligatoriu primenirea permanentă a bazinelor, care la rândul său poate avea alte efecte negative precum: pătrunderea de agenţi patogeni odată cu peştii sălbatici, poluarea apelor naturale, acumularea de mâl. În caz contrar, se observă că peştii încep să moară, iar productivitatea bazinelor nu poate depăşi limita de 1,5 tone/hectar luciu de apă.

În acest mod s-a ajuns la concluzia eronată, că acvacultura intensivă, fără schimb permanent de apă este riscantă (fermierii având experienţa neplăcută a folosirii unor furaje necorespunzătoare împreună cu densităţi mari de peşte).

Avantajele furajului combinat

Am menţionat mai devreme că furajarea crapului cu o dietă combinată duce la o sporire a calităţii cărnii, iar în continuare vom încerca să clarificăm din ce motive. În cazul în care crapul este hrănit cu furaje vegetale (diferite sortimente de făină, tărâţe, şroturi), acesta va avea o carne mai săracă în proteine, deoarece materia vegetală conţine în special carbohidraţi şi mai puţină proteină. Hrănirea în exces cu această hrană vegetală (pentru a încerca accelerarea creşterii) duce la acumularea de depozite de grăsimi în carne.

Totodată, carnea este grasă dacă peştele este crescut un timp prea lung, de peste trei ani (deoarece nu se poate reduce semnificativ perioada de creştere cu aceste furaje). Mai mult, la vârsta de trei ani, crapii devin maturi sexual, creşterea încetineşte (gonadele încep să se dezvolte) şi acumulează multă grăsime în carne.

Este clar că aceşti crapi (ajunşi la maturitatea sexuală) nu sunt tocmai buni pentru consum, deoarece, prin definiţie, crapul de consum ar trebui să fie imaturi sexual, dar de dimensiune mare (1,5-3 kg). Din păcate, acest crap este imposibil de obţinut în sistemele de cultură tradiţionale din ţările est-europene.

Toată lumea e de acord că crapul „sălbatic”, de1-2 kg, din râuri sau lacuri naturale, are gustul mult mai bun. De ce? Pentru că are dimensiuni mari, nu este încă matur sexual, şi nu face depozite de grăsime în carne.

Furajele combinate au digestibilitate ridicată, o foarte bună conversie, dau gust plăcut cărnii (aceasta fiind şi mai sănătoasă) şi au impact redus asupra calităţii apei. Astăzi există multe tipuri de furaje combinate extrudate (mai bune decât paletele).

Calitatea şi preţul depind foarte mult de compoziţia furajului, de metoda de ambalare (se preferă în vacuum sau saci de plastic rezistenţi), de metoda de preparare (palete sau extrudate).

Compoziţia furajului

  • Proteinele sunt componentele cele mai valoroase, care influenţează direct creşterea peştilor, dar folosirea lor este strâns legată de carbohidraţi şi grăsimi care sunt sursele de energie pentru metabolismul bazal şi pentru folosirea proteinelor în creşterea masei corporale.

Dacă sunt prea multe proteine (sau prea puţine grăsimi şi carbohidraţi), o parte din proteine vor fi utilizate ca sursă de energie. Acest lucru este neprofitabil (conversia hranei este slabă) şi este poluant pentru apă, fiind eliminaţi compuşi pe bază de azot prin fecale. De aceea, hrana trebuie să fie echilibrată procentual în proteine, grăsimi şi carbohidraţi.

  • Grăsimile sunt, la rândul lor, extrem de importante, fiind suportul vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). Vitaminele nu sunt componente scumpe pentru producătorii de furaje, motiv pentru care furajele combinate au un conţinut vitaminic ridicat. Problema este ca acele vitamine să fie stabile în hrană, aici regăsindu-se importanţa ambalării şi depozitării corecte a furajelor.

Dacă aruncăm o privire asupra compoziţiei chimice a furajelor (fişa furajului) observăm că nu este foarte mare diferenţă între diferitele sortimente, însă preţul şi calitatea pot avea mari variaţii. Acest lucru se datorează originii componentelor (sursele de proteină şi de grăsimi pot varia).

