Viermele mărului (Cydia pomonella) reprezintă unul dintre cei mai periculoși dăunători din plantațiile ecologice din specii sămânțoase. Pierderile economice datorate viermelui mărului depind de numărul de generații pe an, dar pot cauza până la 30% din pierderile de roadă.
Dezorientarea sexuală cu ajutorul feromonilor joacă un rol cheie în controlul viermelui mărului.
Cu toate acestea, cea mai bună strategie de combatere este utilizarea a două produse feromonale într-o livadă: unul dintre difuzoarele clasice, de exemplu, Isomate CTT1, RAK 32, Cydia Pro Press (Imaginile 1,2), Cydia Protect și un pulverizator de aerosoli, de exemplu, Puffer Aerosol Cabinets 3 (Imaginea 3).
Noul sistem de difuzie al feromonilor poate majora eficiența combaterii, reduce costurile forței de muncă și a deșeurilor de plastic de la difuzoare.
Timp de aplicare: Chiar înainte de primul zbor al viermelui mărului.
Perioada de impact: Sezonul de creștere din aprilie până în septembrie – BBCH 56/57–87/89.
Cel mai bun efect la: Dimensiunea plantației de minim 3 ha.
Recomandări practice la utilizarea feromonilor în controlul viermelui mărului:
Pentru a obține eficacitate ridicată, dimensiunea plantației trebuie să fie mai mare de 3 ha. Pulverizatoarele cu aerosoli, numite și pufer-uri pot fi o soluție bună pentru a reduce costurile forței de muncă și deșeurile de plastic de la difuzoare, dar doar în locuri cu expunere nu prea mare la vânt.
Două tipuri de difuzoare pot fi aplicate în livadă înainte de începerea zborului viermelui mărului: agățați difuzoarele de plastic (imaginea 1) pe fiecare al treilea pom sau aplicați „punctele” (Imaginea 2) la fiecare 3-4 m pe rândurile cu pomi din marginea livezii și la începutul și sfârșitul fiecărui rând (în partea superioară, la două treimi din înălțimea pomului) (următoarea schemă).
Schemă de instalare a două tipuri de difuzoare pentru dezorientarea sexuală a viermelui mărului. Realizat de: W. Piotrowski.
Instalați 2 pulverizatoare de aerosoli la ha în interiorul livezii. Aceste unități „pufer” ar trebui atârnate pe stâlpi deasupra pomilor, la aproximativ 3,5-4,0 m înălțime.
Instalați capcane delta, 3 per plantație, pentru monitorizarea prezenței adulților de VM în timpul sezonului. Capcanele ar trebui plasate la jumătatea distanței dintre unitățile „pufer” consecutive.
Dacă strategia de dezorientare sexuală funcționează bine, nu trebuie identificate molii adulte în capcanele de monitorizare pe tot parcursul sezonului.
Informații suplimentare
Lectură suplimentară
Ghid de aplicare a Isomate CTT (PL)
Ghid de aplicare a RAK 3 (PL)
CheckMate Puffer CM (PL)
Pagini web
Warlop, F., Kienzle J. 2022 Abstract practic. Prevenirea viermelui mărului: Păstrați antagoniștii în plantațiile ecologice de măr și păr. GRAB. BIOFRUITNET.
Verificați platforma Organic Farm Knowledge pentru mai multe recomandări practice.
Aceste recomandări au fost realizate în urma unui parteneriat dintre Proiectul USAID de Competitivitate și Reziliență Rurală (PCRR) și Biofruinet.
Agroleaf Power este un îngrășământ foliar premium care oferă culturii dumneavoastră producţie mai mare şi calitate superioară a recoltei. Are o puritate excepțională și un conținut nutritiv ridicat (fără cloruri).
Mai mult, tehnologia sa exclusivă M-77 și complexul DPI (Dublă Putere de Impact) garantează o bună absorbție și o disponibilitate prelungită a micronutrienților.
Toți macro- și micro-nutrienții din gama Agroleaf Power fac din el un produs pentru orice nevoie a plantelor: poate fi folosit în fiecare fază de creștere și poate corecta dezechilibrele nutriționale mari, dar și deficiențele minore.
Un îngrăşământ unic, 100% solubil în apă
Datorită purității și calității ridicate a materiilor prime folosite, produsele Agroleaf Power se dizolvă repede și complet, făcând aplicarea lor mai ușoară.
Fiind complet solubil în apă, Agroleaf Power este utilizat pe scară largă în agricultură pentru a preveni și controla deficiențele dintr-o mare varietate de culturi precum cereale (grâu, porumb etc.), legume (morcovi, ardei, cartofi, pepeni etc.), căpșuni și pomi fructiferi (măr, cireș etc).
Timp de acțiune și mai mare
Unul din cele mai mari avantaje ale Agroleaf Power este perioada foarte mare de acțiune, plus efectul vizibil și rapid din plantă. Tratamentele cu acest produs se completează, nu există pauze de fertilizare, iar plantele sunt mereu în formă maximă.
Tehnologia M-77
Alături de elementele minerale pure, Agroleaf Power conţine şi un pachet chelat M-77 care stimulează absorbţia acestora şi întărirea sistemului de apărare al plantei.
Cu introducerea pachetului M-77, efectul fertilizării la nivelul plantei va fi şi mai mare, iar planta va eficientiza la maxim nutriţia foliară.
Îmbunătăţind reacţia plantei şi sporind activitatea fotosintezei, vom obţine o dezvoltare superioară a plantelor. Acest efect complementar va asigura un excelent raport calitate/preț.
Formula M-77 conține:
Compuși care prelungesc eficacitatea microelementelor chelate asigurate prin fertilizarea foliară
Vitamine care îmbunătățesc activitatea metabolică a țesuturilor
Elemente funcționale care îmbunătățesc utilizarea nutrienților
Compuși care reduc stresul și care cresc rezistența plantei la stresurile abiotice, menținând astfel capacitatea de producție.