Metoda de preparare este de asemenea importantă. Furajul sub formă de pelete este superior celui tradiţional (având compoziţie omogenă, calitate constantă, nu se risipeşte în apă, uşor de depozitat). Furajul extrudat însă, este cu un pas înainte, permiţând o digestibilitate sporită, conţinut mai ridicat în grăsimi, mai puţin poluant şi are o conversie mai bună. Este cu 20-30% mai scump, dar este totuşi mai economic decât cel sub formă de pelete.

În ciprinicultură este greu de calculat conversia unui anumit furaj, deoarece acesta depinde şi de alţi factori, precum: densitatea de populare, dimensiunea peştelui, hrana naturală disponibilă, temperatură, oxigen, calitatea apei. Din practică se poate spune că un furaj extrudat de bună calitate poate duce la o conversie a hranei cuprinsă între 0,9-1,3.

Concluzie

Sporirea profitului din creşterea crapului depinde de gradul de intensificare a producţiei, care este imposibilă prin furajarea tradiţională. În ciuda preţului relativ mare, furajul extrudat aduce un profit mult mai mare fermierilor decât hrana şi hrănirea tradiţională.

Peştii cresc mult mai rapid cu furaje combinate extrudate, la vârsta de 2 veri, crapul atingând masa corporală de 1,5-3 kg. O creştere accelerată este în avantajul acvacultorului, deoarece probleme precum păsările prădătoare de baltă (cormoranii în special), acumularea straturilor de mâl şi poluarea apei sunt limitate.

Componente minerale în furajele combinate

Agrobiznes
-
0
Componente minerale în furajele combinate

În hrana monogastricelor, pe lângă sursele de proteină și de energie, furajul combinat realizat și administrat în gopodărie trebuie să asigure și partea minerală.

Mulți dintre crescătorii de păsări sau de porci dispun de unele materii prime, pe care le folosesc pentru a constitui rațiile furajele necesare în propriile gospodării, încercând să obțină un furaj cât mai ieftin. Se recomandă să nu neglijeze partea minerală a unui furaj combinat.

Calciul și Fosforul

Calciul (Ca) și fosforul (P) au rol preponderent în creșterea și dezvoltarea organismului, deci un rol plastic, la care se adaugă efectul dinamic și de regulator, concretizat prin: menținerea echilibrului acido-bazic, activarea enzimelor, moderarea activității neuro-musculare etc.

Neasigurarea necesarului de calciu și de fosfor produce grave tulburări ale metabolismului fosfo-calcic, favorizând instalarea carenței. Carența în Ca și P apare când aportul este insuficient și eliminările sunt excesive, când raportul Ca/P este deficitar sau când în rație există elemente care interferează absorbția ionilor minerali etc.

Apariția carenței în Ca și P se manifestă prin scăderea producției de lapte și de ouă, precum și prin tulburări de fertilitate. Carența alimentară de calciu duce la scăderea calcemiei de la 9-11 mg % la 4-5 mg %, însoțită de scăderea fosfatazei alcaline plasmatice și de creșterea timpului de coagulare a sângelui. Cele mai frecvente manifestări ale deficiențelor fosfo-calcice le reprezintă rahitismul, osteomalacia, osteofibroza.

Fosforul disponibil organismului animal

Animalele utilizează doar o anumită proporție din fosforul conținut de materiile prime administrate. Cele mai multe cereale, oleaginoase și subproduse conțin fosfor sub formă de fitați. Un astfel de fosfor nu este disponibil în totalitate pentru animale, întrucât în tractusul digestiv al monogastricelor nu există fitază – enzima care să poată disponibiliza acest nutrient.

Cercetări de specialitate arată că există mari variații în conținutul de fosfor al ingredientelor, prin urmare nutriționiștii ar trebui să ia în calcul acest amănunt atunci când formulează rețete de nutreț combinat. De aceea, formularea se va efectua întotdeauna și la fosforul disponibil organismului animal.

Suplimentarea hranei cu fitază s-a dovedit a avea efecte benefice în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității fosforului în furajele combinate. Folosirea enzimelor prezintă avantajul că se va utiliza mai puțin fosfor anorganic (fosfat mono sau dicalcic) și, astfel, conținutul dejecțiilor în fosfor se va reduce.