Tehnologia DPI – Dublă Putere de Impact
Produsele Agroleaf Power dețin și de tehnologia ICL – Dublă Putere de Impact (DPI), un stimulent suplimentar care creează reacții fotosintetice foarte eficiente – procesul prin care plantele folosesc lumina ca sursă de energie pentru a crea glucoză din dioxid de carbon și apă.
Acest proces are loc prin intensificarea proceselor de transpirație și a nivelurilor de clorofilă. DPI îmbunătățește semnificativ disponibilitatea tuturor nutrienților aplicați.
Cercetările independente au dovedit că disponibilitatea nutrienților a crescut cu până la 200 ore (10 zile) în comparație cu alte îngrășăminte.
6 avantaje ale folosirii Agroleaf Power:
Se dizolvă rapid și complet.
Reacționează rapid la nivelul plantei.
Conține macro, microelemente și stimulatori.
Este un produs cu o puritate foarte mare.
Are efect de durată în plantă.
Rezultă într-un număr mai mare de plante sănătoase.
Sfaturi privind aplicarea îngrășămintelor foliare
Pulverizați la o concentrație de 1-1,5%, respectând doza recomandată pe hectar.
Pulverizați dimineața sau după-amiaza, dacă temperatura aerului este sub 25°C.
Evitați pulverizarea plantelor supuse stresului sau în condiții climatice nefavorabile.
Adăugați un agent de umectare în soluție pentru o mai bună lipire a soluției pulverizate pe frunze.
Produsele Agroleaf Power se pot amesteca cu pesticide și alte îngrășăminte.
Guvernul ucrainean speră să rezolve în această săptămână problema suspendării exporturilor de produse agricole în Polonia, după ce Guvernul de la Varşovia a anunţat stoparea achiziţiilor de cereale ucrainene şi alte mărfuri din această ţară, relatează agenţia EFE, scrie agrobiznes.ro.
Ministrul ucrainean pentru Politică Agricolă şi Alimentaţie, Mykola Solskyi, a afirmat, în declaraţiile pentru agenţia Ukrinform că Executivul înţelege situaţia dificilă în care se află piaţa poloneză, după ce Comisia Europeană a suspendat taxele pentru producţia ucraineană.
„Înţelegem această dură competiţie, ca şi consecinţă a blocajului porturilor ucrainene. Dar este evident- pentru lumea întreagă şi pentru orice persoană din lume – că agricultorul ucrainean este cel care se află în această situaţie mai dificilă. Şi cerem părţii poloneze să ţină cont de asta”, a spus el.
Solskyi a subliniat că luni va merge în Polonia pentru a se întâlni cu omologul său, Robert Telus, care a preluat funcţia săptămâna trecută, după ce predecesorul său, Henryk Kowalczyk, a demisionat în urma protestelor agricultorilor polonezi, determinate de situaţia de pe piaţă.
Acolo, el speră să poată negocia deblocarea importurilor şi să ajungă, dacă este nevoie, la un acord bilateral care să permită redeschiderea tranzitului produselor provenite din Ucraina.
Agricultorii polonezi au denunţat că o mare parte din cerealele şi alte produse ucrainene nu se distribuie în restul Uniunii Europene ci rămân în ţară, provocând reducerea preţurilor grânelor.
Preşedintele partidului de guvernământ polonez Lege şi Justiţie, Jaroslaw Kaczynski, a anunţat sâmbătă, la o reuniune a Executivului, că a luat decizia de a opri importurile de produse ucrainene pentru a evita o criză pe piaţa agricolă internă.
Liderul partidului ultraconservator a semnalat că există o asimetrie între producţiile din cele două ţări, motivată de calitatea solului, preţul mânii de lucru şi existenţa unor mari multinaţionale în sectorul agricol din Ucraina, motiv pentru care este necesară protejarea pieţei poloneze.
Kaczynski a reiterat sprijinul pentru Ucraina în contextul invaziei ruse, dar a semnalat necesitatea apărării intereselor din sectorul agricol polonez, ceea ce este benefic şi pentru Kiev, a argumentat el, deoarece astfel se va evita ca în urma alegerilor legislative ce vor avea loc anul acesta să iasă un Guvern mai puţin solidar cu Ucraina, mai scrie EFE.
Solskyi e explicat că lunar se exportă pe la frontiera ucraineano-poloneză între 500.000 şi 700.000 tone de produse agricole, printre care porumb, grâu, seminţe de floarea-soarelui şi rapiţă.
Tripșii sunt insecte mici din ordinul Thysanoptera care pot servi drept vectori pentru transmiterea anumitor virusuri la plante (tospovirusuri), ce pot provoca pagube semnificative culturilor.
Tripșii (numiți vectori de transmitere) transmit virusurile prin hrănirea pe țesutul vegetal infectat și apoi transferând virusul la plantele sănătoase în timpul hrănirii ulterioare.
Virusurile sunt transmise de trips într-un mod persistent propagativ, ceea ce înseamnă că virusul se replică și se înmulțește în interiorul insectei înainte de a fi transmis unei noi plante gazdă.
Calea de diseminare a TSWV la tripsul californian Frankliniella occidentalis a fost obiectul unor cercetări semnificative, iar calea generală a virusului în vector începe cu hrănirea plantei gazdă și absorbția particulelor de virus.
Virusul călătorește prin canalul alimentar și primul țesut infectat este regiunea anterioară a intestinului mijlociu. Virusul pătrunde în aceste celule, se replică și apoi trebuie să treacă prin lamina bazală. Tospovirusurile se replică și în glandele salivare principale ale vectorilor (tripșilor).