Majoritatea nutrețurilor de origine vegetală și animală nu asigură decât parțial satisfacerea cerințelor minerale, completarea devenind o regulă mai ales în condițiile de creștere intensivă a animalelor.
În final, trebuie subliniat faptul că sursele de calciu, respectiv de fosfor, nu se folosesc la întâmplare, ci în funcție de aportul în aceste elemente minerale al componentelor furajului combinat.

Surse furajere pentru Calciu şi Fosfor 

Principalele surse furajere care asigură cele două elemente minerale sunt:

– Creta furajeră (carbonatul de calciu) – conținutul în Ca este de 39%. Se administrează sub formă măcinată. Se introduce în furajul combinat în proporție de 6,5-7% la păsările ouătoare și de 1-1,5% la celelalte categorii de păsări și porci.

– Fosfații furajeri (fosfatul monocalcic, dicalcic, monosodic, disodic) se utilizează în structura furajelor combinate în proporție de 0,5-1,5%. Fosfatul dicalcic conține 26% calciu și 18,5% fosfor; fosfatul monocalcic are în componență 25% calciu și 21% fosfor; fosfatul monosodic conține 21,6% fosfor; fosfatul disodic cuprinde 25,6% fosfor.

Sursa: Revista-ferma.ro

Cît de important este colostrul pentru supravieţuirea mieilor

Agrobiznes
-
0
Cît de important este colostrul pentru supravieţuirea mieilor

Ei bine, fătările au început de ceva timp, iar oierii speră să realizeze un procent de supraviețuire a mieilor cât mai ridicat până la momentul înțărcării.

În prima săptămână de viață se înregistrează, mai cu seamă la oile cu miei gemeni, cele mai mari pierderi de miei (3-5%), majoritatea fiind cauzate de lipsa sau de cantitatea prea mică de colostru disponibil la unele oi (2-4%).

Mielul nou născut are stomacul glandular (cheagul) foarte dezvoltat (60%), iar prestomacele sunt rudimentare (rumenul – 30%, rețeaua – 6% și foiosul ocupă doar 4% din volumul total al compartimentelor gastrice) și mai puțin funcționale. După 10-14 zile de viață, mieii încep să consume otavă și concentrate iar prestomacele evoluează, deținând ponderea în compartimentele gastrice la vârsta de 4-5 luni.

La 20-30 minute după fătare, mieii viguroși se ridică și caută ugerul oii mame, încercând să consume colostrul matern.

Colostrul este un lapte special concentrat, secretat de oaia mamă în primele 2-3 zile după fătare, cu un conținut de 33-34% substanță uscată, din care 21-22% reprezintă proteina, 9-10% – grăsimi, 1% – lactoză și 10% – săruri, comparativ cu laptele de oaie normal, care conține doar 18-22% substanță uscată, dar care are un conținut în lactoză mai ridicat (4,5%). Colostrul are un conținut crescut în vitaminele A și C, fiind de zece ori mai mare față de laptele normal.

Beneficiile colostrului de oaie

Colostrul se evidențiază însă prin conținutul în substanțe imunogene, în principal imunoglobuline, care se absorb ușor în primele 12 ore de viață și asigură mielului rezistență la îmbolnăviri pe o perioadă de 10-12 zile, timp în care acesta își dezvoltă sistemul de apărare împotriva agenților infecțioși.

La nașterea mielului singurele surse de energie disponibile sunt glicogenul hepatic și muscular, grăsimile și proteinele mobilizatoare, precum și țesutul adipos brun, situat în regiunea perirenală, ingvinală și prescapulară, a cărei culoare devine albă la vârsta de cca 30 zile. Prin consumul de colostru, a cărei digestibilitate este maximă, pot fi satisfăcute cerințele mielului în energie și proteină.

Administrarea colostrului la momentul potrivit

Primul tain colostral trebuie asigurat în primele 20-30 minute de viață, nu mai târziu de o oră, și repetat la intervale scurte în prima zi, pentru a se asigura un aflux maxim de imunoglobuline și substanțe nutritive, având în vedere volumul redus al cheagului la noul născut.

Un alt motiv îl constituie faptul că permeabilitatea vilozităților intestinale este maximă numai în primele 6-12 ore. După 12 ore, capacitatea de absorbție a componentelor colostrale imunizante scade vertiginos, menținându-se la un nivel redus și chiar descrescător încă circa 14-28 ore.

Mieii mai bine dezvoltați la naștere consumă o cantitate de colostru și de lapte de 3-5 ori mai mare față de cei slab dezvoltați, care sunt incapabili să realizeze o creștere compensatorie.

În primele zile, mieii sug la intervale scurte de aproximativ o oră, numărul reprizelor de supt fiind de 20-30 ori/zi la mieii din fătări simple și de 50-55 ori/zi la mieii gemelari. Pe timpul nopții, frecvența suptului descrește în primele 2-3 săptămâni, după care o egalează pe cea din timpul zilei. Mielul poate ingera 400-600 g de lapte/zi în prima săptămână de viață.

Durata suptului se reduce de la 1 minut și 20 secunde în primele 2 zile după fătare la 45 secunde în a patra săptămână. Dacă mielul nou născut nu reușește să sugă singur, va fi ajutat de crescător să găsească ugerul oii. Mieilor mai puțin viabili, mai întâi li se mulge colostru în gură și apoi li se introduce mamelonul în gură.

Și mieii orfani au nevoie de colostru

Întrucât încercările de obținere a unui substituent de colostru nu au dat rezultate concludente, având în vedere importanța biologică cu totul deosebită a colostrului, se recomandă recoltarea acestuia de la oile cu surplus de producție și păstrarea lui pentru a fi folosit la mieii orfani.

Totodată, mieii proveniți de la oile care nu au lapte și produșii orfani trebuie ajutați să sugă colostru în prima zi de viață de la oile adulte bune de lapte și care au un singur miel.
Colostrul de oaie poate fi înlocuit cu cel de vacă, asigurându-se 50 ml/kilogramul de greutate vie a mielului.

După faza colostrală urmează cea de alăptare propriu-zisă, când alimentul principal în hrana mieilor îl constituie laptele sau substituenți ai laptelui, în paralel cu introducerea treptată în hrană a nutrețurilor de origine vegetală.

Substanţele imunogene din colostru

Colostrul conține factori cu caracter antimicrobian nespecifici, precum:

  • lizozimul, care contribuie la liza bacteriilor gram-negative, condiționând caracterul bactericid al imunoglobulinei A;
  • lactoferina, a cărei acțiune bacteriostatică se manifestă prin complexarea fierului, pe care îl face indisponibil pentru germenii bacterieni;
  • lactopectidaza are acțiune bacteriostatică și bactericidă;
  • xantinoxidaza;
  • vitamina B12;
  • acidul folic.

Imunoglobulinele din colostru acționează direct asupra agenților infecțioși și indirect, prin stimularea fagocitozei. Sărurile minerale din colostru (sărurile de magneziu) au rol laxativ, ajutând la eliminarea meconiului intestinal.

Sursa: Revista-ferma.ro

Camera de Comerţ şi Industrie invită producătorii de vin de casă să participe la concursul „Polobocul de aur 2013”

Agrobiznes
-
0

Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova invită producătorii de vin de casă să participe la concursul „Polobocul de aur 2013”.

Surse din cadrul CCIM au relatat pentru „INFOTAG” că prima etapă a concursului la nivel raional de va desfășura pe 15 martie, iar a doua – la nivel republican, pe 29 martie.

Învingătorii etapei naționale vor fi premiați, tradițional, în cadrul „Zilei Naţionale a Vinului”, în luna octombrie, cu butoaie a câte 120 litri.

Concursul este organizat anual, din 2003, şi are drept scop de a-i remarca pe cei mai buni producători de vin de casă, de a populariza tradiţiile naţionale de fabricare a vinurilor moldoveneşti în condiţii de casă, a ridica cultura de consum, a facilita schimbul de informaţii și experiență între producătorii vinului de casă.

Participarea la concurs este benevolă şi gratuită.

Potrivit rezultatelor anului 2012 vinul de casă Merlot, produs de locuitorul di Grigoriopol Mihail Speian di roada anului 2011 a fost declarat cel mai bun vin la categoria „vin nou”.