Ouăle de trips sunt ovipuse în țesutul plantei și în câteva zile apar larvele din primul stadiu. Preluarea virusului are loc în fazele larvare după care virusul persistă în vector și este transmis trans-stadial la adult.
Insectele în faza pupă nu se hrănesc. Adulții apar și se pot răspândi pe scară largă. Doar tripsul adulți (masculi și femele) care au dobândit virusul în fazele lor larvare pot transmite virusuri.
Larvele de prima vârstă sunt cele mai eficiente în dobândirea virusului și, pe măsură ce se dezvoltă, eficiența preluării scade. Stadiile prepupal și pupal nu se hrănesc cu plante, astfel încât acestea nu dobândesc sau transmit virusul.
Tripșii adulți sunt principalii transmițători ai virusului, deoarece sunt singurele etape de viață cu aripi funcționale și sunt mai mobili.
Eficiența transmiterii virusului este corelată cu titrul virusului la insectele individuale, iar cantitatea de virus dobândită de larve este, de asemenea, un factor determinant al titrului virusului și al transmiterii la adulți.
Dependența unică de stadiu a preluării virusului oferă o oportunitate pentru perturbarea transmiterii virusului.
Cel mai important virus care afectează multe culturi este virusul petelor de bronz la tomate (TSWV) – răspândit exclusiv prin intermediul tripșiloradulți.
Acesta are un spectru larg de gazde și poate infecta peste 1000 de specii de plante, inclusiv multe legume și plante ornamentale importante.
Există mai multe specii de tripși cunoscute pentru faptul că transmit virusuri, unele dintre cele mai cunoscute specii la noi fiind tripsul californian (Frankliniella occidentalis) și tripsul tutunului (Thrips tabaci).
Managementul virusurilor implică o serie de măsuri, inclusiv utilizarea insecticidelor pentru a controla populațiile de trips, utilizarea soiurilor de plante rezistente la virus și implementarea de practici culturale pentru a reduce populațiile de trips și răspândirea virusului.
Ca să protejăm plantele de virusuri, mai întâi va trebui să controlăm populația tripșilor. Cercetările arată că virusurile modifică performanța și comportamentul vectorului trips.
Managementul tripșilor
Atunci când vorbim de controlul tripșilor, ar trebui de specificat faptul că trișpii sunt dăunători greu de controlat. Pentru eficiență bună, este recomandată protecția integrată care combină utilizarea de bune practici culturale, inamicii naturali și cele mai selective sau mai puțin toxice insecticide care sunt eficiente în această situație.
Principalele măsuri recomandate pentru evitarea răspândirii tripșilor sunt:
Respectarea asolamentului.
Instalarea capcanelor lipicioase.
Utilizarea foliei de mulcire pentru evitarea transformării celor două stadii ale tripsului din sol.
Utilizarea plaselor anti-insecte.
Tăierea și arderea vârfurilor de plante puternic infestate cu tripși.
Evitarea aplicării excesive de îngrășăminte cu azot, care pot promova populații mai mari de trips.
Utilizarea insectelor benefice.
Aplicarea insecticidelor.
Prezența tripșilor poate fi depistată cu ajutorul capcanelor galbene sau albastre cu lipici prinse în apropierea plantelor. Totodată, adulții și larvele de trips pot fi monitorizați prin scuturarea lăstarilor sau agitarea ușoară a frunzelor sau florilor pe o foaie de hârtie de culoare deschisă.
Pentrua depista tripșii care se hrănesc în muguri sau vârfuri de lăstari nedeschiși suficient încă, tăiați câteva părți ale plantelor ce ar putea fi infestate de trips, plasați-le într-un borcan cu alcool 70% (etanol) și agitați viguros pentru a desprinde tripșii. Strecurați soluția printr-o hârtie de filtru, astfel încât tripșii să poată fi observați mai ușor.
Tripșii au mai mulți prădători naturali. Pentru a încuraja dezvoltarea acestora, evitați prăfuirea plantelor, pesticidele puternic toxice și semănați fâșii de plante benefice pentru atragerea prădătorilor.
Amblyseius swirskii, Neoseiulus cucumeris, Orius Laevigatus și alte specii pot fi utilizate în acest sens. Acestea pot fi achiziționate din magazinele de profil sau distribuitori oficiali.
Exemple din comerț de prădători naturali ai tripșilor și altor dăunători ce pot fi utilizați în spații protejate:
Important! Plantele cultivate la umbră sunt mai susceptibile la atacul tripșilor.
Mulciul sau plasa care reflectă lumina (argintie sau gri) interferează cu capacitatea anumitor insecte zburătoare de a localiza plantele.
Dacă plantele sunt inițial lipsite de dăunători și sunt relativ mici în comparație cu suprafața acoperită cu material reflectorizant, mulciul reflectorizant poate întârzia sau reduce măsura în care plantele tinere sunt infestate de afide, tripși și musculița albă.
Pe măsură ce plantele cresc, mulciul reflectorizant devine din ce în ce mai puțin eficient și sunt necesare alte metode de gestionare.
Tripsul obține rezistență la insecticide foarte rapid.Utilizați produse ce conțin substanțe active diferite, respectați doza indicată de producător și termenul de așteptare. Pentru detalii, consultați Codexul fitosanitar.
În acest articol discutăm despre devierea articulației buletului, menționând doar cele mai necesare lucruri înțelegerii problemei, adică despre cauze și, pe baza cauzelor, ce ar trebui să fie realizat pentru prevenirea problemei.
Fetusul prea mare. În primul rând, cauza ar putea fi un făt care nu îndeplinește „norma” în funcție de caracteristicile rasei în ceea ce privește greutatea vițeilor nou-născuți și are un procent ridicat în raport cu greutatea vacii.
Motivele pentru un făt mare pot fi în principal hrănirea incorectă a vacii în perioadă de înțărcat, înțărcatul timpurie (adică timp prelungit în perioada repausului mamar), factori suplimentari pot fi, de asemenea, utilizarea mai multor rații în hrănirea vacilor în lactație (în special, așa-numitele rații „de fitness” și rații pentru vacile „cu productivitatea scăzută”, precum și trecerea de la mulsul de trei ori la mulsul de două ori la sfârșitul lactației.
Greutatea vițeilor nou-născuți la rasele de bovine lactate:
Poziție incorectă în pântecele mamei. Poate fi o completare față de punctul anterior, acesta este atunci când vițelul (fătul) este mare și „înghesuit” acolo, și are o poziție anormală în uter, mai ales în ultimele două luni de gestație.
Mulți specialiști se concentrează tocmai pe acest motiv când apare buletura la viței. Aceasta poate include, de asemenea, dezvoltarea intrauterină anormală fără legătură cu greutatea fătului.
Alimentația necorespunzătoare a vacilor și, ca urmare, tulburări metabolice la vaci. Acesta este cel mai frecvent motiv și aici dimensiunea vițelului nu mai contează.
Astfel de tulburări includ: deficitul de vitamina E și dismineraloze (mai des deficitul de Mn, Se, Cu, J, Co, anume în această ordine de importanță), dar orice alt dezechilibru în metabolismul microelementelor va fi doar un factor suplimentar pentru apariția problemelor caracteristice la viței.
Uneori, aceste tulburări la vaci au o formă subclinică și nu sunt foarte vizibile, așa că este mai bine să hrănești vacile corect.
Asistența incorectă în timpul fătării. Aici se poate de scris o postare separată despre cum să aplicați corect lațurile obstetrice în timpul parturiției.
Dar acest motiv are adversarii săi, după cum se spune, care susțin că comportamentul necorespunzător în timpul fătării nu poate decât să complice o problemă intrauterină deja existentă (adică să fie un factor suplimentar în apariția buleturii (contracturii), dar ca motiv independent apare foarte rar.
Ei bine, poate doar în cazurile de încălcare foarte gravă a protocolului și manipulări grosolane în timpul fătării.
Completare la paragraful anterior. Nu sunt un susținător înflăcărat al folosirii unui extractor la fătare în munca de zi cu zi (calving jack, calving puller) și alte o duzină de nume pe care îl are), deși aș strânge mâna celui care l-a inventat (un dispozitiv grozav în situații de urgență).
Dacă faceți totul corect: creșteți corect juninci, selectați tauri, hrăniți vacile, urmați protocolul de fătare, atunci veți folosi extractorul o dată la 2 ani, cu condiția să aveți 2.000 de vaci fătare în fiecare an).
Plante otrăvitoare (toxice) în hrana vacilor. Trebuie doar să știți că aceste plante pot fi prezente în furaj, pentru că tocmai pentru astfel de intoxicații vițeii cu contractură (buletură) nu sunt tratați, sunt sacrificați, ceea ce este păcat, desigur. Aveți grijă ce mănâncă vacile sau ce le dați să mănânce.
Unele boli infecțioase. Dintre acele boli care pot provoca o astfel de patologie la viței și care apar de exemplu în Europa, pot spune doar despre – diaree virală (BVD).
Dar, personal, în practica mea, nu am întâlnit un astfel de simptom suplimentar precum contractura articulară (buletură) la vițeii bolnavi (vaci) cu diaree virală.
Eu nici nu am întâlnit niciuna dintre fermele care suferă de diaree virala (BVD) staționar, așa că, dacă cineva are informații care să completeze acest paragraf, vă rog să scrieți.
Taurul de reproducere, adică tatăl vițelului. Da, poate fi și cauza, deoarece buletura (contractura articulară) poate fi legată și de anomalii genetice care sunt moștenite. Prin urmare, nu fi leneș să verifici întotdeauna fiecare astfel de caz prin Lista de verificare (Check-list).
La așa-zise motive genetice, putem atribui și faptul că la bovinele cu elemente de culoare maro (roșie) această patologie apare puțin mai des decât la bovinele de alte culori.
Care este prognoza? Dacă sunt cazuri izolate și ați stabilit (găsit) cauza, atunci în câteva săptămâni totul va trece și totul va fi restabilit, corectat și totul va fi bine.
Dar, trebuie să avem răbdare și să muncim un pic. Un ajutor ar fi de a face niște „plimbări” suplimentare. Destul de ciudat, dar un vițel cu o astfel de problemă ar trebui să se miște cât mai mult, oferindu-i mai mult așternut, ajutor obligatoriu atunci când vițelul se scoală.
În acest sens, va ajuta foarte bine aplicarea atelelor și acesta va fi un ajutor pentru mișcări, „plimbări” și ridicări mai sigure. Uneori, foarte rar, este necesar și ajutorul medical: medicamente antiinflamatoare, introducerea suplimentară a unor vitamine și microelemente în alimentația vițelului. Dar, principalul lucru în soluționarea acestei probleme este eliminarea cauzelor.
Ei bine, conform tradiției, întotdeauna există ceva mai mult decât interesant la sfârșit. De această dată completări la așa-numitele motive genetice, cum ar fi: slăbirea ligamentară oaselor articulației metacarpophalangeal.
Este un defect semi-letal la bovinele rasei Jersey, la care picioarele membrelor toracice sunt în unele cazuri complet îndoite în jos, iar articulațiile la membrele pelvine sunt fără schimbări.
Vițeii afectați au aceeași vitalitate ca și „frații” (engleză sublings) sănătoși, dar vițeii afectați grav nu pot mânca furaje fără ajutor. Anomalia se observă la naștere și persistă câteva zile sau săptămâni, apoi dispare treptat. Este o trăsătură recisivă.