În total la concurs au fost prezentate 700 de mostre de vin, fabricate de vinificatori din diverse regiuni.

Seminar: ”Identificarea potenţialilor parteneri de afaceri pentru colaborarea internaţională: dificultăţi, mecanisme eficiente, tendinţe”

Agrobiznes
-
0

Camera de Comerţ şi Industrie a Moldovei în parteneriat cu Proiectul „DIHK – CEFTA” vă invita la seminarul „Identificarea potențialilor parteneri de afaceri pentru colaborarea internațională: dificultăți, mecanisme eficiente, tendințe”, care va avea loc pe 21 martie 2013, ora 09.00 – 17.00, la CCI (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 151, Sala de conferinţe, et. II).

În cadrul seminarului vor fi abordate aspecte referitor la crearea unui model de colaborare la nivelul naţional şi regional, metodele şi instrumente noi eficiente pentru identificarea potențialilor furnizori şi parteneri de afaceri, modalităţile de stimulare a relaţiilor economice externe în contextul european, utilizarea metodelor noi de marketing etc.

Lector: Hatto Brenner, director al „AWI Hatto Brenner & Co GmbH”, Germania, expert în comerţul internaţional; a susţinut seminare pentru specialişti de la bănci, instituţii financiare ne-bancare şi companii, pe teme ce țin de: proceduri în comerţul internaţional, surse alternative de finanţare a operațiunilor de export-import, Incoterms, obligaţiile, riscurile şi costurile suportate de cumpărător şi de vânzător, în derularea unei tranzacţii externe/interne etc.

Participanţi: angajaţii care își desfăşoară activitatea în cadrul departamentelor de export – import/vânzare, marketing, juridic, financiar-contabil, transportatori, funcţionari/declaranţi vamali, asigurători, personal bancar din dept. de plăţi externe, garanţii, finanţarea comerţului, front office etc.
Taxa de participare: 500 lei (taxa include pauzele de cafea, programul de training, materialele pentru seminar, servicii de interpretare (rom., germ.)

Programul detaliat vă va fi prezentat după achitarea taxei de participare.

Înregistrare și informații suplimentare:
Tel: 022 22 – 49 – 83;
e-mail: [email protected]

Camera de Comerţ şi Industrie invită la sesiunea de prezentare a proiectului „INNO-FOOD SEE”

Agrobiznes
-
0

Camera de Comerţ şi Industrie invită reprezentanţii instituţiilor de cercetare şi agenţii economici din Republica Moldova să participe la sesiunea de prezentare a proiectului „INNO-FOOD SEE – Stabilirea mecanismelor de susţinere a inovării şi sporirea gradului de conştientizare a potenţialului inovării, cercetării şi dezvoltării tehnologice în industria alimentară în regiunea Europei de Sud-Est„. Evenimentul va avea loc pe data de 12 martie 2013, în sala de conferinţe a CCI a RM (Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 151, et. 2).

Obiectivele „Inno-Food SEE” au o valenţă dublă:

  1. stabilirea mecanismelor corespunzătoare pentru a facilita coordonarea abordărilor şi politicilor de cercetare, tehnologie şi inovare în sectorul alimentar;
  2. creşterea gradului de conştientizare a publicului asupra importanţei progresului tehnologic şi inovării în sectorul alimentar, în zona Europei de Sud-Est.

În cadrul reuniunii vor fi prezentate tendinţele şi necesităţile de inovare în industria alimentară la nivel naţional şi regional, vor fi discutate câteva exemple de succes în implementarea noilor tehnologii în industria alimentară a Republicii Moldova, precum şi mecanismele de finanţare disponibile pentru cercetare şi dezvoltare în sectorul agroalimentar.

Proiectul „Inno-Food SEE” a demarat în septembrie 2011 și reuneşte 12 parteneri: institute de cercetare în domeniul agroalimentar şi organizaţii de susţinere a businessului din Grecia, Italia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Serbia, Republica Moldova, Ucraina.

Informaţii suplimentare:
Direcţia Relaţii Internaţionale a CCI,
Tel/fax: : 0 22 22-13-91, 022 23-87-70;
e-mail: [email protected]; [email protected], [email protected]

1...2.2402.2412.242...2.248Pagina 2.241 din 2.248