Gecata este un fungicid ce conține difenoconazol, 120 g/l + tetraconazol, 60 g/l omologat pentru combaterea unor boli cum ar fi făinarea la vița de vie, măr, orz și grâu.
Avantaje:
Combinație unică eficientă pentru protecția podgoriilor de făinare (Uncinula necator).
Efect protector și curativ, protecție a plantelor în creştere.
Acțiune „moale” asupra culturii.
Fungicidul este disponibil sub formă de concentrat de microemulsie. Difenoconazolul din compoziția fungicidului prezintă proprietăți sistemice, împiedică biosinteza sterolilor din ciuperci.
Tetraconazolul este un fungicid sistemic cu puternice proprietăți protectoare și eradicatoare. Funcționează și datorită fazei gazoase. Suprimă biosinteza ergosterolului.
Fungicidul pătrunde în plantă în 2 ore după aplicare. Acțiunea protectoare al Gecata® durează până la 3 săptămâni din momentul pulverizării, în funcție de vreme, condițiile și nivelul de infectare a plantelor.
În cazul prezenței bolii, tratamentul protejează culturile pe parcursul unei săptămâni. Culturile de cereale sunt prelucrate în timpul sezonului de vegetație.
La măr este utilizat împotriva rapănului, făinării, putregaiurilor fructelor în perioada păstrării: monilioză, putregaiul amar, putregaiul albastru, fiind admise maxim trei tratamente în cazul făinării și rapănului și două în cazul putregaiurilor din timpul păstrării.
La vița de vie Gecata® prezintă o eficiență ridicată atunci când este amestecat cu fungicide de contact pe bază de captan, dodin sau mancozeb.
În caz de infectare puternică, se recomandă efectuarea de tratamente fungicide repetate la intervalul de 10 – 15 zile.
Perioada de așteptare pentru vița de vie – 30 de zile, pentru cereale și măr în perioada coacerii fructelor 40 de zile, iar în perioada de vegetație contra făinării și rapănului – 60 de zile.
Pentru a evita dezvoltarea rezistenței la agenții patogeni, se recomandă alternarea aplicării tratamentelor cu fungicide din alte clase chimice.
Gecata® este compatibil cu alte pesticide, cu excepția preparatelor care au reacție puternic acidă sau puternic alcalină.
Pentru a realiza un export de cereale, agentul economic are nevoie să dețină câteva acte, pe care le poate obține de la instituțiile de stat.
Solicitat de Agrobiznes, Igor Grigoriev, expert independent, a specificat că, contractele de export a cerealelor înglobează cantități de la 2 – 5 mii de tone și mai mult.
Respectiv, producătorii mici de cereale, de obicei, nu au posibilitatea de a încheia un contract de export, deoarece nu dispun de asemenea cantități.
„În general, atunci când vorbim despre efectuarea exportului de cereale avem nevoie de un pachet de acte destul de simplu, doar că atunci când se încheie contractele de vânzare la export, traderii străini solicită cantități mari de cereale. Astfel, pachetul de documente pe care trebuie să-l prezinte exportatorul include, în primul rând, contractul de vânzare dintre agentul economic nerezident și agentul economic rezident.
În acest contract se specifică mai mulți parametri ai producției cerealiere. Dacă ne referim la grâu, atunci se indică glutenul, umiditatea, ș.a. În cazul în care avem un contract semnat, este nevoie de un invoice de plată (cont de plată). În continuare, dacă livrarea se efectuează într-o țară membră UE, atunci, datorită mai multor Acorduri semnate dintre Republica Moldova și UE, nu mai este nevoie de a prezenta certificatul fitosanitar. În schimb, în cazul țărilor precum Turcia, Liban, Egipt, Emiratele Arabe Unite, ș.a este solicitat și certificatul fitosanitar. Ulterior, agentul exportator trebuie să dețină și un certificat de calitate și de origine”.
Expertul a explicat că, certificatul fitosanitar este eliberat de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), certificatul de origine este emis de un surveyor independent, care garantează calitatea mărfii și asistă atât la încărcarea, cât și la descărcarea navei maritime (survey control).
Certificatul de origine este emis de Camera de Comerț și Industrie.
„Totodată, este posibil ca la acest pachet de documente să fie solicitate și alte certificate, în funcție de anumiți parametri specifici solicitați de cumpărător sau de țara în care se realizează exportul. În diferite țări, variază caracteristicile înaintate pentru diferite produse cerealiere. În acest caz, analizele se realizează în cadrul laboratorului ce activează pe lângă ANSA”, a mai spus Igor Grigoriev.
Pe site-ul ANSA, categoria Acte permisibile, există posibilitatea de a solicita certificatul fitosanitar în regim online. Astfel, exportatorul depune cererea privind obținerea certificatului fitosanitar, pe suport de hârtie sau în format electronic, cu cel puțin 48 ore înainte de expediere, subdiviziunii teritoriale a organului de control fitosanitar, în a cărei raza de activitate sunt depozitate produsele de origine vegetală.
În plus, este important de specificat că, înainte de a realiza un export este obligatoriu de a te înregistra, în calitate de exportator de cereale, la Serviciul Vamal.
Igor Grigoriev a amintit că, începând cu anul curent, la exportul de rapiță, adițional la certificatele amintite mai sus, este solicitat și certificatul de sustenabilitate (ISCC).
Creșterea iepurilor în gospodării poate fi pe cât de profitabilă, pe atât și de costisitoare. Iepurii se reproduc activ, cresc rapid, iar carnea și pielea lor sunt scumpe – și acest lucru aduce profit considerabil crescătorului.
Cu toate acestea, iepurii sunt capricioși în întreținere și sunt supuși unei mortalități ridicate. Prin urmare, construcției unei crescătorii pentru iepuri de casă ar trebui să-i fie acordată o mare atenție, dacă dorim să ne bucurăm de rezultate.
O crescătorie bună trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
să creeze condiții confortabile pentru viața și reproducerea animalelor;
să fie convenabilă în lucru pentru o persoană de înălțime și constituție medie;
să aibă un sistem bine gândit pentru îndepărtarea deșeurilor și eliminarea lor ulterioară.
Iepurii trebuie întreținuți în încăperi încălzite și iluminate, cu o bună ventilație, unde cuștile sunt așezate în niveluri, dotate cu sisteme de iluminat, ventilație și încălzire, ar fi bine dacă ar fi cu sistem de alimentare cu apă.
Cuștile pot fi aranjate în rânduri lungi, de obicei pe două sau trei niveluri. Între ele să existe pavaje a căror lățime optimă ar fi de 1,5 m. De multe ori o parte a crescătoriei poate fi separată pentru necesitățile tehnice și depozitarea furajelor.
Se recomandă ridicarea cuștilor la 1 m de la sol. În regiunile cu climă blândă, se folosesc mai des volierele de formă dreptunghiulară, construite sub un acoperiș de protecție.
Dimensiunile recomandate pentru cuștile iepurilor
Un animal tânăr necesită minimum 0,1-0,2 m2. Pentru un trai confortabil, această suprafață ar trebui mărită la 0,5 m2. Masculii, cărora li se permite să se reproducă, au nevoie de 2 ori mai mult spațiu.
Pentru iepurii de rasă mare, aceste standarde trebuie mărite. Dimensiunile trebuie să fie astfel încât animalul să se poată întinde liber pe toată lungimea, fără a-și sprijini corpul de pereți și să poată sta fără a atinge acoperișul cu urechile.
Trebuie să existe un cuib separat pentru iepurașii abia născuți.
Dimensiunile sale tipice sunt de 40 cm x 40 cm x 30 cm. În cuib, este necesar să tăiați o gaură la o înălțime de cel puțin 10 cm. Acest lucru se face astfel pentru ca iepurii prea mici să nu poată ieși din cuib.
Un exemplu recomandat vedeți în desenul de mai jos:
De obicei, din materiale se utilizează căptușeală, cherestea sau scânduri obișnuite pentru construcție. Ultimele nu sunt recomandate, iepurii le pot roade.
Prin urmare, acestea pot fi combinate cu următoarele materiale: Colțuri metalice. Dimensiunile optime sunt 30 × 30 sau 30 × 40 mm.
Plasă metalică zincată. Partea din față a cuștilor și ușa sunt realizate din ea. Material pentru acoperiș – ardezie, scânduri din lemn. Aceste materiale sunt interschimbabile și sunt utilizate pentru realizarea unui acoperiș în cuști. Cleme pentru fixarea ochiurilor de plasă.
Cadrul – este realizat din lemn. Pereții laterali și din spate sunt construiți din scânduri groase. Există recomandări pentru realizarea pereților din placaj, dar acest lucru nu merită de-l făcut. Placajul este mai puțin durabil, se deformează de la umezeală, se exfoliază și face bule și, cel mai important, iepurii îl rod repede.
Podeaua – este realizată din plasă cu ochiuri fine sau plăci de lemn bine prinse. Acoperişul – este realizat din lemn, material pentru acoperiș, ardezie.
Creșterea iepurilor în vizuini, gropi săpate în pământ
Foarte interesantă este metoda de creștere a iepurilor în vizuini sau în „gropi”. Aceasta este una dintre cele mai controversate metode, susținătorii și oponenții acesteia sunt aproximativ împărțiți în mod egal.
Avantajele creșterii iepurilor în „gropi”:
viața în găuri este firească pentru iepuri;
în gropi, microclimatul, umiditatea și temperatura normala pentru ei se menține în mod natural;
animalele se reproduc pe tot parcursul anului;
o rată bună de supraviețuire a puietului;
este mai puțin probabil ca animalele să se îmbolnăvească, dar se îngrașă mai bine;
furajele sunt furnizate tuturor animalelor simultan, ceea ce economisește timp și efort.
Dezavantaje ale creșterii iepurilor în „gropi”:
este imposibil să se reglementeze împerecherea;
este dificil de monitorizat starea lor;
greu de prins animalele;
există posibilitatea ca iepurii să sape tuneluri și să fugă.
Pentru o dezvoltare bună a iepurilor, le putem noi construi o vizuină. Adâncimea unui astfel de adăpost este de 1-2 metri. Pardoseala și pereții sunt betonați pentru a preveni evadarea.
Apoi, pe jos punem un strat gros de nisip de aproximativ 20 cm, pe care se așează o plasă pentru o curățare ușoară, putem pune înăuntru și vasele pentru apă.
Potrivit unor fermieri, creșterea iepurilor în gropi este cea mai bună opțiune, deoarece este cât mai aproape de condițiile naturale de viață ale iepurilor. Se crede că caracteristicile cărnii iepurilor care trăiesc sub pământ sunt mai bune.
Cerințe la întreținerea iepurilor
Iarna este prea rece pentru a păstra rozătoarele în aer liber sau în încăperi neizolate. Prin urmare, pentru creșterea cu succes a iepurilor, trebuie să vă gândiți la un adăpost.
Există două opțiuni aici și, pentru a obține cel mai bun rezultat, acestea trebuie combinate. Fie încălziți încăperea, fie izolați compartimentele în sine, unde trăiesc animalele.
Pe vreme rece, este necesar să se monitorizeze regimul de temperatură la iepuri, altfel rozătoarele vor muri din cauza frigului. Temperatura în locul adăpostirii iepurilor nu trebuie să scadă sub -5, ideală pentru această perioadă a anului este temperatura de la +5 la + 15-20°C.
Asigurarea temperaturii mai înalte este cea mai de dorit, în căldură iepurii se reproduc bine și se îngrașă. Acest lucru va ajuta la prevenirea „întreruperilor” sezoniere în înmulțirea și creșterea lor.
În încăperile de creștere a iepurașilor mici, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C, altfel iepurii pot muri sau, în cele mai bune circumstanțe, vor rămâne semnificativ în urma cu dezvoltarea, iar fermierul va cheltui mai mult pentru întreținerea iepurașilor și profitul va scădea.
Trebuie de avut în vedere faptul că iepurașii se nasc goi și sunt foarte sensibili la frig. Deși femela însăși se ocupă de încălzirea puilor și de izolarea cuibului, frigul prezintă un pericol pentru iepurii deja crescuți și în creștere.
Temperaturile sistematic scăzute duc la dezvoltarea lentă și la creșterea slabă în greutate, precum și la imunitatea redusă. Un mod original de izolare a compartimentelor a fost inventat de unii crescători.
Un „buzunar” din placaj dens este atașat la partea inferioară a cuștii, unde este conectată încălzirea electrică. Sau se poate instala câte o lampă infraroșie în fiecare cușcă, care menține și temperatura constantă și e ca o sursă de lumină.
Crearea unui crescătorii de iepuri, trebuie să corespundă și unor standarde sanitare și igienice care trebuie respectate. În special, standardele pentru iluminatul, temperatura și ventilația cuștilor.
Se crede adesea că iepurii din natură trăiesc în vizuini și, prin urmare, ar putea fi păstrați în interior, fără o sursă de iluminare. Aceasta este o abordare greșită.
Aceste animale sapă de fapt vizuini, dar de obicei își petrec ziua la suprafață, unde se hrănesc. Lipsa de iluminare inhibă funcția de reproducere, scade imunitatea și perturbă sinteza vitaminelor vitale din corpul iepurelui.
Ca urmare, animalele devin mai slabe, tânjesc, își pierd pofta de mâncare și rezistența lor la boli scade. Iluminarea se planifică și instalează în etapa de construcție.
Lumina directă a soarelui nu este mai puțin dăunătoare. Expunerea lor prelungită la soare duce la hipotermie. Iar razele puternice ale soarelui, căzând pe membrana mucoasă și în ochi, duce la inflamarea lor.
Cu alte cuvinte, iepurii ar trebui să aibă iluminare, dar ar trebui evitată lumina directă a soarelui. Pentru întreținere în aer liber, este necesar să faceți un acoperiș peste cuști sau să vă gândiți la alte opțiuni pentru a crea umbrire non-stop.
Iepurii din adăposturi neiluminate ar trebui să aibă lumina conectată astfel încât în orele de vară să fie între 16 și 18 ore de lumină. Așadar, locul așezării cuștilor este ales astfel, încât ele să fie întotdeauna la umbră.
Temperatura optimă pentru iepurii adulți este de la 10 la 20°C. Dacă este mai rece în cușcă, iepurii vor crește mai încet și nu vor acumula greutate. Dacă este mai cald, animalele, la fel, pot suferi.
Prin urmare, trebuie să aveți grijă de posibilitatea de a îi încălzi iarna și de a le crea umbră vara. Un sistem de ventilație este necesar dacă cuștile sunt ținute în interior, adică să fie protejate și de vânt, și soare.
Clădirea, adică casa iepurilor trebuie să fie la o distanță de cel puțin 15 m de la locul de creștere a altor animale. În plus, la alegerea locului amplasării unei crescătorii de iepuri, trebuie să aveți grijă de următoarele:
Lipsa de umiditate. Cel mai bine este să alegeți o zonă plană, uscată, care să nu inunde în timpul ploilor sau chiar a inundațiilor.
Fără vânt. Iepurilor nu le plac curenții de aer. Dacă cuștile vor sta în aer liber, alegeți un loc protejat. Dacă acest lucru nu este posibil, asigurați bariere suplimentare împotriva vântului.
Apele subterane. Nu trebuie să se afle mai aproape de 1,5 m de suprafață. Adâncimea poate fi măsurată independent chiar săpând pământul.
Pământul. Ar trebui să absoarbă bine apa.
Liniștea. Iepurii sunt animale nervoase, deci zona selectată ar trebui să fie amplasată departe de drum, de spațiile industriale și de alte surse de sunete puternice. Chiar dacă nu există un loc pe placul dvs. personal care să satisfacă pe deplin toate aceste condiții, încercați să vă apropiați cât mai mult de ideal.
Insecticidele au fost folosite pentru combaterea insectelor și a altor artropode dăunătoare timp de peste 400 de ani. Totuși, provocările în controlul dăunătorilor nu s-au terminat, ci din contra, devine mai anevoios în special pentru specii cu multiple generații în perioada de vegetație, cum sunt afidele, acarienii și tripșii.
În timp ce tot mai multe substanțe active de pesticide au fost radiate, iar gama de insecticide se reduce, agricultorii sunt tentați să folosească insecticide cu același mod de acțiune, ceea ce provoacă rezistența dăunătorilor la insecticide.
Aceasta se manifestă atunci când populația de insecte nu mai poate fi combătută printr-o doză de insecticid care obișnuia să o controleze. Toate formulările de insecticide pot dezvolta rezistență, și anume substanțele sintetice și anorganice, extractele biologice, feromonii și virusurile.
Cum devine o insectă rezistentă la insecticide?
Rezistența apare în urma mutațiilor din componența genetică a insectelor care sunt transmise descendenților. Fiind alcătuit dintr-un lanț de nucleotide-pereche, ADN-ul este adesea descris drept „cartea de instrucțiuni” genetice pentru construcția organismelor vii.
Replicarea ADN-ului nu este un proces perfect și pot apărea erori. Aceste erori sunt numite mutații. Întrucât ADN-ul oferă instrucțiuni pentru dezvoltarea și funcțiile insectei, o mutație poate rezulta într-o schimbare în fiziologia și biochimia insectei.
Uneori, o mutație poate să nu aibă impact asupra insectei, alteori, mutația poate fi letală. Cu toate acestea, în unele cazuri mutația poate face ca insecta să devină mai puțin susceptibilă la un insecticid şi aceasta îi conferă un avantaj competitiv când se aplică repetat același insecticid.
În majoritatea circumstanțelor, o mutație de rezistență poate să aibă niciun impact. Insecta cu o mutație continuă să trăiască și să se reproducă ca și alte insecte din specia sa.
Dacă se aplică un insecticid care nu este afectat de mutația de rezistență, ambele insecte, susceptibile și rezistente ar putea fi controlate.
Cu toate acestea, dacă se aplică un insecticid care este afectat de mutația de rezistență, numai insectele susceptibile ar putea fi controlate, iar indivizii rezistenți ar supraviețui și apoi ar continua să se reproducă.
Pe orice teren agricol sau în seră ar putea exista sute până la milioane de insecte dăunătoare și pot fi prezente mai multe mutații care conferă rezistență la diferite insecticide. Când un insecticid este aplicat, insectele care poartă mutația de rezistență supraviețuiesc și devin tot mai frecvente în populaţie.
Insectele rezistente supraviețuitoare continuă să trăiască, să se înmulțească și să transmită mutația lor descendenților. Eventual, populația poate crește până la un punct în care combaterea va fi din nou necesară.
Dacă același insecticid este utilizat la următoarea generație de insecte dăunătoare, atunci este posibil ca eficiența insecticidului să se reducă și chiar mai mulți dăunători rezistenți să supraviețuiască.
Un program de control cu utilizarea repetată a aceluiași mod de acțiune a insecticidului poate schimba rapid o populație de insecte odată gestionabilă într-una care este foarte greu de controlat.
Cum prevenim rezistența la insecticide
Pentru a preveni ca insectele dăunătoare cu o mutație de rezistență să devină prea dominante într-o populație, insecticidele cu diferite moduri de acțiune ar trebui utilizate în succesiune sau rotație în cadrul generațiilor de insecte.
Cu cât se utilizează mai frecvent același insecticid, cu atât mai rapid se stabilește mutația de rezistență.
Utilizarea insecticidelor cu diferite moduri de acțiune se bazează pe insectele care sunt susceptibile la cel puțin una sau mai multe insecticide utilizate în program.
Alternarea insecticidelor nu este singura modalitate de control a dezvoltării rezistenței. Amestecurile de insecticide pot fi de asemenea eficiente.
În cea mai bună practică de gestionare a rezistenței, într-un program ar trebui utilizate mai multe moduri eficiente de acțiune.
Modurile de acțiune ale insecticidelor
Majoritatea insecticidelor înregistrate pentru a fi utilizate în combaterea insectelor funcționează printr-o cale biochimică identificată sau interacționează cu o țintă specifică în insecte. Aceasta se numește mod de acțiune (MdA).
Toate insecticidele care acționează în același mod sunt grupate împreună în schema de clasificare a modurilor de acțiune IRAC recunoscută internațional.
Fiecare grup este reprezentat de un cod numeric, iar în multe țări acest număr este afișat pe etichetele produselor pentru a ajuta utilizatorii să diferențieze produsele cu aceleaşi şi diferite moduri de acţiune.
Insecticidele au, în general, o țintă specifică de acțiune în cadrul unei insecte, fiind de obicei, o proteină-receptor. Când apare o mutație în codul genetic pentru proteina-receptor, aceasta poate modifica forma proteinei și împiedica insecticidul ca să interacționeze la ținta de acţiune şi conferă astfel rezistenţă.
Insectele pot deveni rezistente la insecticide, atunci când enzimele care descompun moleculele nedorite sunt fie în cantitate semnificativ mai mare, fie modificate în a deveni mai eficiente în descompunerea insecticidului.
Deși nu este obișnuit, există exemple în care mutațiile au alterat comportamentele naturale ale insectei, reducând expunerea insectei la insecticid și permițându-i să supravieţuiască.
IRAC recomandă separarea ciclului de vegetație în „ferestre de aplicare”. Fiecare fereastră de aplicare trebuie să fie atât de lungă cât este nevoie pentru ca dăunătorul să treacă printr-o generație (ou/stadiu juvenil până la adult) sau cât durata efectului unei singure aplicări cu insecticidul utilizat (oricare este cea mai lungă).
Nu este întotdeauna ușor să se determine durata generației unei insecte, așa că, în absența acestor informații, IRAC recomandă utilizarea unei ferestre de 30 de zile pentru majoritatea dăunătorilor, dar a unei ferestre de 15 zile pentru afide și acarieni.
Se recomandă ca insecticidele cu același mod de acțiune sau rezistență încrucișată să nu fie folosite in ferestre consecutive sau secvențiale. Cu toate acestea, același mod de acțiune poate fi utilizat în ferestre alternate.
O strategie de gestionare a rezistenței pentru un singur dăunător poate fi ușor de proiectat și implementat, dar realitatea este că deseori există mai mult de un dăunător prezent la o cultură.
Într-un mediu cu mai mulți dăunători, ferestrele aplicărilor trebuie modificate pentru a include fiecare dăunător.
Este important de reținut că se poate face mai mult de o aplicare cu același mod de acțiune în cadrul unei ferestre, atâta timp cât efectele reziduale ale insecticidului nu depășesc durata ferestrei.
Acest articol a fost realizat în baza Ghidului Rezistența la Insecticide realizat de către Proiectul USAID de Competitivitate și Reziliență Rurală (PCRR) în cadrul parteneriatului cu Comitetul de Acțiune a Rezistenței la Insecticide (IRAC).
